Percepţia

1. „Numeşte figurile”
Scop: studierea percepţiei vizuale.
Copilului i se arată fişa cu imagini ale obiectelor.
Instrucţiune: „ Spune din ce figuri sînt alcătuite acets desene2.
Aprecierea rezultatelor:
Nivel înalt – dacă copilul a găsit şi a numit toate figurile sau a comis 1-2 greşeli
Nivel mediu – dacă copilul a comis 3-4-greşeli.
Nivel jos – dacă copilul a comis 5 şi mai multe greşeli.

2. „Înţelegera textului”
Scop: Determinarea nivelului de dezvoltare a percepţiei auditive.
Copilului i se citeşte o propoziţie: „Ionel s-a sculat, s-a spălat, a luat dejunul, şi-a luat geanta
şi a plecat la şcoală”. Apoi copilul este rugat să numească acţiunile îndeplinite de băiat în
consecutivitate.
Aprecierea rezultatelor:
Nivel înalt – dacă copilul răspunde fără greşeli
Nivel mediu – dacă copilul comite 1-3 greşeli
Nivel jos – dacă copilul comite mai mult de 3 greşeli

3. Particularităţile percepţiei formei (4-6ani)

Material: un caiet de 4 foi, pe fiecare dintre care sunt desenate 16 imagini ale obiectelor.
Desenele de pe toate foile sunt identice. Pe fiecare foaie este desenată o figură etalon.
Instrucţiune: „Priveşte atent obiectele desenate pe această foaie şi figura etalon de mai jos.
Alege acele imagini, care cel mai mult se aseamănă cu această figură şi pune un semnişor sub
aceste imagini. Cînd o să termini, întoarce foaia şi îndeplineşte acelaşi lucru. Lucrează în aşa
mod pe toate 4 foi.
Aprecierea rezultatelor:
Răspunsurile corecte:
I foaie (etalonul a): cizma, câinele, maşina, căruciorul.
II foaie (etalonul b): cana, cratiţa, căciula, coşuleţul.
III foaie: (etalonul c): prăsada, becul, păpuşa, chitara.
IV foaie (etalonul d): piramida, racheta, morcovul, aluna.
Se numără răspunsurile corecte, greşelile comise şi se exprimă în procente.

4. Metodica de diagnosticare a nivelului de dezvoltare a spiritului de

observaţie
Material: două tablouri asemănătoare, care au 5-10 deosebiri între ele. Copilul timp de 1-2
min priveşte ambele tablouri, apoi trebuie să spună care sunt deosebirile.
Aprecierea rezultatelor: Se numără căte deosebiri au fost corect găsite. Din ele se scade
numărul greşelelor comise. Diferenţa se împarte la numărul total de deosebiri. Cu cît
rezultatul este mai aproape de 1, cu aît este mai înalt nivelul dezvoltării spiritului de
observaţie.
 Memoria
Pentru studierea memoriei la copiii de vîrstă preşcolară se pot utiliza următoarele probe:

1. Rugaţi copilul să îndeplinească cîteva acţiuni la rînd. De ex: să se ridice de pe scaun,

să înconjoare încăperea, să ia o carte, să vină cu ea la uşă, să bată cu mînuţa în uşă, să
deschidă uşa, apoi să se întoarcă la loc.
Norma: 2,5 ani – îndeplineşte 4-5 acţiuni
3,5 ani – îndeplineşte 5-6 acţiuni
4,5 ani – îndeplineşte toate acţiunile.

2. Rugaţi copilul să vă spună ce a mîncat la dejun, care jocuri le preferă, să vă spună

numele de familie, prenumele, să vă repete frazele:
„Astăzi afară este un timp frumos”, „Pe el îl cheamă Ion. El învaţă la şcoală”, „Maria a auzit
un sunet şi a văzut trenul”, „Vara în pădure erau multe ciuperci şi multe mure”.
Norma: 2,5 ani – numeşte numele, prenumele, parţial răspunde la întrebări
3 ani – răspunde bine la întrebări, repetă o frayă simplă din 6-7 cuvinte
4 ani – repetă fraze compuse.

3. Memoria voluntară şi involuntară

Scop: a evidenţia tipul de memorie la preşcolari
Material: secundamer, 2 seturi de imagini, dimensiunile imaginilor 5x7 cm.
I set: ciupercă, avion, gîndac, crenguţă, iepure, floarea soarelui, cocoş, baloane, cioară,
mănuşă, ceainic, cîine, castraveţi, găina cu pui, morcov.
II set: stropitoare, muscă, ochelari, casă, veveriţă, automobil, ac cu aţă, mingi, creiao, masă,
copac, pucel, ciocan, ceas, macara.
Marsul experimentului: se desfăşoară în 2 etape, a interval de 10 min.
I etapă: Determinarea particularităţilor memorării involuntare
Se propun imaginile I-lui set cu instrucţia: „Îţi voi arăta nişte imagini, pe care trebuie să le
priveşti cu atenţie”. Timpul de expunere a fiecăei imagini este de 3 secunde. După
demonstrarea tuturor imaginilor se propune copilului să le reproducă.
II etapă: determinarea particularităţilor memorării voluntare
Se propun imaginile setului al II-lea cu instrucţiunea „Îţi voi arăta nişte imagini. Tu trebuie să
memorezi cît mai multe, pentru ca apoi să le numeşti”. După demonstrarea tuturor
imaginilor: „Numeşte imaginile pe care le-ai memorat”.
Se scriu toate cuvintele reproduse de copil, dar şi de asemenea comportamentul copilului,
atitudinea lui faţă de însărcinare, particularităţile memorării şi reproducerii.
Prelucrarea rezultatelor:
Vîrsta copilului Indicii memorării Indicii memorării voluntare
involuntare
3-4 ani
4-5 ani
5-6 ani
Analiza calitativă: a evidenţia cum copiii de diferite vîrste se isprăvesc cu însărcinarea,
memorizează materialul, de la ce vîrstă şi ce procedee de memorare le folosesc. De comparat
productivitatea diferitor forme de memorare la preşcolari

4. Memoria auditivă
Scopul: determinarea nivelului dezvoltării memoriei auditive
Material: 10 cuvinte: masă, cretă, tablou, elefant, parc, picioare, mină, portiţă, geam, lampă.
Copilului i se citesc cuvintele şi el trebuie să le reproducă.
Aprecierea rezultatelor: reproducerea a 5-6 cuvinte după prima citirea cuvintelor vorbeşte
despre un nivel al memoriei auditive mecanice.
 5. Memoria vizuală (D.Veksler)
Scopul: determinarea nivelului dezvoltării memoriei vizuale.
Material: 4 desene vizuale
Mersul experimentului: Copilului i se prezintă pe rînd fiecare desen. Timp de 10 secunde el
priveşte desenul. Apoi este rugat să-l reproducă pe o foaie de hîrtie.
Aprecierea rezultatelor:
a. Două linii intersectate şi două steguleţe – 1 punct
Poziţia corectă a steguleţelor – 1 punct
Unghiul drept la intersectarea liniilor – 1 punct
Punctajul maximal -3 puncte
b. Pătratul mare cu 2 diametre – 1 punct
Patru pătrate mici în pătratul mare – 1 punct
Două diametre cu toate pătratele mici – 1 punct
Patru puncte în pătrate – 1 punct
Exactitate în poziţii – 1 punct
Punctajul maximal -5 puncte
c. Dreptunghiul mare şi dreptunghiul mic în interiorul lui – 1 punct
Toate colţurile dreptunghiului mic unite cu coţurile dreptunghiului mare – 1 punct
Punctajul maximal -2 puncte
d. Dreptunghiul deschis cu unghiul drept la fiecare capăt – 1 punct
Centrul şi partea stîngă ori dreaptă reproduse corect – 1 punct
Figura este corectă, cu excepţia unui unghi reprodus incorect – 1 punct
Figura corect reprodusă – 3 puncte
Punctajul maximal -3 puncte
Rezultatul maxim -13 puncte

6. Diagnosticarea memoriei copiilor de 5-6 ani cu ajutorul metodicii memorării

intermediare (A.N.Leontiev)
Material: 10-15 cuvinte: dejun, grădină, drum, cîmp, lapte, lumină, haine, noapte, greşeală,
cal, pasăre, învăţătură, scaun, pădure, şoarece.
20-30 imagini: pîine, măr, dulap, ceas, creion, avion, masă, pat, sanie, bec, vacă, pisică,
greblă, cuib, cuţit, copac, cămaşă, automobil, căruţă, lună, divan, şcoală, cană, bicicletă, casă,
caiet, zmeură, lanternă.
Instrucţiune: „Am să-ţi citesc cuvinte, dar tu trebuie pentru fiecare cuvînt să alegi o imagine
care te-ar ajuta să-l memorezi mai bine”.
Pentru alegerea imaginii le un cuvînt se dau 30 sec. După fiecare alegere întrebăm copilul de
ce anume aşa a ales. Apoi ocupaţi-l pe copil 15min cu altă activitate. După ce a expirat
timpul, copilului i se arată imaginile şi el trebuie să numească cuvintele.
Numărul cuvintelor numit corect vorbeşte despre dezvoltarea la copil a legăturilor logice în
procesul mamorării.
 Gîndirea
1. Denumirea obiectelor
Scopul: studierea dezvoltării vocabularului
Arătaţi copilului cîteva obiecte simple: păpusa, cizmă, maşină, minge, cană, creion. Întrebaţi
– „Ce este aceasta?”
Norma: 2 ani – numeşte 2-5 obiecte;
2,5 ani – toate obiectele.
2. Înţelegerea instrucţiunilor simple
Propuneţi copilului să îndeplinească careva acţiuni simple – „dă mingea”, „pune cana pe
masă”, „ridică cubuşorul care a căzut” etc.
Norma: 2 ani – îndeplineşte 4 instrucţiuni;
2,5 ani – îndeplineşte mai mult de 10 instrucţiuni.
3. Povesteşte după tablou
Vîrsta: 3-4, 4-5 ani
Scop: studierea bagajului de cuvinte
Material: tablouri cu conţinut
Copilul este rugat ca timp de 2 min să privească tabloul, după care trebuie să povestească ce
a văzut pe tablou. Pentru povestirea fiecărui tablou i se dau 2 min. Datele se fixează în
următorul tabel:
Nr. Fragmente din vorbire fixate în Frecvenţa (cît de des s-au
timpul cercetării utilizat)
1. Substantive
2. Verbe
3. Adjective cu foma simplă
4. Adjective compuse
5. Adverbe
6. Pronume
7. Prepoziţii
8. Prepoziţii compuse

Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor:

Nr. De Aprecierea Nivelul
puncte
10 În vorbire se întîlnesc toate Foarte
fragmentele incluse în tabel înalt
8-9 Se întîlnesc 8-9 fragmente Înalt
4-7 4-7 fragmente Mediu
2-3 2-3 fragmente Scăzut
0-1 Nu mai mult de un fragment Foarte
scăzut

5. Probă pentru diagnosticarea gîndirii intuitiv-imaginative

Vîrsta: 3 ani
Materiale: 2 plăci de carton verde (25x8 cm; 20x6 cm), care reprezintă 2 poiene; imaginile
fluturelui, pisică, cîine şi o pasăre; 4 pătrate de carton alb cu dimensiuni de 3,5x3,5; 2,5x2,5;
1,5x1,5 cm.
În faţa copilului pe masă se află fîşia decarton mai mare, în faţa psihologului – fîşia mai mică.
Copilului i se explică că acestea sunt nişte poiene, unde se vor plimba animale. Psihologul dă
copilului imaginea fluturelui, sie işi ia pătratul mic alb şi spune: „Uite, tu ai un fluture, iar
fluturele meu va
fi acest pătrăţel”.
Experimentatorul se convinge dacă copilul a înţeles, întrebîndu-l: „Ce este acesta?”, „Dar acesta
ce este?”. Acelaşi lucru se face şi cu imaginea pisicii.
Apoi psihologul îi spune: „ Uite unde s-a aşezat fluturele meu(pune pătratuş pe fîşia sa). Pisica s-
a aşezat alături. Pune în poiana ta fluturele şi pisica tot aşa, ca şi în poiana mea. După ce copilul
a îndeplinit, experimentatorul schimbă locul substituienţilorşi îl roagă pe copil să facă aceleşi
lucru. Apoi se întoarce cîinele(pătratul cu latura 3,5 cm). După cîteva combinaţii din 3 obiecte, în
experiment se întoarce pasărea.
Obietele se prezintă conform următoarei scheme şi se fixează în tabel:

Nr. Schema de prezentare a Rezultatele

obiectelor
1. f.p
2. p.f
3. f.p.c
4. c.f.p
5. p.c.f
6. c.p.f
7. pas.f.c.p
8. p.f.c.pas
9. f.pas.p.c
10. pas.c.p.f
11. c.f.pas.p
12. p.c.f.pas

Pot fi evidenţiate grupuri de copii cu 3 tipuri de orientare.pentru primul tip este caracteristică
oriantarea în situaţia cu 3 componente şi imposibilitatea de a utiliza schema cînd numărul
componentelor creşte. Copiii cu tipul 2 de orientare caută să utilizeze schema în situaţiile cu 3
obiecte, concomitent se înregistrează dificultăţi serioase la rezolvarea problemelorcu 4
componente. Tipul 3 de orientare constă în înţelegerea adecvată a schemei şi aranjarea corectă a
obiectelor. Copii cu tipul 3 de orientare comit doar unele greşeli la rezolvarea problemelor 7-12.

6. Ce este în plus?
Vîrsta: 4-5 ani
Scop: studierea nivelului dezvoltării gîndirii logice, operaţiilor de gîndire şi generalizare
Copiilor li se propun o serie de imagini, în care sunt reprezentate obiecte.
Instrucţiune: „Pe foaie sunt reprezentate 4 obiecte. Unul din el este in plus. Determină care este
el”.
Timp. 3 minute
Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor:
Puncte Aprecierea Nivelul
10 Copilul se ispraveşte cu însărcinarea în mai puţin de 1 Foarte înalt
min, numind corect obiectul în plus şi argumentînd dece.
8-9 Timp de 1-1,5 min Înalt
4-7 Timp de 1,5-2,5 min Mediu
2-3 Timp de 2,5-3 min Scăzut
0-1 Nu se isprăveşte timp de 3 min. Foarte scăzut
 Atenţia
1. „Găseşte şi bifează” (Nemov R.S.)
Material: (vezi anexa)
Scopul: studierea nivelului stabilităţii şi concentrării atenţiei
Vârsta: 4 ani
Instrucţia: „La semnalul „Începe”, trebuie să cauţi şi bifezi brăduleţele şi steguleţele, pînă cînd o
să-ţi spun „Gata!”.
Copilul lucrează 2,5 minute. După fiecare 30 de secunde se face pauză, şi se numără obiectele
bifate corect.
Prelucrarea rezultatelor: Se determină numărul de obiecte de pe desen bifate în 2,5 minute, dar
şi în fiecare 30 de secunde.

0.5 N  2.8n
S 
t
S – indicele stabilităţii şi concentrării atenţiei
N – numărul de obiecte pe care le-a bifat copilul
n – numărul de greşeli
t – timpul
S 1 – nivel înalt de greşeli
0.5 S 1.0 – nivel mediu
S 0.5 – nivel jos

2. „Găseşte şi bifează”
Material: (vezi anexa)
Scopul: studierea nivelului stabilităţii şi concentrării atenţiei
Vîrsta: 5-6 ani
Instrucţiunea: „La semnalul ÎNCEPE tu trebuie să bifezi cerculeţele şi triunghiurile”
Copilul lucrează 2,5 min. După fiecare 30 sec. Se face pauză.
Prelucrarea rezultatelor: se procedează la fel ca în metodica precedentă.

3.
Scopul: studierea nivelului dezvoltării atenţiei voluntare
Material: (vezi anexa)
Vîrsta: 6-7 ani
(un criteriu important al maturităţii şcolare este nivelul dezvoltării atenţiei volunatre)
Instrucţia: „Priveşte atent figurile, găseşte printre ele steguleţul, triunghiul, cercul. În triunghi
trebuie să faci o liniuţă (-); în cerc – o cruciuliţă (+); în steguleţ – un punct (.).
Copilul lucrează 2 minute.
Aprecierea rezultatelor: Aprecierea rezultatelor se face după numărul de figuri privite şi
numărul de greşeli comise.

nrtotaldesemne * numarul deg reseli

X= nrdesemneprivite
3. Determinarea volumului atenţiei copiilor de diferită vîrstă
Pe masă sunt 6 obiecte sau ilustrate acoperite cu hîrtie. În total se folosesc 24 de obiecte
(sau ilustrate).
Instrucţiune: Uite, am aici 6 obiecte. Am să ţi le arăt şi tu trebuie să le memorezi. Eu am să ţi
le arăt repede, iar tu trebuie să le priveştiun timp scurt şi să te străduieşti să le memorezi.
Se face mai întîi o probă instructivă. Timpul demonstrării – 30 sec. Apoi se fac 3 probe de
bază, de fiecare dată cu alte obiecte. Imediat după demonstrare copilul este întrebat ce
obiecte a văzut. Obiectele memorizate se înregistrează în tabel:

Numele, Nr. de obiecte reproduse Nr mediu de

Prenumele, Stimulenţii obiecte
Vîrsta I II III reproduse în
3 probe
 Sfera comunicativă

1. Influienţa comunicării copilului cu adultul asupre dezvoltării proceselor

psihice
Vîrsta: preşcolarii mici, medii şi mari
Materiale. 20 ilustraţii cu animale bine cunoscuteşi mai puţin cunoscute copiilor. La
preşcolarii mici se utilizează 10 ilustraţii.
Se lucrează individual cu fiecare copil.educatorul propune jocul: „De-a vînătoarea”.
Arătîndu-i copilului fiecare ilustraţie, el caracterizează animalele prin calităţi, ce contrazic
reprezentările obişnuite despre el. De exemplu: lupul e bun, iepurele e rău, etc. Apoi
ilustraţiile în încăpere şi experimentatorul zice: „Prinde toate animalele rele, iar pe cele bune,
lasă-le la libertate.”
Dacă copilul manifestă neîncredere, nu tinde să-l imită pe adult, rezultă că adultul e
perceput ca partener de joc.
Atitudinea afectiv personală faţă de adult se va manifesta în încredera absolută faţă de el
(caracteristicile animalelor sînt acceptate fără discuţie), în tendinţa de a-l imita pînă la cele
mai mici detalii şi în reacţia emoţional-pozitivă faţă de adult.
Dacă copilul manifestă încredere faţă de adult, pune întrebări cu scopul de a preciza
regulile jocului, caută să-l imită pe acesta, atunci e prezentă atitudinea faţă de adult ca faţă de
învăţător/educator.
Unii copii pot avea o atitudine nedeterminată. Pentru preşcolarul mare e importantă
atitudinea faţă de adult ca faţă de învăţător, ceea ce constituie un aspect al maturităţii şcolare
a copilului.

2. Cercetarea sociabilităţii copiilor (T.A.Repina)

La plimbare, în cadrul jocului, în orele de dimineaţă sau după amiază, în timpul
comunicării libere, nereglementate se fixează absolut toate contactele copilului (sau ale
cîtorva copii) cu subgrupele de copii. Înregistrarea se face timp de 5-7 min de 14 ori în 2 zile.
Se stabileşte de cîte ori copilul a fost singur în momentul înregistrărilor. În baza informaţiei
obţinute stabilim numărul contactelor (el este cu atît mai mare, cu cît numărul contactelor e
mai apropiat de 14); intensitatea comunicării (numărul mediu de contacte într-o probă);
extensitatea ei (cu cîţi copii din grupă a comunicat preşcolarul) şi permanenţa partenerilor (e
cu atît mai înaltă, cu cît e mai mic numărul de parteneri ai copilului într-o probă). Rezultatele
probelor vor servi pe viitor ca argument de lucru cu copii asupra comunicării.

3. Determinarea atitudinii copilului faţă de oamenii apropiaţi

Se propune copilului să aleagă din cîteva culori (fîşii de hîrtie colorată) pe cele preferate,
mai puţin plăcute şi pe cele neplăcute. Apoi i se propune să deseneze cu aceste culori
membrii familiei sale, educatorul, copii din grupa sa. Educatorul va conchide despre
atitudinea copilului după culorile care predomină.atitudinea pozitivă se va manifesta în
utilizarea culorilor preferate, cea negativă – în utilizarea culorilor neplăcute. Pentru a
clarifica şi cauzele acestei atitudini se poate conversa cu copilul asupra desenelor.
 Diagnosticarea gradului maturităţii şcolare
1. Metoda Kern-Îyrasek
Metoda K.Î este una din cele mai răspînditeşi accesibile metodici pentru determinarea
maturităţii şcolare.
Testul poate fi aplicat individual şi în grup. El constă din 3 probe: desenarea unei figuri
bărbăteşti după memorie; copierea literelor scrise; copierea unui grup de puncte.
Copilului (unui grup de copii) i se dă o foaie albă de hîrtie (din album) şi un creion
moale. Pe prima parte a foii scriem datele copilului: nume, prenume,vîrsta, data experimentului)
şi lăsăm loc liber pentru desenarea unei figuri bărbăteşti. Pe verso-ul foii în partea de sus este
deja scris modelul literelor scrise, iar mai jos – modelul grupului de puncte. Copilul va îndeplini
sarcinile un pic mai jos de modele. Creionul e plasat la o distanţă egală de ambele mîini ale
copilului (pentru a determina copii stîngaci).
Instrucţiunea pentru prima probă: „Aici (i se arată fiecărui copil) desenează un bărbat.
Aşa cum vei putea”. Nu se adminte mai mult nici un ajutor. La orice întrebare este doar un
răspuns: Desenează cum vei putea”.
Unii copii nu încep imediat să deseneze. Trebuie încurajat: „Desenează, îţi va reuşi”.
Uneori în locul bărbatului copilul desenează o femeie. În aşa caz îl vom ruga să deseneze alături
sau pe altă foaie un bărbat, explicîndu-i că toţi copii desenează un bărbat şi el deci, trebuie să
deseneze un bărbat.
Cînd copilul termină desenul, îi vom propune să întoarcă foaia pe partea cealaltă.
Instrucţiunea pentru o doua probă: „Priveşte aici e scris ceva. Tu încă nu poţi scrie, dar
încearcă, îţi va reuşi şi ţie exact aşa. Priveşte bine cum e scris aici şi scrie mai jos şi tu.”
Pentru copiere se propune o farză simplă, de tipul: „El bea apă”, „Ea dă cana”etc. Copiilor ce
cunosc literele, le vom da o frază simplă în engleză: „He is at home”, „She lihes reading”.
Dacă la copil nu încape fraza într-un rînd, îi vom ajuta, spunîndu-le că cuvîntul rămas pot să îl
scrie mai sus sau mai jos.
Instrucţiunea pentru a treia probă: „Priveşte aici sunt desenate puncte. Încearcă aici,
mai jos, să desenezi exact aşa”. Fiecărui copil e necesar de indicat, în ce loc anume să deseneze
punctele. Modelele punctelor sînt prezentate mai jos.

n timpul testării vom urmări comportamentul copiilor şi vom nota în procesul verbal toate
particularităţile. În primul rînd, vom atrage atenţia care dintre copii este stîngaci. De asemanea
vom semna, dacă copilul este gălăgios, năzbîtios, neliniştit, schimbă creionul dintr-o mîină în
alta, începe imediat a desena sau nu.
Cotarea rezultatelor testării:
Fiecare probă e apreciată după sistemul de 5 puncte: 1 – punctajul maxim, 5 – punctajul minim.
Prima probă:Desenarea figurii bărbăteşti: 1 punct – figura desenată trebuie să aibă cap, trunchi,
membre. Capul e unit cu trunchiul prin intermediul gîtului şi nu e mai mare decît trunchiul. Pe
cap este păr (ce poate fi acoperit de pălărie sau căciulă) şi urechi, pe faţă – ochi, nas, gură. La
mîini se desluşeşete laba mînii cu 5 degete. Picioarele de asemenea au desenată laba piciorului.
Figura are îmbrăcăminte bărbătească şi e desenată în mad „simetric” ( e conturată de-a întregul,
nefiind divizată în părţi componente). Spre deosebire de modul „sintetic”, modul „analitic”, fiind
mai primitiv, presupune prezentarea fiecărei părţi component aparte. De exemplu: se desenează
trunchiul, apoi de el se fixează mîinile şi picioarele.
2 puncte – executarea tuturor cerinţelor pentru 1 punct, în afară de modul „simetric” de desenare.
Trei detalii absente (gîtul, părul, un deget al mîiniidar nu în partea feţei) putem să nu le luăm în
consideraţie dacă figura este desenată în mod „simetric”.
3 puncte – figura are cap, trunchi, membre,. Mîinile sau picioarele sînt desenate prin două linii
(sînt volumetrice). E permisă lipsa gîtului, părului, urechilor, îmbrăcămintei, a degetelor şi
tălpilor.
4 puncte – desen primitiv cu cap şi trunchi. Membrele (e de ajuns o pereche) sînt trasate printr-o
linie fiecare.
5 puncte – lipseşte imaginea clară a trunchiului (tip cap-picioare) sau a memebrelor. Mîzgîleli.
Proba 2: Copierea literelor scrise
1 punct - modelul indicat este copiat clar şi complet. Literele depăşesc mărimea modelului cel
mult de 2 ori. Prima literă corespunde după mărime literei majuscule din model. Literele sînt clar
legate în cuvinte. Fraza copiată deviază de la orizontală cu cel mult 30 .
2 puncte – modelul e copiat destul de clar. Mărimea literelor şi respectarea orizontalănu se iau în
consideraţie.
3 puncte – divizarea evidentă a frazei în 2 sau 3 părţi (în dependenţă de modelul propus). Putem
identifica cel puţin 4 litere ale modelului.
4 puncte – cu modelul corespund cel puţin 2 litere. Modelul reprodus ceează rîndul inscripţiei.
5 puncte – mîzgîleli.
Proba 3: Copierea unui grup de puncte
1 punct – copierea perfectă a modelului. E permisă devierea minimală a unui punct de la rînd. E
permisă micşorarea modelului, dar depăşirea – cel mult de 2 ori. Desenul trebuie să fie paralel
modelului.
2 puncte – numărul şi poziţia punctelor corespunde modelului. Nu se ia în consideraţie devierea
cel mult a 3 puncte la o jumătate de distanţă între rînduri.
3 puncte – desenul în generalcorespunde modelului, dar nu îl depăşeşte mai mult de 2 ori.
Numărul punctelor poate să nu corespundă modelului, dar trebuie să fie între 7 şi 20. E permisă
orice schimbare a poziţiei desenului, chiar şi cu 180 .
4 puncte – conturul desenului nu corespunde modelului, dar, totuşi constă din puncte. Mărimea
modelului şi numărul punctelor nu se ia în consideraţie. Alte forme, de ex linii nu se permit.
5 puncte – mîzgîleli.
După cotarea fiecărei probe, facem totalul punctelor. Dezvoltarea copiilor, ce au primit în total 3-
6 puncte, e considerată mai sus de medie, 7-11 puncte – dezvoltare medie, 12-15 puncte –
dezvoltare mai jos de medie.

2. Metodica „Căsuţa”
Această metodică se foloseşte pentru determinarea nivelului de dezvoltare a atenţiei
voluntare. Permite evocare posibilităţilor copilului de a se orienta la model, de a-l copia exact,
ce presupune un anumit nivel de dezvoltarea tenţiei voluntare, a percepţiei spaţiale, a
coordonanţei senzomotorii şi milcărilor fine ale mîinii.
Copilul primeşte sarcina de a copia un tablouaş, unde e prezentată o căsuţă.
Calcularea rezultatelor se produce prin sumarea punctelor, puse pentru greşeli.
Greşeli sunt considerate:
a) un element incorect produs (1 punct). Dacă acest element e reprodus incorect în toate
detaliile desenului, de ex liniile, ce formează partea stîngă a gărduceanului, punct se pune
pentru toată partea stîngă, nu pentru fiecare linie în parte. Dar şi partea dreaptă, şi cea
stîngă a gărduceanului se apreciază aparte. Aşa, dacă e desenată corect doar o parte, se
pune 1 punct, dacă ambele părţi sînt incorecte – 2 puncte. Numărul elementelor, incorect
reproduse, nu este considerat drept greşeală.
b) Înlocuirea unui element prin altul (1 punct)
c) Lipsa unui element (1 punct)
d) Distanţă între linii în locurile unde ele trebuie unite (1 punct)
Interpretarea rezultatelor:
1) 0 puncte – nivel înalt de dezvoltare a atenţiei voluntare;
2) 1-3 puncte – nivel mediu de dezvoltare a atenţiei voluntare;
3) 4 puncte şi mai mult – nivel mai jos de mediu de dezvoltare a atenţiei voluntare;
4)
3. Metodica „Dictare grafică”
Metodica aceasta este eleborată de D.B.Elkonin şi e orientată spre determinarea
dezvoltării voluntarităţii – în primul rînd a capacităţii de ascultare, înţelegere şi îndeplinire
exactă a indicaţiilor celor maturi, fără a-şi distrage atenţia la altceva; a capacităţii de a acţiona în
corespundere cu regula; a capacităţii de folosire a modelului. De asemenaea această metodică
ceează o idee oarecare despre gradul de independenţă a copilului de lucru.
Esenţa testului constă în desenarea a trei motive pe o foaie de pătrăţele. Primul motiv e
pentru antrenare, iar al doilea şi al treilea se precizează pe părţi componente.
INSTRUCŢIUNE: „Eu îţi voi spune cum să trasezi liniile, iar tu vei desena ce voi dicta eu. Eu
voi spune direcţia şi lungimea liniei. Cînd vei trasa o linie. Opreşte-te şi aşteaptă alte indicaţii.
Linia nouă vei începe să o trasezi acolo unde ai terminat linia anterioară.” Dacî dictarea e corect
îndeplinită, se va primi asemenea motiv
 D

esenîndu-l, copilul trebuie să înţeleagă instrucţiunea, din această cauză, dacă el face o greşeală,

e permis să îl corectăm. Dacă copilul îndeplineşte independent motivul, trebuie să îl facă pînă la
sfîrşitul rîndului.
Cînd copilul a terminat de desenat primul motiv, treceţi la al 2-lea dictînd: „ 2 pătrăţele în
sus, unul la dreapta, unul în sus, 2 la dreapta, unul în jos, unul la dreapta, 2 pătrăţele în jos, 2 la
dreapta, 2 în sus, 1 la dreapta, 1 în sus....2 pătrăţele la dreapta, 1 în jos, 1 la dreapta, 2 în jos. Mai
departe continuă singur...”
În timpul desenării nu sînt permise instrucţiuni suplimentare, nu se corijează greşelile.
Cînd motivul e dus la capătul rîndului, începeţi următorul:
„ 2 pătrăţele în sus, 2 la dreapta, 1 în jos, 1 la stînga, 1 în jos, 2 la dreapta,...2 pătrăţele în sus, 1
la dreapta, 1 în jos, 1 la stînga, 2 în jos, 2 la dreapta. Mai departe continuă singur.”:
Preleucrarea rezultatelor:
Îndeplinirea motivului cu ajutorul dictării şi continuarea lui independentă se cotează aparte:
Nr greşelilor la motiv Punctele
0 4
1.2 3
Mai mult de 2 2
Mai multe decît elemente corecte 1

Acum vom suma toate punctele, primite de copil pentru îndeplinirea motivului de dictare
şi continuarea lui independentă. Suma totală va determina nivelul îndeplinirii testului:
1. Nivel înalt – ambele motive (2 şi 3) în general corespund modelelor, în unul din ele
pot fi greşeli mici – 7-8 puncte.
2. Nivel mediu – ambele motive corespund perţial modelelor, dar conţin greşeli, sau un
motiv e fără greşeli, iar al doilea nu corespunde modelului – 5-6 puncte.
3. Nivelul mai jos de mediu – un motiv corespunde parţial modelului, altul nu
corespunde – 2-4 puncte.
4. Nivelul minim – nici unul dintre motive nu corespunde modelului 0-2 puncte.
Dacă pînă la plecarea copilului la şcoală au mai rămas cîteva luni, cotarea e mai severă.
Unui bun nivel de orientare la indicaţiile maturului corespunde punctajul (minim) – 3
puncte. Cotarea continuării independente a motivului – punctajul minim 2 puncte.