``

TESTUL OMULUI PENTRU COPII

CONSEMNE ŞI CONDIŢII DE APLICARE

Testul poate fi aplicat individual sau colectiv. Fiecare subiect primeşte o cutie cu şapte
creioane colorate: albastru , verde, roşu, galben, violet, cafeniu, negru, precum şi un creion
negru, o radieră şi o coală de hârtie (21 x 29,5) aşezată vertical.
Consemnul: “Pe această coală de hârtie vei desena un omuleţ cât poţi tu de frumos,
dacă vrei poţi să-l colorezi.”
Este important să se respecte textul consemnului. Studiile experimentale au arătat că
modificări în aparenţă fără importanţă a consemnului antrenează transformări importante în
realizarea desenelor. De exemplu, simpla adăugare la consemnul “desenează un omuleţ” a
cuvântului “sau o persoană”, pentru a face consemnul mai puţin infantil, a determinat la copii de
peste 11 ani realizarea unui număr mare de busturi şi a creşterii frecvenţei de apariţie a
personajelor de sex feminin. Se ştie (Machover) că un consemn vag în ceea ce priveşte sexul
personajului care trebuie desenat determină, de obicei, desenarea unui personaj de acelaşi sex cu
cel al desenatorului.
Subiectul va fi lăsat să deseneze cum doreşte, fără să i se acorde ajutor şi fără să fie
formulate critici, aprecieri sau sugestii. Pot fi stimulaţi copiii nehotărâţi, fiind încurajaţi cu
formule de tipul: “Foarte bine, continuă.” Dacă copilul pune întrebări în ceea ce priveşte maniera
în care trebuie executat desenul i se va răspunde: “Fă (procedează) cum doreşti, cum ai chef să
faci.”
Subiectul va fi lăsat liber în ceea ce priveşte alegerea amplasării desenului, a
dimensiunilor sale, a schimbării poziţiei foii, a sexului personajului desenat, a folosirii liniei, a
adăugării unor elemente în plus faţă de tema enunţată, a culorilor folosite sau a refuzului de a
colora desenul, alegerea spontană a tuturor acestor caracteristici având semnificaţia sa.

EŞANTIONUL
Studiul de etalonare a cuprins 626 de copii “normali”, 371 de fete şi 255 de băieţi de
vârstă cuprinsă între 3 ani şi 12 ani şi 11 luni. Acest eşantion a servit pentru constituirea “Scalei
de maturitate”. S-a realizat un studiu comparativ al protocoalelor din eşantionul de etalonare cu
1
232 de protocoale provenite de la copii, care prezentau tulburări de ordin afectiv sau intelectual.
Protocolul fiecărui copil a cuprins pe lângă desenul omuleţului informaţii privind nivelul
familial, nivelul sănătăţii, rezultatele testului de inteligenţă WISC, a altor teste de personalitate.
În total studiul a cuprins 858 de cazuri.
Categoriile de vârstă au fost constituite pornind de la data naşterii subiecţilor. Astfel,
fiecare categorie cuprinde copii de la vârsta de “x” ani şi 0 luni până la vârsta de “x” ani şi 11
luni. Cifrele obţinute în tabelele cu etaloane se referă la media dintre cele două vârste, adică la
vârsta de “x” ani şi 6 luni.

FIDELITATEA ŞI VALIDITATEA DESENULUI OMULEŢULUI

Cercetările privind fidelitatea testului au prezentat rezultate favorabile. Machover
consideră desenul omuleţului o veritabilă semnătură personală. A. Abraham confirmă identitatea
desenelor efectuate de acelaşi subiect după un interval cuprins între o lună şi doi ani. Atunci când
desenele diferă, se constată schimbări importante intervenite în personalitatea desenatorului.
Trăsăturile variabile ale desenelor consecutive indică caracterul instabil al trăsăturii
corespondente în personalitatea autorului.
Studiul validităţii s-a efectuat prin confruntarea rezultatelor testului omuleţului cu cele
provenite de la alte teste proiective. Desenul omuleţului s-a dovedit a fi sensibil chiar şi la
schimbări discrete în personalitatea desenatorului, cum ar fi cele din timpul unei psihoterapii.
Desenul omuleţului executat spontan, în joc, are o validitate mai redusă decât desenul
efectuat în situaţia de testare.
Atunci când desenul este executat individual se recomandă notarea modului în care
procedează copilul: cu ce parte a corpului începe, ce părţi sunt şterse şi apoi refăcute, dacă
lucrează “raţional” sau impulsiv, condus de o inspiraţie de moment. Pot fi notate şi comentariile
spontane ale copilului.

CONSTITUIREA SCALEI DE MATURITATE

F. Goodenough a stabilit 51 de itemi conform cărora poate fi cotat desenul omuleţului,
totalul obţinut servind drept bază pentru constituirea unei scale de dezvoltare. Printre criticile
aduse acestei variante de cotare, cea mai importantă se referă la faptul că sunt privilegiaţi copiii
minuţioşi, cei care execută desenul cu multe detalii.
Pentru alcătuirea prezentei scale a fost reţinut un număr foarte mare de semne particulare
ale desenelor provenite de la eşantionul de etalonare (aproximativ două sute de semne), pentru

2
care s-a calculat frecvenţa de apariţie în funcţie de vârsta subiecţilor. În acest fel au putut fi
stabilite următoarele categorii de semne:
1. Un mare număr de semne care apar sporadic la toate vârstele şi a căror frecvenţă de
apariţie nu se ridică la un nivel semnificativ şi nici nu se menţine la acelaşi nivel. Aceste semne
au fost denumite semne sporadice.
2. Semne ale căror frecvenţă de apariţie creşte constant odată cu vârsta, atingând un nivel
semnificativ (fixat arbitrar la 75% din subiecţii celor două populaţii, masculine şi feminine) şi se
menţine la acest nivel. Aceste semne au fost denumite semne evolutive.
Pentru constituirea “Scalei de maturitate” au fost reţinute numai “semnele evolutive”. Au
fost excluse din scală semnele dificil de apreciat (cotarea lor a variat în funcţie de examinator).
Astfel că în final au fost reţinuţi 70 de itemi.
Pentru a scoate în evidenţă importanţa pe care o acordă subiecţii unor aspecte distincte în
reprezentarea omuleţului, scala globală a fost subdivizată în trei scale parţiale:
1. Scala “capul”, care cuprinde 23 de itemi;
2. Scala “schema corporală”, care cuprinde 33 de itemi;
3. Scala “îmbrăcăminte”, care cuprinde 14 itemi.
A patra scală nu constituie o scală distinctă, pentru că itemii corespunzători figurează în
celelalte trei scale parţiale şi se referă la folosirea culorii.
Lista cu cei 70 de itemi, care reprezintă “semnele evolutive” figurează în foaia de cotare.
Literele dintre paranteze (B sau F acompaniate de o cifră) indică la ce vârstă, pentru băieţi şi fete
semnul atinge frecvenţa de 75% din populaţie. De exemplu, F4 arată că 75% din desenele fetelor
de 4 ani conţin semnul evolutiv respectiv.

3
 COTAREA

Pentru cotarea şi analiza desenului omuleţului este comod să se utilizeze foaia de cotare.
Se înseamnă pe foaia de cotarea itemii prezenţi în desenul considerat. Se atribuie un punct pentru
fiecare item prezent.
Se obţin astfel cinci note brute:
1. Nota C , reprezintă numărul de itemi reuşiţi din scala “cap”;
2. Nota S, reprezintă numărul de itemi reuşiţi din scala “schema corporală”;
3. Nota V, reprezintă numărul de itemi reuşiţi din scala “îmbrăcăminte”;
4. Nota T (totală), reprezintă nota C + nota S + nota V;
5. Nota L (culoare), se vor număra itemii reuşiţi, care se referă la folosirea culorii, din
întreaga listă de itemi.
Notele brute obţinute vor fi raportate la etalon.
Dacă desenele copiilor mai mari sunt realizate sub forma unui bust, în procesul de cotare
nu se va putea ţine cont de normele descrise mai sus. În acest caz va fi luată în consideraţie
numai nota C (itemii scalei “capul”).
Mai jos sunt prezentate două tipuri de etalon, care permit atât clasarea copilului în raport
cu normele vârstei sale cât şi aprecierea nivelului sau de maturitate.

ETALONUL ÎN QUARTILE (în funcţie de vârsta reală a copilului)

Ţinând cont de sexul subiectului, se va căuta în tabelul corespunzător pe linia, din dreptul
vârstei sale reale, nota brută obţinută de acesta. Dacă nota brută se situează între Q1 şi Q3,
interval în care se găsesc 50% din subiecţii normali, se va putea concluziona că subiectul se
încadrează în normă. Îl vom considera uşor superior mediei, dacă rezultatul va fi superior
medianei Q2 şi uşor sub medie, dacă rezultatul se situează uşor sub mediană. Deasupra lui Q3 se
situează 25% din copii, cei care sunt în avans faţă de vârsta lor, iar sub Q1 se situează 25% din
copii, care sunt în retard. Se va indica pe foaia de cotare quartilul în care se situează rezultatul
subiectului examinat. Se va proceda astfel pentru fiecare din cele patru note brute obţinute de
subiect.

ETALONUL PENTRU VÂRSTA DE MATURITATE

Etalonul în quartile nu oferă suficiente precizări pentru copiii în avans sau în retard faţă
de vârsta lor reală, adică pentru cei a căror note se situează la extreme. Pentru a aprecia
importanţa avansului sau a retardului va fi utilizat etalonul în ani maturitate. Acest etalon este
constituit din note de maturitate medie, calculate pentru fiecare vârstă reală. Pentru a obţine

4
vârsta de maturitate a unui subiect se va căuta pe linia corespunzătoare notei brute parţiale (de
exemplu: în dreptul lui C) nota care se apropie cel mai mult de cea obţinută de subiect. Vârsta de
maturitate a subiectului va corespunde vârstei indicate deasupra notei brute a subiectului (cap de
coloană). Dacă nota obţinută de subiect se situează între două note ale scalei, vom obţine o vârstă
intermediară. De exemplu, o notă totală de 16 puncte pentru băieţi, care se situează între nota 10
(care corespunde vârstei de maturitate de 4 1/2 ani) şi nota 22 (care corespunde vârstei de
maturitate de 5 1/2 ani), poate fi considerată corespunzătoare vârstei de 5 ani. Comparând vârsta
de maturitate cu vârsta reală a subiectului se poate vedea cu cât este copilul în avans sau în
retard.
Se poate, de asemenea, calcula un “coeficient de maturitate” folosind formula clasică
pentru Coeficientul de Inteligenţă:
Vârsta de maturitate x 100 = coeficient de maturitate
Vârsta reală

Conform acestei formule, un coeficient de maturitate mai mare de 100 caracterizează

avansul copilului, un coeficient mai mic de 100 caracterizează retardul copilului. Sunt prezentate
mai jos date pentru interpretarea calitativă a coeficientului de maturitate.

de la 0 la 50 debilitate profundă
de la 50 65 debilitate medie
de la 65 la 80 debilitate lejeră
de la 80 la 90 inteligenţă normală slabă
de la 90 la 110 inteligenţă medie
de la 110 la 130 aptitudini intelectuale bune
de la 130 şi mai mult inteligenţă superioară

Coeficientul de maturitate permite o comparare a acestuia cu coeficientul de inteligenţă

obţinut de acelaşi subiect în urma aplicării unor teste de inteligenţă.

TABELELE CU ETALOANE

A. ETALONUL ÎN QUARTILE (funcţie de vârsta reală)

BĂIEŢI
CAPUL SCHEMA CORPORALĂ

5
 Min. Q1 Med. Q3 Max. Min. Q1 Med. Q3 Max.
3ani 1/2 0 2 3 4 7 0 0 4 5 8
4ani 1/2 0 3 5 5 7 0 4 6 9 12
5ani1/2 2 5 7 9 11 10 13 14 19 27
6ani 1/2 4 6 8 11 16 5 14 17 20 25
7ani 1/2 1 7 10 13 21 6 19 20 25 30
8ani 1/2 9 10 11 13 15 14 19 22 25 29
9ani 1/2 7 11 12 13 18 15 20 24 26 36
10ani 1/2 4 11 13 15 20 12 17 25 29 32
11ani 1/2 5 11 14 16 20 9 22 26 29 30
12ani 1/2 5 11 15 16 20 9 22 27 29 30

BĂIEŢI
ÎMBRĂCĂMINTE TOTAL
Min. Q1 Med. Q3 Max. Min. Q1 Med. Q3 Max.
3ani 1/2 0 0 0 0 1 0 0 6 10 16
4ani 1/2 0 0 0 1 3 0 6 10 11 19
5ani 1/2 0 2 3 5 10 18 21 22 31 47
6ani 1/2 0 3 5 6 11 11 27 30 33 46
7ani 1/2 1 4 6 10 12 20 33 39 44 63
8ani 1/2 3 5 7 10 13 27 35 42 46 56
9ani 1/2 4 6 8 10 13 28 36 45 48 59
10ani 1/2 1 5 9 10 14 20 37 47 51 58
11ani 1/2 0 7 10 12 14 23 42 48 55 60
12ani 1/2 2 6 10 11 13 24 44 49 55 56

FETE
CAPUL SCHEMA CORPORALĂ
Min. Q1 Med. Q3 Max. Min. Q1 Med. Q3 Max.
3ani 1/2 0 0 2 4 6 0 1 4 6 11
4ani 1/2 1 3 6 8 11 3 6 8 11 15
5ani 1/2 2 6 8 9 18 7 12 14 18 28
6ani 1/2 3 8 10 12 20 8 14 18 24 30
7ani 1/2 3 9 12 14 19 7 19 21 26 30
8ani 1/2 3 11 14 15 21 9 21 25 29 31
9ani 1/2 7 12 15 17 20 18 22 27 29 31
10ani 1/2 8 12 15 18 20 17 22 27 29 32
11ani 1/2 7 14 16 19 22 16 22 28 31 32
12ani 1/2 10 15 17 20 22 15 21 28 31 33

6
FETE
ÎMBRĂCĂMINTE TOTAL
Min. Q1 Med. Q3 Max. Min. Q1 Med. Q3 Max.
3ani 1/2 0 0 0 0 2 0 0 6 10 16
4ani 1/2 0 0 1 2 3 6 10 13 21 27
5ani 1/2 0 2 4 5 9 15 21 25 33 48
6ani 1/2 1 4 6 9 12 16 29 35 39 54
7ani 1/2 2 6 8 10 12 16 36 42 49 56
8ani 1/2 2 7 9 11 13 26 42 49 54 69
9ani 1/2 5 9 11 12 14 30 49 52 58 61
10ani 1/2 3 10 11 12 14 31 45 54 58 61
11ani 1/2 3 10 11 12 14 34 47 56 59 64
12ani 1/2 4 10 12 13 13 33 46 57 60 65

B. ETALONUL PENTRU VÂRSTA DE MATURITATE

BĂIEŢI
3 1/2 4 1/2 5 1/2 6˝ 7 1/2 8 1/2 9 1/2 10 1/2 11 1/2 12 1/2
C 3 5 7 8 10 11 12 13 14 15
S 4 6 14 17 20 22 24 25 26 27
V 0 0 3 5 6 7 8 9 10 10
Total 6 10 22 30 39 42 45 47 48 49

FETE
3 1/2 4 1/2 5 1/2 6 1/2 7 1/2 8 1/2 9 1/2 10 1/2 11 1/2 12 1/2
C 2 6 8 10 12 14 15 15 16 17
S 4 8 14 18 21 25 27 27 28 29
V 0 1 4 6 8 9 11 11 11 12
Total 6 13 25 35 42 49 52 54 56 57

7
 EVOLUŢIA DESENULUI ÎN FUNCŢIE DE SEXUL SUBIECŢILOR

Primele încercări de a desena un omuleţ pot fi caracterizate ca fiind “intenţii grafice”

nereuşite. Desenul copiii de doi ani şi a unui număr mare dintre copiii de trei ani reprezintă doar
o mâzgălitură informă, în cadrul căreia, în ciuda afirmaţiilor desenatorului că ar fi un omuleţ,
este imposibil de identificat o schemă, chiar şi rudimentară, a corpului uman.
De la trei ani, ceva mai mulţi de 50% din copii, băieţi şi fete, sunt capabili să deseneze un
omuleţ “identificabil”, adesea de tip “mormoloc” (membrele desenate direct din cap) sau
manifestând o anumită divizare a desenului, diferite părţi ale corpului nu sunt unite între ele.
Astfel că, cotările pentru Scala de Maturitate pot fi făcute abia de la vârsta de 4 ani.
Evoluţia desenului nu are loc identic pentru cele două sexe. În foaia de cotare este indicat
în paranteze la ce vârstă este atinsă frecvenţa de 75% pentru cei 70 de itemi ai Scalei de
Maturitate pentru băieţi şi fete.

4 ani
FETE BĂIEŢI
1. Omuleţ identificabil 1. Omuleţ identificabil
2. Desen “orientat” în pagină 2. Desen “orientat” în pagină
3. Prezenţa capului 3. Prezenţa capului
4. Prezenţa ochilor (posibil formă simplificată) 4. Prezenţa ochilor (posibil formă simplificată)
5. Prezenţa trunchiului (posibil doar schematic)
6. Prezenţa braţelor (posibil dintr-o singură linie)
7. Prezenţa picioarelor(posibil dintr-o singură linie)
8. Prezenţa a cel puţin două dintre elementele
următoare: cap, ochi, trunchi, picioare, păr, gură.

5 ani
FETE BĂIEŢI
1. Prezenţa gurii (formă simplă sau evoluată) 1. Prezenţa a cel puţin două dintre elementele
următoare: cap, ochi, trunchi, picioare, păr, gură.
2. Prezenţa nasului (formă simplă sau ovală) 2. Prezenţa nasului (formă simplă sau ovală)
3. Prezenţa labelor picioarelor 3. Prezenţa trunchiului (posibil doar schematic)
4. Braţe ataşate de trunchi 4. Formă alungită a trunchiului
5. Picioare ataşate de trunchi 5. Prezenţa braţelor (posibil dintr-o singură linie)
6. Prezenţa hainelor 6. Braţe ataşate de trunchi

8

6 ani
FETE
1. Prezenţa părului (culoare realistă)
2. Braţe desenate din două linii
3. Picioare desenate din două linii
4. Formă alungită a trunchiului
5. Prezenţa pantalonilor
6. Prezenţa încălţămintei
7. Cel puţin un detaliu vestimentar
7. Prezenţa picioarelor(posibil dintr-o singură linie)
8. Picioare ataşate de trunchi
9. Prezenţa labelor picioarelor
10. Prezenţa hainelor
BĂIEŢI
1. Întreg conturul desenului realizat în creion negru
2. Culoare realistă a ochilor
3. Prezenţa gurii (formă simplă sau evoluată)
4. Culoare realistă a gurii
5. Braţe desenate din două linii
6. Picioare desenate din două linii
7. Prezenţa pantalonilor
8. Cel puţin un detaliu vestimentar

7 ani
FETE BĂIEŢI
1. Prezenţa degetelor 1. Prezenţa degetelor
2. Proporţii bune ale braţelor 2. Prezenţa încălţămintei
3. Întreg conturul desenului realizat în creion negru
4. Culoare realistă a ochilor
5. Culoare realistă a gurii
6. Culoare realistă a fondului feţei
7. Cel puţin două detalii vestimentare

8 ani
FETE BĂIEŢI
1. Formă evoluată a ochilor 1. Contur negru al nasului
2. Cel puţin două detalii a ochilor 2. Culoare realistă a fondului feţei
3. Prezenţa gâtului 3. Culoare realistă a mâinilor
4. Formă suplă a trunchiului 4. Cel puţin două detalii vestimentare
5. Braţe ataşate de trunchi la locul potrivit
6. Formă suplă a picioarelor
7. Proporţii bune ale picioarelor
8. Mâneci identice cu corsajul
9. Mâneci detaşate de mâini

9
 9 ani
FETE BĂIEŢI
1. Formă evoluată a părului 1. Formă evoluată a gurii
2. Formă evoluată a gurii 2. Formă evoluată a nasului
3. Culoare realistă a întregii feţi 3. Prezenţa părului
4. Culoare realistă a mâinilor 4. Formă suplă a trunchiului
5. Gât suplu 5. Braţe ataşate de trunchi la locul potrivit
6. Picioare ataşate de trunchi fără spaţiu intermediar 6. Sex identificabil
7. Sex identificabil
8. Prezenţa curelei

10 ani
FETE BĂIEŢI
1. Proporţii bune ale capului 1. Formă evoluată a ochilor
2. Distanţa corectă între ochi 2. Culoare realistă a întregii feţe
3. Prezenţa umerilor 3. Culoare realistă şi identică a feţei şi mâinilor
4. Prezenţa palmei cu mai multe degete 4. Braţe ataşate de trunchi fără linie de demarcaţie
5. Picioare ataşate de trunchi fără linie de 5. Prezenţa palmei cu mai multe degete
demarcaţie 6. Formă suplă a picioarelor
6. Vârstă identificabilă 7. Picioare ataşate de trunchi fără spaţiu intermediar
7. Între corsaj şi gât linie de demarcaţie 8. Poziţie bună a labei piciorului
8. Cel puţin trei detalii vestimentare 9. Vârstă identificabilă
10. Mâneci identice cu corsajul
11. Mâneci detaşate de mâini
12. Culoare realistă pentru încălţăminte

11 ani
FETE BĂIEŢI
1. Plasare corectă în înălţime a ochilor 1. Prezenţa gâtului
2. Formă evoluată a nasului 2. Formă evoluată a nasului
3. Contur negru al nasului 3. Proporţii bune ale mâinilor
4. Braţe ataşate de trunchi fără linie de demarcaţie 4. Proporţii bune ale picioarelor
5. Prezenţa celor 5 degete sau a pumnului 5. Picioare ataşate de trunchi fără linie de
6. Culoare realistă şi identică a feţei şi mâinilor demarcaţie
7. Poziţie bună a labei piciorului 6. Prezenţa curelei

1
0
 CRITERII DE COTARE

1. CAPUL
a. Prezenţa capului (F.B.4) - Este reprezentat, de obicei, sub formă de cerc mai mult sau
mai puţin regulat.
b. Prezenţa ochilor (F.B.4) - Ochii pot fi indicaţi printr-un punct sau cu ajutorul a mai multe
detalii.
c. Prezenţa gurii (F.5, B.6) - Poate fi indicată printr-un punct, linie orizontală sau mai
detaliată.
d. Prezenţa nasului (F.B.5) - Poate fi indicat printr-o linie verticală, un cerc, două puncte
sau mai detaliat.
e. Prezenţa părului (F.6, B.11) - Poate fi reprezentat prin linii sau haşurări, dar de culori
realiste: negru, maro, galben.
f. Culoare realistă a fondului feţei (F.7, B.6) - Fondul feţei trebuie să fie necolorat, sau
colorat în roz, conturul feţei în ambele cazuri trebuie să fie executat cu creion negru.
Culoarea ochilor, a gurii sau a altor trăsături poate fi nerealist.
g. Culoare realistă a ochilor (F.7, B.6) - Culorile admise sunt negru, maro, bleu, verde. Este
puţin important dacă copilul colorează irisul sau întreg globul.
h. Culoare realistă a gurii (F.7, B.6) - Conturul gurii trebuie să fie executat cu creion negru
(fără să fie colorată în interior) sau cu creion roşu (poate fi colorat în interior).
i. Formă ovală a ochilor (F 8) - Ochii trebuie să fie desenaţi din două linii sau haşuraţi, dar
alungiţi orizontal (fig. 1).
j. Cel puţin două detalii ale ochilor (F.8) - Acestea pot fi: genele, sprâncenele, irisul, pupila
sau pleoapele.
k. Culoare realistă a întregii feţe (F.9, B.10) - Conturul feţei trebuie să fie executat cu
creion negru, fondul feţei roz sau necolorat, nici o altă trăsătură a feţei nu trebuie să fie
nerealist colorată, cum ar fi: nas roşu, ochi violeţi gene verzi, etc. Ochii pot fi verzi, bleu,
maro, negri, gura fără să fie colorată sau colorată în roşu.
l. Formă evoluată a gurii (F.9, B.9) - Gura trebuie să fie desenată din două linii şi să aibă o
formă ovală (fig. 2).
m. Distanţa corectă dintre ochi (F.10) - Centrul ochilor trebuie să împartă faţa în trei părţi
aproximativ egale (fig. 4).
n. Plasarea corectă în înălţime a ochilor (F.11, B.12) - Ochii trebuie să fie plasaţi în
jumătatea de sus a feţei (fig. 4).
o. Formă evoluată a nasului (F.11) - A se consulta figura 3.

1
1
 p. Formă evoluată sau “coafată” a părului (F.11) - Părul trebuie să fie reprezentat ca
încadrând capul prin exterior, fără transparenţă sau cu o coafură specială (fig. 5).
q. Culoare realistă a nasului (F.11,B.10) - Conturul sau linia nasului trebui să fie de culoare
neagră.
r. Cel puţin trei detalii ale ochilor (F.12) - A se vedea lista detaliilor ochilor de la itemul
10.
s. Prezenţa pupilelor (F.B.12).
t. Prezenţa sprâncenelor (F.12).
u. Culoarea roşie a gurii (F.12).
v. “Coafură” specială a părului (F.12) - Poate fi o tunsoare scurtă, tip periuţă, părul
împletit în cozi, sau bucle clar indicate.
w. Plasarea corectă în înălţime a ochilor şi distanţă corectă între ochi (F.12) - A se vedea
itemii 13 şi 14. Cele două criterii trebuie să fie cumulate.

Fig. 1 OCHII formă simplă

formă evoluată

Fig. 2 GURA formă simplă

formă evoluată

Fig. 3 NASUL formă simplă

formă evoluată

1
2
 formă foarte evoluată

Fig. 4 AMPLASAREA
CORECTĂ A
OCHILOR

în înălţime distanţa în înălţime

dintre ochi şi distanţa
dintre ochi

Fig. 5 PĂRUL

formă simplă

formă evoluată

1
3
2. SCHEMA CORPORALĂ

a. Omuleţ identificabil (F.B.4) - Trebuie să fie prezente câteva elemente ale corpului sau ale
capului şi acestea să formeze un întreg, să nu fie dispersate.
b. Desen “orientat” în pagină (F.B.4) - Omuleţul trebuie să fie centrat în pagină, fie pe
înălţimea, fie pe lungimea paginii, să nu fie desenat prea sus sau prea jos pe pagină.
c. Cel puţin două detalii ale corpului (F.4, B.5) - Printre acestea trebuie să fie prezente:
capul, ochii, gura, părul, corpul, picioarele.
d. Trunchi prezent (F.4, B.5) - Acesta poate fi reprezentat printr-o linie sau o figură
geometrică, cum ar fi un cerc, un oval, un pătrat, un dreptunghi sau triunghi sau desigur
poate fi reprezentat într-o formă mai evoluată.
e. Braţele prezente (F.4, B.5) - Acestea pot fi reprezentate sub formă de linii simple sau
trăsături mai evoluate, chiar dacă sunt incorect situate.
f. Picioare prezente (F.4, B.5) - Acestea pot fi reprezentate sub formă de linii simple sau
trăsături mai evoluate, chiar dacă sunt incorect situate.
g. Braţe ataşate de trunchi (F. B.5) - Braţele să nu fie ataşate de cap, gât, picioare, ci de
trunchi, chiar dacă nu sunt plasate adecvat sau sunt plasate la limita dintre trunchi şi cap,
în cazul în care lipseşte gâtul.
h. Picioare ataşate de trunchi (F B.5) - Picioarele să nu fie ataşate de cap, ci de trunchi,
chiar dacă nepotrivit plasate.
i. Prezenţa labelor picioarelor (F.B.5) - Acestea pot fi reprezentate printr-o simplă linie
situată într-un unghi cu piciorul sau printr-un cerc în continuarea piciorului sau într-o
manieră mai evoluată: din două linii, încălţămintea desenată etc.
j. Formă alungită a trunchiului (F.6, B.5) - Trunchiul trebuie să fie mai mult lung decât lat
(înălţimea trunchiului mai mare decât lăţimea). Poate fi desenat cu o linie, un oval, un
dreptunghi sau de o formă mai suplă.
k. Braţe desenate din două linii (F.B.6) - Să nu fie simple linii.
l. Picioare desenate din două linii (F.B.6) - Să nu fie simple linii.
m. Întreg conturul desenului în creion negru (F.7, B.6) - Se referă la liniile exterioare ale
desenului: ale capului, trunchiului, membrelor. Într-un anumit sens, omuleţul trebuie să
fie mai întâi “desenat” şi apoi “colorat”.
n. Prezenţa degetelor (F.B.7) - Degetele pot fi indicate prin simple linii. Numărul degetelor
nu se ia în consideraţie.
o. Proporţii bune ale braţelor (F.7, B.9) - Raportul trunchi/braţe trebuie să fie între 1,25 şi
2, adică trunchiul trebuie să fie mai lung decât braţele de aproximativ două ori.

1
4
p. Trunchi “suplu” (F.8, B.9) - Trunchiul nu mai trebuie să aibă o formă geometrică (cerc,
oval, pătrat, dreptunghi, triunghi) ci linii mai puţin schematice, mai apropiate de realitate.
q. Gât prezent (F.8, B.11) - Poate fi reprezentat printr-o linie sau prin două.
r. Proporţii bune ale picioarelor (F.8, B.11) - Raportul trunchi/picioare trebuie să fie între
0.75 şi 1.25, adică picioarele trebuie să măsoare cel puţin trei sferturi din lungimea
trunchiului, dar să nu fie mai lungi de o dată şi un sfert.
s. Braţe ataşate de trunchi la locul potrivit (F.8, B.11) - Braţele trebuie să fie ataşate sub
gât, dacă acesta există, sau la limita dintre cap şi trunchi, în partea de sus a trunchiului,
dacă omuleţul nu are gât. Nu este necesară prezenţa umerilor.
t. Formă “suplă” a picioarelor (F.8, B.11) - Picioarele desenate din două linii să nu fie sub
forma unor bastoane înţepenite, rigide sau cioturi schematice. Să fie prezentă o anumită
supleţe a liniilor.
u. Gât “suplu” (F.9, B.11) - Linia gâtului continuă cu linia trunchiului, chiar dacă umerii nu
sunt prezenţi (fig. 6), nu există unghiuri ascuţite.
v. Sex identificabil (F.B.9) - Prezenţa pantalonilor nu este suficientă, pentru că şi fetele
poartă pantaloni, nici coafura nu este un semn clar, uneori băieţii au codiţe. De obicei,
sexul personajului desenat poate fi stabilit cu ajutorul următoarelor elemente: o pălărie
masculină, mustăţi, barbă, ţigară, cravată, armă, etc. Dacă nu se poate decide, itemul nu
se cotează.
w. Culoare realistă a mâinilor (F.9, B.8) - Degetele sau mâinile pot fi roz (nu roşii) sau
necolorate, nu neapărat de acelaşi fond cu faţa.
x. Picioare ataşate de trunchi fără spaţiu intermediar (F. 9) - La vârste mai mici picioarele
sunt ataşate de trunchi lăsându-se un spaţiu mai mic sau mai mare între ele. Acest spaţiu
nu trebuie să existe (fig. 8).
y. Cinci degete sau degetul mare detaşat de restul degetelor reprezentate global (F.10,
B.11).
z. Prezenţa umerilor (F.10, B. 9) - Trebuie să existe un unghi sau rotunjiri reprezentând
umerii în locul de îmbinare a braţelor cu trunchiul.
aa. Proporţii bune ale capului (F.10, B.12) - Înălţimea trunchiului să fie de cel puţin o dată şi
jumătate mai mare decât cea a capului. Raportul trunchi/cap trebuie să fie între 1,50 şi
2,75.
bb. Vârstă identificabilă (F.B.10) - Vârsta omuleţului este reprezentată în mod manifest fie
printr-un detaliu al feţei: barba, mustăţile, ridurile, fie printr-un detaliu vestimentar sau un
obiect, cum ar fi: pipa, jucării, diferite unelte. Omuleţul poate reprezenta un copil, un
adult sau un bătrân.

1
5
 cc. Prezenţa palmelor (F.B.10) - Trebuie să existe un spaţiu între manşetă şi degete. Este
obligatorie prezenţa degetelor.
dd. Picioare ataşate de trunchi fără linie de demarcaţie (F.10) - Pantalonul trebuie să
continue până la linia taliei, fără să existe linie de demarcaţie între trunchi şi picioare
(fig.9).
ee. Braţe ataşate de trunchi fără linie de demarcaţie (F.11) - Linia braţelor continuă cu cea a
trunchiului.
ff. Poziţia corectă a labelor picioarelor (F.11, B.10) - În raport cu picioarele labele trebuie
să fie reprezentate în perspectivă, adică vârfurile să fie mai mult sau mai puţin depărtate
simetric. Dacă omuleţul este desenat din faţă, cele două labe ale picioarelor nu trebuie să
fie întoarse în aceeaşi direcţie. Nu se cotează poziţia strict verticală a labelor, în
continuarea picioarelor. Trebuie să fie cât de cât respectată perspectiva: labe mai mult
late decât lungi. Dacă omuleţul este desenat în profil, cele două labe ale picioarelor
trebuie din contra să fie întoarse în aceeaşi parte ca şi restul corpului.
gg. Culoare realistă şi identică a feţei şi a mâinilor (F.11, B.12) - Faţa şi mâinile trebuie să
fie identice: roz sau necolorate.

3. HAINELE

a. Prezenţa hainelor (F.B.5) - Pot fi haşurate sau colorate diferit de faţă şi restul corpului.
b. Cel puţin un detaliu vestimentar (F.B.6) - Să fie prezent un detaliu din următoarea listă:
nasturi, pelerină, curea, ornamente ale ţesăturilor (dungi, buline, flori etc.), cravată, vestă,
mănuşi, guler sau rotund în jurul gâtului, geantă, bijuterii, pălărie, pantofi (încălţăminte),
tocuri, şireturi, şosete şi alte detalii vestimentare.
c. Prezenţa pantalonului (F.B.6) - Aceştia trebuie să fie diferenţiaţi fie printr-o linie dublă
în partea de sus, la talie, fie prin culoarea diferită de cea a bluzei.
d. Prezenţa curelei (F.9, B.11) - Aceasta poate să figureze printr-o singură trăsătură dacă
este desenată la locul potrivit sau obligatoriu din două trăsături reprezentând cu adevărat
o curea şi nu o simplă delimitare a trunchiului de picioare.
e. Prezenţa încălţămintei (F.6, B.7) - Este suficient să fie desenate labele picioarelor (din
linie dublă) şi ca o linie de demarcaţie sau o culoare diferită să diferenţieze labele
picioarelor de picioare.
f. Cel puţin două detalii vestimentare (F.8, B.11) - Din listă itemul 2.
g. Mâneci de culoare identică cu corsajul (F.8, B.11) - Itemul este acordat, chiar dacă este
desenată o vestă de o culoare diferită, dacă care lasă să se vadă la gât culoarea corsajului.

1
6
 h. Mâneci detaşate de mâini (F.8, B.11) - O linie de demarcaţie trebuie să separe mâneca de
mână deasupra încheieturii mâinii (manşetă scurtă) sau mâna este separată de braţ printr-
o culoare diferită (manşetă implicită). La un nivel superior mâna apare “detaşată ” de braţ
(fig. 10).
i. Cel puţin trei detalii vestimentare (F.10, B.12) - Din lista de detalii de la itemul 2.
j. Corsaj detaşat de gât (F.12) - O linie de demarcaţie trebuie să indice răscroiala hainei la
gât (de exemplu, răscroială în unghi, guler pe gât - fig. 11 ). Gâtul nu trebui să fie de
aceeaşi culoare cu haina.
k. Pantalon detaşat de laba piciorului (F.12) - Picioarele trebuie să iasă din pantalonii care
sunt mai largi.
l. Încălţăminte de culoare realistă (F.12) - Se admite culoarea neagră sau maro sau absenţa
culorii.
m. Cel puţin patru detalii vestimentare (F.12) - Din listă itemul 2.
n. Omuleţ “personalizat” (F.12, B.12) - Costumul omuleţului nu este unul oarecare, ci unul
care permite să se recunoască: un soldat, un atlet, un clovn, etc.

fără linie de cu linie de

nesuplu suplu demarcaţie
demarcaţie

Fig. 6 GÂT “SUPLU” Fig. 7 BRAŢE ATAŞATE DE TRUNCHI

1
7
 cu spaţiu intermediar fără spaţiu intermediar

Fig. 8 PICIOARE ATAŞATE DE TRUNCHI

cu linie de demarcaţie fără linie de demarcaţie

Fig. 9 PICIOARE ATAŞATE DE TRUNCHI

inexistente separate de mâini “detaşate” de mâini

Fig. 10 MÂNECILE

1
8
 corsaj neseparat de gât

separat de gât “detaşat” de gât

Fig. 11 CORSAJUL

absenţi prezenţi, separaţi de laba piciorului “detaşaţi de picior”

Fig. 12 PANTALONII

1
9
 CONVERGENŢA INDICILOR
(Testul Omului - copii)

Urmează după studiul analitic al desenului.

Au fost grupaţi în trei rubrici particulare:

1. Desenul omuleţului şi unele trăsături de caracter;

2. Desenul omuleţului şi stadiile afective;
3. Desenul omuleţului şi patologia.

1. Desenul omuleţului şi unele trăsături de caracter

a. Emotivitate/ Non-emotivitate

- linii uşoare, ezitante, reluate, uneori tremurate (trăsături);

- desenatorul are dificultăţi să-şi realizeze opera, şterge, revine asupra a ceea ce a făcut,
reîntăreşte unele trăsături (linii), le anulează (elimină) pe altele;
- omuleţul este fie foarte mic, fie foarte mare, cu membrele inferioare ciuntite (trunchiate) şi
labele picioarelor mici, marcând dificultăţi de contact social şi sentimente de inferioritate mai
mult sau mai puţin compensate. El este uneori decentrat, situat spre marginile foii de hârtie;
- se simte căutarea unui sprijin, unei securităţi uneori furnizată de către mediu sau bolta
cerului;
- culorile sunt plăcute, timide, cu estompaje şi uneori cu gri şi negru dacă tonalitatea afectivă
este deprimarea;
- expresia feţei evocă timiditatea, neliniştea;
- mediul conţine uneori bariere, nori, garduri.

Din contra, subiecţii placizi, non-emotivi realizează desene cu linii regulate, destul de
apăsate, fără întreruperi neobişnuite sau tremurături. Omuleţul este centrat în pagină, proporţiile
sunt normale, culorile sunt de tonalitate medie.

2
0
 b. Linişte (dulceaţă) - Violenţă

Dulceaţa, bunătatea, sociabilitatea, docilitatea

- se manifestă prin semne de o oarecare emotivitate (sensibilitate la mediu, căruia, prin
comportamentul sau, subiectul caută să placă);
- linii rotunjite;
- culorile plăcute, vesele, cu predominarea albastrului şi portocaliului;
- liniile merg, în general, spre exterior, lăsând între ele spaţii de intrare;
- omuleţul este mai degrabă mic (modestie) şi mediul este adesea prezent (interes pentru
celalalt, dependenţă de alţii);
- aspectul general al omuleţului este mai curând efeminat şi narcisic. Excesul acestor semne
caracterizează slăbiciunea. În acest caz, desenului îi lipsesc precizia şi detaliile.

Violenţa, agresivitatea
- trăsăturile sunt unghiuroase, apăsate, impulsive, adesea acoperite cu puncte;
- detaliile fetei omuleţului exprima furie (ochi feroce, nări dilatate, buze groase). Uneori sunt
prezenţi dinţii şi unghiile (chiar şi la picioare);
- umerii sunt laţi şi pumnii strânşi;
- sunt preferate simbolurile falice şi virile. Personajele au uneori arme şi execută un gest de
ameninţare. Uneori armele sunt în teacă, ceea ce exprimă eforturile pentru a reprima
agresivitatea;
- culorile sunt vii, cu predominanţa roşului asociat cu verde (în furie) sau negru (când
sentimentele de culpabilitate se aliază cu sadismul).

c. Veselie - Depresie şi Angoasa

În stările de bucurie, ritmul de lucru este bun. Absenţa inhibiţiei se manifestă prin prezenţa
mişcării şi a unui anumit echilibru general al formelor.
- Culorile sunt numeroase, vii şi vesele;
- Braţele sunt normal depărtate de corp, uneori ridicate (exuberanţă);
- Faţa omuleţului este expresivă (privire vie, fizionomie surâzătoare, fără ridiculizare sau
ilaritate);
- Sunt prezente simboluri de fericire: soare, flori.

2
1
 In stările de tristeţe, liniile sunt flu sau descendente, coloraţia redusă sau absentă, cu
estompaje sau zone înnegrite.

Anxietatea accentuează aceste semne.

- Lucrul este lent, cu tendinţa de a şterge mult. Desenatorul îşi verbalizează (comentează)
lucrul, face reflexii, se depreciază sau se justifică, se încurajează;
- Trăsăturile sunt puţin apăsate, reluate, dublate;
- Personajele sunt mici, uneori decentrate;
- Uneori sunt realizate mai multe personaje în loc de unul singur;
- Omuleţul este adesea mai mult sau mai puţin infirm, trunchiul şi baza corpului sunt absente
sau membrele superioare absente, în forme de ciot sau lipite de corp (inhibiţie); picioarele
mici, prost aşezate revelând absenţa securităţii; gura este lineară, adesea făcând un rictus;
ochii sunt accentuaţi sau absenţi;
- Se remarcă o grijă excesivă pentru simetrie, efort pentru stabilirea unui echilibru precar,
uneori manifestat prin înclinarea omuleţului în pagină;
- Culorile sunt reci, sumbre. Domină negru şi roşu (simbolul sângelui, agresivităţii) mai ales
repartizate pe zonele anxiogene sub forma de haşuri, caroiaj, estompaj;
- Mediul absent semnifică sentimentul de solitudine. El este uneori, din contră, foarte
accentuat (umplere exagerată şi stereotipă a foii de hârtie);
- Un cerc protector, o boltă sau mantie poate să protejeze omuleţul;
- Linia solului poate fi foarte marcată, acoperită de o iarbă agresivă;
- Semnele de agresivitate (puse pentru apărare) sunt adesea concomitente;
- Unele forme de angoasă se pot traduce prin dezgust (aversiunea) vidului, interesul pentru
infinit şi reflexe, dramatic (circ sau unele accidente).

d. Senzorialitate - Inhibiţie

La copiii senzoriali (centraţi pe simţuri) trasarea liniei este apăsata, dar cu variaţii în apăsare.
- Desenul exprimă o sensibilitate a formelor, culorilor, ornamentelor.
- Omuleţul este, în general, mare şi gros, cu o faţă largă la bază. Organele senzoriale sunt
accentuate (ochi, gura, urechi şi mâini).

In caz de inhibiţie, grafismul este slab, ezitant, filiform şi haşurat.

- Culorile sunt reci, triste şi cu tonuri de pastel. Desenele sunt mici, rudimentare sau
obsesionale în detaliile lor;

2
2
- Membrele sunt lipite de corp;
- Omuleţul este îngheţat, fără mişcare.

e. Onestitate - Minciuna

- Subiectul sincer retuşează puţin desenul şi foloseşte culori curate, clare;

- Tendinţa la disimulare, la ambivalenţă se exprimă prin suprapunerea culorilor, sumbre în
general şi ştersături numeroase;
- Personajul se înveleşte într-o mantie, îşi ascunde ochii cu părul;
- El este reprezentat adesea din profil şi uneori chiar din spate;
- Prezenţa anxietăţii;
- Ochii sunt adesea goi şi gura ascunsă;
- Sunt revelate semne contradictorii în analiza desenului.

f. Narcisism
- Eleganţa formelor, interesul pentru corp, veşminte, bijuterii, ornamente;
- Capul este mare şi trăsăturile feţei (ochii în general) foarte detaliate;
- Din contră, reprezentarea picioarelor este mediocră, mai ales dacă personajul desenat este de
sex opus desenatorului;
- Se pot considera două feluri de narcisism:
 Narcisism vestimentar (de tip extravertit) unde nevoia de aprobare este externă;
 Narcisism corporal (de tip introvertit), absorbit de el însuşi.
- Cei mai narcisici reprezintă corpuri nude.

g. Instabilitate psiho-motorie

- Omuleţul instabilului este foarte repede executat. Mâzgăliturile informează despre un nivel
de maturitate foarte slab;
- Neîndemânarea motrică se traduce prin trăsături stângace, asimetrice şi colorit imprecis (ce
depăşeşte conturul);
- Omuleţul este rareori complet;
- El are aerul că gesticulează şi gesticulaţiile sale contaminează mediul (arbori agitaţi, drumuri
multiple, fum volburos);
- Culorile sunt violente;
- Semnele de anxietate coexistă.

2
3
 h. Întârziere în dezvoltarea afectivă şi regresie

- Întârzierea în dezvoltarea afectivă se traduce în mod inevitabil printr-un nivel slab pe scala de
maturitate. Unele semne sunt, în plus, caracteristice;
- Grafismul este lent, neîndemânatic, ezitant;
- Lipsa proporţiilor este flagrantă, capul fiind adesea disproporţionat, foarte mare. Desenul
încheieturilor este foarte prost reuşit;
- Se observă confuzie între reprezentarea feţei şi profilului;
- Linia mediană este marcată adesea (prin nasturi, de exemplu);
- Nu există diferenţiere sexuală;
- Transparenţa (corpului sub veşmânt, capul sub păr sau sub pălărie) indică o judecată slabă, o
gândire infantilă şi primitivă, un simţ al realităţii mediocru.

2. Desenul omuleţului şi stadiile afective

a. Stadiul oral:

- Desene foarte primitive (nivel slab de maturizare);

- Capul este mare şi schema corporală foarte infantilă;
- Gura poate fi absentă, sau din contră, foarte mare, adesea desenată deschisă în O;
- Prezenţa dinţilor revelează o fixare la stadiul oral dental (agresivitate şi masochism);
- Desenele sunt adesea situate în treimea superioară a foii.

La anorexici se observă în acelaşi timp semne caracteristice de isterie, depresie şi anxietate.

Gâtul, adesea filiform, marchează la fete refuzul regulilor şi morfologiei sexuale.

La bulimici şi obezi, în general, fie personajul acoperă o mare suprafaţă a foii (proiecţie
directă), fie este, din contră, filiform (compensaţie).

- Dilatarea capului exprimă stare de dependenţă şi dorinţa de control;

- Baza feţei este adesea importantă (senzorialitate);
- Desenul marchează tendinţa de retragere, de izolare (prin sentimentul de insecuritate);

2
4
- Se observă un oarecare conflict între reprezentarea masculină şi cea feminină a personajelor;
- Când limbajul este perturbat, se observă adesea un refuz al desenării sau tendinţa de a face un
desen schematic. Dificultăţile se traduc prin absenţa gurii sau, din contră, prin valorizarea ei
şi prezenţa dinţilor;
- Braţele sunt adesea întinse (dorinţa de a comunica) sau tăiate (neputinţa de a comunica) sau
mâinile sunt în formă de ţepi (agresivitate reacţională).

b. Stadiul anal:

Desenele se prezintă sub două forme opuse după cum impulsivitatea (ecomprezis) sau
inhibiţia (obsesie) predomină.
- În primul caz, desenul este murdar, grafismul este apăsat. Foaia, foarte ştearsă, este murdărită
prin retuşuri şi frecări ale mâinii; uneori ea este ruptă prin vigoarea apăsării creionului.
Adesea ea este întrebuinţată pe latura cea mai largă (spirit de contradicţie). Preferinţa
culorilor fecale (maro, verde, negru) în tonuri închise, folosite fără grijă. Elementele
tentaculare dau un efect de expulzie sau de retenţie. Copilul pune cifre pe desenul său.
- În al doilea caz, când inhibiţia este cea care predomină, desenele sunt, din contră, foarte
îngrijite, de o meticulozitate obsesională şi folosirea excesivă a gumei. Se relevă semne de
anxietate, inhibiţie, mutilare, agresivitate, căutare a securităţii.
- Numeroase repetiţii şi stereotipi;
- Simetria este exagerată;
- Există adesea un mediu;
- Membrele superioare sunt lungi, ca şi gâtul;
- Picioarele sunt uneori omise;
- Capul este mic, devalorizat.

c. Stadiul falic:

- simptomul marcant pentru acest stadiu este enurezisul;

- desenele sunt în general infantile, filiforme;
- faţa este puţin detaliată, dar ochii sunt uneori valorizaţi;
- membrele superioare ca nişte cioturi, fără palme;
- membrele inferioare sunt foarte mici, fără talpă;
- gâtul este alungit;
- pălăria este adesea prezentă (ambiţie socială) şi valorizată;

2
5
- nasturii au aceeaşi semnificaţie, cu punerea în valoare a regiunii genitale;
- axa omuleţului este adesea oblică;
- apa este adesea prezentă în mediu;
- culorile folosite sunt reci: gri, brun, uneori galben.

d. Stadiul genital, oedipian:

Evoluţia curiozităţii sexuale trece prin diferite stadii care se traduc în desen:
1. stadiu: nediferenţierea. Omuleţul este total asexuat;
2. stadiu: întrebarea, pentru copil, este de a şti unde se găseşte bebeluşul înainte de a se naşte
şi pe unde iese el.
- Acest tip de curiozitate se traduce în desen prin prezenţa ombilicului, personaje cu burta
mare sau o încadrare generală „mandala”.
- Înnegrirea mai mult sau mai puţin accentuată indică gradul de culpabilitate cu mult sau
mai puţin suportanta a copilului apropo de aceste curiozităţi.
3. stadiu: problema acceptării sexului său şi problema masturbării.
- Tema toaletei, razele roşii pe fustă (când e vorba de un personaj feminin) sau de
ornamente roşii în regiunea genitală marchează preocupările fetelor privind ciclul
menstrual. Florile, fructele, vasele şi toate obiectele scobite sunt atribute feminine
prezente în mediul omuleţului;
- In caz de auto-erotism (masturbare), violenţa pulsiunilor îl face pe desenator să pună în
valoare echivalente falice (pălării enorme cu pană, centuri foarte înnegrite, elemente
diverse de formă alungită: umbrelă, arme, cravată, etc) adesea de culoare neagră. Mâinile
(culpabile) sunt adesea disimulate la spate, afundate în buzunare sau tăiate (teama de
castrare).
4. stadiu: heterosexual. Interesul copiilor de ambele sexe este centrat pe raporturile sexuale.
Desenele copiilor sunt mature conform vârstei şi sexualitatea este întotdeauna precizată.
- Precocitatea sexuală auto-erotică se traduce prin desene unde culpabilitatea este mai puţin
accentuată ca la masturbatori;
- Se observă de asemenea ezitări în desen ale regiunilor genitale şi atributelor sexuale.
Veşmintele pot fi înlocuite sau înnegrite la acest nivel;
- Trăsăturile orizontale între cap şi baza trunchiului exprimă eforturile de control ale
subiectului;
- Desenul unui personaj de alt sex sau două personaje, unul pentru fiecare sex, este de
asemenea important;

2
6
 - Tendinţele la homosexualitate apar uneori în reprezentarea unui personaj de alt sex decât
cel al desenatorului, dar mai ales în aspectul general efeminat, în desenele băieţilor şi viril
(umeri laţi, simboluri falice) în desenele fetelor.

3. Desenul omuleţului şi patologia

Lista anomaliilor în desen:

a. Caracteriali, delincvenţi şi psihopaţi

Aceste semne de tulburări se caracterizează prin tulburări de inserţie socială, absenţa

previziunii şi controlului care antrenează o tendinţă de trecere la acţiune.
- Desenele sunt adesea murdare, rupte, lipsite de armonie şi coerenţă;
- Producţia, adesea abundentă, tinde să-l calmeze pe desenator;
- Linia este apăsată, ascuţită, cu unghiuri şi uneori în vârtej;
- Omuleţul este mare, arătând hipertrofia Eului, cu capul mic;
- Silueta este lărgită;
- Membrele superioare înălţate spre în sus (ameninţare) sunt terminate prin mâini mari.
- Membrele inferioare sunt scurtate. Tălpile sunt adesea absente, de asemenea şi gura (mai
puţin când sunt desenaţi dinţii);
- Faţa este vidă, fără expresie (la cei mai mici), iar la cei mai mari apare o faţă cu expresie
dură (privire răutăcioasă) şi tristă;
- Temele simbolice, agresive, sexuale sunt prezente (sânge, arme, foc);
- Mediul este, în general, el însuşi conceput ca fiind în mişcare şi agresiv. El comportă
stereotipuri (de exemplu soare finalizat cu grimase sau acoperit de raze);
- Culorile sunt puţin numeroase, violente, uneori nepotrivite, cu predominarea roşului şi
negrului;
- Umbrele, înnegririle, caroiajul arată anxietate, sentimentul de culpabilitate şi ambivalenţa
sado-masochistă;
- Există o creştere a acestor semne de la simplul caracterial la psihopat.

2
7
 b. Depresie, abulie, psihastenie

Copiii suferind de acest tip de tulburări se recunosc cu uşurinţă după lentoarea lucrului,
retuşare, şters, reîncepere. Producţiile sunt sărace. Există mari intervale de maturitate în scale şi o
lipsă de armonie datorată imposibilităţii de a termina ceea ce este început.
- Trasarea este fie flu, abia vizibilă, fie foarte apăsată, reluată, dublată sau triplată
(anxietate, lupta contra depersonalizării);
- Personajul este situat pe baza paginii;
- Omuleţul este mic, stereotip, îngheţat, impersonal, cu forme firave şi membre reduse;
- Se observă semne din seria obsesionala (stereotipe, tendinţa la perfecţionism, rigiditate);
- Culorile folosite sunt acelea pastel sau sumbre (brun, negru, violet);
- Mediul este trist (ploaie, nori, furtună);
- Temele nu sunt foarte prezente, dar când sunt, revelează un aspect sado-masochist. Teme
ca un tăietor de lemne ce taie un copac, un vânător ce omoară o pasare, de exemplu,
evocă idei de suicid.

c. Fabulaţie, mitomanie, isterie

- Desenele traduc regresie, aviditate afectivă, slăbirea forţei Eului, nevoia de a fi dirijat şi
un narcisism propriu acestor tulburări;
- Simptomele sunt mai accentuate la isteroizi ca la isterici (ale căror desene sunt mult mai
flu, mai ezitante);
- Omuleţii sunt foarte mari, cu capete mari şi foarte detaliate evocând o viaţă imaginativă
vie, dar puţin organizată.
- Conceput de asemenea ca organ de dependenţă şi comunicare socială, capul este obiectul
unei mari atenţii, în timp ce corpul este neglijat, de manieră infantilă, cu membre scurte şi
mai mult sau mai puţin disimulate şi picioare aproape întotdeauna absente;
- Din contră, costumul este pus în valoare marcând talia, şoldurile, dând personajului o
alură efeminată;
- Detaliile, în ansamblu, cu folosirea curbelor, ghirlandelor şi stereotipurilor (evocând
sugestibilitatea subiectului) dau impresia de inconsistenţă;
- Culorile sunt ţipătoare, complementare;
- Unele teme sunt destul de specifice: caricaturile, oamenii de zăpadă, măşti, sperietori.
- Mitomanul are tendinţa să deseneze altceva decât ceea ce i se cere. Mediul este adesea
prezent dar vid sau, prin compensaţie, minunat.

2
8
 d. Schizoidul şi psihoticul

- Desenul copiilor atinşi de psihoze grave (autism precoce) se apropie de acela al marilor
întârziaţi şi al organicilor;
- Confuzia între Eu şi lume antrenează o proastă schemă corporală, cu disociere şi
transpoziţii anormale. Animismul este prezent;
- Se observă folosirea simbolurilor circulare (spirală, roată) şi frecventa descompunere a
culorilor în producţia tip curcubeu sau reflexe;
- La copiii schizoizi sau „borderline” cu orientare mai mult sau mai puţin spre psihoză,
trăsătura este puţin apăsată, reluată, minuţioasă, ştearsă sau din contră, trăsătura fermă,
apăsată, incisivă dacă predomină agresivitatea;
- Accentul este pus în general, prin eforturi de control, pe axele orizontale, dar se poate
observa, atunci când acest control cedează, pluralitatea axelor;
- Aspectul general al omuleţului se orientează fie spre forme flu, vagi, fantomatice
inspirate din spirala ascendentă dacă copilul se lasă (îşi permite) sau, dacă el
reacţionează, spre forme rigide, geometrice, cubice (omul robot);
- Omul este adesea situat în stânga sus a paginii;
- Producţia este, la începutul bolii, rapidă şi facilă, dar adesea nesatisfăcătoare;
- Omuleţul este mic, dar poate fi de asemenea foarte mare. Stereotipia personală (care
suferă, la copii normali uşoare variaţii) este stabilă. Uneori, această stereotipie este
repetată în toate sensurile paginii, fără noţiune de orientare;
- Schematismul extern al personajului, lejer simplificat, trebuie să fie considerat ca cel mai
grav semn ce apare mai întotdeauna. Schema corporală este proastă;
- Confuzia între exteriorul şi interiorul lui însuşi face să apară îmbucătăţirea, dezmembrări,
uneori transparenţa gastro-intestinală. Din raţiunea de a lupta contra depersonalizării
costumul poate fi, din contră, reîntărit;
- Bizareriile, distorsiunile, disproporţiile, incoerenţele sunt datorate slăbiciunii Eului şi
simţului realităţii; omisiunile (un singur membru, de ex) traduc fuga ideilor;
- Faţa vidă este un semn de proastă comunicare socială, fără căldură. Faţa omuleţului
reflectă uneori o expresie anxioasă, îmbătrânită, cu grimase;
- Culorile sunt pale sau absente, mâinile şi faţa necolorate, dar culorile pot fi de asemenea
vii, contrastante, adesea complementare. În general, apar puncte negre, umbriri, contururi
cu creion negru;

2
9
 - Temele revelează o simbolistică mai mult sau mai puţin abstractă după gradul maladiei.
Ele sunt adesea de inspiraţie falică sau protectoare cum ar fi pelerine, armuri, blindaj,
mandala, evocând dorinţe regresive de întoarcere la sânul matern şi de izolare;
- In faza de destructurare, se pot observa fuziuni de reprezentări (om-pasare, de ex).
Bizareriile se accentuează. Personajul devine liliputan; un segment corporal apare singur
sau mărit în mod monstruos şi deformat. Contururile sunt punctate sau haşurate;
- Repulsia vidului face ca pagina să fie acoperită cu stereotipii;
- Pot apărea noi producţii, nonfigurative, mai mult sau mai puţin depărtate de desenul
omului şi mai mult sau mai puţin de nerecunoscut.

e. Constituţia paranoidă, paranoia

Paranoia, cu delirul de persecuţie, se întâlneşte rareori înainte de 25 ani, dar găsim deja la
copil tipuri de comportament paranoid.
- Refuzul de a desena, mai ales un personaj opus lui, sau din contră, copilul desenează mai
întâi un personaj de sex opus lui;
- Se remarcă amplasarea în pagina mediană, agresivă, cu accentul pus pe axa verticală;
- Trasarea este apăsată, rapidă, cu exces de simetrie (om robot);
- Personajul este de talie mare şi capul sau este important (orgoliu);
- Ochii sunt adesea particulari, mari, valorizaţi, cu expresie sobră şi suspicioasă;
- Urechea este uneori prezentă (halucinaţia auditivă);
- Membrele superioare sunt strânse, crispate (retragere socială). Mâinile au gheare sau sunt
prost desenate şi uneori absente;
- Temele: scene violente.

f. Comiţialitate

Opunându-se (după Minkowska) tipului schizoid, omuleţul de tip epileptoid se apropie de

unele dintre aspectele omuleţului de tip isteroid.
- Trasarea apăsată este impulsivă, uneori tremurată;
- Omuleţul este de talie medie, prost structurat (disproporţii) şi prost situat în spaţiu, cu o
axa oblică, adesea, şi asimetrică;
- Toracele şi abdomenul fuzionează adesea într-o formă ovoidală;
- Gâtul este mic sau absent;
- Corpul este voluminos;

3
0
 - Membrele superioare şi inferioare sunt mici dar gesticulante;
- Faţa şi mâinile sunt colorate în roz sau într-o manieră non-realistă;
- În general, culorile utilizate sunt numeroase cu predominanţa roşului şi folosirea unei
singure culori pe o mare suprafaţă;
- Mediu, adesea prezent datorită fricii de vid, comportă stereotipii, perseverări, ce indică
vâscozitatea mentală a subiectului;
- Producţia este de tip senzorial, cu accent pe legătură, detaliu, viaţă, mişcare, curbe,
ornamente;
- Tratamentul medicamentos al epilepticilor modifica mult desenele lor.

g. Organicitate

După importanţa atingerii şi mai ales după cum este ea trăită, semnele specifice ale
omuleţilor sunt mai mult sau mai puţin accentuate. Nivelul omuleţilor, la scala de maturitate, este
inferior nivelului obţinut la alte teste.
Ceea ce frapează este dismorfismul omuleţului, aspectul său în acelaşi timp primitiv şi
monstruos. Proporţiile sunt anarhice, cu suprimarea, exagerarea sau deformarea zonei atinse
(asimetrie a trunchiului şi membrelor la hemiplegici, de exemplu). Axa este adesea oblică,
personaje ondulante.
Trasarea este tremurată, neîndemânatică şi comportă bizarerii.
După Rezmikoff, 5 semne diferenţiază maladiile organice de schizofrenie şi nevroze.
Acestea sunt:
- carenţa sintezei;
- deplasarea părţilor corpului;
- îngustarea motorie a braţelor şi picioarelor;
- distorsiunea extremităţilor;
- degetele gheare în formă de petale.

h. Tulburări psihosomatice

Personajul poate să reprezinte subiectul aşa cum este el, aşa cum ar vrea să fie, aşa cum el
compensează tulburarea sa sau comportă un amestec între aceste 3 forme de expresie.
Zona investită este pusă în valoare în diferite feluri:

3
1
- La pulmonari şi la astmatici, se observă imaturitatea imaginii corporale şi semne
accentuate de dependenţă. Gura este mare, erotizată sau absentă. Gâtul este lung şi îngust
(sentiment de sufocare);
- La subiecţii suferind de tulburări de ordin digestive, obezitate sau anorexie, remarcăm
lipsa de claritate a contururilor sau uneori dublarea lor;
- Semnele de tulburări psihosexuale sunt prezente ca şi semnele de teamă (ameninţare)
privind mediul;
- Desenele subiecţilor cu ticuri prezintă în acelaşi timp semne din seria obsesionalităţii şi
semne din sfera isterioidiei;
- În hipocondrie, ca şi în neurastenie, bolnavul tinde să considere diferite părţi ale
corpului său ca şi când ele ar fi autonome şi, în desenele sale, tinde să izoleze organul
bolnav ca pe un corp străin.

3
2