13.7.

Indicaţii
- durere lombară joasă, lumbago acut şi cronic, sciatică, durere cervicală
- osteoartrita genunchiului, artrită reumatoidă
- durere post-chirurgicală, post-traumatică
- durere neurogenă (neuropatie diabetică sau neuralgie trigeminală)
- durere articulară: şold, genunchi, gleznă, picior, umăr, cot, pumn, mână
- ameliorare simptomatică a durerii cronice severe
- intensificarea circulaţiei în zona de tratament
- tratarea crampelor musculare, întinderilor muscular, afecţiunilor ligamentare
- stimularea postoperativă a muşchilor pentru evitarea trombozei
- prevenirea pierderii masei musculare
- bursită
- neuralgie postherpetică
- dureri menstruale
- durere fantomă a membrului amputat
- leziuni ale ţesuturilor moi: contuzii, entorse, luxaţii
- tendinite (cotul tenismenului), tendinoze, tendinopatii.
Exemple de aplicaţii TENS se găsesc în ANEXELE 1,2.

mpul de radiații este un câmp electric puternic și slab magnetic

3. Segmentul de tratat este așezat în interorul bobinei emițătoare (între cei doi electrozi)
4. Energia este absorbită mai mult la nivelul pieli și mai puțin în țesuturile profunde
5. Aplicația de acest fel se pretează în general la zone cu țesut adipos redus. Electrozi
6. Încălzirea este superficială: se încălzește mai mult pielea și țesutul adipos decât țesuturile muscular.
capacitivi
Cu cât electrozii sunt mai depărtați de piele, creșterea de temperatură în profunzime este mai mare șiBobina
câmpul
electromagnetic este mai uniform în țesuturi. Metoda inductivă
inductivă
 Fig.31 Metoda Capacitivă/ Inductivă
De regulă se plasează la 2÷4cm de piele, paralel cu suprafața pielii. Dacă unul dintre cei doi electrozi este
mai aproape de suprafața pielii, acolo se va concentra mai multă energie și se va obține o încâlzire mai mare a
pielii. (Drăgan Adriana, 2007)
Mărimea electrozilor este importantă. Un electrod mai mic concentrează câmpul electromagnetic astfel încât
un electrod mai mic poate fi folosit pentru localizarea tratamentului. (fig.32)

Fig.32. Crearea câmpului electromagnetic în funcție de plasarea electrozilor (Drăgan Adriana, 2007)

Modalități de poziționare a electrozilor

 transversală
 coplanară
 longitudinală
 Fig.33. Metoda capacitivă.
Poziționarea electrozilor
(Drăgan Adriana, 2007)

Aplicație indicată
Cea mai mare căldură indusă în musculatura superficială
Aplicație indicată pentru o mai bună încălzire a mușchiu
b) Metoda inductivă: energia încălzire a țesutului muscular.
electromagnetică sau aunor
este aplicată prin intermediul țesutului adipo
bobine
1. Bobine de metal rigide, încastrate
2. Câmpul de radiații este puternic magnetic și slab electric
3. Energia este absorbită mai ales în țesuturile profunde; țesuturile cu cea
mai mare conductibilitate electrică:
mușchi, lichid sinovial.
4. Încălzirea este profundă
5. Aplicații pe zone cu conținut
ridicat de apă.
Sunt doua tehnici :
 introducerea membrului de
tratat în interiorul unei bobine. În acest caz
vasele de sânge și fibrele musculare sunt
paralele cu liniile de câmp);

Fig.34. Segmentul de tratat în interiorul bobinei emițătoare

 folosirea unei bobine ca aplicator plasat în apropierea regiunii de

tratat. În acest caz vasele de sânge și fibrele musculare de tratat sunt
perpendiculare pe liniile de câmp. Această metodă permite încâlzirea ceva mai
pronunțată a musculaturii mai profunde și o mai mare uniformitate a încălzirii
țesuturilor (vezi fig. 31).

Durata tratamentului depinde de tipul de patologie tratat:

- afecțiuni acute : 1÷5 minute;
- afecțiuni subacute : 10 minute;
- afecțiuni cronice : 15÷20 minute.
• Ședințele de tratament se fac zilnic (afecțiuni acute, subacute) sau la 2 zile (cele
cronice);
• Intensitatea se dozează în funcție de tipul de aparat și după senzația de căldură
resimțită de pacient.
Doze :
- atermice (5 ÷ 1o W);
- oligotermice (10 ÷ 35 W);
- termice (35 ÷ 10o W);
- hipertermice (100 ÷ 25o W) .
• Tratamentul se aplică pe piele (nu prin intermediul hainelor); pacientul nu trebuie
sa aibă asupra sa obiecte metalice sau materiale sintetice pe o rază de 30 cm în
jurul zonei de tratat; pielea regiunii de tratat nu trebuie să fie umedă (transpirată)
sau acoperită cu creme sau unguente; nu se tratează regiuni cu implanturi
hormonale; operatorul (asistentul) trebuie să păstreze în timpul tratamentului
o distanță față de aparat de minim 1 metru.
Proeminențele anatomice ale corpului uman concentrează câmpul
electromagnetic și se încălzesc mai tare. (Drăgan Adriana, 2007)
Fig. 35. Încălzirea proeminențelor osoase

8.5. Indicatii terapeutice

- Afecțiuni ale aparatului locomotor: artroze (gonartroză, coxartroză, omartroză,
spondiloză, artrozele mâinii, reumatisme inflamatorii (periartrite, miogeloze,
mialgii), algoneurodistrofia și alte sechele posttraumatice);
- Afecțiuni ale sistemului nervos: mialgii, nevrite, lombosciatică, pareze, paralizii,
neuropatii, sechele după poliomielită, scleroză multiplă);
- Afecțiuni vasculare: arteriopatii stadiul I – II, tulburari de debut ale circulatiei de
intoarcere venolimfatice
- Afecțiuni ale aparatului renal: prostatită, colici renale, pielocistite;
- Afecțiuni ginecologice: anexite , metroanexite, parametrite, sterilitate secundară;
- Afecțiuni ORL și stomatologice: sinuzite, sindrom algic, postextractie dentară,
nevralgii dentare, gingivite,
granuloame, parodontopatii). (Dragan Adriana, 2007)