.Trashed-1675343491-Didactica Efs - Jocuri de Miscare - Punctul 5 - Programa Definitivat - Conform Bibliografiei

DIDACTICA EFS –PARTICULARITĂȚILE UTILIZĂRII JOCURILOR DE
MIȘCARE, PUNCTUL 5-
PROGRAMA PENTRU EXAMENUL NAȚIONAL DE DEFINITIVARE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNT -PROFESORI
5. Particularitățile utilizării jocurilor de mișcare în lecția de educație

fizică; indicații metodice privind utilizarea jocurilor de mișcare;
exemplificări de jocuri de mișcare pentru dezvoltarea
calităților/aptitudinilor motrice, formarea deprinderilor motrice
fundamentale, pregătitoare pentru jocuri sportive.
(Didactica efs, M. Stănescu, pag 127):

Jocul de mișcare reprezintă unul dintre mijloacele de bază ale educației fizice, indiferent de vârsta
elevilor cu care se lucrează.
Ocupă un loc deosebit de important la vârsta preșcolară (3-6 ani).
Se utilizează ca mijloc pentru realizarea temelor din calități motrice sau deprinderi motrice, dar
poate constitui el însuși temă de lecție.
Ceea ce îl caracterizează sunt regulile relativ puține (dar suficiente pentru a conferi un caracter
organizat activității) și simplitatea sarcinilor motrice pe care copiii le au de executat.
Se recomandă ca deprinderile motrice folosite în cadrul jocurilor să se afle în faza de consolidare.
Ca forme de organizare, se constată că cele mai eficiente sunt jocurile care presupun intrarea
succesivă în acțiune a copiilor, deoarece capacitatea acestora de relaționare socială în condiții
determinate este redusă.
Aceiași pondere însemnată o deține jocul de mișcare și la vârsta școlară mică (6-10 ani). Și la
acest nivel instruirea vizează formarea deprinderilor motrice fundamentale, pe fondul valorificării
tendinței naturale a copiilor de a se mișca.
Complexitatea regulilor și sarcinilor motrice crește comparativ cu vârsta anterioară.
Copiii sunt capabili să înțeleagă și să memoreze reguli mai numeroase, pe care ulterior le pot
aplica la jocurile din timpul liber.
1
Totuși jocurile rămân în continuare relativ simple, permițând copiilor să rezolve probleme legate
de cunoașterea posibilităților de mișcare ale propriului corp.
Se recomandă folosirea jocurilor tip ștafetă, de întrecere în echipe, precum și a celor de aruncare
la țintă, cu condiția să nu se impună un anumit tip de aruncare.
Decentrarea de pe obiecte, ameliorarea repertoriului motric, creșterea capacității de
comunicare cu cei din jur permite copilului, începând cu 9-10 ani, să participe la jocuri
pregătitoare pentru învățarea jocurilor sportiv. De asemenea se constată că durata jocurilor,
(respectiv intensitatea efortului) se modifică de la un an la altul, în sens crescător, corespunzător
creșterii capacității de efort a copiilor.
Prin intermediul jocurilor de mișcare se dezvoltă spiritul de echipă și se educă trăsăturile de
personalitate care să favorizeze integrarea socială a micului școlar (comunicare, cooperare,
toleranță).
La vârsta școlară mare (11-14 ani) ponderea jocurilor de mișcare scade comparativ cu
ciclul de învățământ anterior. Totuși rămâne un mijloc imporatnt la clasele a V-a și a VI-a. Cu
ajutorul lor se rezolvă temele din calitățile motrice, dar și unele din deprinderi și priceperi
motrice.
Pondere mai mare în lecție o vor avea jocurile sportive, cu variantele lor modificate, adaptate
nivelului de instruire al copiilor.
Această modificare a ponderii este evidentă în ciclul liceal, unde jocul este prezent sub
forma jocurilor sportive, în forme apropiate sau identice cu cele competiționale.
Intersul pentru activități dinamice scade odată cu înaintarea în vârstă. Astfel deși jocul însoțește
toate perioadele vieții, el își schimbă formele, ajungându-se ca la vârsta adultă și la vârsta a treia
să fie preferate jocurile de relaxare, intelectuale, culturale și distracțiile sportive (E. Sabău, 2003).
Indicații metodice
Utilizarea jocului de mișcare în lecția de educație fizică este condiționată de respectarea

următoarelor condiții:
-corelația dintre obiectivele verigilor lecțiilor și cele ale jocurilor folosite
-respectarea cerinței privind angrenarea treptată în efort a marilor funcțiuni ale organismului
tuturor elevilor
2
-desfășurarea în condiții materiale adecvate
-asigurarea respectării normelor de protecție a muncii la educație fizică
În condițiile respectării acestor cerințe constatăm că jocul de mișcare apare în prima parte
a lecției, începând cu veriga de organizare a colectivului de elevi. Scopul introducerii lui în
această situație educațională este acela de a contribui la captarea atenției copiilor (de ex:
”Comanda inversă”, ”Sus-jos”, ”Colțurile colorate”).
Pentru pregătirea organismului pentru efort se vor folosi în primul rând jocuri ale
căror forme de exersare să presupună angrenarea frontală în efort a colectivului de clasei. Această
cerință trebuie respectată pentru ca toți elevii la sfârșitul verigii a doua, să aibă o frecvență
cardiacă de 110-120 bătăi/minut, valoare care indică disponibilitatea organismului pentru
începerea efortului maximal. Este indicat ca aceste jocuri să aibă reguli simple, bine cunoscute de
elevi. (exempele de jocuri: ”Năvodul”, ”Colțurile colorate”, ”Insulele”, variante de leapșa).
Partea fundamentală, tematică a lecției, oferă situații de instruire în care jocurile de
mișcare constituie mijloace de bază, atât pentru dezvoltarea calităților motrice, cât și pentru
consolidarea sau perfecționarea deprinderilor motrice, ceând totodată o stare emoțională
corespunzătoare, element de mare importanță mai ales în lecțiile care pretind un efort fizic
susținut.
Din punct de vedere al conținutului motric, jocurile nu trebuie să dubleze alte exerciții
alese de profesor pentru rezolvarea temelor de lecție. Dacă, de exemplu, în lecția respectivă se va
urmări învățarea pasei cu două mâini de la piept, din jocul de baschet, în jocurile de mișcare nu
trebuie executate tot aruncări și prinderi. Sarcina de învățare fiind însușirea tehnicii pasei, în
timpul jocului elevul nu va mai ține cont de indicațiile primite în legătură cu execuția acesteia.
Jocul devine un mijloc util pentru consolidarea și perfecționarea deprinderilor motrice numai
dacă elevii si-au însușit mecanismul de bază al acestora.
Jocurile de mișcare selectate din bibliografia pentru examenul de definitivat, reprezintă

doar exemple, principalele aspecte urmărite fiind prezentarea valențelor instructiv educative ale
acestora (impactul lor asupra dezvoltării personalității elevilor pe plan psihomotric, cognitiv
etc.), a vârstei potrivite, a materialelor necesare, descrierea jocului și indicațiile metodice.
Astfel, un eventual subiect al examenului, care să conțină prezentarea unui joc dinamic/de
3
mișcare pentru dezvoltarea calităților motrice sau formarea deprinderilor motrice ar putea
conține cerința de a preciza toate cele cinci aspecte.
Chiar dacă în bibliografie nu sunt prezentate pentru toate jocurile dinamice valențele
instructiv educative, consider ca prezentarea lor este importantă pentru alegerea jocului dinamic
potrivit obiectivelor verigii lecției sau a temelor lecției. Astfel, pentru următoarle jocuri dinamice
prezentate ca exemplu, dacă în bibliografie nu conțin și valențele instructiv educative mi-am
permis să le precizez în funcție de conținutul acestora (exceptând bibliografia specifică pentru
baschet, handbal, volei)
Exemple de jocuri de mișcare pentru dezvoltarea calităților/aptitudinilor motrice
1.Jocuri pentru dezvoltarea vitezei
”Vânătorii și vulpile”
Valențe instructiv-educative:
-psihomotrice: dezvoltarea vitezei de deplasare, de execuție, a coordonării oculo-manuale.
-cognitive: dezvoltarea atenției
-afective: acceptarea înfrângerii (faptul că a fost atins)
Vârsta recomandată: 8-14 ani
Descrierea jocului: elevii împărțiți în două echipe se dispun pe două linii față în față la 20 de
metri distanță una față de cealaltă. Membrii uneia dintre echipe au fiecare căte o minge. La
semnalul profesorului, cei din echipa cu mingi se deplasează în dribling spre linia din față. La
fluier, se întorc repede și aruncă spre locul inițial. În timp ce elevii din echipa adversă aleargă, iau
mingile și aruncă după elevii care fug, încercând să-i lovească. În final câștigă echipa care lovește
cât mai mulți elevi.
Indicații metodice: se va recomnanda ca transmiterea mingii să se realizeze prin rostogolire pe
sol.
”Toți deodată”
-psihomotrice: dezvoltarea vitezei
4
-cognitive: recunoașterea importanței cadenței și simetriei la deplasarea în grup
-socio-afective: dezvoltarea cooperării și spiritului de echipă.
Descrierea jocului: jucătorii se împart pe mai multe grupe și se dispun în șir, având câte un
obstacol în față la 7-8 metri distanță. La semnal sonor, grupele cu toți componenții în același
timp, aleargă, ocolesc obstacolul și revin la locul inițial. Grupa care se aliniază mai repede câștigă
întrecerea.
Indicații metodice: se recomandă ca jucătorii din fiecare echipă să își păstreze locul în echipă,
neavând voie să treacă unul înaintea altuia.
Variante: copiii se pot deplasa menținând o anumită formație: șir, cerc, etc.
(Jocul de mișcare- metodă și mijloc de instruire, M. Stănescu, pag.42):

”Alergare în doi”
-psihomotrice: dezvoltarea vitezei de reacție și de deplasare
-cognitive: cunoașterea diferențelor dintre viteza de reacție și de deplasare
-afective: dezvoltarea spiritului de întrecere, crearea unei stări de bună dispoziție
Vărsta recomandată: 6-14 ani
Descrierea jocului: elevii sunt dispuși pe două linii, la distanță de 5-6 metri, cu fața la profesor.
La comanda acestuia toți jucătorii execută stânga împrejur, cei din spate încercând să-i prindă pe
cei din față, la al doilea fluier rolurile se inversează.
Indicații metodice: după câteva repetări, se schimbă pozițiile de plecare.
”Ștafetă cu obstacole”
-psihomotrice: dezvoltarea vitezei de deplasare, a coordonării segmentare.
-cognitive: recunoașterea fazelor unui pas corect de alergare
-afective: crearea unei stări de bună dispoziție, acceptarea înfrângerii
5
Descrierea jocului: copiii se împart pe șiruri. În fața fiecărei echipe se plasează o bancă de
gimnastică și se trasează pe sol 10-15 linii paralele cu linia de plecare, la distanță egală cu
lungimea unui pas de alergare. Se execută pășirea peste bancă, alergare peste linii până la un
punct și întoarcere în alergare până la jucătorul care urmează.
Indicații metodice: copiilor li se recomandă să nu calce pe liniile trasate pe sol.
2.Jocuri pentru dezvoltarea capacităților coordinative
”Semănatul și culesul cartofilor”

-psihomotrice: dezvoltarea capacităților coordinative în regim de viteză-rezistență, a orientării
spațiale
-cognitive: recunoașterea calităților motrice implicate
Descrierea jocului: jucătorii se împart pe echipe și se așează pe șiruri. În fața fiecărei echipe, pe o
distanță de 15 metri, se așează din metru în metru câte o minge într-un cerc cu diametrul de 0,50
metri. Mingea reprezintă ”cartoful” și cercul ”cuibul”. La semnal, primul jucător aleargă să
culeagă pe rând ”cartofii” și să îi ducă la linia de plecare. După ce a adus și ultimul ”cartof” trece
la coada șirului. Jucătorul următor va lua câte un ”cartof” pe care îl așează în ordine în câte un
”cuib”, îl va ”semăna”. După ce termină predă ștafeta (prin atingere de mână) și trece la coada
șirului. Jocul continuă până ce ultimul jucător revine la locul său. Câștigă echipa care a terminat
prima.
Indicații metodice: numărul de cercuri și mingi va fi ales în funcție de vârsta și nivelul de
dezvoltare al calităților motrice al elevilor.
”Ștafetă cu bastonul în echilibru”

-psihomotrice: dezvoltarea capacităților coordinative, a orientării spațiale.
-cognitive: dezvoltarea atenției distributive
6
Descrierea jocului: jucătorii se așează pe șiruri în echipe cu număr egal de jucători. În fața
fiecărei echipe se așează în linie 3-5 jaloane, la distanță de 1,5 metri unul față de celălalt, pe un
traseu lung de 10-15 metri. La semnal, primul jucător din fiecare echipă pornește în slalom,
printre jaloane ținând un baston, în echilibru pe palmă. Se întoarce apoi la propriul șir, oferă
bastonul colegului următor, după care se deplasează la coada șirului. Câștigă echipa care termină
prima și nu are penalizări (pierderi ale bastonului)
Indicații metodice: impunerea unor reguli la predarea bastonului pentru evitarea accidentelor
”Mingea frige”
-psihomotrice: dezvoltarea capacităților coordinative în regim de viteză
-afective: crearea unei stări de bună dispoziție
Descrierea jocului: se formează cercuri de 10-15 jucători cu fața spre exteriorul cercului. Unul
din jucătorii din cerc are o minge pe care, la semnalul conducătorului, o pasează într-un singur
sens. La un alt semnal al conducătorului, jucătorul care este prins cu mingea, dacă nu o pasează
imediat, este penalizat cu un punct. Dacă o pasează și jucătorul următor nu este atent și o
primește, acesta este la rândul său penalizat. Jocul se reia în sens opus și continuă în același fel.
Câștigă jucătorii care au cele mai puține puncte de penalizare.
Indicații metodice: distanța dintre jucători să nu permită luarea mingii din mâinile colegului
”La mijloc”
-psihomotrice: dezvoltarea capacităților coordonative în regim de viteză rezistență, a orientării
spațiale.
-afective: crearea unei stari de bună dispoziție
7
Descrierea jocului: jucătorii formează un cerc. Doi copii se plasează în interior. Mingea se
pasează între componenții cercului din om în om sau peste centrul cercului, astfel încât cei doi
parteneri să nu ajungă mingea. Atingerea mingii de către unul dintre cei doi determină jucătorul
care a pasat ultimul să intre în locul celui care a atins-o, în mijlocul cercului.
Indicații metodice: în funcție de nivelul motric al copiilor profesorul v-a interveni asupra mărimii
cercului.
3.Jocuri pentru dezvoltarea rezistenței
”Cine ajunge primul”

-psihomotrice: dezvoltarea rezistenței
-cognitive: cunoașterea stabilirii unui tempo optim de alergare
-afective: depășirea ”punctului mort”, crearea unei stări de bună dispoziție
Descrierea jocului: jucătorii vor fi impărțiți în mod egal în 4-6 echipe. La semnal, primii jucători
aleargă până la obstacolul stabilit la 50-150 de metri, de 5 ori și se vor acorda fiecăruia puncte, în
funcție de locul ocupat la sosire. Câștigă echipa care acumulează mai multe puncte.
Indicații metodice: distanța de parcurs depinde de vârsta și nivelul de pregătire al copiilor.
”Urmărirea pe echipe”
-psihomotrice: dezvoltarea rezistenței
-cognitive: recunoașterea importanței cadenței și simetriei la deplasarea în grup
-socio-afective: dezvoltarea cooperării și spiritului de echipă
Descrierea jocului: membrii echipelor aleargă prinși de mână până la punctul de întoarcere și
înapoi 50-100 metri x 5, fără a da drumul mâinilor. Câștigă echipa care ajunge prima.
”Poștașii”
8
-psihomotrice: dezvoltarea rezistenței în regim de viteză
-cognitive: recunoașterea calităților motrice implicate
Descrierea jocului: elevii sunt împărțiți în patru echipe. Primii din fiecare echipă au câte o
”scrisoare” în mână. Înaintea fiecărei echipe, pe distanță de 6-8 metri, se plasează câte trei
obstacole la distanțe egale, cu o înălțime de 25-30 cm (jaloane etc.). La un metru de la ultimul
obstacol, se marchează pentru fiecare grupă, locul de întoarcere. La semnalul sonor, pornesc
primii ”poștași” din fiecare echipă, în alergare. Ocolesc punctul de întoarcere, revin în formație și
predau ”scrisoarea” următorului elev din echipă, apoi trec la coada șirului. Câștigă echipa care a
reușit să treacă prima traseul și s-a aliniat mai repede.
Variante: odată cu predarea ”scrisorii”, elevii trebuie să rostească numele unui oraș, țară etc.
4.Jocuri pentru dezvoltarea forței
”Lupta în careu”
-psihomotrice: dezvoltarea forței generale
-cognitive: recunoașterea diferențelor dintre diferitele tipuri de forță
-socio-afective: dezvoltarea dârzeniei, curajului, spiritului de echipă, a fair-play-ului
Desfășurarea jocului: jucătorii se împart în două echipe egale. La semnalul profesorului, cele
două echipe aleargă spre un careu desenat pe sol, la jumătatea distanței dintre ele. În careul
respectiv poate intra jumătate din numărul jucătorilor. Aceștia încearcă să ocupe un loc prin
împingerea adversarilor. După 1-2 minute, profesorul fluieră încetarea activității de împingere și
apreciază care echipă a reușit să aibă mai mulți jucători în careu.
Indicații metodice: profesorul trebuie să stabilească maniera acceptată de executare a împingerii.
Când regulile nu sunt respectate, se anulează eliminarea jucătorului din careu. În funcție de vârsta
copiilor, se va doza durata de desfășurare a jocului.
9
”Roaba”
-psihomotrice: dezvoltarea forței în regim de rezistență,
-cognitive: recunoașterea importanței poziției corecte în acțiunea motrică, pentru evitarea
accidentării
-socio-afective: dezvoltarea cooperării, a perseverenței.
Desfășurarea jocului: două echipe împărțite pe două șiruri alăturate. Un partener apucă de gleznă
pe executant, care se află în sprijin culcat înainte și se deplasează pe palme pe o distanță de 5-10
metri. La înapoiere se face schimb de locuri. Câștigă echipa care termină mai repede traseul.
Indicații metodice: distanța de efectuare a exercițiului variază în funcție de vârsta și nivelul de
pregătire al copiilor. Se poate include acest joc și în cadrul lecțiilor desfășurate pe ateliere.
”Săritură în doi”
-psihomotrice: dezvoltarea forței în regim de viteză
-cognitive: cunoașterea importanței aterizării corecte, pentru evitarea accidentării
-socio-afective: dezvoltarea atenției, spiritului de echipă
Desfășurarea jocului: elevii sunt organizați pe două șiruri, înapoia liniei de plecare. La semnal
sonor, primul se ghemuiește, al doilea sare peste el, cu bătaia pe un picior și se oprește în ghemuit
în locul unde aterizează; ceilalți aleargă și sar deasemenea peste partenerul ghemuit, până ce
formația respectivă parcurge distanța indicată (10-15 metri, în funcție de lungimea șirului).
Câștigă echipa care parcurge prima distanța respectivă.
Indicații metodice: se va demonstra maniera de ghemuire și se insistă pe menținerea acesteia,
astfel încât cei care stau în această poziție să nu fie loviți de colegii care sar peste ei.
”Voinicii”
10
-psihomotrice: dezvoltarea forței generale
-cognitive: recunoașterea diferențelor dintre diferitele tipuri de forță
-afective: dezvoltarea dârzeniei
Descrierea jocului: pe perechi, față în față, ținând palmele pe umerii celui din față, la comandă,
partenerii se împing, căutând să deplaseze adversarul peste o linie trasată la 1 metru înapoia
fiecăruia dintre ei.
Indicații metodice: în funcție de specificul colectivului de elevi, jocul poate fi folosit și la vârste
mai mici
Variante: tracțiunea unui baston.
Exemple de jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice fundamentale
Aspecte teoretice și metodice

”Deprinderile motrice reprezintă caracteristicile de ordin calitativ ale actelor și acțiunilor motrice
învățate” (A. Dragnea, A. Bota 1999). Sunt achiziții rezultate prin repetarea și învățarea unor
operații și constituie acte voluntare de un anumit fel, fiind componente ale activității ajunse la un
anumit stadiu de organizare și stabilitate funcțională.
Din tipologia deprinderilor motrice, prezentată în literatura de specialitate, ne-am oprit
asupra celei propuse de D.L. Gallahue (2001).
Autorul grupează deprinderile motrice fundamentale, de bază, în trei mari categorii, după cum
urmează:
 Deprinderi motrice de locomoție
 Deprinderi motrice de stabilitate
 Deprinderi motrice de manipulare
Explicațiile furnizate de autor, precum și capacitatea acestei tipologii de a încadra în categorii
precise numeroasele acte și acțiuni motrice specifice motricității umane, constituie argumentele
care au stat la baza opțiunii de a folosi acest punct de vedere ca structură de prezentare a jocurilor
de mișcare.
11
Deprinderile motrice de locomoție reprezintă mișcări ale întregului corp, în care acesta
este propulsat drept, dintr-un punct in altul, pe o direcție verticală sau orizontală (exemple: mers,
alergare, sărituri, salturi, sărituri peste obstacole, pas de galop).
Aceste posibilități de mișcare ale corpului, sunt valorificate pentru a controla și a dirija cât
mai bine actele și acțiunile motrice desfășurate în mediul în care trăim și stau la baza formării
numeroaselor deprinderi motrice specifice ramurilor de sport. Depind de o serie întreagă de
factori, atât de natură filogenetică cât și ontogenetică.
Deprinderile motrice de stabilitate reprezintă categoria fundamentală de deprinderi
dintre cele trei menționate anterior, acceptând faptul că există cel puțin un element de echilibru în
oricare dintre mișcările de locomoție și de manipulare. Stabilitatea poate fi considerată drept
capacitatea individului de a sesiza și de a ajusta rapid, prin mișcări compensatorii, orice
modificare a poziției segmentelor corpului sau a raporturilor dintre acestea, tradusă prin pierderea
echilibrului. Implică atât echilibrul static, cât și pe cel dinamic. Deprinderile motrice de stabilitate
sunt următoarele:
- Mișcările axiale
- Mișcările de elan
- Sprijinul vertical
- Sprijinul răsturnat
Mișcările axiale sunt mișcările non-locomotorii de stabilitate în care axul corpului se învârte
în raport cu un reper fix (exemple: aplecări, întinderi, răsuciri, întoarceri, căderi).
Mișcările de elan presupun proiectarea puternică a corpului în spațiu, fie pe verticală, fie
într-o poziție răsturnată (exemple: săritură în depărtat, săritură în stând pe mâini)
Sprijinul vertical se referă la echilibrul static sau dinamic, în care accentul este pus pe
menținerea stabilității, când corpul este într-o poziție neobișnuită.
Sprijinul răsturnat presupune menținerea momentană a corpului într-o poziție răsturnată
(exemplu: stând pe mâini, stând pe cap, rostogoliri înainte sau înapoi, răsturnări lente înainte sau
înapoi).
Este necesar ca la copii să se formeze deprinderile motrice de stabilitate în paralel cu cele
fundamentale de locomoție și de manipulare, astfel încât să se opțină un control motor optim și o
bună coordonare a mișcărilor.
12
Deprinderile motrice de manipulare constituie mișcări ale corpului în care forța este
transmisă obiectelor sau primită de la acestea (exempu: aruncare, prindere, lovirea mingii cu
piciorul, driblingul). Acestea sunt esențiale în dialogul pe care copilul îl stabilește cu obiectele
din mediul înconjurător. În forma lor rafinată, aceste deprinderi sunt valorificate în desfășurarea
cu succes a multor activități sportive.
Aspectele teoretice menționate anterior au stat la baza selectării mai multor jocuri de
mișcare ce pot avea ca principal obiectiv formarea deprinderilor motrice fundamentale (de
locomoție, de manipulare și de stabilitate)
Jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice de locomoție
”Culorile”
-psihomotrice: formarea deprinderii motrice de alergare, dezvoltarea vitezei de reacție,
educarea capacității de orientare spațio-temporală, educarea capacității de apreciere a
distanței
-cognitive: educarea atenției, educarea capacității de analiză și decizie
-socio-afective: educarea curajului, a perseverenței, a capacității de lucru în grup
Materiale necesare: teren sau sală.
Descriere: grupul se împarte în două echipe egale, care se vor așeza față în față pe două linii
trasate pe sol la 2 metri una de cealaltă. În spatele acestora, la 8-10 metri, se delimitează un spațiu
de refugiu pentru fiecare echipă. Coordonatorul jocului va atribui celor două grupuri câte o
culoare, iar când este menționată una dintre culori, jucătorii respectivi trebuie să alerge spre
ceilalți, încercând sa-i atingă înainte de a ajunge la refugiu. Cei care au fost prinși sunt luați
prizonieri și vor face parte din echipa adversă. Este declarat câștigător grupul cel mai numeros.
Reguli:
-jucătorii nu au voie să se întoarcă cu spatele înainte de a auzi care este culoarea menționată
-nu este permisă împingerea sau tragerea jucătorului advers, simpla atingere fiind suficientă
Indicații metodice:
13
-elevii care reprezintă culoarea care nu a fost strigată, se vor întoarce cât mai repede și se vor
îndrepta spre refugiu
-după o perioadă de timp culorile vor fi schimbate
Variantă: jucătorii pot sta cu spatele unii la alții și cu fața spre refugiu propriu.
”Safari”
-psihomotrice: formarea deprinderii motrice de mers, dezvoltarea capacității de imitare a
mișcărilor, dezvoltarea coordonării segmentare.
-cognitive: educarea atenției, educarea capacității de analiză.
-socio-afective: educarea capacității de lucru în grup, educarea perseverenței.
Descrierea jocului: elevii se vor deplasa liber în spațiul de joacă și li se va sugera că sunt în
junglă într-un safari. Unul dintre elevi este desemnat vânător și trebuie să strige: ”haideți cu mine
să vânăm tigri!”, iar ceilalți se vor poziționa în spatele lui, în șir, și vor merge la ”vânătoare”,
călcând cât mai mult cu putință pe urmele conducătorului. Pentru că sunt în junglă, elevii vor
imita mersul unor animale, pe care își imaginează că le-ar putea întâlni într-un astfel de loc. Vor
fi atrași cât mai mulți jucători, iar când nu se mai pot păstra urmele, vânătorul va fi înlocuit.
Reguli:
-nu este permisă atingerea colegilor în șir
-fiecare își va păstra locul în formația creată
-vînătorul se va deplasa cât mai variat (pași mari, pași mici, alergare, mers ghemuit etc)
-animalul pe care trebuie să îl imite jucătorii, va fi sugerat de coordonatorul de joc
”Broscuța fermecată”
-psihomotrice: formarea deprinderii motrice de săritură, dezvoltarea forței la nivelul
membrelor inferioare, dezvoltarea vitezei de reacție, educarea capacității de apreciere a distanței
-cognitive: dezvoltarea capacității de analiză și decizie, dezvoltarea atenției
14
-socio-afective: dezvoltarea curajului, educarea fair play-ului, educarea capacității de colaborare
cu ceilalți coechipieri.
Descrierea jocului: se desenează un cerc cu diametrul de 3-5 metri, în interiorul căruia va sta, în
ghemuit, un copil reprezentând o broscuță. Ceilalți se deplasează liber în spațiul de joc, încercând
să se apropie de broscuță și să calce cercul. Jucătorul aflat acolo, va executa sărituri din ghemuit
în ghemuit, încercând să-i atingă pe ceilalți. Colegii care au fost prinși, sunt ”fermecați” și
”transformați” în broscuțe fiind nevoiți să trecă în cerc. Se pot acorda puncte, iar copilul care a
jucat rolul broscuței de cele mai puține ori, va fi declarat învingător.
Reguli:
-după fiecare săritură, broscuța se va întoarce în cerc
-jucătorul atins nu va intra în conflict, ci va accepta că a fost transformat în broscuță
-conducătorul de joc stabilește cine începe jocul
-conducătorul de joc decide modalitatea de deplasare a celorlalți jucători (alergare, mers sau
sărituri din ghemuit în ghemuit)
”Prinde sfoara”
-psihomotrice: însușirea deprinderii de alergare, dezvoltarea capacității de reacție motrică,
dezvoltarea coordonării generale
-cognitive: dezvoltarea capacității de analiză și decizie, dezvoltarea capacității intuitiv
operaționale
-socio-afective: dezvoltarea perseverenței, dezvoltarea capacității de lucru în echipă.
Materiale necesare: două scaune, o sfoară
Descrierea jocului: jucătorii se împart în două echipe agale. Doi jucători adverși se așează pe
scaune, spate în spate, la o distanță de 3-5 metri unul de altul, iar pe sub acestea se întinde o
sfoară ale cărei capete depășesc foarte puțin scaunele. La semnal sonor, jucătorii pornesc în
alergare, ocolind spre dreapta și încercând să ocupe cât mai repede locul adversarului pentru a
15
trage de sfoară. Cel care reușește să tragă sfoara primul, aduce un punct echipei sale. În
continuare se întinde din nou sfoara și alți doi jucători ocupă scaunele, continuându-se în felul
acesta până când termină toți membrii echipelor. Câștigă echipa care acumulează cele mai multe
puncte.
Reguli:
-în așteptarea semnalului, jucătorii vor sta cu spatele lipit de spătarul scaunului
-sfoara va fi trasă prin apucare cu ambele mâini, fără a fi permisă vreo mișcare care să favorizeze
jucătorii.
-conducătorii de joc va alege perechile în funcție de particularitățile participanților
-distanța dintre scaune se stabilește în funcție de nivelul de pregătire al jucătorilor
”Găsește pantoful”
Obiective operaționale:
-psihomotrice: formarea deprinderii motrice de săritură, educarea echilibrului, dezvoltarea
forței membrelor inferioare
-cognitive: educarea atenției, educarea capacității de analiză și de reacție rapidă
-socio-afective: educarea dorinței de întrecere, educarea dorinței de lucru în echipă
Vărsta recomandată: 10-14 ani
Descrierea jocului: jucătorii sunt așezați înapoia unei linii de start, pe șiruri. La o distanță de 10-
15 metri, față de aceasta se desenează pe sol un cerc în dreptul fiecărui șir, în interiorul căruia
fiecare copil lasă câte un pantof. La semnal sonor, primul din fiecare șir, pleacă sărind într-un
picior (cel cu pantof) până la cerc, își caută pantoful, se încalță și aleargă la coada șirului.
Următorul pleacă după ce a fost atins pe umăr de cel care s-a întors. Câștigă echipa care termină
prima.
Reguli:
-nu este permisă alegerea unui alt pantof decât cel personal
-nu este permisă așezarea pe sol a piciorului desculț
-distanța până la cerc se stabilește în funcție de particularitățile participanților
Variante: întoarcerea la coada șirului se poate realiza prin sărituri pe celălalt picior.
16
”Fermierii”
-psihomotrice: dezvoltarea coordonării oculo-manuale, consolidarea deprinderilor de locomoție
-cognitive: recunoașterea unor sunete specifice animalelor domestice
-socio-afective: crearea unei stări emotive și a bunei dispoziții
Materiale: 2 bănci de gimnastică, 4 saltele, 5 mingi. Saltelele se așează una lângă cealaltă cu
laturile înguste pe bănci.
Descrierea jocului: colectivul de copii se împarte în două echipe: fermierii și animalele
domestice. Fermierii vor avea fiecare câte o minge și se vor așeza la capătul ridicat al saltelelor.
Ceilalți copii (”animalele domestice”), se așează în șir câte unul și se vor deplasa în ”patru labe”
pe lângă băncile de gimnastică, prin dreptul saltelelor. Fermierii vor ”hrăni” animalele domestice
rostogolind mingile pe saltele. Copiii atinși de minge vor trebui să reproducă sunetul specific al
unui animal domestic. După ce toate animalele domestice trec prin fața fermierilor, rolurile se
schimbă.
Indicații metodice: jocul se poate desfășura sub formă de întrecere între echipe, sau doar pentru
consolidarea deprinderilor motrice solicitate. Atunci când se desfășoară sub formă de întrecere,
fiecare animal atins aduce câte un punct echipei fermierilor.
Se recomandă ca deplasarea în șir să se realizeze fără a lăsa spații mari între copii. Se poate opta
pentru ca toți copiii să fie același ”animal” și să reproducă același sunet.
Variante ale jocului: copiii din șir pot fi considerați mașini care, atunci când sunt atinse trebuie să
claxoneze.
”Păianjenul își țese pânza”

-psihomotrice: formarea deprinderii motrice de târâre, dezvoltarea forței la nivelul membrelor
superioare, dezvoltarea coordonării generale, dezvoltarea capacității de apreciere a distanței
-cognitive: educarea atenției, dezvoltarea capacității de anticipare, dezvoltarea creativității
-socio-afective: educarea dorinței de a se întrece, educarea voinței, educarea capacității de
colaborare și întrajutorare
17
Materiale necesare: corzi în număr egal cu numărul jucătorilor din echipă
Descrierea jocului: jucătorii sunt așezați pe șiruri, înapoia unei linii de start, față de care, la 10-15
metri distanță, se află pentru fiecare echipă separat, câteva corzi încurcate. La semnalul
conducătorului de joc, primul din șir pornește imitând mersul paianjenului și se deplasează din
așezat, cu genunchii îndoiți, sprijin pe palme, bazinul ridicat, până la ghemul de corzi, unde
desface una singură, pe care o întinde pe sol și o trage după el în timp ce se întoarce la șir. Apoi
coarda este preluată de următorul din grup, care se târește din nou ca păianjenul până la corzi,
alege o altă coardă, o înoadă de cea cărată și trage pânza astfel formată, înapoi la coechipieri. În
continuare, ceilalți coechipieri vor proceda la fel, până când se termină de înodat corzile
Indicații metodice: corzile vor fi legate cu nod simplu pentru a se desface ușor
Variantă: dacă nu sunt suficiente corzi, după desfacerea ghemului, următorii jucători deznoadă
câte o coardă pentru a reface ghemul înițial de corzi
Jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice de stabilitate
”Lupta în cârlig”
-pe plan motric și psihomotric: însușirea deprinderilor de tracțiune și de împingere, educarea
forței la nivelul membrelor inferioare, educarea coordonării segmentare
-pe plan cognitiv: educarea capacității de anticipare, educarea atenției
-pe plan afectiv și socio-afectiv: educarea perseverenței, educarea capacității de rezistență la
frustrare, educarea dorinței de a se întrece
Materiale necesare: sală sau teren cu iarbă
Descriere: jucătorii sunt așezați pe perechi, poziția inițială fiind culcat dorsal, unul lângă altul,
fiecare orientat cu capul spre picioarele partenerului. Priza este următoarea: mâna din interior pe
umărul partenerului, iar piciorul de aceeași parte este ridicat și agață glezna celuilalt. La semnalul
conducătorului de joc, se încearcă răsturnarea adversarului. După câteva încercări, se schimbă
poziția pentru a se lucra pe cealaltă parte. Câștigă cel care reușește să-și răstoarne adversarul de
mai multe ori.
18
Reguli: nu se vor ridica umerii de pe sol
Indicații:
-perechile se vor alege în funcție de talie și de greutate
-agățarea se va face la nivelul gleznelor nu al genunchilor
”Sculptorul”
-psihomotrice: consolidarea deprinderilor de aruncare, consolidarea deprinderilor motrice de
stabilitate, dezvoltarea coordonării oculo-manuale a orientării spațiale
-cognitive: dezvoltarea creativității, cunoașterea posibilităților de mișcare ale corpului
-afective: educarea răbdării
Materiale: mingi
Descrierea jocului: copiii se împart pe perechi, unul fiind sculptor, iar celălalt statuia și se
plasează la 3-5 metri unul față de altul. Sculptorul trebuie să modifice poziția statuii, prin
atingerea ei cu mingea, transmisă către statuie prin aruncare sau rostogolire. De câte ori atinge
statuia, aceasta trebuie să modifice ceva: poziția capului, brațelor, trunchiului, picioarelor.
Rolul partenerilor se schimbă la indicația profesorului
Indicații metodice: se poate modifica distanța de aruncare a mingii
Variante ale jocului: se poate alcătui un grup statuar din doi copii. De asemenea se poate opta
pentru o statuie care ”se mișcă” pe loc, crescând astfel dificultatea ”sculptatului”
Jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice de manipulare
”Albinuțele”
-pe plan motric și psihomotric: formarea deprinderii motrice de transport , dezvoltarea vitezei de
deplasare, dezvoltarea capacității de coordonare segmentară, dezvoltarea capacității de apreciere
a distanței
-pe plan cognitiv: dezvoltarea atenției, educarea capacității de analiză și decizie
19
-pe plan efectiv și socio-afectiv: educarea fair play-ului, dezvoltarea stăpânirii de sine,
dezvoltarea spiritului de întrecere, educarea capacității de lucru în grup.
Materiale necesare: sală sau teren, obiecte cât mai variate.
Descriere: copiii vor juca rolul unor albinuțe care trebuie să aducă polenul la stup. Ei vor fi
distribuiți în două echipe egale și așezați în formații de cerc în interiorul cărora se va desena câte
un pătrat cu latura de 1 m, reprezentând ”stupul”. În sală sau pe teren, la întâmplare, se vor
poziționa cât mai multe obiecte, care trebuie culese, transporate și așezate în pătrat de către
jucători. Startul, pentru ambele echipe, este dat de conducătorul de joc, care stabilește și timpul
avut la dispoziție de ”albinuțe” pentru a strânge ”polenul”. Este declarată câștigătoare echipa care
a reușit să aducă cât mai multe obiecte.
Reguli:
- dacă doi sau mai mulți jucători din echipe diferite ajung la același obiect în același timp,
acesta va fi transportat de cel care îl atinge primul fără a se intra în conflict
- nu este permis transportul obiectelor din stupul advers
- jucătorii pot culege unul sau mai multe obiecte la un singur transport
- nu este permis ca la transportul unor obiecte mai grele (mingi medicinale) să participe mai
mulți jucători, cel care l-a ales fiind nevoit să găsească singur o modalitate de a-l aduce la
”stup”
- nu este permisă aruncarea obiectelor în spațiul delimitat, orice abatere atrăgând după sine
depunctarea echipei.
Indicații:
- obiectele vor fi cât mai variate ca formă și greutate
- dacă spațiul nu este suficient, echipele vor executa pe rând, beneficiind de aceleași obiecte
și de același interval de timp
”Oul și lingurița”
- pe plan motric și psihomotric: dezvoltarea coordonării segmentare, educarea manualității,
dezvoltarea vitezei de deplasare, dezvoltarea capacității de adaptare a programului motor
- pe plan cognitiv: educarea atenției
20
- pe plan afectiv și socio-afectiv: educarea perseverenței și a curajului, educarea capacității de
colaborare
Materiale necesare: sală sau teren, mingi de tenis, linguri.
Descriere: jucătorii sunt așezați pe șiruri înapoia unei linii de start, fiecare echipă având la
dispoziție câte o lingură și câte o minge de tenis. La semnal sonor, primul din fiecare șir, fixează
mingea ca pe un ou în lingura pe care o ține cu mâna dreaptă și aleargă până la un obstacol aflat
la distanța de 10-15 m, îl ocolește, schimbă mâna și se întoarce la fel la linia de start. După aceea,
predă încărcătura următorului și trece la coada șirului. Câștigă echipa care termină prima.
Reguli:
- dacă mingea a căzut, deplasarea se va relua după ce aceasta este din nou fixată
- nu este permisă atingerea mingii cu cealaltă mână pe parcursul transportului
Indicații:
- se poate executa întâi din mers, pentru ca jucătorii să se obișnuiască cu sarcina
- ștafeta se predă colegului prin așezarea lingurii pe sol
Variante:
- se poate modifica modalitatea de deplasare
- se mai poate introduce încă o minge care va fi transportată cu cealaltă mână
- oul poate fi înlocuit cu o cană cu apă sau cu un baston ținut în echilibru pe palmă
Jocuri de mișcare pregătitoare pentru jocurile sportive
În sursa bibliografică: STĂNESCU, M., CIOLCĂ, C., URZEALĂ, C., 2004. Jocul de mișcare –
metodă și mijloc de instruire în educație fizică și sport. Editura Cartea Universitară, București,
pag.114, jocurile umătoare sunt prezentate la exemplele de jocuri pentru corectarea
deficiențelor fizice, dar acestea sunt potrivite și pentru consolidarea deprinderilor motrice
specifice jocurilor sportive
”Mingea călătoare”
Obiective: consolidarea deprinderilor de prindere-pasare, tonifiere musculară, corectarea
cifozelor, formarea unei atitudini corporale corecte, dezvoltarea spiritului de echipă, dorința de
întrecere, educarea capacității de organizare.
21
Materiale: 2 mingi, sală sau teren
Descriere: jucătorii, împărțiți în echipe de 8-10 membrii, sunt așezați în coloane câte unul, în
poziția stând depărtat cu brațele sus. Fiecare jucător se găsește pe câte un semn desenat la o
distanță de 2 pași unul de celălalt. La semnal, jucătorul din capul coloanei transmite mingea pe
deasupra capului celorlalți jucători din coloană. Ultimul din coloană o prinde, fuge cu ea în față și
se așează în capul coloanei, pe primul semn, în timp ce toți ceilalți se retrag pe semnul următor.
Apoi jocul continuă la fel cu al doilea jucător, terminându-se când ajunge din nou în formația
inițială.
- jocul se repetă de 2-3 ori
- dacă un jucător scapă mingea, pasele se reiau din același loc
Variante: pot fi folosite și mingi medicinale; transmiterea mingilor se poate face și prin lateral
prin răsucirea trunchiului.
”Handbal la țintă”
Obiective: consolidarea deprinderii de aruncare (la poartă), corectarea scoliozei, dezvoltarea
capacității de autoreglare a comportamentului, stăpânirii de sine.
Materiale: mingi de handbal sau de cauciuc
Descriere: se desenează pe perete o poartă de handbal, prin patru linii verticale se împarte spațiul
porții în 5 compartimente, din care 4 sunt egale ca lățime, iar cel din mijloc este dublu.
Compartimentul din mijloc este notat cu cifra 1, următoarele două din dreapta și din stânga cu
cifra 2, iar cele două din margine cu cifra 3. La 9 metri (sau mai puțin dacă elevii sunt mai mici)
de poartă se trasează o linie de unde se vor face aruncările. Jucătorii se împart în două echipe
egale ca număr, fiecare jucător va arunca o dată la poartă cu o minge de handbal. Jucătorii se
succed la aruncare alternativ, dintr-o echipă și din cealaltă. Fiecare jucător aduce echipei sale
atâtea puncte câte reprezintă compartimentul lovit cu mingea.
Câștigă echipa care a totalizat un număr mai mare de puncte.
- nu este permis să se depășească linia de aruncare, iar piciorul din față trebuie să rămână pe
pământ
22
- dacă linia lovește liniile despărțitoare ale compartimentelor, se acordă echipei numărul de
puncte corespunzător compartimentului dinspre centrul porții
- jocul se poate desfășura ca o întrecere individuală, fiecare jucător având dreptul la un anumit
număr de aruncări
”Volei la perete”
Obiective: consolidarea deprinderilor de lovire a mingii din volei, corectarea atitudinii cifotice la
nivel cervical, dezvoltarea voinței, perseverenței, capacității de autoreglare a comportamentului.
Materiale: mingi de volei sau de cauciuc
Descriere: se poate juca atât cu un număr mare cât și cu un număr mic de jucători. Se desenează
pe perete un careu sau mai multe cu latura de 0,50 – 0,75 m, la o înălțime variabilă în funcție de
vârsta copiilor. Prin tragere la sorți, jucătorii se așează pe rând în fața careului desenat la perete și
aruncând mingea în sus, o trimite printr-o pasă de volei în așa fel încât ea să atingă peretele în
limitele careului și respinsă din perete să-i revină tot lui. Jucătorul continuă să trimită mingea prin
pase de volei, căutând ca de fiecare dată mingea să lovească în careul desenat pe perete. În tot
acest timp, el numără cu voce tare pasele pe care le dă. Când mingea este scăpată, sau nu atinge
careul, se schimbă jucătorul. Câștigă jucătorul care a reușit să dea cele mai multe pase, fiecare
dintre ele atingând careul de pe perete
- jucătorul poate trimite mingea în perete numai dintr-o singură pasă de volei
- mingea trebuie să lovească peretele în limitele careului desenat, inclusiv marginile lui
În sursa bibliografică MOANȚĂ, A., 2005. Baschet – metodică. Editura Alpha, Buzău, pag.
182, sunt prezentate următoarele jocuri pregătitoare pentru baschet:
Jocuri pregătitoare pentru dribling:
Ștafete cu dribling pe ½ și pe tot terenul:
 cu mâna dreaptă dus-întors
 cu mâna stângă dus-întors
 cu mâna dreaptă dus, cu mâna stângă întors
 dribling înainte – dribling cu spatele
 dribling cu modificări de poziții ale corpului: semigenuflexiune; ghemuit
23
 dribling cu piruetă la diferite semne
 dribling cu trecerea mingii pe la spate
 dribling cu trecerea mingii printre picioare
 dribling cu variații de ritm
 dribling cu opriri-porniri bruște la diferite semne și semnale
 dribling cu schimbări de direcție
Ștafete cu dribling cu două mingi:
 în linie dreaptă
 cu ocolirea unor jaloane
 cu variații de ritm
 cu ocolirea cercurilor centrale
 cu modificări de poziții ale corpului
Joc cu dribling numai cu mâna dreaptă
Joc cu dribling numai cu mâna stângă
Jocuri pregătitoare pentru aruncările la coș:

 cine înscrie mai repede 1,3,5,10 coșuri
 cel mai bun din 5, 10 aruncări libere
 obligă-l să înscrie
 cel mai bun din 3 procedee
 cel mai bun din 5 poziții
 cel mai bun din 5 poziții la 3 distanțe
 cel mai bun din cinci aruncări din dribling
 cine înscrie mai repede 2, 3, 5 aruncări consecutive
Jocuri pregătitoare pentru pregătirea tactică ( nu în cazul inițierii):

Joc 1x1 pe ½ și pe tot terenul
Joc 2x2:
 la un panou, la panourile laterale, pe tot terenul
 fără dribling, cu dribling
24
 cu depășire
 cu pătrundere
 cu dă și du-te
 cu recuperare la aruncare proprie
 cu recuperare la aruncarea coechipierilor
 cu marcaj agresiv pe ½ de teren sau pe tot terenul
Joc 3x3 (idem joc 2x2)
Joc 4x4 (idem joc 2x2)
 cu contraatac cu dribling
 cu pasă directă la vârf
 cu pasă la intermediar
 atac rapid
Joc 5x5:
 cu contraatac
 cu atac rapid care se termină cu finalizare după 5 pase
 cu atac care se termină în 5-10-15 secunde
 fără dribling
 cu ținerea mingii pe ½ de teren
 cu marcaj agresiv pe ½ de teren și pe tot terenul
Joc 1x2, 2x2, 3x3, 4x4, 5x5, pe ½ de teren și pe tot terenul, cu teme tactice pentru atac și
apărare
În sursa bibliografică IGOROV-BOSSI, M, HANTĂU, C.,CARACAŞ, V., 2014. Fundamentele

ştiinţifice al jocurilor sportive – Handbal, Editura BREN, Bucureşti, pag. 117, sunt prezentate
următoarele jocuri pregătitoare pentru handbal:
 Ștafete cu rostogolirea mingilor
 ”Mingea rostogolită în suveică simplă”: copiii sunt așezați în două suveici simple. Primii
au câte o minge de handbal și la semnal pornesc în alergare, rostogolind-o până la primul din față.
După predarea mingii trec la urma șirului respectiv.
25
 ”Mingea rostogolită după jalon”: colectivul este organizat pe 2-4 șiruri, egale ca număr, în
spatele unei linii; primii din fiecare șir primesc câte 1-2 mingi de handbal. La semnal, aleargă
rostogolind mingea (mingile) și ocolind un jalon plasat în față, se întorc în același mod predând
mingea următorului.
 ”Mingea în stea”: copiii se plasează pe două cercuri concentrice. Cei din afară pasează
corespondenților din echipa de pe cercul interior.
 ”Ștafetă cu dribling”: copiii sunt așezați pe 2-4 șiruri, primul din fiecare șir având o
minge. La semnal, ei aleargă în dribling 10-15 m, ocolesc un jalon și revin pentru a preda mingea
următorului. Din aceeași formație, copiii aleargă în dribling printre jaloane. Cu timpul se va
pretinde ca driblingul să fie executat alternativ cu mâna dreaptă și stângă.
 Din formație de suveică simplă, copiii aleargă în dribling, pasează oblic spre dreapta sau
spre stânga, reprimesc mingea și continuând driblingul până la șirul din față, o predau
următorului.
 Copiii sunt plasați pe șiruri, primii având o minge. La semnal aleargă, ating cu mâna sau
ocolesc un obstacol, după care cu elan de 2, 3 pași, aruncă mingea la distanță, cu precizie,
următorului și trec la coada șirului propriu.
 ”Lupta pentru ținerea mingii” (prindere, pasare, dribling, marcaj, demarcaj): se împarte
clasa în două echipe, care se împrăștie pe tot terenul. Una dintre echipe începe să paseze mingea,
iar cealaltă încearcă să recupereze mingea. Cei care pasează au voie să facă trei pași cu mingea,
trei driblinguri sau pasează de pe loc. Câștigă echipa care reușește cele mai multe pase, fără a
pierde mingea.
 ”Vânătoarea” (prindere, pasare, aruncare): se aleg trei vânători, restul colectivului
împrăștiindu-se pe tot terenul. Cei trei trebuie să lovească cu mingea cât mai mulți jucători. Au
voie să paseze și să facă maxim 3 pași cu mingea. Jucătorii atinși de minge ies din joc. Se pot
folosi și două mingi (mingi ușoare sau de burete pentru evitarea accidentărilor).
 ”Lupta pentru câștigarea terenului” (prinderea și aruncarea mingii): se împarte clasa în 2
echipe. Fiecare echipă aruncă mingea cât mai departe în terenul advers, din locul de unde a prins-
o. Câștigă echipa care aruncă prima mingea dincolo de poarta adversă.
 ”Cei mai buni ochitori” (aruncare): copiii sunt plasați în linie, 1-1,5 m distanță între ei,
fiecare având o minge de handbal. În fața lor la 10 m se plasează un jocător cu o minge de fotbal
26
pe care o aruncă în sus, iar ceilalți încearcă să o lovească cu mingea lor. Jocul se reia de mai
multe ori. Câștigă jucătorul care nimerește de cele mai multe ori mingea de fotbal.
 Se împarte clasa în două echipe plasate față în față, la 15 m una de cealaltă. Fiecare echipă
are 4-5 mingi de handbal. Între cele două echipe se pune o minge de fotbal, pe care jucătorii
încearcă să o lovească cu mingile lor, astfel mingile vor ajunge mereu de la o echipă la cealaltă.
Câștigă echipa care reușește să lovească mingea de fotbal până când aceasta ajunge în terenul
adversarilor.
 Se împarte clasa în două echipe așezate în coloană cu 3 m distanță între ele. La semnal,
primii jucători din fiecare echipă pornesc în dribling și aruncă din alergare sau săritură încercând
să lovească bara porții din dreptul echipei proprii. La următorul semnal pornesc următorii
jucători. Câștigă echipa care a lovit de cele mai multe ori bara din dreptul echipei sale. Dacă
amândoi jucătorii au lovit bara, primește punct cel care a lovit-o primul. Se poate desfășura și sub
formă de ștafetă modificând regulile.
În sursa bibliografică DĂIAN, G., SHAOO, M., 2011. Volei – teorie şi metodică. Editura
Universitaria, Craiova, pag.128, sunt prezentate următoarele jocuri pregătitoare pentru volei:
Poziția fundamentală (înaltă, medie, joasă):
 Pe rând, înapoia liniei de fund a terenului de volei, alergare ușoară până la linia de 3 m,
unde se execută una din pozițiile fundamentale indicate, la semnal vizual sau auditiv (la primul
semnal o poziție, la al doilea semnal altă poziție)
 Mers în coloană, la semnal auditiv, executarea poziției fundamentale indicate. Indicații
metodice: limitarea spațiului de deplasare presupune orientare în teren și concentrare asupra
acțiunii
 În coloană, alergare ușoară, la semnal auditiv executarea poziției fundamentale indicate
 ”Leapșa” în interiorul terenului de joc, ușoară alergare, prinzătorul atinge peste șold.
Pauza în poziție foarte joasă
Deplasările în teren:
 În oglindă, profesorul execută deplasări înainte-înapoi, lateral stânga-dreapta și opriri în
una din pozițiile fundamentale. Elevii îl imită.
 Sub formă de concurs: câte un șir în zona 1a fiecărui teren, deplasare spre zona 4,
deplasare laterală spre zona 2, apoi cu spatele până în zona unde se predă ștafeta următorului
27
elev. Indicații metodice: se urmărește menținerea poziției specifice înalte, pe parcursul
deplasărilor și punctarea în zonele menționate, prin oprire în poziție medie
 ”Leapșa” cu atingere pe genunchi, deplasările în poziție joasă. Indicații metodice: se
urmărește menținerea poziției joase cu bază mare de susținere și spatele drept
 Imitarea jocului 6x6: procedeele de lovire a mingii sunt înlocuite cu prinderea și
aruncarea mingii, respectând însă pozițiile și deplasările. Indicații metodice: dacă mingea în
momentul prinderii se află în partea superioară a trunchiului, se folosește poziția fundamentală
medie, iar mingile aflate sub centură vor fi recuperate folosind poziția fundamentală joasă;
aruncarea mingii se va executa după revenirea din poziția fundamentală; se recomandă utilizarea
altei mingi decât cea de volei
Lovirea cu două mâini de sus spre înainte (după inițierea realizată individual, pe perechi și
în formații specifice):
 Joc 6x6 cu temă: cele trei intervenții la minge se execută, obligatoriu prin lovire cu două
mâini de sus
28

.Trashed-1675343491-Didactica Efs - Jocuri de Miscare - Punctul 5 - Programa Definitivat - Conform Bibliografiei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

.Trashed-1675343491-Didactica Efs - Jocuri de Miscare - Punctul 5 - Programa Definitivat - Conform Bibliografiei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DIDACTICA EFS –PARTICULARITĂȚILE UTILIZĂRII JOCURILOR DE

5. Particularitățile utilizării jocurilor de mișcare în lecția de educație

(Didactica efs, M. Stănescu, pag 127):

Utilizarea jocului de mișcare în lecția de educație fizică este condiționată de respectarea

Jocurile de mișcare selectate din bibliografia pentru examenul de definitivat, reprezintă

Exemple de jocuri de mișcare pentru dezvoltarea calităților/aptitudinilor motrice

1.Jocuri pentru dezvoltarea vitezei

(Jocul de mișcare- metodă și mijloc de instruire, M. Stănescu, pag.42):

2.Jocuri pentru dezvoltarea capacităților coordinative

”Semănatul și culesul cartofilor”

”Ștafetă cu bastonul în echilibru”

3.Jocuri pentru dezvoltarea rezistenței

”Cine ajunge primul”

4.Jocuri pentru dezvoltarea forței

Exemple de jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice fundamentale

Aspecte teoretice și metodice

Jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice de locomoție

”Păianjenul își țese pânza”

Jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice de stabilitate

Jocuri de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice de manipulare

Jocuri de mișcare pregătitoare pentru jocurile sportive

Jocuri pregătitoare pentru aruncările la coș:

Jocuri pregătitoare pentru pregătirea tactică ( nu în cazul inițierii):

În sursa bibliografică IGOROV-BOSSI, M, HANTĂU, C.,CARACAŞ, V., 2014. Fundamentele

S-ar putea să vă placă și