Testul Familiei

„Prin desen, copilul refulează ceva din lumea sa interioară!”

Istoric:

1938 - Traube - în lucrul cu copiii dificili a folosit pentru prima oara desenul familiei cu scop de
diagnostic.

1968 – Debienne - prima care subliniază valoarea proiectivă a probei grafice.

1964, 1984 – Buck – subliniză principiile esentiale ale testului:

• interpretarea se refera simultan la elementele desenului + asocierile facute de subiect

• fiecare element este pus in legatura cu structura globala a desenului
• rezultatul analizei se coroboreaza cu datele istorice si anamnestice ale subiectului.

1953 – Cain şi Gomila – au identificat 4 elemente de analiză specifice desenului familiei:

• numarul de persoane
• structura interna a desenului
• raportul figură-fond
• aspectul dinamic al fiecarui personaj

1965 – grila de cotare Borelli – Vincent se focusează pe :

• aspectul global al desenului
• structura desenului
• analiza personajelor
• relatiile interpersonale

1965 – Widlocher identifică 4 niveluri de înţelegere a desenului:

 • nivelul narativ – prin desen se transmit preocuparile copilului, nelinistile sale, gusturi,
ambitii, interese
• nivelul expresiv- modul de abordare a paginii, forme, culori – toate au legatura cu emotiile
• nivelul proiectiv – viziunea despre lume
• nivelul proiectiv distins – in mod inconstient se face trimitere la continuturi refulate de
copil.Aceste continuturi fac obiectul manevrelor defensive organizate

Cotare şi administrare:

• Administrare:

– coala de hartie se prezinta orizontal subiectului;

– se folosesc creioane de lemn, nu cerate, carioci, pasteluri, etc.
– Consemnul este de tipul: „Deseneaza familia ta”,
– se noteaza daca subiectul este dreptaci sau stangaci
– se noteaza ordinea in care sunt desenate elementele
– se noteaza orientarea miscarii grafice (in sensul scrisului, de sus in jos, etc)
– se noteaza mimica, verbalizarile subiectului
– la final, examinatorul va cere subiectului sa dea un nume familiei si sa noteze deasupra
fiecarui membru desenat, numele, varsta, sexul, legatura cu restul familiei si personajul cu
care se identifica.

Conf. lui Corman, cand este vorba despre copil, intrebarile care i se adreseaza sunt urmatoarele:

1. Cine este cel mai dragut/cel mai putin dragut membru din familia ta?De ce?
2. Care este cel mai fericit/cel mai nefericit membru din familia ta?De ce?
3. Daca ai face si tu parte din aceasta familie, cine ai fi?De ce?

• Cotare:
1. Observaţii din timpul aplicării:
– se noteaza mişcarea liniilor (destrogiră sau sinistrogiră)
– se noteaza progresia desenului continuă sau discontinuă (desen executat dintr-o singura
mişcare sau din mai multe), logică sau ilogică (deseneaza doar anumite elemente)
– se noteaza felul în care se prezinta subiectul: maniera de-a se exprima, reactia, vocea sigura
sau slabă, debit verbal fluid sau intretaiat, atitudine rigida, fugitiva, rezervata, daca subiectul
este opozant sau supus, controlat sau spontan, anxios, atent la sarcini.
– se noteaza si timpul de executie.

2. Componenta familiei desenate in raport cu familia reala.

– se noteaza numele persoanelor desenate, in ordinea in care au fost desenate (varsta, sex si
rolul din familie)
– se noteaza apoi membrii familiei reale si eventualele diferente intre realitate si desen
– se identifica eventualele personaje omise
– se noteaza care este personajul cu care se identifica subiectul.

3. Aspectul dezvoltării

– se stabileste nivelul de dezvoltare a desenului personajului celui mai bine executat

– se folosesc scalele Goodenough, Stora sau grila Rouma, Parttridge şi Schutten.

4. Aspect global

Amplasare:

– se verifica daca foaia a fost pastrata orizontal sau intoarsa si se identifica sensul rotirii
– se observa calitatea compozitiei: personaje distribuite in mod regulat in foaie sau in maniera
inegala, confuza
– plasarea desenului in foaie:sus-stanga, sus-central, sus-dreapta

Dimensiunea:
– dimensiunea exacta a fiecarui personaj se calculeaza cu ajutorul unei rigle
– capul este masurat fara grosimea parului
– trunchiul se masoara de la umar pana la gambe
– bratele se masoara de la umar pana la degete
– gambele se masoara de la punctul de unire pana la picioare.
– Se analizeaza si proportiile: se imparte trunchiul cu capul, apoi bratele gambele cu
trunchiul.Se noteaza eventualele disproportii.

Linia:

– se analizeaza modul de execuţie al desenului, ingroşarile, finisajul,

Dispunerea:
– se noteaza alinierea personajelor:pe o linie relativ dreapta sau ansamblul are o inclinatie
spre dreapta sau spre stanga.Inclinatia este semnificativă daca este peste un unghi de 15
grade.
– Se noteaza distanta dintre personaje: redusa (spatiul dintre personaje este de jumatate de
brat) sau atingere

Perseverarea:
– se noteaza stereotipii majore (reproducere rigida, ritmica si sistematica a mai multor linii si
forme) sau minore (perseverarea vizeaza un singur personaj)

Factorii regresivi:
– se noteaza ansamblul infantil al desenului, simplificari majore, fragmentari, omisiuni,
bizarerii (obiecte sau forme stranii, neobisnuite)
– elementele desenului sunt coroborate cu varsta subiectului.

Dispunerea fiecarui personaj:

– se notează echilibrul – daca este prezenta o înclinare dextrogira sau sinistrogira care este
minora pana in 45 de grade si majora peste.
– Se noteaza pozitia siluetei:fata, profil, asezata, in picioare sau mixte
– se noteaza pozitia bratelor si gambelor:brat intins, lipit de corp, brat in unghi drept.
– Se noteaza postura si miscarea:dezinvolta, afectata, sigura, rigida, supla,etc.
– Se observa simetria intre cele doua jumatati ale corpului:dissimetrie usoara, asimetrie
marcata).

Culoare:

– se noteaza daca desenul este monocrom sau sunt prezente mai multe culori:
– se noteaza tipul de culori alese:culori calde sau reci, mixte, etc.
– se noteaza intensitatea culorilor: puternice sau atenuate;
– se notează si repartizarea culorilor catre personaje

Expresia:

– se noteaza expresia fiecarui personaj: surâzatoare, trista, nelinistita, agresiva,

dezaprobatoare, placida, stranie, ingrozita, infricosata.

5. Aspect detaliat:

• Detalii corporale

– se notează diferentele dintre personaje

• Sexualizare

– se notează daca personajul a fost identificat prin anumite elemente ca apartinand unuia
dintre sexe.

• Adăugiri

– se notează adăugirile la desen:animale, haine, elemente din natura, etc.

6. Aspect clinic:
 • valorizare sau devalorizare

– se notează personajele devalorizate si caracteristicile prin care s-a realizat asta:linii,

dimensiune, abundenta, culoare, etc.

• Identificari
– se notează persoanele cu care subiectul se identifica.

• organizarea personalitatii

– se noteaza care este tipul de organizare psihica a subiectului:personalitatea rationala, rece,

intelectuala,organizata, rigida sau personalitate senzoriala, dinamica, emotiva, labila,
senzitiva.
– se noteaza de asemenea modalitatile de functionare psihica a subiectului, tipul de angoasa cu
care se lupta, mecanismele de defensa pe care le pune in actiune, maturitatea afectiva, forta
si slabiciune „Eului”, calitatea „Supra-Eului”

• analiza relatiilor dintre personaje

– se noteaza pozitiile receptive si interrelatiile dintre ele.

Concluzii:

Ipotezele se elaboreaza in baza datelor care au reiesit din cotarea desenului:

• analiza contactului cu realitatea
• nivelul grafic
• gradul de investire
• relatiile familiale
• dinamica afectiva
• modalitatile de aparare
• elementele patologice