UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZARE: KINETOTERAPIE, GRUPA 7

Dansul, forma de
practicare a
exercitiului fizic.
 Existenţa dansului este
atestată încă din vremuri
străvechi, prin desene simple
sau culori, reprezentând figuri
de oameni şi animale, acestea
datând din neoliticul timpuriu.

Dansul avea o
însemnătate deosebită în viaţa
oamenilor, el exprimând o
legătură aproape magică, o
descărcare a sufletului către
divinitate.
a • De-a lungul vremii dansul îmbracă diferite forme
sau stiluri, acestea fiind definite printr-un anumit
limbaj corporal.
• A primit astfel diverse denumiri: dans clasic
(academic), dans modern (neoclasic - are la
bază dansul clasic îmbogăţit cu mişcări,
coregrafii, atitudini moderne), dans
contemporan (ilustrează societatea într-o
anumită perioadă), modern dance jazz, dans
folcloric, dans sportiv, dans tematic, dans de
caracter.
• Specialiştii domeniului însă delimitează, după
anumite caractereristici (elementele constitutive),
în trei categorii: dans clasic, dans tematic şi
dans de caracter.
• Dansul este o activitate motrică, extrem de complexă,
ce implică intelectul, emoţiile, prin participarea
efectivă a trupului şi afectivă prin particularităţile
personalităţii umane.

• În educarea estetico-motrică, dansul este o artă

complexă, ce se găseşte la graniţa îmbinării altor trei
forme separate de artă: muzica, artele plastice şi teatrul.

• Practicarea sistematică şi organizată a dansului are o

influenţă deosebită asupra dezvoltării armonioase, fizice
şi psihice.
 
.
Există discipline sportive cu un pronunţat
caracter artistic ce vizează, în principal,
educarea expresivităţii corporale folosind
mijloace artistice de comunicare prin
expresie (gimnastică ritmică şi sportivă,
sport aerobic, patinaj artistic, înot artistic
etc.)
Tehnica corporală, folosită în redarea
esteticii corporale specifice fiecărei
discipline, este extreme de variată şi
complexă, împrumutând din mijloacele de
bază din baletul clasic, dans modern,
clasic, tematic, reprezentativ, de caracter.
Particularităţile acompaniamentului muzical :

• împărţirea frazelor muzicale,
• cunoaşterea ritmului
• tempoului
• ritmicitatea motrică.

Mijloacele utilizate pentru educarea ritmicităţii

motrice sunt:
•  percuţie
•  mi şcări simple ale membrelor superioare,
• deplasări
•  combinaţii simple.
Dansul si cateva din obiectivele
acestuia:

- formarea unei ţinute corecte;

- îmbunătăţirea supleţii dezvoltarea mobilităţii
articulare;
- educarea schemei corporale;
- educarea simţului echilibrului (static şi dinamic);
- orientarea spaţio-temporală;
- educarea simţului ritmului;
- stimularea expresivităţii corporale;
- stimularea creativităţii şi imaginaţiei;
- educarea ritmicităţii şi muzicalităţii motrice;
- încurajarea comunicării cu ceilalţi – socializare -
urmărindu-se astfel integrarea fiecărui individ în colectiv.
Bibliografie:

Băiaşu, Gh., Gimnastica, Editura Sport-Turism, Bucureşti,

1985
• Crăciun, M., Exerciţiul fizic, izvor de sănătate, Bucureşti,
Editura Sport – Turism, 1984
• Grigore, V., Pregătirea artistică în gimnastica de performanţă,
ANEFS, 2002