Hotararea CEDO: demnitatea umană

Yankov împotriva Bulgariei - 39084/97

Hotărârea 11.12.2003
Articolul 10
Articolul 10-1

Libertate de exprimare

Impunerea pedepsei disciplinare deținutului pe seama unui manuscris în care acesta critica
sistemul penitenciar: încălcare

Fapte: Reclamantul a fost director executiv al a două societăți de investiții/financiare. În martie

1996, el a fost arestat și reținut în așteptarea judecății sub acuzația de operațiuni financiare
ilegale în vederea obținerii unui câștig ilicit. În ciuda mai multor plângeri ale reclamantului la
parchet și instanțe împotriva arestării sale preventive, el a fost ținut în arest preventiv până în
iulie 1998, când a fost eliberat pe cauțiune din motive de sănătate. În octombrie 1998,
Judecătoria a constatat-o pe reclamantă vinovat că a dispus transferuri de bani în străinătate, cu
încălcarea reglementărilor financiare. În anul 2000, Judecătoria a casat condamnarea
reclamantului și a trimis cauza în faza de cercetare prealabilă (procesul penal era încă pe rol în
2001). În timpul detenției sale, administrația penitenciarului a confiscat material dactilografiat de
către reclamant în momentul în care acesta îl preda avocatului său. Materialul, sub forma unui
manuscris personal, a descris momente din viața reclamantului ca deținut și a exprimat critici la
adresa sistemului judiciar și penitenciar și a unora dintre funcționarii acestora. În consecință, el a
fost pedepsit cu închisoare de șapte zile într-o celulă de izolare, pe motiv că ar fi făcut declarații
presupuse jignitoare și defăimătoare împotriva ofițerilor de penitenciare, anchetatorilor,
judecătorilor, procurorilor și instituțiilor statului. Înainte de a fi plasat în celula disciplinară, părul
reclamantului a fost ras.

Legea: Articolul 3 – Raderea forțată a părului unui deținut este, în principiu, un act care poate
umili și înjosi persoana. În speță, Guvernul nu a susținut afirmația sa conform căreia barbierirea
capului reclamantului a fost o măsură de igienă. Actul nu avea temei sau justificare legală și a
fost un element punitiv arbitrar pentru scrierea de observații jignitoare de către reclamant. Având
în vedere vârsta sa și faptul că trebuia să se prezinte la o audiere la câteva zile după incident,
reclamantul era probabil să se fi simțit umilit. De aici rezultă că răpirea părului său a echivalat cu
un tratament nejustificat suficient de sever pentru a fi calificat drept degradant în sensul
articolului 3.
Concluzie: încălcare (în unanimitate).

Articolul 10 – Pedepsirea reclamantului cu închisoarea de șapte zile într-o celulă disciplinară

pentru că a făcut declarații moderat jignitoare împotriva sistemului judiciar și penitenciar într-un
manuscris personal a echivalat cu o ingerință în dreptul său la libertatea de exprimare. Curtea a
examinat această plângere fără a beneficia de o decizie a unei autorități naționale, considerând
inacceptabil faptul că declarațiile de fapt din manuscrisul reclamantului – critice, printre altele, la
adresa administrației penitenciarelor și a funcționarilor acesteia – impunea pedeapsa disciplinară
a acestuia. Autoritățile ar fi trebuit să dea dovadă de reținere în reacția lor, în special având în
vedere că observațiile nu au fost niciodată vehiculate printre alți deținuți și nu exista pericolul
imediat de difuzare a manuscrisului, chiar dacă acesta ar fi fost scos din închisoare, întrucât nu
era într-o formă gata de publicare. Nu s-a realizat un echilibru just între libertatea de exprimare a
reclamantului, pe de o parte, și scopul legitim de a proteja reputația funcționarilor publici și de a
menține autoritatea justiției, pe de altă parte. Rezultă că ingerința nu a fost necesară într-o
societate democratică.

Aprecierea Curții

1. Principii generale
103. Curtea reiterează de la început că articolul 3 din Convenție consacră una dintre cele mai
fundamentale valori ale societății democratice. Ea interzice în termeni absoluti tortura sau
tratamentele sau pedepsele inumane sau degradante, indiferent de circumstanțe și de
comportamentul victimei.
104. Curtea a considerat că tratamentul este „inuman” deoarece, printre altele, a fost premeditat,
a fost aplicat ore întregi și a cauzat fie vătămări corporale reale, fie suferințe fizice și psihice
intense. A considerat că tratamentul este „degradant” deoarece era de natură să diminueze
demnitatea umană a victimelor sau să trezească în acestea sentimente de teamă, angoasă și
inferioritate capabile să le umilească și să le înjosească.
105. Atunci când examinează dacă tratamentul este „degradant” în sensul articolului 3, Curtea va
avea în vedere dacă scopul său este acela de a umili și înjosi persoana în cauză și dacă, în ceea ce
privește consecințele, i-a afectat negativ sau nu. personalitatea ei într-o manieră incompatibilă cu
articolul 3. Chiar și absența unui astfel de scop nu poate exclude în mod concludent o constatare
a încălcării articolului 3.
106. Pentru a intra sub incidența articolului 3 din Convenție, relele tratamente trebuie să atingă
un nivel minim de severitate. Evaluarea acestui nivel minim de severitate este relativă; depinde
de toate circumstanțele cazului, cum ar fi durata tratamentului, efectele fizice și mentale ale
acestuia și, în unele cazuri, sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei.
107. Curtea a subliniat constant că suferința și umilirea implicate trebuie să depășească acel
element inevitabil de suferință sau umilire legat de o anumită formă de tratament sau pedeapsă
legitimă. Măsurile care privesc o persoană de libertate pot implica adesea un astfel de element.
Statul trebuie să se asigure că o persoană este reținută în condiții care sunt compatibile cu
respectarea demnității sale umane, că modul și metoda de executare a măsurii nu o supun unei
suferințe sau greutăți de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent. în
detenție și că, având în vedere cerințele practice ale închisorii, sănătatea și bunăstarea lui sunt
asigurate în mod adecvat.

Despăgubiri
209. Reclamantul a pretins 22.400 de leva bulgară pentru daune morale (echivalentul a
aproximativ 11.200 EUR). El a făcut observații detaliate cu privire la fiecare încălcare a
Convenției în cazul său, subliniind gravitatea cazului și făcând referire la unele dintre hotărârile
Curții.
210. Guvernul a susținut că cererea este excesivă atât în termeni absoluti, cât și relativi, în
special având în vedere nivelul de trai din Bulgaria.
211. Având în vedere toate împrejurările cauzei și hotărând pe o bază echitabilă, Curtea acordă
reclamantului 8.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

Hotararea CEJ: demnitatea umana

Case C-36/02

Omega Spielhallen- und Automatenaufstellungs-GmbH

v
Oberbürgermeisterin der Bundesstadt Bonn

(Reference for a preliminary ruling from the Bundesverwaltungsgericht (Germany))

(Freedom to provide services – Restrictions – Public policy – Human dignity – Protection of fundamental values
enshrined in the national Constitution – ‘Playing at killing’)

https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?
text=&docid=49004&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=884
662