- este o 

poveste din folclorul românesc, culeasă de PETRE ISPIRESCU și introdusă în

colecția “ Legende sau basmele românilor ”.una dintre cele mai frumoase cărţi pentru
copii, recitită cu drag de adulţi.

PETRE ISPIRESCU( n.1830 – d.1887) : născut în mahalaua bucureşteană Pescăria

Veche.

- folclorist, povestitor şi scriitor, dar si tipograf si editor.

- culegător de basme, adunate în volumul “Legende sau Basmele românilor“
- a compus versuri, a scris proză memorialistică

Basmul se încadrează în genul epic,iar ca specie literară este un basm popular cules şi
publicat de Petre Ispirescu.
Autorul anonim este un narator omniscient. Naraţiunea la persoana a III-a îmbină
supranaturalul cu planul real, armonizând eroii fabuloşi cu ideile filozofice şi mitologice.
Acţiunea acestui basm nu are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului, ci
acela dintre ideal şi limita umană, iar deznodământul constă în triumful legilor universal-
valabile care guvernează condiţia de muritor a omului.

Tema este atipică pentru basm, lupta nu se mai dă între forţele binelui şi cele malefice, ci
relevă dreptul nativ al omului la fericire şi refuzul de a accepta o viaţă banală, mărginită
între limitele umanului.

- modul de expunere predominant este naraţiunea, relatarea faptelor făcându-se la

persoana a IlI-a de către autorul anonim care este un narator omniscient, iar întâmplările
narate se petrec pe un tărâm fabulos, cel al Scorpiei şi al Gheonoaiei.

Motive:

1. motivul împăratului fără urmaş

2. motivul dorinţei imposibile

3. motivul probelor depăşite

4. motivul dorinţei împlinite

5. motivul dorului de părinţi

6. motivul reîntoarcerii la condiţia umană

 Semnificaţia motivului narativ:
Motivul împăratului fără urmaş – un împărat dobândeşte în chip miraculos urmaş la
tron. E un motiv larg răspândit în basmele fantastice. Copilul se dovedeşte năzdrăvan
încă de la naştere, refuzând să vie pe lume. O face doar când i se promite „Tinereţe fără
bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.
Motivul dorinţei imposibile – ceea ce înainte de naştere fusese crezut doar un
capriciu se dovedeşte a fi o dorinţă imposibil de îndeplinit în lumea obişnuită. Împăratul
nu-i poate oferi ceea ce i-a promis, de aceea Făt-Frumos se hotărăşte s-o caute şi s-o
găsească singur. Intuim aici simbolul idealului, al aspiraţiei către ceva deosebit, ceea ce
este în puterea şi firea omului.
Motivul probelor depăşite – întotdeauna, în basmele fantastice, Făt-Frumos trebuie
să-şi dovedească însuşirile excepţionale de tânăr candidat la însurătoare. De aceea, el
depăşeşte anumite probe care se ivesc în drumul său spre dobândirea soţiei. Şi în acest
basm, este ajutat de cal, învinge opreliştile simbolizate de Ghionoaie, Scorpie şi fiarele
sălbatice. Mai întotdeauna aceste piedici sunt în număr de trei.
- prima probă: Gheonoaia (îi înapoiază piciorul);
- a doua probă: Scorpia, sora Gheonoaiei (îi înapoiază capul);
- a treia probă: salvaţi de Doamna care da “de mâncare puilor ei” de dobitoacele
pădurii
Motivul dorinţei împlinite – depăşind piedicile, eroul găseşte unde se află „Tinereţe
fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, este primit cu mare bucurie, semn că tărâmul în
care a pătruns există forme ale omenescului: cele trei surori tânjesc după „suflet de om”.
Dar tărâmul acesta se abate de la ceea ce e propriu omului: aici nu există timp, nici
memorie, există doar fericire ce trebuie păstrată prin respectarea unei interdicţii: nu se
pătrunde în Valea Plângerii. E o lume unilaterală, fără contraste ştiute, în care fiul de
împărat pătrunde din dorinţa de a fi fericit şi de a aduce fericire. Bănuim că o astfel de
lume e monotonă şi lipsită de relief, o lume la care eroul, comportându-se ca pe tărâmul
de unde venise, nu se va putea adapta.
Motivul dorului de părinţi – vânând, eroul încalcă interdicţia şi îşi recapătă brusc
memoria. Îşi aduce aminte de părinţi, pe care doreşte să îi vadă. Revenirea memoriei şi a
dorului echivalează cu un proces de reumanizare, de reintrare în limitele omenescului, cu
tot ce presupune el, inclusiv moartea. Motivul are o oarecare răspândire în sfera
basmelor, dar nu întotdeauna are şi această profundă semnificaţie de revenire la statutul
iniţial.
Motivul reîntoarcerii la condiţia umană – Eroul (Făt-Frumos se reîntoarce, numai
recunoaşte locurile pe unde trecuse, semn al efectului transformator al timpului scurt
ireversibil, pe care eroul nu-l mai percepuse, îmbătrâneşte pe măsură ce se apropie de
locurile natale, găseşte palatul în ruine, îşi descoperă moartea într-o ladă veche şi moare.
 Personajele sunt, ca în orice basm, positive şi negative, omeneşti şi fabuloase,
principale, secundare şi episodice.
Făt-Frumos este personajul principal, iar numele-generic de erou al basmelor
populare româneşti ilustreză ideea că protagonistul întruchipează modelul de cinste,
dreptate şi adevăr, constituind imaginea forţelor binelui.
- este caracterizat în mod direct de către narator: “De ce creştea copilul, d-aceea se
făcea mai isteţ şi mai îndrăzneţ”.
- înzestrat cu o inteligenţă ieşită din comun, el învaţă într-o lună cât alţii într-un an
şi se prevestea că va fi un împărat înţelept ca Solomon.
- curajos, generos.

Limbajul artistic se remarcă prin câteva şabloane şi particularităţi stilistice:

*formulele tipice:
- iniţială: “ A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti”;
- mediană: “Merse Făt-Frumos, merse şi iar merse, cale lungă şi mai lungă”; “se
duseră, se duseră şi iar se mai duseră”;
- finală: “Iar eu încălecai p-o şea şi vă spusei dumneavoastră aşa”.
*cifra magică trei: trei zile, trei probe, trei zâne pe tărâmul Tinereţe fără….;
*cuvinte şi expresii populare, care dau stilului oralitate: “îmbli”, “dete”,
“merinde”…