Creația lui August Bournonville Baletul danez este un fenomen deosebit în

teatrul muzical străin. Atunci când majoritatea scenelor străine sau îndepărtat de tradiţiile
coregrafiei clasice şi au încercat la începutul sec. XX să le înlocuiască cu direcţiile moderne,
danezii au păstrat totuşi tradiţiile clasice, realizându-le în repertoriu romantic creat de August
Bournonville. Anume aceste spectacole au contribuit la dezvoltarea tehnicii şi păstrarea stilului
şcolii clasice daneze de dans. În balete lui August Bournonville sunt combinate stilurile dansului
clasic şi popular, care conţin elemente naţionale, fără sens dramatic şi fără comportamente
eroice. În spectacolele sale Bournonville a tins să dezvolte o armonie a mijloacelor expresive.
Coregraful întotdeauna şi-a dorit să creeze un repertoriu original, să-și determine un stil inedit
şi se interesa în permanenţă de tot ce se realiza în domeniul coregrafic după hotarele
Danemarcei.
La începutul activităţii sale el a montat câteva spectacole în stilul lui Nover. Însă stilul lui
adevărat este determinat printr-o estetică și structură nouă a spectacolului, subiectul având la
bază teme istorice și poveşti populare. Mai târziu când a devenit mai curajos a montat operele
scriitorilor şi poeţilor romantici. August Bournonville nu era de acord în totalitate cu
romantismul, dar era totuşi adeptul lui. Majoritatea spectacolelor montate conform subiectelor,
demonstrează acest fapt.
August Bournonville a avut o activitate pedagogică care a început în perioada formării şi
dezvoltării principiilor artistico-stilistice ale baletului romantic, fapt care a influenţat sistemul de
instruire a artiștilor şi a formării tehnicilor scenice. În sistemul lui de instruire o atenţie deosebită
s-a acordat elevaţiei, se elabora uşurinţa săriturii. În vizorul pedagogilor era formarea
coordonaţiei artistului şi o atenţie deosebită se acorda mişcărilor mărunte și interpretării
virtuoase.
Problema creării unei şcoli, cu un sistem sigur de educaţie a unui actor, era preocuparea
lui August Bournonville din primii ani de creaţie.
El considera că educaţia artistică trebuie combinată şi cu un nivel înalt de cultură
generală, viitorul maiestru de balet să fie multilateral și spiritual dezvoltat. De aici a și început
lupta lui pentru încadrarea în şcoală a sistemului de lecţii de cultură generală, familiarizarea
elevilor cu muzica, artele plastice.El era nevoit să lupte cu viziunile învechite, care din partea
lucrătorilor de stat trebuia să coordoneze activitatea artistică.
August Bournonville poseda şi abilităţi literare remarcabile, el a lăsat în istorie perioada cea mai
relevantă din viaţa artistică daneză şi europeană. Creaţiile lui şi metodologia pedagogică fac
parte din fondul de aur al teatrului modern de balet. În cadrul concursurilor internaţionale se
interpretează fragmente din baletele lui, moştenirea lui face parte din programul seminarelor în
domeniu coregrafiei clasice
Cele mai frumoase amintiri din copilărie, August Bournonville le-a avut în legătură cu teatrul,
unde în spatele culiselor el observa misterul lumii coregrafice, îmbiba atmosfera ei tensionată și
veselă.
El a trecut printr-o şcoală puternică la Galeotti şi tatăl său, legată de estetica teatrului în a
doua jumătate a sec. XVIII ,cu exigenţe foarte înalte ale şcolii lui Nover. Tatăl lui îl susţinea să
participe în spectacole, opere muzicale şi vodeviluri, considerând că ele dezvoltă abilitatea de a
simţi scena, şi imaginaţia. Devenind un maestru de balet, August Bournonville a activat şi în
calitate de regizor şi coregraf al scenelor de dans şi mimică în spectacolele dramatice şi operete.
Toţi îl considerau un bun cunoscător al acestor genuri.
 La vârsta de şapte ani August Bournonville a intrat la şcoala coregrafică şi timp de cinci ani
el a învăţat în clasa profesorului Galeotti , care era și directorul Şcolii Regale de balet danez.
Şcoala a fost creată în baza imaginii franceze, unde erau trei specialităţi: cel mai mare prestigiu îl
aveau dansatorii academici, serioşi, următorii erau dansatorii demiclasici, şi dansatorii groteşti şi
de caracter.Micul teatru danez a reuşit să realizeze aceste trei programe de instruire, datorită
pedagogilor profesionişti, înalt calificaţi, ce aveau un nume în Europa. Printre ei era şi tatăl lui
August Bournonville, Antuan Bournonville - profesorul tehnicii academice, şi Jean Lorrean –
preofesorul tehnicii groteşti şi de caracter, precum şi maiestrul Galeotti şi mulţi alţi dansatori
care nu mai interpretau în scenă. El a crescut în atmosfera şcolii daneze, se ocupa cu muzica cu
un pedagog particular şi făcea lecţii adăugătoare de desen. Pe parcursul întregii sale vieţi el vizita
expoziţii şi îşi expunea viziunile despre arta plastică.Studiile căpătate de August, erau foarte
diferite de nivelul celorlalţi elevi ai școlii.
Prima plecare peste hotare a lui August Bournonville, a dus la ruperea de scena naţională
daneză şi l-a condamnat la o viaţă de pelegrinaj al artistului de balet. Dacă nu ar fi încrederea de
sine şi legătura din copilărie cu muzica şi baletul, el nu ar putea aduce aportul său istoric în
dezvoltarea baletului danez. Şi anume combinarea acestor componente a pus fundamentul
dialogului lui Bournonville cu cultura europeană a sec. XIX, care a durat pe toată perioada vieţii
lui.
August Bournonville aspira spre Paris. Prin conducerea teatrului a cerut Regelui să i se ofere
un concediu. El a plecat pentru a face studii,petrecea mai mult timp în cadrul repetiţiilor pentru
balete, decât avea nevoie pentru pregătirea de examene la universitate.August are o pasiune
fanatică pentru învăţătură, fiind în clasa de perfecţionare a lui August Vestris, anume Vestris l-a
impus să vadă în dans şi în mimică imaginea, şi nu frumuseţea exterioară.După douăzeci şi două
de luni de lucru, în data de 10 martie August Bournonville apare în faţa unui juriu ce va decide
soarta lui ulterioară. Într-o scrisoare trimisă acasă el a descris rezultatul astfel: „Examen. Triumf.
Debut!!! ” .Conducerea Operei a apreciat la un nivel foarte înalt talentul lui August.Repertoriul
parizian în acea perioadă era constituit din opere vechi, la repetiţiile cărora au fost ambii
Bournonville cu şase ani înainte de debutul fiului. Ceva nou pentru tatăl lui era doar „Alifred cel
Mare” ,. în acest spectacol August interpreta rolul lui Ferdinand. El a mai participat şi în alte
spectacole, precum, „Aladin sau lampa fermecată”, în baza muzicii lui Izuar; „Armida” în baza
muzicii lui Gliuk.
El se deosebea din mulţime, August Bournonville reacţiona foarte rapid la tot ce se întâmpla
neobişnuit în teatru.În cărţile sale August Bournonville povesteşte despre activitatea sa de la
Paris, şi cum că orice responsabilitate în afară de cea a artistului debalet, lui îi este străină. Lista
libretelor deja menţionate create la Copenhaga, la Paris s-a mărit:„Talismanul” - balet comic şi
magic într-un act„O noapte la Norderscaug ” – spectacol mimic în două acte. ,,Toamna” – balet
mitologic într-un act.„Soldatul şi ţăranul” – divertisment.Multe dintre denumiri au şi o descriere
detaliată a acţiunilor.
August Bournonville îşi dorea să se întoarcă la Copenhaga în calitate de dansator virtuos, de
care oraşul nu a mai văzut din perioada când tatăl lui era tânăr, şi în calitate de maestru de balet,
de care oraşul nu a mai văzut din perioada marelui Galeotti. Această necesitate permanentă şi-a
lăsat amprenta asupra tuturor lucrurilor văzute de el la Paris.
El s-a întors la mijlocul lunii august şi imediat a început să repete, şi deja în prima zi a
noului sezon el putea să se împărtăşească cu roadele muncii sale. Acesta era anul 1829.
În septembrie a avut loc „Prologul” – în legătură cu nunta Prinţului Ferdinand şi
Principesei Carolina. Spectacolul se finisează cu o premieră – „Închinarea graţiilor”. De
asemenea a avut loc premiera baletului „Somnambula” care s-a repetat de mai multe ori. În
octombrie a avut loc premiera baletului „Soldatul şi ţăranul”, iar în decembrie – „Soţia
capricioasă”, unul din baletele vechi ale lui Galeotti.Iar la 16 februarie anului viitor la
Copenhaga, a fost interpretat unul din cele mai neobişnuite balete din istoria teatrului danez –
„Diana, sau maimuţa braziliană”.
. Ele se ocupa de sfera creativă cât şi de cea organizaţională. Conducerea teatrului avea
nevoie de o persoană ce s-ar fi ocupat de conducerea tuturor direcţiilor baletului. Bournonville a
primit contractul conform cărui era cel mai plătit artist. Însă acest fapt nu a fost afişat, pentru ca
să nu să se revolte actorii. El a devenit un adevărat maiestru de balet. În contract se menţiona că
August va primi anual suma de 2200 de rigsdalere, pe parcursul a 18 ani, după ce el se va putea
retrage la pensie. Un astfel de contract nu este real astăzi nici în una din ţările europene. Direcţia
teatrului prin acest fapt şi-a asigurat o istorie. Viitorul a demonstrat că teatrul a avut dreptate
când şi-a pus speranţele în acel dansator tânăr.
Cel mai interesant moment nu era succesul lui ca dansator, dar cât de repede lucra acest
maestru de balet începător. Premiera primului lui balet a avut loc după nouăsprezece zile de
aflare la Copenhaga. Probabil baletul „Închinarea graţiilor” a fost mult mai simplu, decât
montările vechi. Dar nici în zilele noastre un ansamblu nu ar învăţa un balet a lui August
Bournonville în 19 zile. În baletul dat Bournonville a dansat solo, pas-de-trois, şi finalul, care
conţinea la mijloc o compoziţie învăţată împreună cu Vestris. În acest balet el a utilizat elemente
ale altor autori, adaptându-le pentru dansatorii danezi.
Următorul balet a fost un balet foarte mare, în trei acte – „Somnambula”, unde
coregrafia lui Omer şi libretul lui Scriba au fost redactate de August. August a impresionat
foarte tare publicul prin interpretarea celui care se consideră amăgit de Somnambula. Dar
punctul culminant al spectacolului era interpretarea unei balerine de 17 ani – Andreea Kreţmer.În
balet era prezentă o compoziţie veche franceză, care a fost montată de Bournonville. Este vorba
de o pantomimică veche a lui Galeotti, care a fost înlocuită cu mimică şi dans expresive, ce a
avut un succes grandios la public.
Ultima premieră din cadrul turneului de la Copenhaga a avut loc în anul 1829, şi este vorba
de „Soldatul şi ţăranul” . Aceasta era prima lui compoziţie independentă. Idila a simbolizat un
sfârşit al perioadei perucilor în scenă.
Întorcându-se în țară Bournonville alege pentru trupa teatrului operele ce l-au impresionat pe el
şi pe alţii, şi le montează la Copenhaga. Aceste balete sunt: „Somnambula” şi „ Pajii ducelui
Vandomskii” care erau incluse în repertoriul Operei Franceze şi au fost arătate de mai bine de o
sută de ori în perioada anilor 1820-1830. Iar al treilea balet francez selectat de August a fost
opera lui Ghardeli „Pol şi Virginia”. În afară de „Somnambula” nici unul din baletele menţionate
nu au avut un succes stabil la Copenhaga. El era nevoit să aleagă repertoriul bazându-se pe
capacităţile trupei. În acelaşi sezon a avut loc premiera „Nunta lui Victor”. Acest balet era
radical diferit de acelea anterioare. Acest spectacol a îmbunătăţit esenţial situaţia economică.
„Nunta lui Victor” este un fenomen neobişnuit în domeniul coregrafic. Acest balet este
continuarea subiectului început în baletul „Soldatul şi ţăranul”- în ziua nunţii Victor este chemat
să plece la armată pentru a apăra patria.
După baletul „Nunta lui Victor”, Bournonville a început repetiţiile pentru un nou balet, care
el îl considera cel mai relevant în creaţia sa. Atingând acea maturitate el a început lucrul asupra
primului balet independent, bazat pe subiectul din drama filosofică a lui Ghoete – „Faust”,
despre care atunci se vorbea foarte mult.Acest balet, cu toate neajunsurile sale a avut un succes
grandios, ce a fost vizionat cu mare interes. „ El mi-a creat numele ca autor al baletului” - scria
maestrul de balet. Premiera lui „Faust” a avut loc în data de 25 aprilie 1832. Muzica a fost
parţial compusă, parţial aranjată de Filipp Chek.Rolul principal a fost interpretat de
Bournonville, ceia ce a demonstrat ,că un actor a reuşit să realizeze ceea ce a alcătuit,iar ca
partenera demnă a lui August a fost Andree Kreţmer. În libretul acestui balet, Bournonville
abordează opera lui Ghoete – istoria despre un păcătos, care fiind de acord cu propunerea lui
Mefistofel o salvează pe păcătoasa Grethen , care nimereşte în ceruri şi este din nou curată.
„Faust” este munca lui August din tinereţe. Mai târziu el spunea că este foarte mândru de
faptul că a realizat o sarcina atât de complicată, şi cu veselie îşi amintea unele momente benefice
ale spectacolului.
Creaţia lui Bournonville în perioada anilor 1830 şi a următoarelor zece ani poate fi
caracterizată prin dorinţa lui de a experimenta. Orientând puterile sale într-u îmbogăţirea
mijloacelor expresive ale scenariului baletului.
Un balet care a ilustrat un moment crucial în creaţia lui Bournonville a fost „Validemar” .
Însuşi maestrul de balet considera că în rolul principal el a schimbat doar stilul dansului.
„Validemar” are la bază o idee clară – el îmbină istoria cu politica. Aceasta nu este o povestire a
istoriei daneze, cu toate că punctul de plecare este lupta lui Sven, Knud şi Validemar pentru
coroana regală,el se bazează pe unele fapte reale.Montarea a demonstrat că Bournonville ştia cel
mai bine să monteze scenele de mulţime în teatrul Regal Danez.
Exact peste treizeci de luni după acest balet a fost montat următorul – „ Silfida” – în data de
28 noiembrie 1836 în baza muzicii unui tânăr şi cunoscut muzician – H. Leovenshveli. Împreună
cu eleva sa Liusili Gran,el a vizionat acest balet la Paris în 1834,montat de Filippo Taglioni pe
muzica lui J.Șneițgofer.Acest balet a deschis porţile spre o nouă epocă care a devenit
întruchiparea idealurilor romantice. Însă Bournonville creează o nouă versiune a baletului, care
se diferenţiază esenţial de cea franceză unde un rol deosebit îl are dansul bărbătesc.La baza
acestei lucrări se află un gând poetic ce se referă la tendinţa omului spre fericirea imaginară, care
fuge de el, lăsând în trecut visele nerealizate şi distrugând prezentul lui şi fericirea.
Pe lângă celelalte capacităţi, Bournonville avea şi un talent literar, fiind unicul coregraf de
acest gen din coregrafia mondială, libretele pentru spectacolele sale le scria singur. Dar de
această dată el a împrumutat libretul de la F.Taglioni şi Nurri.Lucrul asupra „Silfidei” daneze
și partiturii muzicale, îl pasiona foarte mult pe August, cu toate că despre succesul „Silfidei”
pariziene auzise multe.
Premiera baletului a avut un succes grandios. Rolul lui James a fost interpretat de
Bournonville. Spre deosebire de varianta pariziană, aceasta era mai bogată în dansuri.
Bournonville tindea să echilibreze rolurile lui James şi Silfida, pentru că fiecare dintre ei
reprezenta o lume diferită: ea – a spiritelor aerului; el – a pământenilor. Rolul Silfidei a fost
interpretat de eleva lui Bournonville tânăra de şaptesprezece ani – Liusili Gran, care a devenit
cunoscută în întreaga lume ca fiind una din cele mai romantice balerine .
Până la acel moment, un succes veritabil avut un singur balet a lui Bournonville –
„Somnambula”. Celelalte balete au fost arătate doar de câteva ori. Cu toate acestea Bournonville
nu avea o experienţă largă de lucru cu operele poetice şi dramatice în baza unei muzici originale,
aranjate de el.
În sezonul 1836-1837, de către conducerea teatrului a fost numit maestru de balet și director
artistic. După Galeotti nimeni nu a mai primit acest titlu. Iar Liusili Gran după interpretarea
rolului Silfidei a primit titlu de solistă la doar şaptesprezece ani. La Copenhaga ea a avut două
roluri principale, şi ambele au fost create pentru ea de August Bournonville.Ea a interpretat rolul
lui Astrid în „Valdemar” pentru ultima dată pe 6 februarie 1839. Rolul Silfidei, care a fost
interpretat de ea de douăzeci şi una de ori timp de doi ani a fost interpretat pentru ultima dată pe
26 noiembrie 1838.

În balete lui August Bournonville sunt combinate stilurile dansului clasic şi popular, care
conţin elemente naţionale, fără sens dramatic şi fără comportamente eroice. În spectacolele sale
Bournonville a tins să dezvolte o armonie a mijloacelor expresive. Coregraful întotdeauna şi-a
dorit să creeze un repertoriu original, să-și determine un stil inedit şi se interesa în permanenţă
de tot ce se realiza în domeniul coregrafic după hotarele Danemarcei.

stilul lui adevărat este determinat printr-o estetică și structură nouă a spectacolului,
subiectul având la bază teme istorice și poveşti populare.

În sistemul lui de instruire o atenţie deosebită s-a acordat elevaţiei, se elabora uşurinţa săriturii.
În vizorul pedagogilor era formarea coordonaţiei artistului şi o atenţie deosebită se acorda
mişcărilor mărunte și interpretării virtuoase.

August Bournonville îşi dorea să se întoarcă la Copenhaga în calitate de dansator virtuos, de

care oraşul nu a mai văzut din perioada când tatăl lui era tânăr, şi în calitate de maestru de balet,
de care oraşul nu a mai văzut din perioada marelui Galeotti. Această necesitate permanentă şi-a
lăsat amprenta asupra tuturor lucrurilor văzute de el la Paris.
El s-a întors la mijlocul lunii august şi imediat a început să repete, şi deja în prima zi a
noului sezon el putea să se împărtăşească cu roadele muncii sale. Acesta era anul 1829.
În septembrie a avut loc „Prologul” – în legătură cu nunta Prinţului Ferdinand şi
Principesei Carolina. Spectacolul se finisează cu o premieră – „Închinarea graţiilor”. De
asemenea a avut loc premiera baletului „Somnambula” care s-a repetat de mai multe ori. În
octombrie a avut loc premiera baletului „Soldatul şi ţăranul”, iar în decembrie – „Soţia
capricioasă”, unul din baletele vechi ale lui Galeotti.Iar la 16 februarie anului viitor la
Copenhaga, a fost interpretat unul din cele mai neobişnuite balete din istoria teatrului danez –
„Diana, sau maimuţa braziliană”.

. Premiera primului lui balet a avut loc după nouăsprezece zile de aflare la Copenhaga.
Probabil baletul „Închinarea graţiilor” a fost mult mai simplu, decât montările vechi. Dar nici
în zilele noastre un ansamblu nu ar învăţa un balet a lui August Bournonville în 19 zile. În
baletul dat Bournonville a dansat solo, pas-de-trois, şi finalul, care conţinea la mijloc o
compoziţie învăţată împreună cu Vestris. În acest balet el a utilizat elemente ale altor autori,
adaptându-le pentru dansatorii danezi.
Următorul balet a fost un balet foarte mare, în trei acte – „Somnambula”, unde
coregrafia lui Omer şi libretul lui Scriba au fost redactate de August. August a impresionat
foarte tare publicul prin interpretarea celui care se consideră amăgit de Somnambula. Dar
punctul culminant al spectacolului era interpretarea unei balerine de 17 ani – Andreea Kreţmer.În
balet era prezentă o compoziţie veche franceză, care a fost montată de Bournonville. Este vorba
de o pantomimică veche a lui Galeotti, care a fost înlocuită cu mimică şi dans expresive, ce a
avut un succes grandios la public.
 Ultima premieră din cadrul turneului de la Copenhaga a avut loc în anul 1829, şi este vorba
de „Soldatul şi ţăranul” . Aceasta era prima lui compoziţie independentă. Idila a simbolizat un
sfârşit al perioadei perucilor în scenă.
Întorcându-se în țară Bournonville alege pentru trupa teatrului operele ce l-au impresionat pe el
şi pe alţii, şi le montează la Copenhaga. Aceste balete sunt: „Somnambula” şi „ Pajii ducelui
Vandomskii” care erau incluse în repertoriul Operei Franceze şi au fost arătate de mai bine de o
sută de ori în perioada anilor 1820-1830. Iar al treilea balet francez selectat de August a fost
opera lui Ghardeli „Pol şi Virginia”. În afară de „Somnambula” nici unul din baletele menţionate
nu au avut un succes stabil la Copenhaga. El era nevoit să aleagă repertoriul bazându-se pe
capacităţile trupei. În acelaşi sezon a avut loc premiera „Nunta lui Victor”. Acest balet era
radical diferit de acelea anterioare. Acest spectacol a îmbunătăţit esenţial situaţia economică.
„Nunta lui Victor” este un fenomen neobişnuit în domeniul coregrafic. Acest balet este
continuarea subiectului început în baletul „Soldatul şi ţăranul”- în ziua nunţii Victor este chemat
să plece la armată pentru a apăra patria.
După baletul „Nunta lui Victor”, Bournonville a început repetiţiile pentru un nou balet, care
el îl considera cel mai relevant în creaţia sa. Atingând acea maturitate el a început lucrul asupra
primului balet independent, bazat pe subiectul din drama filosofică a lui Ghoete – „Faust”,
despre care atunci se vorbea foarte mult.Acest balet, cu toate neajunsurile sale a avut un succes
grandios, ce a fost vizionat cu mare interes. „ El mi-a creat numele ca autor al baletului” - scria
maestrul de balet. Premiera lui „Faust” a avut loc în data de 25 aprilie 1832. Muzica a fost
parţial compusă, parţial aranjată de Filipp Chek.

Creaţia lui Bournonville în perioada anilor 1830 şi a următoarelor zece ani poate fi caracterizată
prin dorinţa lui de a experimenta. Orientând puterile sale într-u îmbogăţirea mijloacelor
expresive ale scenariului baletului.
Un balet care a ilustrat un moment crucial în creaţia lui Bournonville a fost „Validemar” .
Însuşi maestrul de balet considera că în rolul principal el a schimbat doar stilul dansului.
„Validemar” are la bază o idee clară – el îmbină istoria cu politica. Aceasta nu este o povestire a
istoriei daneze, cu toate că punctul de plecare este lupta lui Sven, Knud şi Validemar pentru
coroana regală,el se bazează pe unele fapte reale.Montarea a demonstrat că Bournonville ştia cel
mai bine să monteze scenele de mulţime în teatrul Regal Danez.
Exact peste treizeci de luni după acest balet a fost montat următorul – „ Silfida” – în data de
28 noiembrie 1836 în baza muzicii unui tânăr şi cunoscut muzician – H. Leovenshveli. Împreună
cu eleva sa Liusili Gran,el a vizionat acest balet la Paris în 1834,montat de Filippo Taglioni pe
muzica lui J.Șneițgofer.Acest balet a deschis porţile spre o nouă epocă care a devenit
întruchiparea idealurilor romantice. Însă Bournonville creează o nouă versiune a baletului, care
se diferenţiază esenţial de cea franceză unde un rol deosebit îl are dansul bărbătesc.La baza
acestei lucrări se află un gând poetic ce se referă la tendinţa omului spre fericirea imaginară, care
fuge de el, lăsând în trecut visele nerealizate şi distrugând prezentul lui şi fericirea.
Pe lângă celelalte capacităţi, Bournonville avea şi un talent literar, fiind unicul coregraf de
acest gen din coregrafia mondială, libretele pentru spectacolele sale le scria singur. Dar de
această dată el a împrumutat libretul de la F.Taglioni şi Nurri.Lucrul asupra „Silfidei” daneze
și partiturii muzicale, îl pasiona foarte mult pe August, cu toate că despre succesul „Silfidei”
pariziene auzise multe.