Lois Carman

-Le test du dessin de famille dans la pratique medico- pedagogoque-

Desenul coilului, expresie a inteligentei si afectivitatii lui.

Interesul pentru modelele de expresie in cazul in care copilil este in
crestere. S-a descoperit valuarea mare a desenului liber-inpregnant de creatie
chiar cand exista si elemente de imitatie. Desenul liber nu da viziunea limii
inconjuratoare asa cum este vazuta de copil sin u permite sa descifram
caracteristici ale propriei sale personalitatii:
Desenul, test de inteligenta.
Copilul deseneaza in general cu placere si face bucuros omuleti. Acestia
sunt expresii ai gradului sau de maturitate psihomotrica. La fiecare varsta in
aceste desene, e transparenta schema sa corporala.
Testul omuletul de Geodenanque ce are in atentie inteligenta, gradul
d perceptie, echilibrul general, bogatia de detalii cu care este desenat omul.
Testul Fay: Desenarea unei doamne ce se plimba prin ploaie care
presupune o integrare completa de elemente diferite permite de asemenea
masurarea inteectului ca nivel.
Testul Francaise , desen liber de reprezentat in personaje nu conteaza de
care , permite sa se aprecieze mai ales lumea perceptive a subiectului.
Mentioneaza diferite tipuri senzoriale si tipul rational. Primul desen nu este
important dar detaliile sunt legate unele de altele printr-un dynamism.
Rationalul are o factura precisa, fiecare persoana , fiecare obiect sunt
desenate cu riguare si precuzie, adesea si mobile, dar izolat, immobile, fara
interelatii.
Desenul, test de personalitate
In contintul desenului se exprima cate ceva din personalitatea intreaga
a subiectului. Mai transparente sunt aspectele afectivitatii. Chiar in testul Fl.
Goodenouque se pun in evidenta dezacorduri intre cele clasice. Dinet-Simon
sau Wise si testul omuletului datorita elementelor affective.
Karen Machoner a suplimentat solicitarea de a desena omuletul
(1949) cerand doua desene de personae de cele doua sexe succesiv si a

elaborat prima lucrare, Projection de la personalite dans le dessin dune

figure humaine.
Bucic, propunand in 1948-1949 testul Casa- pom-persoana a inteles
ca desenul liber furnizeaza un excellent mijloc de apropiere de personalitatea
copilului. Testul sau cuprinde doua momente: primul, nonverbal creator din
cadrul instructajului H.T.P., al doilea verbal, interpetativ- subiectul fiind
invitat sa defineasca, descrie, interpreteze obiectele desenate de el si mediul
lor, elaborand asocierii cu privire la acestea.
Julietee Bontonier- in lucrarea cu privire la Les desens des enfantsa facut remarci patrunzatoare privind aceasta problema.
Proiectie si simbol
Proiectia personalitatii in desen este mai ales de momente
neconstiente si inconstiente- datorita libertatii pe care si-o ia subiectul.
Testele proiecteaza, favorizeaza exprimarea tendintelor inconstiente.
Se pune insa intrebarea : ce parte a constintei si ce parte a inconstientului se
exprima in desenul liber?.
Nu este eltfel decat in testele proiective- cum este de pilda cel al lui
Murray (TAT). Povestirea copilului nu este altceva decat o situatie sau un
fapt divers trait de el- deci si a unui conflict sau stari conflictuale
constientizate sau inconstientizate, latente.
Psihanaliza
Inconstientul este domeniul profunzimilor personalitatii de cae s-a
ocupat existenta abisala si in special Freud. Profunzimele sunt obscure.
Tehnica asociatiilor verbale liber folosita de psihanalisti este, este
aproape inplacabila la copii. De acea pentru proiectie la nivelurile
antogenetice ale copilariei se folosesc jucariile si desenele.
Sophie Morgenstern (1928) a avut prima idea de a se servii de
desenele libere ale copiilor. Ulterior metoda a fost folosita de numerosi
autori ( Andre Berge, Rambert, Francoise Dolto).
In cazul testului desenului indicatia este Deseneaza familia ta.
Investigatii legate de aceasta forma de a solicita proiectia au dat Francoise
.

Metoda personala. Tehnica testului

1. Se lucreaza deobicei cu creion negru- se obtin rezultate interesante si
cu creioane colorate.
Instructajul este foarte simplu: Desenaza-mi o familie sau
Inchipuie-ti o familie se deseneaz-o
Daca copilul nu intelege se poate adauga : Deseneaza tot ce vrei
:persoanele dintr-o familie si daca vrei, obiecte si animale.
2. Maniera in care se lucreaza este tot atat de inportanta ca si rezultatul
final. De aceea, trebuie ca psihologul sa fie de fata cand se face
desenul. Sa fie aproape fara sad ea inpresia ca supraveghiaza- fiind
vigilant si gata sa adreseze un suras sau un cuvant de incurajare sau o
explicatie complementara daca o cere copilul. (unii copii manifesta
inhibitie).
3. Cad desenul este gata- se efectueaza o convorbire. Se incepe prin a
lauda deschis copilul indifferent de valuarea desenului:
- e bine, sa mai descrii (povestestii) aceasta familie pe care ai desenat-o
(imaginat-o).
- unde sunt ei? (familia)
- ce fac?
Descriem toate persoanele incepand cu primele pe care le-ai desenat.
( pentru fiecare desen se intreaba numele, rolul in familie, sexu, varsta).
Se incearca sa se afle de la copil care sunt preferintele affective ale
unora pentru altii (cei desenati).
Se obijnuieste sa se puna 4 intrebari standardizate care furnizeaza date
foarte interesante:
- care este cel mai simpatico dinrte toti?
- Care este cel mai putin simpatico?
- Care este lel mai fericit?
- Care este cel mai putin fericit dintre ei?
Pentru fiecare raspins se intreaba de ce? Se intreaba apoi: - sit u pe cine
preferi din aceasta familie?
Se mai pun imtrebari oarecum circumstantele: tata propune o mica
plimbare cu masina, darn u are loc pentru toti. Cine ramane acasa?
Sau
Copilul nu afost cuminte- care? Cum va fi pedepsit?

Identificarea este o forma speciala de proiectare. Sa presupunem ca tu

faci parte din aceasta familie, cine vei fi tu?
Daca ezita, se adauga : ne jucam, ne jucam ca faci parte din aceasta familie,
fii cine vrei tu. Daca se identifica este intrebat de ce a facut aceasta alegere
(principiul placerii actioneaza in identificare).
Testul astfel structirat difera de alte teste de familie. Totusi Porot a
presimtit idea de identificare si a considerat ca se exprima prin desenarea cu
grija a unei personae, prima persoana care este cea mai iubita, sau cea cu
care doreste sa se identifice mai mult , fie amandoua motive.
Daca copilul si-a desenat propria familie este sufficient sa I se ceara
identificatea. Nu ester au sa fie intrebat: Ce alt persona jai dori sa fii din cei
din familia ta?(de cele mai multe ori copilul isi va da inca o alta identitate.)
Se da desenul lui Solange:

Sunt 5 copii. Maryline este cea mai mica.

Solange a aranjat familia sa in ordine invarsa, de la cea mai mica
Marylene cu care vrea sa se identifice.
Ea s-a pus ultima (se devalorizeaza).
S-a facut mai mica decat sora mai mica decat ea (rivala directa).
-inhibitie
} pana la refuz de a desna
-jena
-bucurie
}exclamatii uneori
-blandete
-tristete
-manie

Reactiile affective din timpul probei

Dupa ce a terminat de desenat va fi itrebat copilul daca e multumit sau
nu de ce a facut.
Dupa ce raspunde e intrebat cum ar face daca ar mai trebui sa deseneze
odata, ar mai adauga, ar face lafel, ar scimba ceva. Astfel, se obtine
informatii foarte interesante.
Trebuie neaparat sa fie notata compozitia adevarata a familiei copilului
pentru a controla fidelitatea cu care a reprodus propria sa familie sub
travestiul familiei inventate-omisiunile, deformarile unui personaj unui
personaj capata semnificatiei.

Capitolul III
Interpretarea

Incepe cu o discutie si intrebari puse copilului spre a se extrage un

maximum de informatie de la subiect care sti cel mai bine ce vrea sa spuna
prin desene sale.
Analiza trebuie sa aiba in atentie - forma
}care sunt desigur
interesante
- continutul
Elementele formale ale desenului sunt de doua cadegorii diferite:
- trasaturi isolate
- structuri de ansamblu
Se contureaza 3 niveluri de interpretare:
-nivelul grapic
- nivelul structurilor formale
- nivelul continutului
Nivelul graphic
Regulile generale ale grafologiei sunt in mare masura aplicabile la
desen.
- Liniile trase cu gesture ample si care ocupa o buna parte a foii indica o
mare expansiune vitala, o facila extraverta a tendintelor.
- Dinpotriva, gestul putin amplu, trasand linii scurte (sau chiar cand se
traseaza linii lungi dar care formeaza nici linii hasurate din care se
compune) pune in evidenta o infibitie de expansiune vitala, cu o
puternica tendinta de repliere asupra sa insasi, a subiectului,
- Forta liniilor se traduce in aparare gradul de inegrire si urma pe cera o
imprima pe hartie ( uneori pana la ruperea ei) sunt gradate ca
exprimare a acestei caracteristici. (Aceste aspecte sunt dependente si
de natura hartiei si a cteionului. Se recomanda de aceea sa se
foloseasca intotdeauna aceleasi tipuri de hartie si de creioane- ca si in
probele grafologice). Standarizarea conditiilor este foarte inportanta.
Tinand seama de aceste aspecte o linie puternica pune in evidenta
pulsiuni puternice , indrazneala, violenta, liberatie instictiva, linii
slabe (subtiri) inseamna pulsiuni slabe, delicatete, timiditate sau
inhibitie a sentimentelor.
Cele doua aspecte pot sa se conbine. Forta exprimata prin tragerea
liniilor poate fi ampla-dispensata spre mijloc, sau o forta discontinua
inhibata, contretata in interiorul fintei sau alte variante. La fel pentru
lipsa de riguare a liniilor.
Se noteaza mai ales ca semnificative excesele de dispozitie. De pilda,
cand amploarea expansiunii vitale conduce subiectul la desene de
personaje mar ice au tentinte de a deborda marginile foilor. Acestea

pot fi un indiciu de expansiune excesiv-dezechilibrata. Cand din

potriva, desenele sunt foarte mici in pagina indica un defect de
expansiune, o infibitie a tendinte- pulsiuni uneori reactionale fata de o
teama de neputinta.

Felul liniilor-calitate
Otrasatura de linii excesiv de lejera, poate indica delicatete de
trasaturi, sentimente si de spiritualitate, inseamna deasemenea foarte
adesea tendinte de timiditate morbida, incapacitate de afirmare,
nevroza si chiar esec.
Si mai semnificateve sunt aceste trasaturi cand se localizeaza
intr-o parte a desenului, asupra unui personaj sau obiect ( casa de
exemplu) care sunt desenate mai mari decat sunt se poate considera ca
un lan deoseobit adresat de acel personaj asupra subiectului se
sconteza cu valorizare lui.
Ritmul trasarii liniilor trebuie de asemenea analizat. Adeseori
subiectul repeat de la un personaj la altul aceleasi trasaturi simetrice
(cliseul) aceleasi simatrii (de exemplu modul de a desena mainile,
corpul persoanelor, etc.) Tendintele la repetitie ritmica ce pot merge
pana la un adevarat stereotip si se afla la extrema desenului liber trasat
la voia imaginatiei semnifica faptul ca subiectul a pierdut o parte din
spontaneitatea sa, traieste sub dominatia regulii. In anumite cazuri,
foarte pronuntat poate fi vorba de o nevroza sau cel pitin de o
structura cu character obsesional.
In acelasi sens subliniem grija, mergand pana la mediculozitate
cu care anumiti copii fac desenul lor.

Zona ocupata in pagina de desen are deasemenea o semnificatie

grafica prin referinta la notiunile clasice asupra simbolismului. Alaturi
de copii care foloses toata pagina, se afla copii care folosesc in mod
limitat o parte redusa a paginii limitandu-se la aceasta.
- zona de jos a paginii este zona instinctelor primare de conservare,
zona selective a oboselilor, nevrozelor si a deprimarii.
- Zona de sus este acee a expresiei a imaginative a visarilor si a
idealistilor (cu idealuri inalte) a celor ce idealizeaza conditiile si
evenimentele, persoanele mobilurulile actiunilor lor;
- Zona din stanga este aceea a trecutului a subiectilor care au tendinte
regressive spre copilaria lor.
- Zona din dreapta este zona viitorului. Desigur aceasta simbolistica a
spatiului are valuare relative, conditionata de coroborarea cu alte
coordinate ale desenului.
Nu trebuie uitat ca zonele slabe nu sunt zone vide despre care nu se
poate spune nimic. Ele sunt zone de interdictie care vor trebui
interpretate in consecinta. De exemplu, subiectii care deseneaza doar
in josul paginii, mici deprimati, astenici sunt subiecti carora le este interzisa
imaginatia
(cenzura exterioara si interoiara), elanurile.

Desenul indica aceasta cenzura, la scoala copilul este este insa

intelligent si are reusita scolara, dar este emotive, trist, preocupat. El a
suprimat in test pe fratii si surorile lui (12) si s-a identificat cu un copil mic
de 2 ani (idea laterna e daca este mai mic este rasfatat). Aceasta dorinta de a
fi copil mic pentru a putea fi fericit neinpartind fericirea, a exprimat-o si in
alte teste- in testul satului (de pilda) in care copilul a exprimat dorinta de a
locui singur cu mama lui (a mers pana acolo in care a spus ca toti din sat
constituie familia cu un singur copil). Dar aceasta dorinta este insotita de
culpabilitatea si de teams anxioasa de a nu fi considerat egoist). In testul P.N.
eroul nu este preasimpatic deaoarece vrea sa se incapataneze mareu desi este
fericit pentru ca este unic (preocupari orale exclusive- nu a atins stadiul
oedipian- competitia cu tatal este interioara- zona din stanga jos.
Stanga sus

Stanga jos

drapta sus

drapta jos

Cei care limiteaza desenul lor in jumatatea stanga a foii sunt si ei

subiecti in regresie dar carora pare ca nu este barat viitorul reprezentat
reprezentat prin zona de dreapta si defapt ei recad in regresie.

In desenul 4, stanga pomului si a foii contine familia iar in dreapta

nimic. El situeaza intreaga familie intr-un plan regresiv si intr-o atitudine
imobila. Copilul autor al desenului este foarte regresiv inmobil (copil mic)
fara initiative, foarte fixat pe parintii sai pe care nu vrea sa-I paraseasca.
Refuza efortul si afirmarea de sine- doreste protectie eternal. Pomul pare aici
a avea functia unei bariere de netrecut.
Dreapta si stanga.Este necesar sa se observe cei care deseneaza daca o fac de
la dreapta la stanga (semnificatie regresiva) . Este posibil ca subiectul sa fie
stangaci (stangaci contrariat). Daca subiectul este dreptaci desenarea de la
dreapta lastanga indica o tendinta puternica regresiva a personalitatii ce
poate evea consecinte patologice. Subiecta din figura 6 are 17 ani si este
atinsa de schizofrenie. A desenat incepand cu tatal (dreapta0 apoi spre stanga
, mama, baietelul, fetita si catilusul.

Zozzo a semnalat faptul ca daca un dreptaci relateaza personaje din

profil le face in genere privind spre stanga en timp ce stangacii fac profile
spre dreapta. Exista si exceptii.
Nivelul structurilor formale

Se considera ca modul in care deseneaza fiecare copil omuletul exprima

propria schema corporala. Ori aceasta viziune interioara a propriului corp nu
se construieste decat incetul cu incetul, pe masura dezvoltarii psihice.
1. Ca atare gradul de perfectiune al desenului este expresia maturitatii celor
ce deseneaza si constitue masura nivelului de dezvoltare (de aceea a putut Fl.
Goodenough sa efectueze testul omuletului). In acelasi mod s-au efectuat
studiile lui Karen Mochover si ale lui Jacquel Thomast. Este vorba de modul
in care este desenat fiecare parte a corpului, cercetarea detaliilor; proportiilor
diferitelor parti intre ele si adaosul de vestimentatie si diferite ornamente.
Autorul testului (Corman) cnsidera ca desenul copiilor exprima mai
mult decat inteligenta , alniindu-se ideilor exprimate de K. Machoever, Ada
Abraham si Juliette Bontoner care atrag atentia asupra factorilor afectivi si a
echilibrului intregii personalitatii. Da altfel, sibiectii foarte inteligenti apar
foarte inferiorii fata de cea ce sunt prin testul Goodenougle. Acest fenomen
se datoreaza interventiei inhibitiei affective si in cazul solicitarii de a desena
o familie poate apare inhibitia marilor inhibitii.
Iata un baiat de 11 ani si jumatate la prima consultatie face un desen
foarte schematic ce este ceva de nivelul desenelor copiilor ede 4-5 ani. Dupa
o saptamana dupa acelasi instructaj face desenul urmator:

Este o mare diferenta. O mica familie de canari.

Al doilea caz este cel al dislekicilor. Acestia au deobicei semen interne

de mediocritate. Ei sunt adesea prost literazizatii (deptaci sau stangaci
contrariatii). Au tulburari de schema corporala, au apozitii evidente affective
la ceea ce ise cere si face . Totusi de la mediocritatea desenului nu se poate
conchide asupra mediocritatii inteligentei..contra proba este uneori
elocventa, ameliorarea deslexiei se traduce printr-o ameliorare a desenului.
Se da exemplul copilului Didier 9 ani, dislexic:

II In desenul familiei intereseaza structura formala a crupului personajelor

figurate, interactiunea mutuala dintre ie cadru inmobil sau asimilat in care
evolueaza. Si Cormen considera ca tipul sensorial este un tip spontan, vioi,
fapt ce se manifesta ca sensibilitate fata de ambianta de miscare, caldura a
legaturilor. Liniile curbe exprima si ele dinami8sm si vitalitate,( dupa
Minkosko senzorialul este eliptoid rationalul schizoid). Rationalul este di
potriva un tip a carui spontaneitate a fost cel putin in parte inhibit prin
cenzuri si a facut loc la o regula de o anumuta riguditate tinzand spre
reproducerea stereotipa si ritmica de personaje putine prin mobile, isolate
unele de altele, dar adesea desenele sunt facute cu o grija extrema pentru
detalii precise.
La rationali predomina liniile drepte, unchiurilor- asupra curbelor.
Diferentele de mai sus tenteaza la consideratia ca primii sunt mai
inteligentii- cea ce este o eroare. Spontaneitate si prospetimea desenelor
copiilor tind sa se anuleze (pierde) la v arsta sculara. De ce? Pe de-o parte
pentru ca scoala este in genere pentru cultura artistica a tinerilor insufficient
orientate spre creativititate (considera desenul ca aptitudinea de a copia cu
exactitate- guma, rigla joaca un rol important). Pe de alta parte scoala

modifica atitudinea generala a copiilor creeand atitudinea critica, rationala,

disciplinat (contra copilului si a simtului artistic ratacitor- cea bce exprima si
aspectul positional al scolii).
Din punct de vedere Freudian perioada scolara este marcata de
dezvoltarea functiilor reactionale ale Sinelui care substitute regulile
capriciului instinctive si face sa domine ordinea, exactitatea, ritmul si
curatenia. Cand aceste formatiuni reactionale sunt foarte dezvoltate, inpun
copilului rigiditatea regulilor stricte si interzic sau delimiteaza
spontaneitatea. In c`azul copiei , copii devin foarte versati in situatia de
desen liber se simt descumpaniti deoarece regulile sale interioare ii interzic
libertatea. Daca nu mwrge pana la a refuza de a face ceea ce-I cerem, el ne
va produce cu efort un desen de figure rigide trasate cu grija si minutiozitate.
Daca avem alaturate un desen sensorial si unul rational avem inpresia
ca sunt realizate de personae foarte diferite, total opuse. Dar nimic nu este
mai putin evident deoarece aceste diferente tin de variatiile in apararea de
sine. Acelasi copil trece de la varsta spontaneitatii, la varsta formatiilor
reactionale, vor produce la randul lor doua tipuri de desene: chiar la gemeni,
care ofera situatii ideale de experimentare (data fiind resursa variatiei a
variabilelor). Corman prezinta desenele a doua cupluri de gemeni care fac
parte di cele doua tipuri. Desenul senzorialului este mai viu, original si
interesant, al rationalului este schematic si simplu. Ori in fapt, acesta din
urma are un nivel intellectual cava mai ridicat. In plus, acest tip rational are
mai multa personalitate este harnic, interesat de munca scolara, mai plin de
initiative. Al doilea (senzorialul) este nervos, mai extrovertit , mai spontan,
coleric, instabil, se lasa condos in totdeauna de fratele sau.
Dupa 8-9 ani este asadar necesar sa se ia in consideratie influenta
rigorilor intelectuale- carora se supune mentalitatea generale a copiilor.
De fapt cei mai multi copii scolari au desene cu un character mai
degraba mixt- din care desigur unul sau altul din cele doua stiluri: sensorial
si rational.
Nivelul continutului si interpretarea schematica
Prin diferite aspecte proiective desenul familiei este prin insasi natura
sa, orientat spre lumea sociala si convenientele ei subiectul se va indeparta
de realitatea obiectiva pentru a da prioritate propriilor sale tendinte.
Nu putem astepta ca cerand subiectului desunul unei familii el san e-o
prezinte pe a lui, renuntand la imaginatie si fantezie si va prezenta pe hartie
ordinea ierahica a varstelor si a inponrtantei: tatal, mama, surorile. Dar

subiectivitatea lui realizeaza in desen nu exact familia sa, ci o familie dupa

dorinta sa. Ne va fi de ajutor sa comparam aceasta familie cu propria sa
familie pre a surprinde deformarile sub si supra aprecierile- care toate na
imdica in care sens masura transforma tendintele proprii subiectului viziunea
sa privind realul.
Tendintele sale affective sunt de doua feluri: positive si negative.
Tendintele positive sunt sentimente de admiratie sau de dragoste care
fac subiectul sa investeasca in obiectul privilegiat mai multa atentie dandu-I
valuare (distanta psihanalitica).
Tendinte negative sunt sentimente de nemultumire si ura ce determina
dezinventii privind personae si obiecte devalorizate a acestora care
genereaza nemultumire su ura.
Daca subiectul reproduce familia sa adevarata se conformeaza
principiului realitatii- cel ce inventeaza o familie imaginara se conforma
principiului placere- neplacere, urmand regula de a-si procura prin desen un
maximumu de placere si si unminimu de neplacere.
Se stie ca aceste doua principii opuse sunt fundamentale conditiai
umane si sunt mai multe sau mai pitine in chilibru si ca incepand o actiune
conform principiului placeriicopilului trece treptat spre tinerea in evidenta a
principiului realitatii. In cazurile patologice aceasta trecere nu se face usor.
In cazul unor conflicte puternice psihice obligatia de a accepta realitatea asa
cu este, suscita o atat de mare neplacere ca subiectul resimte o angoasa
insuportabila. Sinele, instanta de adaptare elaboreaza condite care reduce
angoase, ducand la adaptare conduite care reduce angoasa, ducand la
adaptare satisfacatoare.
Echilibrul unei personalitati depinde pe de-a-ntregul la reusita unui
compromise. Daca apararea de sine inpotriva angoasei poate supravietui,
adaptarea, echilibrul este asigurat si subiectul poate fi considerat ca normal.
Daca di potriva pentru a reduce angoasa la un grad suportabil- cand ea
este foarte intense- sinele trebuie sa puna in actiune macanisme de aparare
foarte brutale.
In astfel de cazuri nu exista o adaptare buna. Apararea sinelui duce aici
la regula primitive tot sau nimic ceea ce este provocat de angoasa este pur
si simplu suprimat.
A nega o realitate penibila este un effect al procesele de aparare din
cele mai arhaice. Nu eu am facut asta-atat de frecvent la copiii mici prinsi in
culpa- este o aparare provocata de o angoasa puternica de culpabilitate. Cand
aceasta apare la subiectii mai in varstra- manifesta semn sigur de imaturitate
afectiva si o inapdatare la real.

Bertrand- baietel de 14 ani nu a mai avut sa mearga la scoala. Parintii

sunt divortati de 5 ani. El tine mult la tat ape care-l vedea mult pana la
plecarea lui in colonii. Desenul sau e al unei familii inventarea, in care: a) nu
figureaza fratii si surorile lui, ci doi copii mai tineri (probabil doua
identificari ale sale in varsta la care a fost mai fericit pentru ca erea si tatal
lui; b) tatal si mama sunt inpreuna si se tin de brat la o varsta la care
ereau asa (30 ani). El a negat realitatea traumatizata rapotandu-se la varsta
epoca trecuta mult mai fericita (regresie cea ce poate duce la psihoza).

IV Apararea Sinelui contra angoasei

Apararea sinelui in situatii patologice deriva mai mult sau mai putin
din acest mecanism de refuz, de negatie a unei realitati prea sensibile pentru
a fi suportata.
1.
Cand amenintarea primejdioasa care genereaza angoasa vine din
exterior subiectul il suprima pur si simplu din desen. Un copil
gelus pe fratele mai mic pentru dragostea parintilor poate sa-l
ignore (elimine) din desen (negarea existentei) sau il face mare iar
el se face mezinul (inversand rolurile) ori simplu il pune in locul
lui (identificare cu rivalul).
La fel daca un copil se teme de o pedeapsa pentru neascultare se va
declara inpotriva realului, se face ca cel mai dragut dintre toti ori se va situa
in desen la o varsta mai mica, la cea varsta la care nu erea considerat ca
rau (regresie) sau (daca este baiat) se va reprezenta cu trasaturi de fetita
cuminte si simpatico sau invers, daca este fetita se va reprezenta ca baiat
(deplasare).
2.
Cand primejdia ce surcita angoasa vine din interiorul subiectului ,
a Sinelui , a Supraeul.
Sinele este domeniul fortelor instinctive, mai ales ale sexualitatii si
agresivitatii. Cand presiunea intense a acestor forte se proiecteaza in test , ia
forme brutale, poate provoca subiectului o angoasa foarte vie si apararea
Sinelui va fi alertata total ca in cazul pericolului exterior. Si de aceea alta
data, actioneaza acelasi mechanism de aparare (negatia culpabilitatii).
Pulsiunea este interioara sin u poate fi stearsa pur su simplu. Eeste refulat in
interior (refulat in inconstient) adica eliminarea din constiinta cu acest dublu
rezultat, tendinta refulata nu are acces la realizare. In acelasi timp pentru a fi
inconstient, tendintele refulate nu inceteaza sa fie active si sa caute sa se

realizeze. Poarte porni in constinta doar travestita folosind cai de deturnare,

pe o cale care nu suscuta angoasa. Doua mecaqnisme pot actiona: deplasarea
este prezenta mai ales cand angoasa este mai refulata iar proiectarea in sens
freudist (tendinta culpabila este atribuita persoanei sau obiectului producator
de angoasa).
Copiii incarcati de agresivitate inpotriva tatalui sau mamei vor
imagina teme in care acestia se vor uita cu severitate la el. Copilul scapa
astfel de culpabilitatea tendintelor sale si chiar poate sa se identifice cu acest
parinte sever si-si exercita astfel actiunea represiva (identificarea cu
agresorul). In astfel de situatii desenul se realizeaza sub semnul principiului
placerii maxime si a neplacerii minime.
III Angoasa in fata Suprasinelui este angtoasa de culpabilitate. La inceput
este o angoasa in fata severitatii parintilor. Dar ca urmare, idealurile si
interdictiile paternale sunt introiectate in personalitate si constitue
.(nu inteleg)opereaza di interior in mod
critic, cenzurat si pedepsitor al actiunilor culpabile ale acestuia.
Include refularile pulsiunilor reprehensibile dezvoltate in sine,
constient tendinte exact contrarii pilsiunilor refulate (returnare in contrariu si
formatiile reactionale ale sinelui).
Deoarece mai toata lumea tinde sa se prezinte ca personaj sub
trasaturile pe care le reprezinta, cei ce sunt opozitia angoaselor sineli se
umilesc, se fac mici in fata acestei instante redudabile (returnari agresive
contra sa) cu scopul se a-si atrage iertarea. Ca atare, ori decate ori un copil se
devalorizeaza (fie ca se face mai mic, sau distantat, sau sub ceilalti, fie
desenandu-se sau declarandu-se pai putin dragut- o face pentru ca resimte
angoasa de culpabilitate). In alte cazuri acesta poare conduce subiectul sa
renunte la situatia pe care o ocupa pentru a accepta de la sine una mai
moderata; de exemplu su forma unui bebe in leagan. La baieti se intampla ca
manifestarile si tendintele virile sa suscite o teama de castratie care pote
decide subiectul sa abdice la sexul sau sis a se reprezinte ca fetita.
La prima vedere angoasa antreneaza reactii in fata Supraeului
antrenand reactii care sunt contrarii principiului placerii dar la o analiza
aprofundata a acestor reactii arata ca nu este asa. Pe deasupra acceptata
sterge greseala si reprima angoasa de culpabilitate; ea este deci veriga intrun masochism moral prin care se uneste suferinta si pedeapsa ,
autopedepsirea- si se complace in ea.

Desenul familiei in clinica

Cum se exprima in desenul familiei tendintele si apararea sinelui?
Asadare, Sinelui (Le Moi) se apara inporiva angoasei exterioare si interioare
interne prin diferite mecanisme dintre care valorizarea si devalorizarea. In
clinica e la fel.
1. valorificarea prin atentie (argumente si expresivitate) pentru
persoanele pe care le admita, invidiaza sau ii este teama de ele. In
acestea se invasteste o incarcatura afectiva (asa spune si Porot); cu
acestea se identifica.
a) persoana valorizata este adesea desemnata prima (la ea se
gandeste copilul mai intai). Acesta ocupa de obicei stanga
familiei desenul se construieste de dreptaci de la stanga la
dreapta. De obicei este un parinte.
In aceste prin personaj copilul inseamna ca a invastit afectivitatea si
aspiratiile considera rolul primului personaj ca privilegiu in inima lui si
ar dori sa ocupe acel loc. Cand primul desenat e el insusi este semn de
tendinta narcisista accentuate trebuie vazuta cauza. De obicei se afla in
faptul ca este imposibil sa se investeasca mai intai imagine parentala din
cauza unui conflict care oblige reluarea investitiilor si a faca o repliere
narcisista asupra sa insasi, situatua trbuie analizata dinspre laturile
patologice.
b) personajul valorizat este de talie mai mare a celorlalte.
Daca un copil are tentinte narcisiste, darn u se deseneaza pe primul loc,
faptul ca atare se va vedea in caracteristicile de investire asupra desenului
propriei figure (marime, detalii) chiar daca locul este cel real in familie. Si
alte personae de investitie mare pot sa fi pe locul 2 sau 3, dar adese ori prin
jocul de perspective se afla mai in fata si mai msri.
Se da exempulu unei fetite, Jacquelin de 11 ani care separa mama
(prima) de tata iar ea se pune mai departe. Bratele tatalui sunt indreptate mai
mult spre fetita decat spre mama. Ea insasi se deseneaza mai mare.
c) desenul personajului de maxima investitie se face cu multa
grija, trasaturile sunt surprinse (timpul acordat este mai mare)
la aceasta se acorda de aceea mai multe puncte. Daca se dau si
culori personajul valorizat este mai bine colorat dintre toti (ca
la Goodenough).
d) este deasemenea bogat in amanunte si lucruri supraadaugate,
ornamente vestimentare, poseda adesea palarii.
e) Se intampla ca acestea sa fie in pozitie centrala (figura vorbind
privirile tuturor converg insa spre el)

f) Personajul valorizat cu cele mai multe investitii este pus in

valoare si prin ancheta suplimentara. Anvheta releva rolul lui
privilegiat.
g) Adesea el este o personificare a testului fie ca copilul declara
deschis dorinta de ase identificaq, fie ca apararea de sine
intervine pentru ceea ce I se interzice, mai multi indici
convergenti ne fac sa vedem ca copilul doreste sa se identifice
in adancul inimii sale.
2. Devalorizarea. Mecanismul primitive (cel mai) consta in a nega
realitatea fata de care se simte incapabil de adaptare. Aceasta negatie
a realului se exprima in desen prin regiunea pur si simplu a ceea ce
suscita angoasa. Persoanele din familie care lipseste si celelalte
sunt inclusive subiectul se poate presupune ca subiectul doreste
disparitia acestui personaj (cel ce lipseste este adesea un frate sau o
sora o supraaparare apare in cazul in care copilul martureste ca nu
a incaput in desen). Poate lipsi si un parinte fapt ce evidentiaza
dificultatile cu acesta. Poate lipsi subiectul insusi din desen.
Inseamna ca e nemultumit de el si ar vrea sa fie cu totul altul.
Trebuie cu atentie vazut in ce directii a mers identificarea (cu cime sa efectuat).
Scotomisatia; are loc uneori numai asupra unei parti a unui personaj.
de obicei lipsesc detaliile fetelor bratele, picioarele. Corpul fata brate se
considera ca indica un sentiment de culpabilitate legate de functia de a
prindre, apuca, atinge, dar semnificatia acestei scotomizatii trebuie analizata
de la caz la caz.
Devalorizarea unui personaj (cand nu lipseste) se poate exprima in
mai multe feluri:
a) persoana e desenata mai mica decat altele, proportiile fiind pastrate
(mai mica din punct de vedere al varstei);
b) e plasata pe planul ultimo la marginea foii, ca si cum ar fi fost la
inceput intentia de a fi fost integrate ;
c) plasata distantat fata de celelalte sau mai jos;
d) mult mai putin bine desenata ca alte personaje sau ce detalii
importante in ultima
e) depreciate printr-o estimatie peiorativa sau o schimbare de varstra (de
pilda un parinte mult mai batran ca lelelalte);
f) desenata nu sub numele sau in timp ce celelalte au nimele lor;
g) foarte rar o personificare a subiectului cu acesta.

Exemple de valoare si devalorizare:

Manuel de 11 ani deseneaza mama pe primul plan desi tatal e primul.
Mama este mare, urmeaza leaganul unui copil de 6 luni si 5 frati (lipsesc 2 :
cel mare de 15 ani si un altul de 7 ani).
Manuel este al III-lea din 8 copii, cu tulburari de character foarte
accentuat, cu o mama dura si voluntara. In desen el (Manuel) este foarte mic,
ultimul, sus in dreapta poseda un arc (se devalorizeaza). El valorizeaza
verbal pe mama pe care o declarata gentila (asa ar dori sa fie); o valorizeaza
sip e surioara de 6 luni, aproape de mama.
Pascal de 7 ani- in desen lipseste parinti, prezent cei 5 copii ai familiei
cu numele real. Pascal este al-II- lea, ca in realitate. Ceea ce surprinde este
micuta Anni de 2 luni desenata ultima, dar tot atat de mare ca si copii promi
(mari). Investitia este clara. Pascal da ca varsta de in jur varsta de 2 luni. Ori
Pascal, desi invata bine, acasa este nervos, violent, bruschiaza arintiiaceasta stare data de la nastarea lui Dominique (Pascal avea 18 luni). Trimis
de acasa o saptamana din cauza acestei nasteri Pascal a reactionat violent, a
devenit anorexic si a inceput sa aiba enureza nocturne, 6 luni dupa, nu a vrut
sa doarma fara biveron.
In P.N. in Blachy test s-a identificat cu un baiat mic (simtu de rivalitate
foarte mare). Doar micuta Anni are valoare in ochi sai dar din cauza unei
identificari regressive.
Rene de 15 ani prezinta o nervozitate marcanta si balbaiala. In
desen se face de 20 de ani incadrat de 2 femei mama (desenata prima) si
bunica (desenata a-II-a). Talal este desenat pe al- IV-lea loc la stanga, la
marginea foi si mult mai mic. Rene este fiu unic. P.N. a confirma aceleasi
caracteristici de rang in familie. Rene devalorizeaza mama care a fost severa
cu cel la fel pe bunica, in schimb tatal este declarat preferatul sic el mai
dragut. Atitudinea ambivalenta fata de mama este evidenta si alimenteaza la
atractie, la reveliune.
3. Un model de devalorizare este barea- fenomen desigur mai rar.
Francoise (8 ani) deseneaza familia, mama, tata, trei frati, o sora, se
evita pe sine in schimb deseneaza jos central un leagan pe care-l
bareaza (spune ca I leagan se afla o fetita bebe de 6 luni aceasta a
fost identificarea fapt evidentiat de conversatia cu el). In familie a
fost nascut un copil care a murit dupa 10 zile. Faptul s-a intamplat cu
6 luni inainte de aplicarea testului (in aplicarea testului se interzice
folosirea gumei).
Brigitte (9 ani) stange, deseneaza de la dreapta la stanga, cu
profile inverse. Intai tatal, apoi doua schite nerealizate pe care le

declara eu si mama. Dar spune ca vrea sa bareze ce a facut sis a

faca altfel. I s-a dat alta foaie in care a facut un desen diferit
valorizand mai ales propria persoana (pomul) devalorizand locul ce
si-l da (se pine a IV-a). Are un complex fraternal si unul sedipian
foarte. In primul desen s-a pus intre mama si tata, dar pozitia
interzisa si cebzurata nu a fost mentionata. In convorbire a declarat
ca ar vrea sa fie in locul mamei.
Alian (16 ani) intelligent nu are reusite scolare, lipsa de
character. Are o sora mezina de 14 ani care e mult mai adaptata ca el
la studii si mediu si fata de care are un sentiment de inferioritate
invers.
Inrt-un prim desen el plaseaza bb parinti doi copi unul de 6 ani
care se joaca fericit cu o fetita de 25 de ani care se odihneste si cu
care se va identifica in conversatie, deoarece ea a terminat studiile
are o situatie si este libera. Tanara este inbracata baieteste (intai am
vrut sa fac un om, apoi am facut bustul de fata, asa ca este o fataambivalenta sexuala).
In al-II-lea desen dupa 6 saptamani a mai pus doua personaje
alaturi de un camping. Primul desenat un baiat- tot barat, apoi al-IIlea vazut din fata o femeie imbracata barbateste (este si schita unei
fuste in dreapta iar ambivalenta sexuala). In conversatie barbatul a
fost devalorizat pentru ca nu a ascultat, facut si intrebat pe sotia sa si
este mai putin fericit pentru ca trebuie sa lucreze. Femeia este
fericita are vacante adevarate. In testul P.N. eroul este o fetita de 3
ani care vrea vrea sa devina fetita adevarata pentru a cunoaste viata,
face voaiajuri, stidii mai lungi- situatia surorii lui Alian.
4 . Deplasarea personajelor adaugate
Se refera la sex, varsta, situatie (sau la toate 3). Situatia cea
mai simpla este de atribuire si a caracteristicilor cenziurate ale unui
frate sau sora si mai rar parintilor. Astfel subiectul se incarca de
virtutile dorite ori de insusirile ce-I produc angoasa. Se intampla insa
ca subiectul sa introduca in familie cateva personae imaginare care ii
permit identificarea pe care altfel nu indrazneste sa o faca. Cateodata
subiectul lipseste din desen persoanele adaugate preluand toate
caracteristicile de identificare.
a) personajele adaugate pot fi bebelusi (tendinte regressive
proiectate)- varsta de aur la copii unici. In cazul lui voia doua

desene la interval de 3 saptamani sunt aproape identice- in

sensul deschis de tendinte regressive.
b) Pot fi personae mai in varsta, adulte. Raphael cu esecuri
scolare- deseneaza membrii familiei fara el, in schimb
deseneaza un avion, o parasita. In comentariu spune ca toate
lumea priveste parasutistul. In viata reala el nu este fericit,
devalorizat in ochi tuturor; nici nu s-a desenat. Cand a cerut sa
spuna cine ar vrea sa fie, l-a denumit pe fratele de 18 ani ca
mai fericit deoarece are o motoreta noua.
c) Personajele adaugate pot fi un fel de dubluri, nu substitute, ci
dubluri ce se tin de subiect si il asociaza in toate. Dublul este
foarte asemanator ca varsta, sex, situatie (este un fel de
geaman). Exista si dubluri de sexe si varste diferite. Dublura
poate deci a nu fi aleasa la intamplare , ci ea reprezinta in
situatia particulara de varsta se sex o tendinta a subiectului
tendinta ce nu poate sa se exprime direct (desenul Sylviei).
d) Personajul adaugat este uneori si un animal. Traver tismentul
este maxim, cenzura idem. Trebuie vazut insa din convorbite
daca nu cumva subiectul iubeste intr-adevar cainii si pisicile.
Cand copilul nu figureaza in desen cazul este mai complicat. In
cazul animalelor salbatice este vorba si de agresivitate
exprimata prin prezenta animalelor.
Lupul pulsiuni infantile de stadium sadic oral. Desenul lui Filip cu
vedere proasta fata de leziune- isterica consta din asezarea la masa a tatalui,
mamei, un platou de mancare si alaturi o pisica mare (ce asteapta sa i-se dea
de mancare). Nu este nici un copil. Copilul se identifica cu tata care castiga
bani, pisica e un baiat de 10 ani. In alt desen a desenat o masa inre-un colt
uitata (mama este moarta) si o pisica tigru- pe care o identifica o identifica
un copil de 10 ani, dar considera ca animalele nu prea sunt favorite pentru ca
nu li-se da de mancare, sunt battue,etc.
Tendinta de oralitate, fixatii orala sadica pana la 6 ani a fost anorexic (deci
conflicte cu mama). In P.N. s-a aratat doar ca avand probleme de oralitate
dar conflictuale de dilemma a fi nutrit ori a de nutri singur. La anoresixici
aviditatea rala sadica este foarte informatica. In testul Patte- Noire la
intrebarea zanei ce sa-l faca nealup ca sa poata manca toate animalelr din
cale.
Anorexia determinate de teama de a nu deveni mare si a pierde
protectia mamei este active, copilul fiind mezin. Fillip echiveaba complexul
Oedip, nu are nici o identificare cu tatal sot al mamei.

In Nutt- in mod mai intens evocator al camerei parintilor scotomizarea

mama si tata in camera , ramanand doar copii care au teama noaptea de lupi.
Asadar expresia regresiva a unui relatii oedipiana cenzurata.
Cand apar animale in teste este de asemenea evident un fenomen de
regresiune mai ales daca in desenul animalului apar trasaturi umane care
tradeaza originea veritabila a proiectiei.
Desenul lui Francoise- intreaga familie pisici.

4. Legaturile de relatii la distanta

Apropierea dintre doua personaje echivaleaza cu legaturi affective.
Daca se tin de mana sau se inbratiseaza afectiunea este mai intense,
intimidate.
Multii copii se deseneaza mai tineri, la varsta la care au fost
fericiti.
Cand in desen sunt mai multe personaje apropierea dintre ele arata ca
acelea sunt mai apropiate dista la fel arata distantarea.
In cazul lui Jean- Paul s-a aplicat P.N. si in 7 imagini cu tema in care
eroul este ranit sau omorat nu vrea sa fie omorat. Are o problema de
distantare puberala fata de mamqa, opozitie de care sufera. Se deseneaza de
4 ani, identificand fetita si si de mana cu mama.
Parintii separate in desen pun in evidenta distanta reale ori dorinta
secreta de a-I desparti (gelozia oedipiana). Situatiile odipiene normale pun in
evidenta o apropiere a copilului de parintele de sex opus.
G. Identificarea- dupa desenare se cere copilului identificarea. Exista
mai mute nivele de identificare : constient si inconstient.
Constient identificarea reafitatii (de sine moi) cu varsta si situatia
reala.

Inconstient identificarea dorintelor, tendintele (identificarea de sineidentificare de aparare a suprasinelui) copiul deseneaza un baiat rau
agresivitatea sa- c cei ce pedepsesc.
a) Identificarea mai profunde in ordinea desenarii, marimea
persoanelor, planul pe care sunt redate, amanantule personale,
persoanele supraadaugate, cadrul desenului.
b) Este bine sa se compare identificarea constienta cu celelalte forme
pentru a analiza dinamica conflictele a personajelor.
Capitolul II
In instructaj se cere sa se deseneze o familie. Din 1000 de cazuri 150
au fost ale familiei reale, 660 de familii imaginare si 390 de cazuri
intermediare. Ordinea in cazil familiei reale este semnificativa si celelalte
bineinteles.
Familia reala pine in evidenta investimentele si complicate.
Familia imaginara permite sa domine subiectivitatea tendintele
affective ale subiectului cu functii ale personalitatii se proiecteaza.
Piotrevestei (American de origine maghiara) a propus aceasi analiza pentru
T.A.T. ca pent sine ceea ce s-ar potriviri si pentru testul familiei imaginare.
Cu cat familia imaginara e mai indepartata de ceea reala, ca structura este
mai intense si reprezentarea proiectiva a propiei structuri de personalitate.
Familiile intermediare pun numeroase probleme, fireste de diagnostic.
Sinteza interpretative
Deci se proiecteaza Eul, Sinele, Supraeul- probabilitatii. Se folosesc in
primul rand metode de convergenta a indivizilor de natura documentara
proiectiva suplimentara.
Convergenta este intratest,
- extratest
Convergenta intratest mai multe desene de familie successive.
Comvergenta extratest cu alte teste de personalitate. Acesta din urma
tip de convergenta este greu de stability sic ere multa experienta.
2. Sinteza interpretative valida e posibila doar in cazul in care se tin in
evidenta si rezultatele clinice. Copilul proiecteaza in test modul in care
traieste, relatiile, tendintele, angoasa, culpabilitatea.

Conflictele spiritului infantile explorate prin desenul familiei.

1. Relatiile fraternale si conflictele.
Doua insticte sunt primordoiale in copilarie: dragostea si agresivitatea. Ele
sunt asociate.
Mai grava este indiferenta exprima relatii rupte (si posibile laturi
patologice). Frustratiile se suporta greu in copilarie. Ele apar insa in viata de
familie fara indoiala mereu. Printer acestea intereseaza:
a) rivalitatea fraternala - agresivitatea vizibila sau mascata;
b) culpabilitatea inerenta descarcarilor de agresivitatea fapte ce duce la o
pulsiune agresiva fata de sine si la stari depressive;
c) apararea de sine si formele cei cant in situatii sunt diferente de varsta
(cu rivalul) regresia si identificarea.
Reactia agresiva
1. Tema psihodramatica (evidentata prin povestire). Reactia agresiva
asumata de un animal (simbolizare). Este rara in desenul familiei.
Deformari de varsta ale parintilor (inbatraniri sau intineriri) ca sa
distanteze ca agresivitate (travestimentul agresivitatii).
Agresivitatea sadica-orala. Nivelul proiectiv al desenului familiei se afla
inrt-o zona conflictuala in care constientizarea si dinamismul sunt foarte
active, foarte cenzurat si ascutite
2. Reactiile agresive deturnare:
a) devalorizarea rivalului;
eliminarea rivalului (angoasa a Eului: nu vreau sa am de-a face
nimic cu el, nu-l cunosc!!)
- regresie de varsta
- identificare cu sexul opus.
b) Exista situatii in care gelozia agresiva nu se adreseaza doar fratilor si
surorilor, ci intregii familii. E cazul copilului ce se vrea mic. Din 1200 teme,
acesta a aparut in 290 cazuri, care se scot adevaratii copii mici ramanand
269 care s-ar voi copii mici. Baietii mai mult (27%), fetitele mai putin
(19%).
Intre 6-11 ani procentele sunt mai apropiate intre cele doua sexe in
ceea ce priveste dorinta de a fi copil mic. Pregnanta acestei insusiri pune in
evidenta si lipsa de maturitate. Prezentarea regresiva se face adesea la la
varsta la care celalalt copil nu erea inca.

Desenele fara copii cam 5% mai mult baietii- apar doar parintii
(care nu vor copii) este defapt dorinta lor de a nu avea frati si ulterior, cand
se vor casatorii nu vor avea copii pentru a pastra legaturile cu parintii.
c) Elimitarea rivalilui. Eliminarea completa a rivalului este semn de
inmaturitate supusa principiului placerii sin u celui al realitatii.
Odata cu cresterea si maturizarea eliminarea s-ar insoti de sentimente
de culpabilitate, de aceea incepe sa actioneze devalorizarea si deprecierea.
Depreciere verbala: un copil spune de fratele sau nimicul acesta sau frazii
zero, zero, zero.
Devalorizarea poate sa se exprime si pentru desenarea deformata, mici,
amputatii, fara ochi, nas, etc, pana la un fel de hidosenii ce nu seamana cu
oamenii.
Reactia depresiva
Conversiunea agresivitatii in agresivitate de sine si culpabilitatea se
exprima prin:
a) eliminarea sa din desen- e grava uneori;
b) devalorizarea de sine (prezentare dezavantajoasa a persoanei
proprii in raport cu ceilalti- mai departe si singur, mai putin ornamental, etc.)
Reactia regresiva si identificarea cu un bebe
In 1200 de cazuri a aprut mare incidenta a acestei forme de regresie
282 de cazuri (22% la baieti, 26% la fete) cand in familie exista un bebe
reprezinta doar 148 cazuri deci ramane 11% la baieti si 15% la fete, in restul
de 134 cazuri copilul elimina bebelusul din desen probabil ca nu-l accepta.
255 desene cu bebelusi care nu exista in familie (20% la baieti si 23%
la fetite). Exita mai multe tipuri de situatii:
a) subiectul declara ca vrea sa se identifice (54 baieti si 28 fetite);
b) identificarea secreta cu bebelusul reprezentat primul in desen;
c) bebelusul e personaj supraadaugat identificarea unei dorinte oprite la
cenzura de sine.
Total 255 cazuri (21%) din totalul cazurilor.
Concluzii
Desenul familiei permite sa se descifreze modul in care evolueaza
cupilul rivalitatea fraternala din interiorul sau.
Rezolvarea poata sa aiba caracteristici patologice in orice caz are
caracteristici variate:

- agresivitatea dominanta se exprima prin reactii violente cae

evidentiaza conflictele. Trasaturi de character, gelozie, acte agresive
ce alterneaza porturile.
- Cu cat agresivitatea este mai inhibata cu atat se converteste mai mult
in reactii depressive (contra sa insasi);
- Rezolvarea prin regresie si identificarea cu ultimul nascut- proiecteaza
si imaturitatea (dificultati scolare).
E mai bine (pedagogic) sa se exteriorizeze agresivitatea. Reactia
depresiva e nevrotica sin u rezolva nimic. Baietii exprima mai adesea forme
de agresivitate deschisa tind sa elimine rivalii, sa se prezinte drept cpiii mici
sau sa se prezinte parinti care nu vor copii.
Fetitele , din contra, au mai multe stari depressive si reactii regressive.
Desenele fetitelor sunt mai bogate in personaje. Ele deseneaza adeseori si
veri, verisoare, prieteni, dandu-le adesea nume fapt rar la baieti.
2. Reactiile cu parintii. Conflictele oedipiene.
I.
Stadiul preoedipian si oedipian.
La 6-7 ani varsta de debut a desenului familiei, copilul este deja dezvoltat
relative afectiv si sexual. Doreste sa fie mangaiat, este atras de intimitatea
afectiva. Este curios de tot ceea ce este legat de sexualitatea, de intimitatea
dintre parinti, de misterul fecuntatiei si al nasterii copiilor. Conflictele
fraternale sunt strans amestecate cu conflictele oedipiene ca atare
rivalitatea fata de un nou nascut nu este doar atat, ci in mod egal si fata de
parinti care accord atentie bebelusului.
Stadiul preodipian si eodipian sunt stadii de maturizare. In stadiul
preodipian are relatii binare cu parintii care-l htaneste (mama). Acesta este
singurul obiect al afectiunii, rialitatea fraternala este legata in acest stadium
de refuzul de a inparti afectiunea mamai cu alti frati.
In stadiul oedipian relatia binara devin tertiala- mama si tata reprezinta
doua personae disticte cu roluri opuse in mare parte. Asadar de mama devine
regresiva (nematurizare). Atasamentul fata de tata este progresiv- deoarece
tatal reprezinta in familie factorul dynamic care de taseaza copilul de
dependenta materiala si-l inping spre o disponibilitate afectiva mai larga.
Exista in acest stadium o latenta atractie sexuala. Atractia spre parintele
de sex opus. La baieti schimbarea e mai facila, la fetite este mai grea. Alt
element al complexului Oedip este rivalitatea cu parintele de aceasi sex.
Baiatul vrea inconstienr sa fie in locul tatalui in afectiuneqa mamai, iar fiica
in locul mamei in afectiunea tatalui. Acestea sunt situatii oedipiene normale.

Laturile semnalate se observa in imitatia mai mult sau mai putin

constienta a printelui pe care copilul vrea sa-l egaleze (aceasta aspiratie
creeaza la baieti virilitatea iar la fetite feminitatea).
In cazuri patologice toate acestea se accentueaza si devin paroxisticeincorporandu-se fie in conflicte exterioare, fie in conflicte interioare (cand
cenzura e prea mare).
Complexului Oedip nu este numai gelozie egresiva ci si atractie sexuala
fata de psrintele de sex opus si conflicte interioare generatoare de angoase.
Toate sunt insa constiente.
Complexul este incarcat afectiv intens.
Exista foarte multe si diverse situatii oedipiene. Cele usor de interpretat
insa sunt sentimentele de agresivitate sau dragoste- acestea ne camuflate
(comlexul Oedip fara refulare) cand este refulare nu se vede nimic. Cele
doua sentimente sunt mascate. Apararea de sine este foarte active.
La un anxios obijnuit copilul se distanteaza de unul dintre parintii sai si
aceasta pentru ca este nterzisa o mare intimitatte intre ei sub influenta
apararii de sine.
II.

Diferentierea sexelor in stadiul oedipian

Aflat in situatia triunghiulara ca pozitie afectiva copilul deseneaza

distict mama de tata.
In cazul in care nu este evidenta diferenyierea este orba de un
induciu de inmaturitate. (La 6-7 ani 50% din desene reprewzinta
diferentierea, la 10 ani 75%, iar la 14 ani 90%).
Foarte rar diferentierea se exprima printr-o figurare naiva a
angoaselor sexuale pentru ca dezvoltarea generala psihica a copilului de 6
ani a dobandit formatii reactionarea decente (blameaza exchibitionismul).
Nu este vorba in astfel de cazuri de deficit de inteligenta.
De obiecei persoanele mature sunt prezentate inbracate si diferentele
sexuale se exprima prin vestimentatii si prin caracteristici sexuale (la barbate
picioare lungi, umeri lati, fata patreta, par scurt, barba, mustata- pentru femei
rorace specific, member mai scurte, fata rotunda, par mai abundant si mai
ingrijit).
Persoanele mari se difertiaza de obicei din fata, ca fiind in repaos la
fotograf. La baieti sunt in 32% cazuri in profil sau in miscare, la fetite abia
in 12% din cazuri.
Virilitatea la baieti se exprima symbolic prin pipa, tigara, cutit
(pumnal), sabie, reoler. Apar si simboluri feminine poseta, flori etc.

III.

Situatiile oedipiene france.

Exprimarea intensitatii complexului Oedip este dependenta de

incarcatura lui (dar se observa prin cenzura) in caz de mascare complexul
este refulat.
Temele france indica lipsa de refulare, dar aceste teme pot exprima
un conflict oedipian intens sau o aparare de un insufficient de dezvoltatre
unepri anxietate.
Identificarea cu parintele de acelasi sex normal. Se exprima astfel
rivalitatea sau feminitatea. Daca identificarea o face cu parintele de sex
opus ceva nu este inregula. Cam 80% din copii fac identificarea cu
parintele de sex opus.
In testul Maurice Ponot primul desenat este cel privilegiat pentru
identificare. Identificarea cu primul desenat este de 390 cazuri din 1200
adica aproximativ o treime din subiecti.
Cand primul desenat este tatal, baietii se identifica in 30% din
cazuri, ceva mai mult de o treime. Fetitele se identifica in 25% din cazuri
adica aproape jumatate.
Cand 14% baieti si 8% fetite nu se identifica cu persoana desenata
prima.
Se poate considera ca primul desen este cel al identificarii de
dorinte identificare declarata este mult mai supusa Eului decat
identificarea inconstienta in avertismentul inconstient.
Apropierea in desen de parintele de sex opus.
Identificarea cu parintele de acelasi sex este rara (cenzura de sine).
Este frecventa apropierrea de parintele de sex opus cu o inpartire de copii
intre ei- positional apar aspecte interesante.

Sara de 2 ani tine mana

mamei (7 ani in realitate)
mana fetitei de 8 ani e cu tata
Marie Claude se identifica cu
el. Din desen lipsesc alti 2
frati. (Marie are 13 ani).

Elise (are 15 ani). In desen la

stanga fratele cu mama, la
dreapta fiica cu tata. Elise se
identifica cu acea fetita.

Jacques (13 ani si jumatate). Se identifica cu baiatul de 15 ani ce este

langa mama (ultima) tot atat de puternuc si agil ca si tata. Se pare ca cel
mic este favorizat de tata.
Agresivitatea geloasa in portiva paribtelui de acelasi sex.
Ostilitatea prea mare este cenzurata de apararea Eului Psihodrama poate
pune in evidenta situatiile complexe.
Desenele in care copilul este distantat de parinte care se tin de mana
(frustrare). Totusi in desenul lui Henry care este nevrotic aceasta
persoana distantata cu care se identifica este un jandarm agresivitate.
Desenele cu teme de gelozie sunt putine. Totusi, este un desen dat
exemplu. Tatal vine de la lucru; mama ii face un semn de salut, baiatul
(Joel) este dupa casa, pandeste un copil de 12 ani (varsta reala alui Joel)
care vile cu bicicleta. Defapt, identificarea mascata este cel cu care umbla
cu bicicleta, cea reala este cel ce pandeste.
Dealorizarea parintelui de acelasi sex.
Fiind rival acesta este devalorizat. Jacqueline deseneaza pe mama la
mijloc, tata se uita la ea fiind putin distantat, ea ibsasi, ultima, este mai
frumoasa ca mama si este mai pregnanta plasata pe primul plan (in fata)
axietatea ascunsa este incorporate in distantele de plan si de marime.

Povestirea, explicatiile lamiresc multe. Si desenele pot av ea teme

dramatice.
Eliminarea parintelui de sec opus
Chiar daca el exista nu este desenat. Este o forma de devalorizare. La
baieti mama este de doua ori mai adesea eliminate din desene decat tata.
La fetite tatal este eliminate de 3 ori mai adesea decat mama. Aceasta este
forma extrema de dealorizare (dorinta arzaroare a copilului de a lua locul
parintelui de acelasi sex, eliminand sexul opus subiect dorinta).
Parintele rival este de asemenea eliminate.
In sutuatia de aparare a Eului (culpabilitatea putarnica) se elimina el
insusi (copilul).
IV. Situatiile oedipiene mascate.
Situatiile oedipiene france s-au exprimat prin atenuare, deplasare,
eschivare, care releva existenta unei anumite cenzuri a Eului.
In temele mascate intentiile oedipe sunt mai profunde. Formatia
reactionala este foarte diversa.
1. agresivitatea oedipiana simbolizata printr-un anomal.
Traestitul e cu cheie: un desen cu niste case, un om si un caine
care este agresiv, copilul spine; cainele va manca pe tatal unui copil
anxios Cristian. Un alt desen, al unui copil de 12 ani cu un retard scolar
de 2 ani (Marcel) consta intr-un sarpe care vrea sa ajunga la tata.
2. relatia de distanta.
In 6% din desene cuplul (parintii) lipsesc la baieti si in 10% la
fetite. Dar pot lipsi si altele. Intre parinti se afla obiecte (masa pusa,
garduri, case etc) sau altele: ziduri sobe scari.
Temele psihodramatice erotism, infantilism fetita va spune ca se
va casatorii cu tata, baiatul cu mama.
3. replierea narcisica asupra sa insasi.
In rare cazuri copilul se deseneaza el primul, cu grija (4,5% baieti,
7% fete). Tendintele narcisice exproma astfel pot sa fie secundare dupa
context, cateodata da inposibilitatea de a se decide pe cine sa aleaga

primul sau si mai adesea datorita unei deceptii ale relatiilor affective cu
parintii deceptii cu punct de plecare in frustrari in faza oedipiana.
Persoanele supraadaugate pot devenii elemente de investisment mascat.
Devalorizarea din dene pot permite descifrari mai profunde.
Uneori copii care se reprezinta primii isi ceeaza o dublura de acelasi
sau de alt sex, cu care intretine relatii stranse si se identifica. De obicei
prezentarea narcisista pune persoana proprie in stare de solitudine.
Desertul afectiv este evident. Uneori pot sa cumukeze regresia,
inversiunea sexuala, relatii de distanta fata de mama, alegerea tatalui ca
protector sic el ce hraneste apararea si inversiune oedipiana.
4. inversia oedipiana apare sub mai multe forme:
a) dragostea tandra pentru parintele opus este inlocuita cu
indiferenta si ostilitate;
b) rivalitatea agresiva fata de parintele rival este inlocuita cu
afectiune tandra.
Este o veritabila formatie reactionalaa Eului. Acestea sunt in acelasi timp
situatii ambivalente.
Se poate considera ca Oedipul negative este la suprafata in constient, iar
Oedupul pozitiv in profunzime in inconstient. Acesta este Oedipul refulat. In
astfel de cazuri actioneaza deseori o bisexualitate native sau traumatisme
afective in raport cu complexul lui Oedip sau amandoua.
Idebtificarea declarata a unui copil cu alt sex este de 8% la baieti (64
cazuri) si 6% la fetite (24 cazuri) plus ambiv alente care sumt foarte
numeroase.
Este descries Pierre (14 ani) care evita mama lui care bea, atasat
apparent de tata care are un fel de pareza. Mama este insa mareu pe langa el.
In desen mama este in prim plan, Pierre este regresiv prezentet fetita de 7
ani, lipsesc mainile celor trei, tatal este devalorizat. Copilul a facut o\pareza
isterica si o tentative de sinucidere. Este ambivalent- T.A.T. a pus in evidenta
culpabilitatea lui Pierre fata de tatal care este fara personalitate. Mama este
ceea care conduce menajul, castiga, lucreaza.
T.A.T. trebuie analizat ca fiind in termini de relatii interpersonale.
Devalorizarea propiei personae duce unori la inersia lui Oedip. Idealul Eului
este erodat copii care ar dori sa fie de alt sex decat cel pe care-l poseda.
5. tema tatalui care hraneste si protejeaza (are grija de familie)

O astfel de familie pune probleme de inmaturitate afectiva daca nu

este reala.
Exista si teme in care tatal face copii, le da sa suga etc. testul P.N a
pus in evidenta astfel de figure.
In denul lui Xav ier tatal este langa leagan- o fetita se joaca cu sfoara,
mama lipeste (deci diostanta de mama, identificarea cu bebelusul
(regresiva). Bebelusul este desenat cu grija.
In desenul lui Jean- sunt doi gemeni regresiv. Identificarea cu tatal
pentru ca este barbat. Mama merge mai in fata, pare a avea rol de comanda.
Concluzii
Temele descries dau mai putin decat cele mascate care pun in evidenta si
forme de baparare ale Eului.
Ostilitatea oedipiana aflata sub interdictie se identifica cu un primal
(deplasare prin rivalitatea paternala).
Apar relatii de tistantare semnificative (de aparare).
Apare Oedipul invers investitia narcisista, refulari, fixatisa orala lsa
mama.
Evolutia desenului familiei
In seriile de desene (ce se pot da) intereseaza elementele constatate si
trasaturile variabile evolutia personalitatii longitudinale apare astfel.
Desenele succesive ale lui Aslette Caterine pun in evidenta evolutia
oedipiana si fraternala evolutia personalitatii complexe si a afectivitatii.
Concluzii generale
- testul familiei ocupa un loc important
- este rapid si cu o aplicatie usoara
- exprima activitatea imaginative creatoare a copilului
- permite explorari de profunzime complexe
- evidentiaza conflictele fraternale si complexul oedipian modul in care
se situeaza un cipil in familie, alegerile sale, dificultatile
- autorul insista asupra ideii psihologia relelatiilor interpersonale nu
poate fi inteleasa fara referinte permanente la psihanaliza
- conflictele pe planurile sondate de test au efecte grae in conduita
scolara
- subiectul este foarte vast si poare studia caracterul tip al maturizarii
psihomotrice din desene, caracteristicile diferentiale ale celor doua
sexe.