dezvoltarea in exces a mucoasei uterine In accepţiunea generală hiperplazia endometrială este considerată precursorul cancerului endometrial. Prezenţa estrogenilor netamponaţi, provenind din diverse surse (terapie estrogenică, cicluri anovulatorii, sindromul ovarelor polichistice, obezitate) creşte probabilitatea de dezvoltare a hiperplaziei endometriale şi cancerului endometrial. Anumite afecţiuni ovariene rare dar periculoase, cum sunt tumorile cu celule granuloase, tecoamele ovariene, sau tumorile corticale androgeno-secretante, pot genera estrogeni netamponaţi. De aceea este important ca in orice caz de sangerare anormala sa fie excluse aceste afecţiuni. Ecografia este metoda de paraclinica de diagnostic. Orice suspiciune de hiperplazie de endometru necesita biopsierea. Biosierea se poate realiza clasic prin chiuretaj (biopsie cu sonda Pippele sau Novak) sau modern prin histeroscopie. Prin aceasta metoda minim-invaziva obtinem si localizarea focarelor de hiperplazie, putand efectua o biopsie tintita. Focarele situate in regiunile cornuale nu pot fi abordate prin chiuretajul clasic. Clasificarea hiperplaziei endometriale Există patru tipuri de hiperplazie de endometru, luându-se în considerare riscul evoluţiei către cancer endometrial şi prezenţa atipiilor citologice ( la biopsie ): - hiperplazia endometriala simplă - hiperplazia endometriala complexă - hiperplazia endometriala simplă cu atipii - hiperplazia endometriala complexă cu atipii
Tratamentul hiperplaziei endometriale
Cu toate că rata regresiei spontane a unei hiperplazii de endometru este foarte mare (80 % în cazurile fără atipii şi 50 % în cazurile cu atipii), în hiperplazia endometrială se recomandă instituirea tratamentului pentru a evita evoluţia spre cancer endometrial. Principalele criterii care sunt luate in considerare în tratamentul hiperplaziei endometriale sunt: - clasa hiperplaziei - dorinţa de procreere De regulă, în hiperplazia simplă sau complexă fără atipii este indicat tratamentul medical cu progesteron. In hiperplazia fără atipii se recomandă terapia ciclică cu progesteron tuturor femeilor care nu doresc contracepţie. Clasic, se utilizează 10 mg/zi medroxiprogesteron acetat, 10-14 zile pe lună, timp de 3-6 luni. După această perioadă se repetă biopsia de endometru, iar dacă aceasta este normală şi simptomele au disparut, tratamentul este întrerupt. Dacă hiperplazia persistă, se instituie terapia progesteronică continuă, cu 20 mg/zi, timp de 3-6 luni. Terapia continuă cu progesteron poate fi utilizată de la început dacă se doreşte.
In cazul in care hiperplazia persista si exista riscul trasformarii maligne se recomanda ablatia de endometru efectuata pe cale histeroscopica.