Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Balcicul are aerul vrăjit al unui orășel oriental. Mixul de culturi se vede peste tot: pe străduțele
înguste și pietruite, pe care ți-i poți imagina pe vechii negustori turci și armeni, în stilul
caselor, un amestec blând de arhitectură grecească, bulgărească, turcească, în albul odihnitor
al coastei calcaroase a mării, în cultul pe care îl au localnicii pentru trandafir, renumitul
trandafir bulgăresc, care e parte intimă din ceea ce reprezintă acest loc. Cred că dacă
pribegești noaptea pe drumurile Bulgariei și vrei să ajungi la Balcic, îți dai seama numai după
miros dacă ai nimerit destinația. O întreagă industrie a înflorit aici, grație trandafirului, pe
care-l găsești în compoziția feluritelor produse de cosmetică, dar și în dulciuri care de care
mai îmbietoare (rahat, ciocolată, drajeuri, șerbeturi, dulceață, prăjituri). Ba chiar și unele
vinuri dulci, însoțitoare ale deserturilor, sunt aromatizate cu trandafir, ceea ce le face
irezistibile. Dar Balcicul, cu toată frumusețea lui cuminte, n-ar fi devenit faimos în jumătatea
noastră de Europă dacă în urmă cu un veac, pe când Cadrilaterul era parte componentă a
statului român, regina Maria nu l-ar fi descoperit și nu ar fi creionat aici, arhitectural și
peisagistic, unul dintre cele mai fermecătoare locuri de întâlnire cu istoria.
Complexul regal a intrat în posesia statului bulgar în 1940, în urma Păcii de la Craiova, după
ce Cadrilaterul a fost cedat de către statul român, în a cărui componență fusese în perioada
1913-1940. Dar frumusețea lui intrase în legendă încă din epoca în care locuia aici regina
Maria. Faima i-a tot crescut și s-a extins asupra întregului oraș după ce, în anii ‘50 ai secolului
trecut, autoritățile comuniste bulgare i-au intuit potențialul turistic, deschizându-l pentru
public. Grădinile terasate, amenajate pe un versant foarte abrupt, sub atenta îngrijire a reginei,
au fost date atunci spre administrare Universității din Sofia, care a dezvoltat aici, în timp, una
dintre cele mai încântătoare și mai bogate grădini botanice din sud-estul Europei. Bulgarii au
astăzi un respect aparte pentru profesorul care a coordonat și extins arealul de floră de pe
fostul domeniu regal.
Acum, castelul și clădirile de locuit care au aparținut familiei regale române nu sunt doar
simple muzee, ci au fost integrate organic într-un circuit cultural al prezentului, găzduind
galerii și expoziții de artă, de arheologie și istorie, ba chiar și o vinărie artizanală, cu o sală de
degustare a sortimentelor. Potrivit unei statistici publicate de romania.europalibera.org, care
cita ziarul bulgar „Chasa24”, numai în 2021 (an de pandemie) complexul regal a fost vizitat
de 191.670 de turiști, cei mai numeroși, peste 90.000, fiind români. În mod obișnuit însă,
numărul turiștilor ajunge la 400.000 pe an. Dovadă că strategia de turism a vecinilor bulgari
nu e una anacronică, ci foarte ancorată în prezent.
Am plecat de la Balcic gândindu-mă că povestea casei reginei Maria a construit aici un brand
imbatabil, ridicând la cote însemnate turismul local. În vreme ce în stațiunea Mamaia, pe
litoralul românesc, o superbă casă a aceleiași regine Maria zace în paragină, în spatele unui
gard de piatră, aproape neștiută. Reședința regală de la Mamaia a fost construită în 1923-
1924, înainte ca regina să descopere Balcicul, într-un stil arhitectural în care domină liniile
orizontale, integrându-se blând în peisajul de la mal de mare. În clasica deja manieră care ne
caracterizează pe noi, românii, nu știu de ce admirăm capacitatea altora de a valoriza istoria,
clădirile, monumentele, iar pe ale noastre le lăsăm, nepăsători, de izbeliște.