UNIVERSITATEA DE STIINTELE VIETII  

“ION IONESCU DE LA
BRAD”DIN IASI
FACULTATEA DE AGRICULTURA

PROIECT CULTURA PAJISTILOR SI A PLANTELOR FURAJERE

Sebastian Manoliu

Grupa 572

PLANUL PROIECTULUI

1.INTRODUCERE
2.CAPITOLUL I-CADRUL NATURAL

3.CAPITOLUL II -MĂSURI DE IMBUNĂTĂȚIRE A PAJIȘTILOR

2.1.MĂSURI DE SUPRAFAȚĂ

2.2.MĂSURI RADICALE

4.CAPITOLUL III-INFIINTAREA DE PAJISTI TEMPORARE IN LOCUL

PAJISTILOR COMPLET DEGRADATE

5.CAPITOLUL IV –FOLOSIREA PAJISTILOR PENTRU PASUNAT

4.1-SISTEME DE PASUNAT

4.2-TEHNICA PASUNATULUI

4.3-MASURI PENTRU ORGANIZAREA PASUNATULUI RATIONAL

6.CAPITOLUL V-APLICATII PRACTICE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................
CAPITOLUL 1-CADRUL NATURAL
1.1-Asezarea geografica..............................................................................................................
1.3-Hidrografia..............................................................................................................................
1.4-Solurile.....................................................................................................................................
1.5-Vegetatia si fauna....................................................................................................................

CAPITOLUL 11-MASURI DE IMBUNATIRE A PAJISTILOR

2.1 Masuri de suprafata............................................................................................................
2.1.1 Curatarea de resturi vegetale si de pietre..........................................................................
2.1.2 Distrugerea musuroaielor....................................................................................................
2.1.3 Grapatul pajistilor.................................................................................................................
2.1.4 Combaterea vegetatiei lemnoase..........................................................................................
2.1.5 Combaterea buruienilor.......................................................................................................
2.1.6 Imbunatatirea regimului de umiditate...................................................................................
2.1.7 Prevenirea si combaterea eroziuni solului de pe pajisti........................................................
2.1.8 Imbunatirea regimului de hrana de pe pajisti.......................................................................
2.1.9 Aplicarea amendamentelor.................................................................................................
2.1.10 Autoinsamantarea si suprasamantarea................................................................................
2.2 Masuri radicale ..................................................................................................

CAPITOLUL III –INFIINTAREA DE PAJISTI TEMPORARE IN

LOCUL PAJISTILOR PERMANENT DEGRADATE
3.1-Pregatirea terenului............................................................................................
3.2-Culturi premergatoare.........................................................................................
3.3-Fertilizarea de baza si amendarea........................................................................
3.4-Specii si soiuri folosite la infintarea pajistilor temporare.....................................
3.5-Alcatuirea amestecurilor de graminee si leguminoase perene..................................
3.6-Samanta si semanatul................................................................................................
3.7-Lucrarile de ingrijire.................................................................................................
3.8-Folosirea pajistilor temporare....................................................................................
3.8.1-Refacerea pajistilor semanate..................................................................................

CAPITOLUL IV-FOLOSIREA PAJISTILOR PRIN PASUNAT

4.1-Sisteme de pasunat......................................................................................................
4.2-Tehnica pasunatului....................................................................................................
4.3-Masuri pentru organizarea pasunatului rational...........................................................
4.4-Lucrari ce se executa iniainte de inceperea pasunatului................................................

CAPITOLUL V
5.1-Aplicatii practice..........................................................................................................
Concluzii

INTRODUCERE.
IMPORTANTA PAJISTILOR

. Cea mai cunoscută valoare a pajiștilor este iarba de pe ea, folosită de om ca nutreț de foarte
mult timp, prin cosire sau prin pășunat.
Pornind de la imensele suprafete ocupate cu pajisti pe glob si de la potentialul acestora de
productie, este clar ca ele constituie o rezerva enorma de hrana pentru omenirea viitoare
.Cand aceste ecosisteme naturale, cu o productivitate apreciata undeva la 50 Gj/an/ha vor fi
transformate in agroecosisteme cu o productivitate de pana la 1500 Gj/an/ha, este posibil ca
problema hranirii omenirii sa fie rezolvata si in conditiile an care populatia globului va creste
considerabil.

Sintetizand, putem conchide ca marea importanta a pajistilor se datoreste faptului ca:

sursa de hrana pentru animalele domestice ;

- habitat si sursa de hrana pentru animalele salbatice:

- mijloc de combatere si pervenire a eroziunii;

- mijloc de inbunatatire a structurii si fertilitatii solului;

- sursa de elemente minerale;

- suport al biodiversitatii ;

- conservarea speciilor pe care de disparitie;

- locul de recreere etc.

Dezvoltarea zootehniei in actualul cincinal si in anii urmatori impun cresterea continua a
efectivelor de animale, cresterea productiei zootehnice si, ca urmare, sarcini sporite in asigurarea
cu acestor furaje de buna calitate si in cantitati suficiente. Pajistile reprezinta unul din biomurile
fundamentale ale biosferei.

CAPITOLUL 1-CADRUL NATURAL

ASEZAREA GEOGRAFICA

Liteni este un oraș în județul Suceava, Moldova, România, format din localitatea componentă
Liteni (reședința), și din satele Corni, Roșcani, Rotunda, Siliștea și Vercicani. La recensământul
din anul 2011, localitatea avea o populație de 9.596 locuitori,[2] fiind al nouălea centru urban ca
mărime al județului. A fost declarat oraș prin Legea 83/2004, împreună cu alte 7 localități din
județul Suceava.

În ciuda promovării de la statutul de comună la cel de oraș, Liteni este o așezare cu un aspect
preponderent rural și cu îndeletniciri în general agrare ale locuitorilor. Aria de influență urbană a
localității asupra celorlalte localități din jurul acesteia este aproape inexistentă, deoarece Liteni
rămâne în umbra orașului Dolhasca cu care se învecinează, un oraș asemănător, ce și-a căpătat
acest statut de asemenea prin Legea 83/2004.

Liteni este așezat în partea sud-estică a județului Suceava, la confluența râurilor Suceava și Siret.
Localitatea are o mică industrie proprie reprezentată de balastiere, confecții textile, abatoare,
fabrică de lactate și altele. În Liteni există 4 grădinițe, 8 școli și un liceu (Liceul Tehnologic
„Iorgu Vârnav Liteanu”[5]). Din structura orașului Liteni fac parte satele: Corni, Roșcani,
Rotunda, Siliștea și Vercicani.

Până la reforma administrativă din 1950, Liteni a făcut parte din județul Baia.[6

1.3 Hidrografia.

Orașul Liteni este situat în partea central-estică a Podișului Sucevei, în

depresiunea cu același nume, subunitate a Podișului Moldovei, la confluența
râului Suceava cu râul Siret.

Vecinii orașului Liteni sunt următorii: la nord comunele Udești și Fântânele,

la est comunele Vorona și Tudora din județul Botoșani, la sud orașul Dolhasca
și comuna Dolhești, iar la vest comuna Vulturești.

Față de reședința județului, municipiul Suceava, Liteni este situat la o distanță

de 28 km și la o depărtare de 30–40 km de municipiile Botoșani, Fălticeni și
Pașcani.

Localitatea are o formă apropiată de a unui semicerc, cu deschiderea pe albia

minoră a râului Siret la est și până pe culmile dealurilor Siliștea, Pleșa și
Harbuz la vest și sud.
Distanțele maxime între marginile orașului, în linie dreaptă, sunt de 10,5 km
pe direcția vest-est între Siliștea și vestul localității Măldărești și de 11,1 km
de la nord de satul Roșcani până la limita sudică a satului Corni.

1.4 Soluri

Solurile brune, cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe

interfluviul Suceava-Siret, implicit și în Depresiunea Liteni. Suprafețele structurale
sunt slab înclinate de la nord-vest spre sud-est și cunosc o dezvoltare importantă a
solurilor podzolice brune. Caracteristicile solurilor extramontane favorizează
îndeosebi cultura cartofului, cerealelor păioase, plantelor tehnice, porumb, etc.

Aprecierea calității solurilor se face prin încadrarea lor în clase de calitate, așa cum
au fost ele definite în studiile de specialitate și în legislația în vigoare: „Studiul
fondului funciar al României”, elaborat de I.G.F.C.O.T. București în 1983 și Legea
Nr. 18/1991 privind fondul funciar. Gruparea terenurilor în clase după
pretabilitatea la arabil s-a realizat luându-se în considerare natura și intensitatea
factorilor limitativi ai producției agricole dintre care unii sunt legați direct de sol
cum ar fi: textura, sărăturarea, panta, etc. Pe teritoriul orașului Liteni există
următoarele tipuri principalele de soluri:

solurile brun închise de pădure, cuprinse între 250-380 metri altitudine, pe

suprafețe orizontale sau cu pante line, cu un drenaj bun;

solurile brune de pădure podzolice la altitudine de 230-430 metri, caracteristice

zonei de pădure;

solurile podzolice argilo-iluviale sunt la altitudine de peste 400 metri, de exemplu

în Dealul Harbuz;

solurile aluviale le întâlnim pe văile Șomuzului Mic, Suceava și Siret, în diferite

grade de evoluție.
Pentru aceste terenuri se recomandă măsuri de combaterea eroziunii de suprafață
prin lucrări de terasare și consolidare a versanților combinate cu lucrări cu caracter
ameliorativ de desecare, nivelare-moderare, lucrări antierozionale.

1.5 Vegetatia si fauna

Liteni are o suprafață totală de spații verzi de 6,4 hectare, ceea ce reprezintă
0,88% din suprafața orașului, respectiv 6,2 mp/locuitor. Ținând cont că media
pentru România este de 12 mp/locuitor, se înregistrează un deficit de spațiu
verde de 5,8 mp/locuitor.

Peisajul natural al orașului este reprezentat de pădurile de pe Dealul

Harbuzului, de la Poiana Ursului și de pe Dealul Siliștea. Vegetația azonală se
găsește în luncile Siretului și Sucevei unde apar suprafețe de păduri de salcie,
plop, răchită și arin negru (zăvoaie de luncă) și o vegetație ierboasă alcătuită
din stuf, papură, pir, iarba câmpului, coada vulpii, firuță etc. În flora
spontană se întâlnesc arbuști fructiferi cu pondere economică mică: soc negru,
porumbar, alun, păducel, cireș sălbatic.

Faună

Efectivele de vânat (existent și optim) sunt constituite din iepure, vulpe,

mistreț și căprioară.

Fauna mai prezintă elemente tipice de stepă și silvostepă: popândău, șoarece

de câmp, șobolan de câmp, nevăstuică și cârtița.

Păsările sunt reprezentate de cioară, pițigoi, gaiță, ciocârlie, privighetoare,

sticlete, cuc, găinușă, barză, rață pitică, nagâț, iar reptilele de șopârle și șerpi.

Un loc important îl ocupă fauna piscicolă. Printre speciile care populează

apele râurilor sunt: clean, scobar, crap, plătică, zvârlugă, țipar etc. precum și
numeroase specii de batracieni, broaște țestoase etc.
Masuri de imbunatatire a pajistilor
2.1 Masuri de suprafata

Masuri de imbunatatire a pajistilor

Imbunatatirea pajistilor se face prin doua categorii de lucrari: lucrari de suprafata

(masuri de suprafata);lucrari radicale (masuri radicale);

Masuri de suprafata

sunt lucrari prin care se actionează asupra stratului de telină, a stratului arabil fara a
distruge covorul vegetal existent;

2.1.1Curatarea de resturi vegetale si de pietre

Se face manual sau mecanizat $n functie de panta terenului si de gradul de

acoperire al pajistiicu aceste resturi egetale si de pietre. "pe pajisti de deal si de
munte curatirea este o lucrare obligatorie. "in etajul alpin si pe terenurile in panta
lucrarea este contraindicata%ioatele si buturugile se scot manual sau mecanizat cu
ajutorul e!plozibililor.&ucrarile se fac, de regula, primaara dereme, dar si
toamna tarziu

2.1.2-Distrugerea mușuroaielor.
Mușuroaiele se formeaza pe pajiști neingrijite și po avea o pondere curprinsa intre 70-80%
ingreunand efectuarea unor lucrări de imbunătățire.

Mușuroiaele pot avea o proveniența atat de oriigine animală-provenite din pămantul scos la
suprafață de furnici,cartițe,popandăi, cat si o proveniență vegetală-care se formeaza pe tufelee
dese a unor graminee.

Mușuroaiele de origine animala se distrug ușor prin intermediul grapei cu colții

Mușuroaiele vegetale se distrug cu mașini de curățat pajisti.

2.1.3-Grapatul pajiștilor.
Se realizează pe pajiști de luncă ,dominate de specii stolonifere sau in cazul unor depineri de
aluviuni

Se realizeaza numai in complex cu lucrările de fertilizare,amendare,distrugerea mușuroaielor

sau suprasămanțare ,deoarece pot avea efecte negative.

2.1.4-Combaterea vegetației lemnoase.

Speciile lemnoase se instaleaza mai des pe suprafețe de pajiști la care nu se aplică de
imbunătățire sau ingrijire in cazul unei folosiri neraționale.Vegetația lemnoasă favorizează
creșterea unor specii vegetale care au un caracter slab din punct de vedere furajer.

Defrișarea vegetației lemnoase se face pe baza unor documentații și studii.

Vegetația lemnoasă se indepărtează asfel:

1.total-pe pante mai mici de 10%

2.parțial-pe pante de 10-30%

Nu va fi defrișată vegetația lemnoasă din pajiști situate pe terenuri cu panta mai mare de
30%,precum si de pe pajiști cu sol mai subțire de 10 cm

Sunt excluse de la defrișare specii lemnoase ca:Pinus Cembra-Zimbrul, Taxus bocatta-Tisa.

Defrișarea se poate face mecanizat.chimic sau manual.

Defrișarea manuală
Se aplică in cadrul speciilor lemnoase care nu lăstăresc la suprafața solului.

Ca unelte se folosesc :toporul,coasa ,sapa de defrișat

După defrișare materialul lemnos se adună in grămezii denumite maratoane,ce se aranjează pe

directia curbelor de nivel.

Defrișarea mecanică
Tufele lemnoase cu diametrul de pană la 2,2 cm se distrug cu ajutorul mașinilor de curățat
pajiștii ,ex:MCP 1,5 ,iar cele cu diametrul de pană la 4 cm cu MCP 2.

Cioatele rămase după tăierea arborelui se scot din sol cu ajutorul echipamentului ECC 1,2 ,purtat
in spate prin tractoare cu șenile.

Defrișarea chimică
Se realizează prin intermediul unor mașini speciale,

Folosirea erbicidelor se impune pentru eliminarea lăstarilor tineri ce apar din coletele si
rădăcinile rămase in sol după defrișare.La un tratament dozele variază de la 31l h pană la 51l
h.,in primii 3 ani dupa defrișsare .

Perioada cea mai bună pentru aplicarea tratamentelor este perioada iulie cand suprafața foliară
este maximă.

Vegetația lemnoasă se mai poate inlătura cu:Roundoup,Velpar.

2.1.5.Combaterea buruienilor
Metodele de combatere a buruienilor din pajiști diferă in functie de cauzele care au dus la
apariția lor, de gradul de imburuienare, de biologia speciilor.

Se cunosc :măsuri preventive,speciale,directe

Măsuri preventive.

Constau in aplicarea unor măsuri simple de ingrijire.

-folosirea rațională a pajiștiilor

-indepărtatrea prin cosit a speciilor neconsumate de animale

-imprăștierea dejecțiilor

-folosirea de semințe cu puritate maximă la suprasămanțare.

Metoda indirectă
-constau in următoarele

-lucrări de imbunătățire și folosirea rațională a pajiștiilor

-aplicarea corectă a ingrășămintelor

-distrugerea mușuroaielor

Metoda directă

Se folosesc cand pajiștiile au un grad de imburuienare ridicat cu multe plante toxice ,care cresc
in vetre ,iar măsurile de combatere nu dau rezultatul dorit.

Măsurile de combatere a buruienilor se impart in mecanice și chimice.

2.1.6 Imbunătățirea regimului de umiditate

Imbunătălirea regimului de umiditate se face prin doua măsuri

-eliminarea excesului de apă

-completarea deficitului

Eliminarea excesului de apă

Excesul de apă determină pe pajiști crearea unor condiții nevaforabile pentru instalarea si
creșterea speciilor de plante valoroase,fiind mai dăunător chiar decăt insuficiența apei din sol.

Datorită excesului de apă se inrăutățește :

-regimul de apă.materia organică rămane descompusă

-in lipsa oxigenului vor predomina procesele de reducere decat cele de oxidare
-excesul de umiditate favorizează inmulțirea parazițiilor

Inlăturarea excesului de umiditate se poate realiza prin diverse lucrări de desecare:canele

deschise-șanțuri ,canale inchise-drenuri ,puțuri desorbante

Completarea deficitului.

Pentru completarea deficitului de umiditate se folosește irigarea prin revărsare ,irigarea prin
aspersiune,irigarea prin aspersiune,irigarea prin fașii și irigarea prin limanuri.

Irigarea prin revărsare se realizează numai in cadrul unei prezențe bogate de apă și constă in
construirea unei rețele permanente

Irigarea prin aspersiune este recomndată pe terenurile plane și presupune existența instalației
pentru irigat

Irigarea prin fașii se aplică pe terenurile secundare ,metoda presupune existența unor canale
secundare și principale.

Irigarea prin limanuri constă in construierea de valuri de pămant,orientate dupa direcția curbelor
de nivel

2.1.7 Prevenirea și combaterea eroziuni pe pajiști

Au drept obiectiv refacerea și reglarea regimului de apelor de la suprafață ,fornarea menținerea și
menținerea unui covor ierbos ,incheiat,mijloc principal de stavilire a acestui fenomen.

Lucrările de combatere a eroziuni si de stabilizre a solului prin plantații silvice sunt:

a.Perdelele antierozionale-se folosesc pe pajiștii cu pante mari -15-18% și versanții alungiți-200-

300 m .Pentru perdele se utilzează specii cu sisstem radicular profund,bine dezvoltat

b.Plantații in masă-se recomandă pe ravene și ogase .pe pajiștiile supuse eroziunii și alunecărilor
de teren .Se utilizeaza aceleasi plante ca și in cazul perdelelor antierozionale.

c.Lucrările speciale pe ogase și ravene sunt costisitoare și se folosesc ,de regulă.atumci unde
celelalte lucrări nu dau rezultate.

-Cleionajele sunt lucrări transversale in albie in treimea superioară a ogaselor și ravenelor.

-Fascinajele sunt lucrări transversale asemănătoare cu cleionajele și se folosesc pe solurile ușoare

,iar protecția se realizează prin faxine
-Pragurile și barajele sunt lucrări transversale in mijlocie și inferioară .Lucrările sunt construite
din piatră și beton .Pragurile au inalțimea de 1-1.6 cm,iar barajele sunt ceva mai inalte.

-Garnișajele sunt lucrări executate longitudinale pe albie ,prin așezarea unui strat de material
lemnos gros de 40-50cm ,fixat cu ajutorul unor pari sau prăjini.

Pe materialul colmatat se fac plantări pentru a fixa defintiv baza ravenei.

2.1.8 Imbuntațirea regimului de hrană pentru pajiștii

Se realizează prin intermediul fertilizării.

Pe pajiștii consumul elementelor specifice este ceva mai diversificat datorită numărului mare cu
cerințe diferite fața de elementele nutritive ,creșterea continuă a plantelor in timpul perioadei de
vegetație,modul de exploatare a pajiștiilor.

Astfel.gramineele sunt mari consumatoare de azot ,in timp ce leguminoasele consumă o cantitate
importantă de fosfor și potasiu.

Pe pășuni consmuul de azot este mare datorită recoltari plantelor de mai multe ori in
cadrulperioadei de vegetație.in primele faze de creștere.cand plantele conțin multă proteină brută.

Pe fanețe este relativ mare consumul de potasiu ,element cu rol important creșterea lăstarilor și
acumularea substanțelor de rezervă in organele plantelor.

Pentru 100 kg de fan ,vegetația pajiștiilor extrage din sol o cantitate 15-21,88 kg azot 5-8,8 kg
Fosfor,. 17,50-22,10 kg Potasiu și 9,47-14,55 kg Calciu.

Consumul de elemente nutritive variază in funcție de compoziția floristică și condițille

pedoclimatice ,dar și in funcție de condițiile climatice anuale ,fiind mai mare in anii ploioși și
mai redus in anii secetoși.
2.1.9. Aplicarea amendamentelor.
Pajiștiile sunt mari consumatoare de elemente nutritive din sol.

Se recomandă folosirea amendamentelor pe solurile cu un ph mai mic de 5,2 și conținutul in

aluminiu mai mare de 100 ppm.

Dozele de ingrășăminte se dau in funcție de conținutul solului in elemente nutritive,zona și de

materialul biologic folosit la semănat.

Se recomandă doze de:

30-60 kg P

70-120 kg N

40-60 kg K

Speciile și soiurile folosite la inființarea pajiștiilor temporare trebuie să indeplinească

următoarele condiții:

-să aibă productivitate ridicată

- să se preteze la condițiile ecologice din zonă

Pentru inființarea pajiștiilor temporare vom folosii

-amestecurii din specii de graminee și leguminoase perene valoroase.

-graminee din cultura pură

-amestecuri numai din graminee.

Pentru alcătuirea amestecurilor se stabilesc următoarele :

-durata și modul de folosire a pajiștiilor

- numărul de specii din amestec

-raportul dintre graminee și leguminoase

-specii ,soiuri și ponderea fiecărei in amestec.

-calculul cantității de sămanță pentru suprafața proiectată.

2.1.10. Autosămanțarea si suprisămanțarea

Suprisămanțarea pajiștilor are ca scop imbunătățirea compoziției floristice și a valori furajului
obținut.
Suprasimanțarea se face manual pe terenurile accidentate și cu pante mari,iar pe terenurile
nivelate se face suprasămanțarea mecanizată cu semănători universal.
Amestecul de specii pentru suprainsămanțarea pajiștiilor se face cu o normă mai mică de 25-50%
decat norma de insămanțare.
Pentru semănat se folosește sămanță artificial biologic,iar semănatul se poate realiza mecanizat
sau manual.

2.2-Măsuri radicale
Are ca scop refacerea radicală a pajiștiilor permanente degradate și imbunătățirea de suprafață.

Lucrările radicale se aplică pe pajiștile foarte drgradate ,cu acoperire de vegetație mai mică de
50-60% și mușuroaie pe o suprafață mai mare de 30%.

Pajiștiile temporare se pot inființa astfel.

-in locul pajiștilor permanante degradate

-in teren arabil

In locul pajișstiilor permanante degradate se impune o analiză foarte amănunțită in legătură cu

necsitatea și condițiile de infiițare a pajiștiilor temporare ,incat productiile realizate să fie
economice ,să nu se afecteze echilibrul ecologic din zonă

a.Alegerea terenului
Pajiștiile temporare se pot desteleni pentru transformarea in pajiști temporare in urmatoarele
situații

-ponderea in covorul vegetal a plantelor fară valoare furajeră sau cu o valoare furajeră mică

- gradul de acoperire vegetală este sub 55-60%

-gradul de acoperire cu mușuroaie ințelesnite este mai mare de 30%

-pajiștiile de pe terenul in pantă au o acoperire slabă a vegetației pe care se pot declanșa

proecesele de eroziune.
CAPITOLUL III-INFINȚAREA DE PAJIȘTI
TEMPORARE IN LOCUL PAJIȘTILOR
COMPLET DEGRADATE.

3.1 Pregătirea terenului.

Prin lucrările de pregătire a terenului se urmărește atat distrugerea vechiului covor vegetal cat și
crearea condițiilor pentru semănat.Inainte de desțeleniire,numai unde este cazul se fac unele
lucrări pregătitoare cum ar fi:

-indepărtarea vegetației lemnoase

-indepărtarea cioatelor și pietrelor

-eliminarea exceslui de umidiatate

-distrugerea mușuroaileor ințelenite

-nivelarea terenului.

Se disting 3 metode de bază

-pregătirea terenului cu mobilizare superficială a solului 3-5 cm

Aceasta metodă se poate aplica unde vegetația existentă a fost distrusă de un erbicid cu acțiune
sistematică sau semănatul direct fără destelenire este un eșec total.

-pregătirea terenului cu mobilizare medie a solului

Această metodă folosește grapa cu discuri sau freze pentru pajiști.Cu freza se efectuează una sau
două treceri și nu sunt necesare alte lucrări.La folosirea frezelor combinate semănatul se face
concomitent cu pregătirea terenului.

-pregătirea terenului cu mobilizare totală a solului.

Lucrarea se face cu plugul la adancimea de 20-25 cm

Epoca optimă pentru efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului este toamna ,urmand ca in
primăvară să se facă pregatirea patului germinativ .In regiunile mai bogate in precipitații sau in
condiții de irigare .desțelenirea se poate efectua dupa 1-2 cicluri de pășunat sau prima coasă după
fan .urmată apoi după semănat ,incăt la venirea noilor inghețuri noul covor vegetal sa fie bine
incheiat.

3.2.Culturi premergătoare.

In funcție de grosimea stratului de țelină și de modul cum acesta a fost mărunțit și incorporat sub
brazdă ,pajiștile temporare se pot inființa direct după desțelenire sau după 1-2 ani.

Timp in care terenul se cultivă cu noi plante furajere ce reprezintă culturi anuale- porumb siloz
sau masă verde ,sfeclă furajeră, varză furajeră, cartof , borceag , ovăz masă verde.

Prin cultivarea plantelor premergătoare se creaază condiții mai bune pentru insămanțarea
amestecurilor de ierburi perene și pentru realizarea covorului vegetal mult mai bine incheiat din
anul 1.

Cu toate acestea,în țara noastră se folosește mai mult varianta înființării pajiștiilor temporare
direct după desțelenire.

Denumită și ,,regenerarea rapidă a pajiștilor,, care presupune utilizarea tehnologiilor ce oferă

condiții foarte bune pentru instalarea noului covor ierbos
3.3 Fertilizarea și amendarea

Prin producțiile ridicate pe care le realizează ,pajiștiile temporare ,sunt mari consumatoare de
elemente nutritive din sol.

Astfel după MOGA I și col -1983 ,pentru o nutriție echilibrată a plantelor ,solul trebuie să
conțină 35-44 ppm PAL ( 8-10 mg P2 O3 mobil la 100 g sol ) și 100-125 ppm KAL ( 12-15 mg
K2O mobil la 100 g sol).Pajiștile temporare dau rezultate bune și de calitate când reacția solului
este neutră sau acidă .ph- 5,8-7,28

Pajiștile temporare in comparație cu cele permanante valorifică mai eficient îngrășămintele

organice,cele chimice și amendamentele , deoarece pot fi încorporate in sol odată cu desțelenirea
sau cu lucrările de pregătire a patului germinativ.

Aplicarea îngrâșamintelor se face diferențiat în funcție de conținutulsolului în elemente nutritive

, de condițiile climatice și de materalul biologic folosit.Astfel, se recomandă doze de 30-60 kg
P2O5 .40-60 K20 și 70-120 kg ha N la folosirea amestecurilor numai din graminee și doze mai
mici de azot 40-60 kg ha la cele formate din graminee și leguminoase după Samuil C și colab
1995.

Pe solurile acide cu ph mai mic de 5,2 se impune aplicarea amendamentelor înainte de

desțelenire în dozăde 4-5 /ha CaO

Pentru înființarea pajiștiilor temporare se recomandă folosirea gunuoiului de grajd bine fermentat
în doze de 20-40t/ha în cazul cernoziomurilor se aplică doozele mai mici și în cazul solurilor
podzolice se aplică dozele mai mari și încorporarea lor în sol la adăncimi 15-20 cm pe solurile
grele și în regiunile umede și la 20-25 cm pe solurile ușoare și în regiunile secetoase.

3.4.Specii și soiuri folosite la înființarea pajiștilor

La înființarea pajiștiilor temporare se utilizează amestecuri alcătuite din specii de graminee și
leguminoase perene valoroase și mai rar graminee în cultură pură sau amestecuri formate din
graminee

În țara noastră ,cele mai răspandite specii sunt: Dactylis Glomerata, Festuca pratensis ,Lolium
perenne ,Phleum pretense ,Trifolium repens , Medicago sativa ,Lotus corniculatus.

În cazul fânețelor ,amestecurile de soiuri cu precocități diferite ,vor ajunge eșalonat la faza
optimă de cosit ,dând posibilitatea cultivatorilor să organizeze în bune condiții recoltarea și
pregătirea fânului,să folosească rațional utilijale și forța de muncă de care dispun.

3.5 Alcătu irea amest ecuril or de graminee și legumi noase perene

Pentru înființarea pajiștiilor temporare se pot folosi numai amestecuri de

graminee perene ,în cultură pură sau amestecuri de graminee și leguminoase
perene.

În vederea alcătuiri amestecurior de graminee și leguminoase perene se

parcurg mai mult etape de lucru:

1.St abi li rea du ratei și modul de folosi re a terenului

Durata de folosire este influențată de vivacitatea speciilor din amestec ,mai
ales a leguminoaselor ,care este mai mică decât a gramineelor.

În funcție de durata de folosire a pajiștilor temporare se împart în 3

categorii:

- pajiști cu durată scurtă de folosire 2-3 ani

- pajiști cu durată medie de folosire 4-6 ani

- pajiști cu durată lungă de folosire 6 plus ani

În general,pajiștiile cu durată scurtă de folosință se înființează pe terenurile arabile și intră în
rotație cu plantele furajere anuale,iar cele cu duratămedie anuală și lungă de folosire se
înființează în locul pajiștiilor permanente degradate,care nu pot fi îmbunătățite prin alte măsuri.

În cea ce privește modul de folosire ,pajiștiile de scurtă durată de folosesc numai prin cosit , cele
cu durată medie prin cosit sau mixt ,iar cele cu durată lungă prin pășunat sau mixt.

2.Stabilirea numărului de soiuri din cadrul fiecărei specii.

Numărul speciilor din cadrul covorului vegetal al pajiștiilor temporare este mult mai mic decât
cel de pe pajiștile permanente și se stabilește în funcție de durata de folosire proiectată și de
intensitatea sistemului.Numărul de specii din amestec poate fii;

- pajiști cu durată scurtă de folosire 2-3 specii

- pajiști cu durată medie de folosire 3-5 specii

- pajiști cu durată lungă de folosire 4-6 specii

Amestecurile formate din 2-3 specii poartă denumirea de amestecuri simple,

iar cele ce au în alcâtuire mai mult de 3 specii se numesc amestecuri
complexe.În general,pentru fânețe se recomandă amestecuri simple, ,iar
pentru pășuni și folosire mixtă,amestecuri complexe. Din totalul de
specii ,folosite 1-2 specii trebuie sa fie legumnioase.

Pentru a obține compoziția floristică dorită ,este necesar ca la stabilirea

proporției dintre cele două grupe să se țină cont de durata și modul de
folosire a pajiștiilor ,precum și de particularitățiile biologice ale speciilor
componente.Astfel,în amestecurile ,cu durată scurtă de
folosire .leguminoasele au o pondere ridicată ,,deoarece prezintă un ritm de
dezvoltare mai rapid și vivacitate mai scurtă decât gramineele , oferind
producții mari în primii 2-3 ani de viață .Pe măsură ce se mărește durata de
folosire a pajiștii ,se diminuază procesul de participare a leguminoaselor și
crește cel al gramineelor.

Alegerea speciilor se face în funcție de condițiile naturale din zonă ,durata

și mai ales modul de folosire ,ritmul de dezvoltarea și vivacitatea speciilor
respective.
3.Alegerea soiurilor în cadrul fiecărei specii.

Existența unei game largi de soiuri cu precocități diferite ,la majoritatea speciilor de
ierburi perene cultivate ,impune ca la alcătuirea amestecurilor sa se țină seama și de acest
aspect.

Pentru ca randamentul pajiștii să fie maxim și să se ofere un furaj de calitate superioară

se recomandă folosirea .în cadrul amestecului ,de soiuri cu același indice de precocitate
sau cu indici de precocitate apropiații.În acest fel se pot realiza pajiștii și cu ajuorul
amestecurilor complexe.

4. Calculul cantității de sămănță.

Calculul cantitații de sămânță se face pentru fiecare specie din amestec pe baza
următoarelor elemente:

-cantitatea de sămânță în cultură pură la valoarea utila 100%

-procentul de participare în amestec –pt

-procentul de sămânță utilă

Cantitatea de sămânță în cultură pură la valoarea utilă de 100% se calculează pe baza

desimii și a masei a 1000 de boabe ,denumită MMB.

Procentul de sămânță utilă se calculează pe baza valorii purității (P) și a germinației

( G) ,care se înscriu în buletinul de analiză al seminței respective ,elaborat de
 laboratoarele specializate în acest sens sau se determină prin metode cunoscute. În cazuri
extreme, se poate folosi procentul minim de sămânță utilă ,admis de STAS-ul 72-81 ,
care variază în jrurul procentului de 60% pentru fiecare grupă de plante,

SU(%) = PxG

100.

Cunoscănd elementele de mai sus ,cantitatea de sămânță pentru fiecare specie se determina cu
relația

C(kg/h) =NxK:100.

Cantitatea de sămânță rezultată din calculul se corectează în funcție de capacitatea de concurență

a speciilor din amestec ,deparat din cadrul fiecărei din cele două grupe de plante.și apoi ,daca
este cazul,în funcție de condițiile de cultivare.

Corecția .în funcție de capacitatea de concurență ,este indicată în vederea menținerii compoziției
floristice proiectate pe întreaga perioada de folosire a pajiștii

În acest sens,se folosesc datele din cărțile de specialitate ,care se referă la comportarea speciilor
incepînd din anul II de folosire. Se recomandă sa se aplice următoarele corecții:

-majorarea cantității de sămânță calculată cu circa 25-30% la speciile cu capacitate de concurență

medie și cu circa 50-60%la cele cu capacitate de concurență slabă când sunt în amestec cu specii
cu ocapacitate de concurență ridicată.

- majorarea cantității de sămânță calculată cu 15% ,la speciile cu capacitate slabă de

concurență,când sunt în amestec cu specii cu o capacitate de concurență ridicată.
3.6 Sămânța și semănatul

Semănatul ierburilor perene necesită o atenție deosebită,deoarece ,de această lucrare

depinde intr-o mare măsură ,realizarea unei pajiștii temporare corespunzătoare.
Semănatul amestecurilor de ierburi perene se poate realiza cu sau fără planta
protectoare,aceasta fiind încă o problemă discutată.

Semănatul cu plantă protectoare se recomandă în condițiii de irigare sau în zone cu aport

pluviometric ridicat. În aceaste situații se aleg ca plante proteectoare specii cu o perioadă
scurtă de vegetație:ovăz, trifoi persan, borceaguri recoltate pentru masă verde sau chiar
soiuri timpurii de cereale pentru boabe , cu o normă de semănat de până la 50% față de
cultura normală,pentru a diminua concurența dintre acestia și vegetația pe pajiști.

Epoca de semănat

Epoca optimă este reprezentată de primăvara devreme ,cand temperatura regăsită in sol
este constant peste 0 grade celsius ,ceea ce permite intrarea mașinilor agricole. Semănatul
timpuriu nu este recomandat ,deoarece plantele tinere de leguminoase pot fi distruse la
eventuale timpuri sub – 5 grade Celsius.

Metode de semănat.

Pe terenurile plane sau slab înclinate ,semănatul se face în rânduri la distanțe

12,5-15 cm ,folosind semănători universale SUP -19 ,SUP- 21 sau speciale.
O altă metodă ,mai puțin răspândită,în țara noastră ,este semănatul prin împrăștiere ,care
se poate face mecanizat ,care se realizează cu semănători universale ,la care se
îndepăertează manual,tuburie,

Adâncimea de semănat.
Adâncimea de semănat se stabilește în funcție de mărimea și forma semințelor .,variind
între 1-3 cm. Astfel,amestecurile formate din semințe mici se seamănăla adâncimea de 1-
2 c,iar cele formate din semințe mari se seamănăla adancimea de 3 cm.

3.7 Lucrări de îngrijire.

Aplicarea corectă a lucrărilor, mai ales în anul I ,favorizează obținerea unui covor vegetal
uniform și bine încheiat,și totodata premiza obținerii unor producții ridicate.

-Irigarea de răsărire; Această lucrare este necesară,după sfârșitul verii,dar uneori și în

primăverile secetoase,la pajiștiile semănate in această epocă, Se recomandăo normă de
udare 150-200m3/ha.

-Distrugerea crustei; Crusta formată în primele zile după semănat se poate distruge prin
cale mecanică,utilizând tăvălulgul neted înfășurat cu sârmă ghimpată ,grapa de fier cu
colții îndreptați în sus.

-Completarea găurilor: În cazul semnalărilor golurilor, indiferent de motivul producerii

lor , se impune completarea acestora cu sămânță din cadrul aceluiași amestec.

- Combaterea buruienilor ; reprezintă lucrarea cea mai importantă din anul I de

vegetație la pajiștiile temporare semănate fără plante protectoare și cele înființate
primăvara ,deoarece ierburile perene au o vitază de creștere redusă in primele fenfoaze
după creștere.

- Fertilizarea: Prin această lucrare se urmărește realizarea de producții mari și de bună

calitate, precum și obținerea unui covor ierbos valoros pe toata durata folosiri. În primul
an .de vegetație ,de regulă plantele folosesc .îngrășămite aplicate la pregătirea patului
germinativ și la fertilizarea de bază ,recomandăndu-se doze de 50 kg/ha N .în condiții de
climat umed ,după coasa I.

-Irigarea ; Pentru realizarea de producții marii și constante ,în regiunile secetoase sau cu
climat uscat, se impune irigarea pajiștiilor temporare cu o normă de udare de 400-600
m3/ha,la intervale de circa 4-5 zile. Este indicat ca udările să se facăla 4-5 zile după cosit
sau pășunat .când cerințele față de apă cresc,iar faza critică a leguminoaselor a trecut.
3,8 Folosirea pajiștiilor temporare.

Modul de folosire a pajiștiilor temporare are o influență însemnată asupra covorului

vegetal ,a duratei de folosire ,precum și asupra cantității furajului obținut .

Pajiștiile temporare se pot folosi prin pășunat ,cosit sau mixt,însă cu respectarea
principiilor de folosire rațională.

Față de folosirea pajiștiilor permanente ,la pajiștiile temporare apar câteva partcularității.

Astfel,după primul an de vegetație ,se recomandă ca pajiștiile temporare să fie folosite ca

fâneță ,deoarece prin formarea unui aparat bogat foliar se mărește puterea de
asimilație ,dând posibilitatea unei mai bune înrădăcinări și forticări a tinerilor plante.

3.9 Refacrea pajiștiilor temporare.

Este cunoscut faptul că durata de folosire a pajiștiilor temporare este limitată,iar după 3-5
ani de folosire ,covorulvegetal începe să rărească ceea ce duce la diminuarea cantitativă și
calitativă a producției și la aprația speciilor nevaloroase. În aceste situații se impune
refacarea pajiștiilor,care se realizează prin doua metode:suprasămînțarea si
reînsămînțarea.

Suprasămînțarea- se realizează ca și în cazul celor permanete ,numai că se folosește ca

maaterial de semănat mai des semințe sau frcute de leguminoase.

Reînsămînțarea –presupune desțelenirea covorului vegetal, devenit necorespunzător,

alegându-se ca și în cazul pajiștiilor permanente ,tehnologia cea mai corespunzătoare și
apoi însămînțarea unui aestec de leguminoase și graminee.
CAPITOLUL IV-FOLOSIREA PAJIȘTIILOR
PENTRU PĂȘUNAT.

4.1-Sisteme de pășunat.
Practicarea pășunatului presupune aplicarea anumitor reguli,care împreuna constituie un sistem
de pășunat și care are drept scop obținerea unor producții animaliere cât mai ridicate.în condițiile
meținerii echilibrului dintre producători și consumatorii primari.

Sisteme de pășunat pot fi clasificate dupămai multe criterii,în funcție de felul și intensitatea
acțiunilor exceritate de om în timp și spațiu în cadrul acestei pășuni.Astfel,după intensitatea
acțiunilor exercitate ,nivelul intensivizării,timpul și spațiul alocat,numărul de specii și categorii
de animale,structura rației ,mărimea turmei ,sistemele de pășunat se clasifică in doua
categorii.sisteme extensive și sisteme intnsive.

Sisteme extensive.
Din această categorie fac parte : pășunatul liber , pășunatul în front ,transhumanța , pășunatul cu
pendulare .pășunatul la pripon.

Pașunatul liber- În cadrul acestui sistem de pășunat ,animalele umblă libere pe toata suprafața
pășuni ,începând de primavara devreme și până toamna târziu.

Pășunatul în front-În cadrul acestui sistem de pășunat.animalele umblă doar pe o anumită

porțiune a suprafeței din cadrul pajiștei,iar pe măsura înainetarii consumului hranei de către
animale ,acestea sunt lăsate sa avanseze în mod treptat ,pentru a pășuna pe alte porțiuni ale
pajiștei.

Transhumanța- În cadrul acestui sistem de pășunat,care reprezintă unul din cele mai vechi
sisteme de pășunat extensive ,păstorii și turmele vor migra continuu primăvara de la șes la munte
sau de la sud la nord și toamna de la munte la șes ,țn vederea asigurări hranei.

Pășunatul cu pendulare-este specific zonei de munte ,fiind asemănător cu transhumanța.Potrivit

acestui sistem ,animalele sunt deplasate la începutul sezonului pe pășunile din zonele limitrofe
localitaților,după care ,odata cu înainatrea în vegetație,aceastea sunt deplasate la munte.pe durata
veri.

Pășunatul la pripon –se folosește cu totul izolat .în cazul unor efective mici de animale sau în
cazul tineretului taurin care este întreținut pe pajiști în perioada de alăptare.
Sisteme intesive.
Din această categorie fac parte: pășunatul pe parcele .pășunatul dozat, pășunatul în benzi sau în
fâșii,pășunatul zero grazing.

Pășunatul pe parcele-constă în împărțirea pe parcele a pășunii ,ăe care animalele vor pășuna
intr-o anumită rotație sau ordine, de mai multe ori în cadrul unui sezon de vegetație.

Pășunatul dozat- presupune delimitarea suprafețelor necesare cu ajutorul unui gard electric.
Aceasta este o forma îmbunătățită a pășunatului și constă în atribuirea pentru pășunat, în mod
succesiv , a unor suprafețe restrânse din parcela turmei de animale,pe ozi sau chiar o jumătate de
zi.

Pășunatul în benzi sau în fâșii – Este asemanătorr pășunatului dozat ,doar că se deosebește de
acesta prin atribuirea animalelor a unei porțiunii limitate de teren ,sub forma unei fâșii cu lațimea
de 0,5 – 1m

Pășunatul zero grazing- constă în recoltarea furajului și transportul la grajd,animalele fiind

hrănite în condiții de stabulație.Prin folosirea acestui sistem este eliminată deplasarea animalelor
la pășune și cheltuilele legate de parcelare.

4,2-Tehnica pășunatului

Tehnica pășunatului se referă la modul în care animalele pasc iarba ,la evenimentele
normale zilnice și sezoniere care apar atunci când animalele se află pe tarla. Pășunatul
porpriu zis ,atucni cănd animalele se hrănesc cu iarbă,durează in medie 6-12 ore zilnic și
se desfășoară în mod normal in două etape:după răsăritul soarelui și înainte de apus
 Animalul alege hrana la nivelul stațiuni și al plantei.La nivelul,stațiuni, alegerea este
făcută în funcție de palabilitate ,gust și necesitățile organismului. In funcție de nivelul de
preferință STUF ,speciile se clasifică,astfel:

-specii preferate care se găsesc intr-o măsură mai mare în hrana ingerată,decât in covorul
vegetal.

-specii proporționale care se consumă în general în proporții egale cu cantitatea care se

găsește în covorul vegetal.

-speciile nepreferate sunt speciile slab furajere ,fiind refuzate de animale deoarece nu
corespund calitativ sau cantitativ cerințelor acestora

-specii refuzate ,care se găsesc în hrana animalelor .decât în mod excepțional

-speciile toxice .care sunt refuzate intodeauna de către animale.

Data începerii pășunatului marchează momentul optim în care animalele pot fi

introduse pe pajiști astfel încât să se incheie un echilibru între ritmul de creștere al ierbi și
consumul acesteia de către animale.

Data începerii pășunatului se poate stabili pe baza a mai multor criterii ,cum ar fi starea
vegetației ,evoluția elementelor climatice

Pășunatul primăvara prea devreme nu este recomandat deoarece:

-iarba prea tanără are un conținut ridicat de apă,ceea ce conduce la un efect laxativ

-conținutul scăzut în celuloză nu stimulează salivația animalelor

-se distruge stratul de țelină

-se declanșează eroziunea pe terenuri în pantă

Data începeri pășunatului se stabilește .astfel încât ,plantele sa aiba suficient timp la
dsipoziție pentru a-și reface rezervele de substanțe nutrive în organele subterane, care să
la sporească astfel rezistența la iernare.Se recomandă înectarea pășunatului cu 3-4
săptămâni înainte de instalarea înghețurilor permanente.

Înalțimea de pășunat corespunde înalțimii vegetației la care încetează pășunatul ,astfel

încât sa asigure regenerarea optimă a plantelor ,precum și menținerea echilibrului între
plantele de consum și creștere ,evitarea eroziunii solului și acumularea rezervelor
necesare iernări în bune condiții..

Înalțimea de pășunat se determină în funcție :sistemul de pășunat . vegetația pajiști,

specia și categoria de animale.

Dacă pășunatul se face la o înalțime prea mică ,se întarzie refacerea plantelor și în felul
acesta se reduce numărul ciclurilor de pășunat.

Dacă pășunatul se face la o inălțime prea mare ,refacerea plantelor are loc mai repede,dar
are de suferit producția pajiști,care este mult mai dimunuată.

Frecvența pășunatului se referă la numărul de recoltări de pe o pășune.Recoltările dese

și de la o înălțime prea mică reduc capacitatea de regenerare a pajiștiilor ,acestea pot
dispărea din covorul vegetal ierbos și intr-un final ,producția scade.
4.3 Măsuri pentru organizarea pășunatului rațional.

Folosirea rațională a pajiștilor presupune aplicarea unui ansamblu de măsuri tehnico-

organizatorii care au drept scop sporirea producției de iarbă,îmbunătățirea compoziției
floristice și valorificarea maximă a furajului. În cazul pășunatului intensiv ,aceste măsuri
devin obligatorii și se referă

-determinarea producției pajiștilor

-stabilirea capacității producției

-împărțirea producției în parcele

-stabilirea modului de folsința a acestora.

-efectuarea unor lucrări inainte de începerea și după terminarea pășunatului.

Determinarea producției pajiștilor.Pentru determinarea producției pajiștilor se folosesc

două metode:metoda cosirilor repetate și metoda zootehnică.

Metoda cosirilor repetate ,denumita și metoda directă .connstă în cosirea repetată a unor
suprafețe repetate în cursul perioadei de probă ,care trebuie să fie reprezentative în ceea
ce privește producția.

Deoarece animalele ,nu consumă întragă cantitatea de iarbă de pe pajiște,după fiecare

ciclu de pășunat ,pe suprafețele alăturate și indentice ca mărime ca primele ,se cosesc
plantele neconsumate ,se cântăresc ,se face proba medie și se raportează la hectar.

Pentru stabilirea producției reale a pășuni, notată PR se folosește relația:

PR=Pt-Tn(kg/h)

Cunoscănd producția globală și producția reală a pășunii ,se poate stabili coeficientul de
folosire sau consumabilitate al pășunii
K=PRx 100

Pt

Coeficientul de folosire este un indicator aal calității pășunii și variază de la un tip de

pajiște la altul:

-pășuni umede ,cu multe rogozuri 25

-pășuni alpine , cu țepoșică 35

-pășuni de seș ,uscate,cu graminee mărunte 50

-pășuni montane, cu țepoșică 50

-pășuni inundabile,de pe terenuri ravene 75

-pășuni montane cu graminee valoroase 85

-pășuni neinundabile ,de pe terenuri ravene ,cu graminee valoroase 90

-pășuni semănate 93.

Metoda zootehnică este precisă ,se poate aplica ușor în producție cu condiția înregistrări
corecte și riguroase a producției animaliere.Producția pajiștilor se determină
periodic ,indiferent de metoda folosită,întru-cât prin metoda folosită ,acestea se
moodifica în timp.

După determinarea producției pășuni,se poate trece la folosirea rațională a pășunilor cu

un efectiv determinat de animale,de la care să se obțină randament maxim ,iar vegetația
pajiști să nu fie influențată negativ.

Capacitatea de pășunat.-reprezintă numărul de animale exprimate in UVM-unitate vită

mare care poate fi repartizat pe 1h de pășune intr-o perioadă de pășunat,în funcție de
producția acestia.

Dacă nu se calculează capacitatea de pășunat și se repartizează iun număr mai mare de

animale decât capacitatea de producere a pajiști se produce supraîncărcarea pajiști.

Dezavantajele supraîncărcări pajiștilor sunt:

-animalele nu beneficiază de cantitatea necesară de iarbă necesară funcțiilor vitale

-speciile valoroase sunt consumate excesiv și prea de jos,iar cu timpul dispar

-înrăutățirea compoziției floristice

-solul se bătătorește puternic

-se distruge țelina.

-se declanșează procesele de eroziune.

Capacitatea de pășunat se determină după relația:

CP=PU exprimat în UVM/H

TxRz

În care:

Cp-capacitatea producției de pășunat

Pu-producția utilă a pășunii

T-perioada de pășunat

Rz-rația zilnică.

Pentru a transforma UVM,diferitele specii și categorii de animale care pășunează se

folosesc coeficienții de transformare în UVM pentru diferite specii și categori de animale.

-vaci cu lapte 1

-vite cornute mici ,de toate vârstele 0,7-0,8

-tauri și boi de tracțiune 1-1,2

-tineret bovin de peste 1 an 0,5-0,7

-tineret bovin până la 1 an -0,2-0.3

-oi și capre de toate vârstele -0,14

-oi și capre mature 0,15-0.16

-cai de toate vârstele-0,8

-cai de tracțiune -1.0-1.1

-tineret cabalin peste 1an 0,5-0,7

-tineret cabalin până la 1 an0,25-0,30

-porci 0,20-0,25

Desimea animalelor,notată cu D se determină pe pășunile parcelate,reprezenând

numărul animale exprimat în UVM ce revine la 1h de parcelă și se calculeză cu relația

D=Cp x N(UVM/Ha parcelă)

În care:

Cp-capacitatea de pășunat

N-numărul de parcele.

Împărțirea pășunii în parcele.

Numărul de parcele în care se impune o pajiște este în funcție de durata medie a ciclului
de pășunat-C ,perioada necesară pentru refacerea ierbi - R , timpul de ocupare a unei
parcele – O ,numărul de turme cu care se pășunează –n ,numărul de parcele care se lasă
pentru refacere –r

Durata ciclului de pășunat este influențată de mai multi factorii,însă cel mai mult
depinde de regimul de irigații.

Numărul de zile cât animalele ocupă o parcela este de preferat sa nu depășească 6

zile ,deoarece folosirea acestui timp de ocupare presupune utilizarea tuturor parcelelor în
cursul unei perioade de vegetație.În cazul depășiri acestei durate,se înregistează
următoarele dezavantaje:

-este stânjenit procesul de otăvire a plantelor.

-solul se badjocorește și se distruge stratul de țelină

-se mărește pericolul îmbolnăviri animalelor cu diferți paraziti intestinali.

Numărul necesar pentru o turmă –N ,se determină împărțind durata ciclului de pășunat la
numărul de zile cât animalele ocupă o parcelă.,după relația:
N=C/O =R+0

( — ) +r

În care:

C –durata unui ciclu de pășunat

O-timpul cât animalele ocupă o parcelă

r-parcele lăsate pentru refacere.

În cazul în care producția pășunii este uniformă,suprafața s se determină împărțind

suprafața totală a pășunii la numărul de parcele calculat –N, folosind relația:

s=S/N (

în care: ha ) 

s-suprafața pășuni

N-numărul de parcele.

4,4 Lucrări care se execută înaintea pășunatului.

Înainte de a începe pășunatul și la sfârșitul acestuia se efectuează următoareele lucrări:

 -curățirea de buruieni.mărăcănișuri.și resturi organice aduse de apă

-înlăturarea excesului de umiditate

-fertilizrea de primăvară și de toamnă

-reparea sau construire de drumuri de acces la pășune

-asigurarea surselor de apă pentru animale.

În jurul adăptorilor terenul se amenajează prin pietruire și se dă o pantă ușoară pentru ca

apa să nu stagneze și să provoace băltiri.

În timpul perioadei de pășunat se fac o serie de lucrări cu scopul îmunătățiri compoziției

floristice ,refacerea platelor și evitarea îmbolăviri animalelor.

Întocmirea graficului de pășunat se face în funcție de numărulde parcele,durata de

refacere a ierbii,timpul cât animalele pășunează pe o iarbă,numărul turmeelor de
animalelor ,data începerii pășunatului și durata perioadei de pășunat.

CAPITOLUL V-APLICAȚII PRACTICE.

NR.ORDINE=52

Aplicația 1- Organizarea unui păşunat raţional în următoarele condiţii:

• Suprafaţa: 25 ha
 • Producţia globală: 17 t/ha
• Coeficient de utilizare: 85%
• Durata de refacere: 32zile
• Timpul de ocupare: 4 zile
• Modul de exploatare: creşterea vacilor pentru lapte
• Perioada de păşunat: 160 zile
• Data începerii păşunatului: 1 mai
• 1 parcelă pentru realizare de fân

Se calculează producția utilă:

Pu= Pt x k=17000 x 85/100=14450 kg/h
Se calculează capacitatea de pășunat.
Cp=Pu/Rz x T=14450/ 50x160=14450/8000=1,80UVM/h
Pentru siguranță,Cp se diminuează cu 10%/
1,80-10%=1,80-0,18 =1,62UVM/h
Se calculează numărul de parcele în care se va împărți suprafața totală:
(32+4) :4=9+1=10 ,9 parcele pășunabile, 1 pentru producere de fân.

Se calculează: suprafața parcelelor

Sp=S/Np=25/10=2,5ha/parcelă
Se calculează densitatea animalelor pe parcelă:
D=Cp x N=1,62 X 9=14,58 UVM/h.
Se calculează efectivul total
Ef= Cp x Spășunabilă=1,62 x22,5 =36.45UVM/h.: 1 =36,45 vaci pentru lapte
Per h.

Graficul de pășunat
Cicluri
de
 pășuna 9 10
1 2 3 4 5 6 7 8
t
11 f
I
1V 6V 12V 18V 24V 30V 5VI VI 17VI
R=32
5V 11V 17V 23V 29V 4VI 10VI 16 22
O=4
VI Vi
9 f
23 VI 29VI 4 VII 3VIII
II R=32 10VII 16VII 22VII 28VII VIII
28 VI 3 VII 9 VII 8
O=4 15VII 21 VII 27VII 2VIII 14
VIII
viii
III 21VIII 2x f
15VIII 27VIII 2IX 8IX 14 IX 20 IX 26IX
R=32 26VII 7x
20VIII 1IX 7IX 13 IX 19 IX 25 IX 1X
O=4 I
IV 3X
9X 16 X 22 x 28 x
R=32 8X
15 X 21 X 27 x 2 xi
O=4

Pășunatul va incepe pe 1 mai și se va incheia pe 2 noiembrie și se va realiza pe 9

parcele. Pe 1 parcela se va realiza fân.

Aplicaţia 2 - Ameliorarea unei pajişti permanente având următoarele

elemente de degradare:

• Panta terenului: 2%
• Acoperire cu muşuroaie: 2 ha cu grad de acoperire 40%
• Acoperire cu vegetaţie: 3 ha cu grad de acoperire 30%
În situața dată ,deoarece gradul de acoperire cu vegetație este mai mic de 70-75%,în cazul
nostru ,65%, se impune desțelenirea pajiști și însămânțarea acesteia cu un amestec de graminee și
leguminoase.

Având învederepantapajiștii, de 2%, siceleleltedouăelemente de degradare,

rezultăfaptul ca aceastăpajiste se poatedesțeleni, urmând a se realiza un amestec de
gramineesileguminoaseînvedereaînființăriiuneipajiștitemporare cu duratăscurtă defolosire cu
modul de folosirecosit (fâneaţă).

% Q
Specia % N P G Su Q Qtotal
(+10%)
Dactylis
G 30% 30 23 85 75 63,7 10,29 11,3 56,5
glomerata
Medicago
L 70% 70 15 95 80 76 13,81 15,2 76
sativa
132,5
Total
kg/5 ha

Înainte de pregătirea terenului se efectuează o lucrare pentru distrugerea mușuroaielor ,operația

se efectuează cu MCP 1.5 SAU MCP 2..

Pregătirea terenului cu mobilizare profundă a solului se face cu plugul ,la 20-25 cm adâncime,în
raport cu grosimea stratului arabil . Odată cu arătura se încorporează și îngrășămintele
organice ,amendamentele ,etc.

Epoca optimă pentru efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului este toamna, urmând ca
primăvara să se facă pregătirea patului germinativ.

Pentru distrugerea vegetației existente se va aplica un tratament cu erbicidul Gramoxone pentru

distrugerea covorului vegetal,erbicidarea fiind urmată de o afânare la suprafața solului ,la 3-4 cm
adâncime ,în benzi ,realizată cu ajutorul frezei cu cuțite curbate ,acestea pentru a împiedica
eroziunea solului.

Durata de folosire a pajiști va fi mai mare de 5 ani,iar modul de folosire va fi COSIT

Gramineele vor deține un procentaj de 30%,iar legumnioasele 70%.

 Pentru organizarea unui pășunat rațional, suprafața dată de 32 de h a fost împărțită în 10
parcele ,din care 8 pășunabile și 1 realizate pentru producerea de fân . Suprfața unei
parcele este de 2,5 h, iar efectivul total de aproximativ 36,45 capete vaci pentru lapte.
Conform graficului de pășunat pășunatul începe la data de 1 mai și se încheie la data de 3
SEPTEMBRIE

• În cazul pajiști permante din zonă de silvostepă cu diferite elemente de degradare s-a
propus efectuarea unui amestec cu graminee 30% și leguminoase 70 %

S-a efectuat concomitent arătura de toamnă , cocomitent s-au administrat și

îngrășămintele ,s a efectuat semănatul cu o cantitate necesară de 132,5 kg pentru toata
suprafața.

Bibliografie.

1.SAMUIL COSTEL 2004 -,,TEHNOLOGII DE CULTIVARE A PLANTELOR FURAJERE,,

EDITURA,,ION IONESCU DE LA BRAD

2.VÎNTU V .VASILE,2004-,,CULTURA PAJIȘTIILOR ȘI A PLANTELOR FURAJERE,,

EDITURA,,ION IONESCU DE LA BRAD