EVALUAREA DIDACTICA

Evaluarea este o componenta a procesului de invatamant. Ea reprezinta

totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, se organizeaza si interprezeaza
datele obtinute in urma aplicarii unor instrumente de masurare, elaborate in
conformitate cu obiectivele propuse, in scopul emiterii unei judecati de
valoare pe care se bazeaza o anumita decizie in plan educational.

Evaluarea are rolul de a masura si aprecia eficienta procesului de predare-

invatare, de a asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite, nivelul,
performantele si eficienta acestora la un moment dat. Evaluarea este actul didactic
care determina promovarea sau nepromovarea elevilor dintr-o etapa de invatare in
alta.

Prin activitatea de evaluare se desemneaza actiunea de masurare si apreciere a

rezultatelor scolare, iar prin aceasta din urma se desemneaza cunostinte, abilitati ,
dezvoltarea proceselor intelectuale.

OPERATII ALE EVALUARII:

Masurarea este operatia de inregistrare si cuantificare a rezultatelor prin aplicarea

unor instrumente de evaluare. Ea reprezinta actiunea de interpretare si apreciere a
performantelor celor evaluati prin raportarea la indicatori de performanta, la
standarde de performanta.

Aprecierea consta in emiterea unor judecati de valoare asupra rezultatelor obtinute

prin masurare, cu raportarea la criterii date sau prin compararea acestora cu
scopurile urmarite.

Decizia reprezinta ansamblu de concluzii desprinse in urma interpretarii datelor

obtinute prin masurare si apreciere, continuate prin adoptarea unor masuri sau
solutii pentru imbunatatirea activitatii in etapa urmatoare a procesului de
invatamant.

FUNCTII ALE EVALUARII:

 functia diagnostica- vizeaza daca o activitate intructiv-educativa s-a derulat

ori a avut loc in conditii optime. Aceasta urmareste stabilirea punctelor slabe
din pregatirea elevilor ce urmeaza a fi supusa interventiei ameliorative;

 functia prognostica- informeaza despre acele insusiri ale elevului pe care se

va pune accentul in activitatea educativa viitoare. Functia prognostica
urmareste deciziile adoptate pentru desfasurarea activitatii in etapele
urmatoare;

 functia motivationala- de stimulare a eforturilor de invatare, de formare a

abilitatilor, de orientare scolara si profesionala a elevilor dar si de stimulare
a spiritului de responsabilitate a profesorilor pentru nivelul calitativ de
pregatire asigurat

 functia de constatare si apreciere a rezultatelor produse

 functia selectiva – asigura ierarhizarea si clasificarea elevilor intr-un mediu

competitiv, precum si satisfactia, recompensarea elevilor (burse, premii)

 functia de reglare si autoreglare a procesului de invatamant.

FORME ALE EVALUARII

 Dupa momentul cand se desfasoara evaluarea sau modul in care se integreaza
in procesul didactic distingem: evaluarea initiala (predictiva), evaluarea
continua (formativa), evaluarea finala (sumativa).

EVALUAREA INITIALA (predictiva) se realizeaza la inceputul unui

program de instruire sau la inceputul unui nou ciclu curricular, la inceputul anului
scolar sau daca o clasa este preluata de un alt profesor.

Evaluarea initiala urmareste stabilirea nivelului de pregatire al elevilor. Astfel,

informatiile obtinute il ajuta pe profesor sa identifice nivelul de achizitii al elevilor
in materie de competente, abilitati si cunostinte, ii ofera un sprijin in planificarea
activitatilor de predare si invatare viitoare si chiar in realizarea unor programe
diferentiate in functie de capacitatile elevilor. Pentru a realiza o evaluare initiala
eficienta, este necesara o buna cunoastere a programelor scolare, nu numai a clasei
la care se face evaluarea.

Este deosebit de important preocuparea pe care o are invatatorul pentru

cunoasterea elevilor ce vor fi primiti in clasa 0 intrucat acest lucru sporeste sansele
de reusita ale copiilor in ceea ce priveste integrarea lor scolara. Prin urmare
evaluarea initiala (predictiva) indeplineste functia de diagnosticare si prognoticare,
de pregatire a noului program de instruire.

EVALUAREA CONTINUA (formativa)- insoteste intregul parcurs didactic,

ii ofera profesorului posibilitatea de a se raporta la obiectivele programei, de a
urmari progresul elevilor. Are efecte reglatoare asupra intregului proces didactic,
verificand sistematic progresele elevilor.

Evaluarea continua permite cunoasterea, identificarea neajunsurilor, a punctelor

critice dupa fiecare secventa de instruire si deci adoptarea unor masuri de
recuperare fata de unii elevi si de ameliorare a procesului. Astfel ea indeplineste
functia de constatare a rezultatelor si de sprinjinire continua a elevilor, precum si
functia motivationala.

Secvente de evaluare formativa se pot insera in orice moment al lectiei, in

functie de obiectivele urmarite. Spre exemplu, daca se urmareste capacitatea
elevului de a utiliza semnele de punctuatie potrivite, momentul de verificare
trebuie sa urmeze dupa predarea-invatarea semnelor respective.

Asadar, evaluarea continua e un mijloc eficace de prevenire a situatiilor de esec

si indeplineste o importanta functie motivationala prin intermediul ei realizandu-se
un feedback continuu.

EVALUAREA FINALA (sumativa)- se realizeaza la sfarsitul parcurgerii unei

unitati de invatare, la sfarsit de semestru, de an scolar. Este sitetica, globala si
infeplineste functii de certificare a competentelor dobandite si de ierarhizare a
elevilor.

Evaluarea finala trebuie sa acopere obiectivele de referinta urmarite pe

parcursul unei unitati de invatare, al unui an scolar sau de-a lungul unui ciclu
curricular.

Rezultatele constatate in cadrul acestui tip de evaluare pot fi folosite pentru

preintampinarea greselilor la alte serii de cursanti; Permite aprecieri cu privire la
prestatia profesorilor, dar si a performantelor elevilor. Evaluarea finala deplaseaza
motivatia elevilor catre obtinerea unui rang mai inalt in ierarhia grupului, punand
accent pe competitie generand totodata stres, teama, anxietate.

METODE DE EVALUARE – traditionale, alternative-

Metodele de evaluare sunt cai, instrumente, modalitati de actiune prin intermediul
carora, evaluatorul obtine informatii in legatura cu randamentul scolar al elevilor,
cu performantele acestora, cu nivelul de stapanire a cunostintelor.

Distingem doua categorii principale de metode de evaluare:

 metode traditionale: evaluare orala, evaluare scrisa, evaluare prin probe

practice;

 metode alternative de evaluare: observarea sistematica, protofoliul,

investigatia, proiectul, autoevaluarea.

Evaluarea orala

Evaluarea orala se realizeaza printr-o conversatie pe baza careia cadrul didactic

stabileste cantitatea informatiei si calitatea procesului si a produsului activitatii de
invatare in care a fost implicat elevul.

Acesti tip de evaluare favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare orala a

elevilor intrucat permite comunicarea deplina dintre cadrul didacti si elev, intre
elev si clasa de elevi din care face parte. Mai mult de atat, evaluarea orala ofera
posibilitatea de a clarifica si corecta imediat eventualele erori sau neintelegeri ale
elevului in raport cu un continut stiintific specific, asigura feedback-ul mult mai
rapid.

Prin intermediul acesteia se faciliteaza evaluarea inclusiv a unort trasaturi de

personalitate: maniere, toleranta la stres, structura si calitatea limbajului-vorbit,
dictie, fluiditatea exprimarii.

Un dezavantaj al folosirii acestei metode este dat de faptul ca performanta

elevului poate fi afectata din cauza starii emotionale in momentul raspunsului ceea
ce confera acesteia un grad scazut de validitate si fidelitate; se consuma mult timp
in cazul in care se evalueaza toti elevii. Acest tip de evaluare solicita elevul sa
raspunda verba la o sarcina transmisa cu sau fara elemente auxiliare de scprijin. In
plus, intrevin o multitudine de variabile care afecteaza obiectivitatea ascultarii:
starea de moment a profesorului/evaluatorului, gradul diferit de dificultate a
intrebarilor formulate, starea psihica a elevilor.

In elaborarea si desfasurarea evaluarilor orale un rol deosebit de important il

are stabilirea prealabila a obiectivelor si selectarea lor in functie de situatia
concreta, astfel profesorul ca sti in mod clar care este informatia corecta pe care
doreste sa o obtina din partea elevilor.

Proba scrisa

Proba scrisa poate fi folosita in toate tipurile de evaluare si la toate nivelurile de

scolaritate. Aceasta are o valoare formativa mai amre decat celelalte modalitati de
evaluare, fiind evaluate capacitati, depinderi si abilitati pe care evaluarea orala nu
le poate pune intotdeauna in evidenta. Comparativ cu probele de evaluare orala,
sunt evaluati mai multi elevi intr-un timp relativ mai scurt.

Metoda probei scrise este agreata in mod special de elevii care sunt mai timizi
si de cei care necesita o perioada mai mare de timp pentru elaborarea raspunsului.

Un neajuns al acestei metode este ca implica un feedback mai slab intrucat

evantualele erori sau raspunsuri incomplete nu pot fi operate, eliminate prin
interventia profesorului, momentul corectarii si al validarii rezultatelor realizandu-
se cu intarziere.

Probe practice
 Evaluarea prin probe practice vizeaza identificarea capacitatilor de aplicare
practica a cunostintelor dobandite de catre elevi, a gradului de incorporare a unor
priceperi si deprinderi concretizare in anumite activitati materiale.

Pentru realizarea cu succes a unei activitari practice, elevilor trebuie sa li se

aduca la cunostinta urmatoarele aspecte:

 Tematica lucrarii;

 Etapele ce trebuie parcurse pentru obtinerea produsului final;

 Modul in care acestea vor fi evaluate (barem de corectare);

 Conditiile oferite elevilor pentru realizarea lucrarii respective (aparate,

spatii, instrumente)

Principalul instrument de evaluare a rezultatelor elevilor este testul. Acesta poate

fi: standardizat, initial, de progres sau final.

In elaborarea si aplicarea testelor exista mai multi pasi de parcurs:

 Stabilirea continutului si a obiectivelor;

 Formularea itemilor;

 Elaborarea baremului de corectare;

 Aplicarea testului;

 Evaluarea;

 Interpretarea rezultatelor.

Un test este bine intocmit atunci cand masoara exact ceea ce si-a propus.
Prin metodele alternative de evaluare se urmareste evaluare personalitatii elevului,
in acest caz ele avand o insemnatate mai mare decat cele traditionale enuntate mai
sunt, deoarece acestea din urma nu pot masura comporntamentele hotaratoare in
formarea elevului.

Observarea sistematica a comportamentului elevilor

Acesta metoda se realizeaza atat in evaluarea procesului (a modului de executare

a sarcinii primite), cat si a produsului realizat de elevi (povestirea, proiectul).
Observarea comportamentului elevilor este realizata in cadrul orelor, furnizand
numeroase informatii utile, greu de obtinut prin alte cai.

Urmarind activitatea elevului, modul in care raspunde cerintelor, participarea

lui afectiva la activitatile pe grupe sau frontale, profesorul isi poate construi o
imagine despre fiecare elev, imagine ce poate fi consemnata in trei modalitati:

 fisa de evaluare (este utilizata in cazul elevilor care au nevoie de sprijin in

invatare, fiind de un real folos in vederea schimbarii sau imbunatatirii
strategiei predarii-invatarii-evaluarii)

 scara de clasificare (indica gradul in care o anumita caracteristica este

prezenta, frecventa cu care apare un comportament)

 fisa de control/verificare (inregistreaza daca o caracteristica sau o actiune

este prezenta in comportamentul elevului)

Pentru ca observarea comportamentului sa fie realizata cu succes, profesorul

trebuie sa stabileasca clar scopul si obiectivul urmarit, sa elaboreze un plan riguros
de observatie, sa consemneze imediat cele observate (protocol de observare), sa
efectueze un numari optim de observatii si nu in ultimul rand sa realizeze
observatia intr-un mod discret fara ca elevul sa isi dea seama ca se afla sub
observatie.

Portofoliul

Portofoliul este ,,cartea de vizita” a elevului si reprezinta o modalitate de

evaluare complexa intrucat include rezultatele obtinute prin toate celelalte metode
si tehnici de evaluare.

Protofoliul urmareste progresul elevului, de la un semestru la altul, de la un an la

altul utilitatea lui fiind marcata de toti agentii educationali:

 elevii isi pot urmari progresul;

 elevii si profesorul pot comunica, fiecare element este verificat si corectat de

catre invatator, observatiile fiind notate in scris si atasate lucrarilor elevului;

 elevul profesorul si parintii pot avea un dialog concret, parintii putand

urmari si ei la randul lor evolutia, atitudinea copilului fata de disciplina de
invatamant, observatiile profesorului atragandu-le atentia asupra unor
eventuale probleme ce asteapta solutionarea.

Portofoliul ii ofera invatatorului o imagine complexa asupra personalitatii

elevului, deschide calea spre o comunicare lipsita de constrangeri intre cei trei
profesor-elev-parinte, ii ofera elevului posibilitatea generatoare de satisfactii in
asumarea responsabilitatii propriilor achizitii intelectuale.

Portofoliul surprinde creativitatea elevilor, iar profesorul trebuie sa

demonstreze flexibilitate apreciind elementele suplimentare introduse in structura
sa.
 Spre exemplu portofoliul la limba romana ar putea include: teste initiale si finale
de verificare a cunostintelor, probe scrise si practice, fise de lectura, autoevaluarile
elevului, note de calatorie realizate cu ocazia unor excursii etc.

Proiectul

Proiectul este o metoda interactiva care ii solicita oe elevi in a realiza cercetari,

activitati pe grupe, interesandu-se de ceea ce se petrece in scoala si in afara ei.
Proiectul poate fi realizat individual sau in grup si este o metoda a carei efectuare
incepe in clasa, este continuata acasa, pe parcursul a catorva saptamani, timp in
care elevul are permanente consultari cu profesorul si se inchete tot in clasa, prin
prezentarea in fata colegilor a rezultatelor obtinute sau a produsului finalizat.

Realizarea unui proiect impune clarificarea inca de la inceput a modalitatii de

desfasurare si evaluare a proiectului, astfel profesorul stabileste impreuna cu elevii
urmatoarele aspecte:

 Tema proiectului

 Planificarea activitatii: stabilirea obiectivelor a grupelor, repartizarea

sarcinilor de lucru.

 Stabilirea resurselor materiale necesare

 Data finalizarii proiectului- se recomnada un timp mai indelungat de

realizare pentru ca sa i se ofere elevului posibilitatea parcurgerii bibliografiei

 Cercetarea propriu-zisa – este nuantat rolul profesorului (totore, evaluator

continuu sau final)

 Rezultatul evaluarii – produsul sau procesul

 Prezentarea rezultatelor cercetarii

  Evaluare proiectului

Cercetarea propriu-zisa si realizarea materialelor se face acasa. Aprecierea poate fi

analitica, bazata pe criterii bine stabilite sau globala.

Munca in echipa, in cadrul proiectului, contribuie la intarirea coeziunii grupului,

la formarea responsabilitatii in vederea realizarii sarcinii asumate.

Realizarea proiectelor este o activitate care poate oferi numeroase satisfactii

elevilor, oferindu-le sansa exprimarii variate, in limbaj stiintific, artistic, oral si in
scris. Metoda proiectului stimuleaza creativitatea elevilor, si le cultiva increderea
in fortele proprii.

Investigatia

Investigatia poate fi individuala sau de grup, ea incepe, se desfasoara si se

incheie in clasa. Elevul primeste o sarcina prin instructiuni precise si trebuie sa
inteleaga si sa rezolve sarcina, oferind dovada utilizarii unei palete largi de
cunostinte si capacitati: cooperare, flexibilitate, creativitate, initiativa dar si de a
explora situatii noi de invatare.

Metoda investigatiei contribuie la dezvoltarea capcaitatilor de ordin aplicativ al

elevilor, mai ales in cazul rezolvarii de probleme sau de dezvoltare a capacitatilor
de argumentare, a gandirii locigice.

Metoda este utila in cadrul orelor de receptare a textelor literare obisnuindu-i pe

elevi cu primii pasi ai textului liric sau epic.

Exemplu concret de aplicare a metodei investigatiei in abordarea unui text epic:

 citeste textul

 noteaza formula de inceputl si de incheiere a basmului

  stabileste ideile principale

 prezinta personajele basmului evidentiind o trasatura relevanta

 povesteste basmul folosindu-te de gesturile, mimica si intonatia

corespunzatoare.

Autoevaluarea

Autoevaluarea este modalitatea prin care elevul isi dezvolta capacitatile

evaluative, comparand nivelul la care a ajuns cu obiectivele si cu standardele
educationale, impunandu-si un program propriu de invatare.

Dezvoltarea capacitatii de autoevaluare in cadrul elevilor se poate realiza prin:

autocorectare ( depistarea erorilor in realizarea sarcinilor de invatare), autonotare
controlata (in care elevul este solicitat sa isi acorde o nota care se negociaza mai
apoi cu profesorul), apreciere obiectiva a personalitatii.

Autoevaluarea urmareste comportamentele din domeniul afectiv care pot fi

evaluate prin:

 chestionare (elevul poate sa ia masuri in vederea imbunatatirii rezultatelor

sale scolare)

 scari de clasificare- ii ajuta pe elevi sa aprecieze rezultatele obtinute, sa

constientizeze necesitatea depunerii eforturilor in vedere atingerii
obiectivelor stabilite, cultiva motivatia elevilor fata de invatatura.

Aceste instrumente de autoevaluare a elevilor isi gasesc locul in portofoliu,

putand fi prezentate periodic parintilor, impreuna cu fise de observare a
comportamentului elevilor intocmite de profesor.
 ERORI IN EVALUAREA DIDACTICA

Conform lucrarii Pedagogice, factorii perturbatori ai evaluarii generati de

activitatea si trasaturile de personalitate ale cadrului didactic sunt:

 Efectul halo- consta in supraaprecierea sau sub aprecierea rezultatelor unui

elev sub influenta impresiei generale pe care si-a facut-o in timp profesorul
despre elevul respectiv. Astfel profesorul nu remarca progresele sau partile
pozitive ale elevului slab, dupa cum nici minusurile celui bun.

 Efectul bland se exprima in tendinta de a aprecia cu indulgenta persoanele

cunoscute, profesorul dovedind o mai mare precizie in notare abia dupa
cunoasteera mai bine a tuturor elevilor.

 Efectul de generozitate consta in acordarea unor note excesiv de mari in

raport cu nivelul de pregatire a elevilor prin probe deosebit de usoare si o
exigenta scazuta (mascheaza nereusita profesorului).

 Efectul Pygmalion are ca efect modificarea comportamentului elevului in

raport cu convingerea profesorului ca acel elev nu poate satisface cerintele
scolare. Pe de alta parte, increderea in posibilitatile elevilor si increderea in
reusita lor constituie un puternic factor motivational, care creste
performantele acestora.

 Efectul de contaminare se refera la situatia in care cunoasterea notelor

atribuite de ceilalti profesori influenteaza aprecierea unui evaluator.

 Efectul de contrast apare atunci cand un elev primeste o nota mai buna sau
mai slaba datorita comparatie cu rezultatul anterior. Efectul apare prin
accentuarea a doua insusire contrastante care survin in timp si in spatiu.
  Efectul de ordine- se datoreaza factorilor de oboseala, indispozitia, lipsa de
interes. Astfel, unii profesori pot fi mai exigenti intr-o anumite parte a zilei
si mai putin exigenti in alta. Invatatorul trebuie sa dovedeasca constanta in
evaluare, indiferent de partea zilei/anului scolar/semestrului.

Alte surse de eroare in evaluare o constituie personalitatea elevilor

(nepotrivirea dintre instrumentele folosite in evaluare si diferitele insusiri ale
personalitatii elevilor), dar si obiectelor de invatamant.

TIPURI DE ITEMI

Itemul pedagogic reprezinta cerinta, intrebarea la care trebuie sa raspunda

elevul; este un element al unei probe de evaluare au al unui test pedagogic, deci al
instrumentului de evaluare.

Astfel distingem urmatoarele categorii de itemi:

 itemi obiectivi: itemi cu alegere multipla, itemi cu alegere duala, itemi de

tip pereche;

 itemi semiobiectivi: itemi cu raspuns scurt, itemi de completare; intrebarea

structurata;

 itemi subiectivi: itemi de tip rezolvare de problema, itemi cu raspuns

elaborat/tip eseu(structura sau nestructurat).

Itemul cu alegere multipla (IAM)

Acest tip de item se mai numeste si itemul de selectie, deoarece elevul trebuie sa
aleaga unul sau mai multe raspunsuri bune dintre mai multe variante, unde alaturi
de raspunsurile corecte se afla si distractori (raspunsuri care au functia de a induce
in eroare).

Acest tip de item este eficient mai ales in cazult definitiilor, asemanarilor,
diferentelor, relatiilor cauza-efect. Itemul cu alegere multipla il obisnuieste pe elev
sa discrimineze intrucat el trebuie sa aleaga din mai multe variante de raspuns.

Limitele acestui tip de item este dat de faptul ca nu permite evaluarea

anumitor aspecte ale randamentului scolar sau a altor abilitati decat cele cognitive.
Mai mult capcanele, variantele false eficiente sunt dificil de gasit in numar
suficient. Este dificil de prevazut timpul necesar elevilor pentru terminarea probei
care contine mai multi itemi de acest fel.

Itemul cu alegere duala (IAD)

Presupune alegerea unei variante din doua posibile. Elevul este pus in postura de a
selecta unul din doua raspunsuri construite pe principul ori/ori: adevarat/fals,
da/nu, acord/dezacord.

Acest tip de itemi sunt folositi in recunoasterea unor termeni, date factuale,
principii. Utilizarea frecventa a acestui tip de item poate produce un efect negativ
asupra invatarii.

Itemii de tip pereche (ITP)

Presupune stabilirea unor corespondente, asocieri intre elementele distribuite pe

doua coloane: termeni/definitii; reguli/exemple; parti componente/intrebuintari. In
realizarea itemilor pereche, pentru a evita ghicirea solutiilor prin eliminare,
numarul acestora trebuie sa fie mai mare.

Itemul de tip pereche are o mai mare capacitate de control decat itemul
subiectiv si favorizeaza claritatea in expunerea problemei de rezolvat.
 Un neajuns al acestui tip de item este faptul ca nu permit elevului sa se exprime
in cuvinte proprii, iar faptul ca raspunsul poate fi dat la intamplare scade uneori
fidelitatea.

Itemul cu raspuns scurt

Intrebarire sunt itemi care permit evaluarea orala sau scrisa. Intrebarea clasica
vizeaza un raspuns astepta.

Exemple intrebariL: Cine este…? Cand s-a intamplat…..? Care este…..?

sau

Enunt: recopiati/Transcrieti urmatorul text.

Cerinta: Treceti verbele din fraza urmatoare la forma pasiva.

Prin folosirea acestui tip de item se pot formula mai multe intrebari intr-un timp
limitat, nu lasa posibilitatea elevului de a ghici raspunsul si de a-si ascunde
ignoranta in spatele cuvintelor, favorizeaza apelul la cunostinte.

Itemul de completare

Consta in aceea ca elevl trebuie sa completeze cuvintele care lipsesc dintr-un

enunut, dintr-o fraza. Evident, este vorba de cuvinte cu incarcatura informationala
maxima.

Distingem :

 Text lacunar- frazele sunt alcatuite in asa maniera incat cuvintele care
lispesc sa fie identificare si acordate in functie de text.

 text,,perforat”- cadrul didactic ,,perforeaza” un text invatat de elevi omitand

cuvintele cu o anumite peridiocitate. Elevult trebuie sa completeze textul
pronuntand sau completand cuvintele care lipsesc.
 Prin folosirea acestui tip de item se pot formula mai multe intrebari intr-un
timp limitat, nu lasa posibilitatea elevului de a ghici raspunsul si de a-si ascunde
ignoranta in spatele cuvintelor, favorizeaza apelul la cunostinte.

Intrebarea structurata

Acest tip de item acopera distanta dintre tehnicile de evaluare cu raspuns liber
(deschis) impuse de itemii subiectivi si cele cu raspuns limitat (inchis) impune
de itemii de tip obiectiv. O intrebare structurata exprima o cerinta generala
centrata pe o problematica importanta careia i se ataseaza mai multe
subintrebari legate intre ele de un element comun. Se recomandă ca răspunsul
subîntrebării următoare să nu fie dependent de răspunsul corect al întrebării
anterioare.

Rezolvarea de probleme

Acest tip de item se refera la o situatia-problema, sarcina de lcru, cu care elevul se

confrunta, cu un caz pentru care nu exista o solutie invatata anterior. Scopul este de
a pune elevul sa isi foloseasca capacitatile si deprinderile insusite la obiectul
respectiv pentru a formula o posibila solutie a problemei.

Rezolvarea de probleme stimuleaza gandirea critica a elevilor si ofera

posibiliteate testarii unei game largi de abilitati. Un neajuns al folosirii acestui tip
de item este dat de faptul ca necesita mai mullt timp pentru evaluare intrucat
schema de notare este mai dificil de realizat.

In realizarea rezolvarilor de probleme, situatia-problema trebuie sa fie in

concordanta cu varsta si nivelul de pregatire al elevului, iar formularea cerintelor
trebuie sa fie adecvata.
 Itemul cu raspuns elaborat/tip eseu

Solicita elevilor construirea unui raspuns liber, conform unui set de cerinte date.

Pot fi:

-eseu structurat- raspunsul este dirijat si ordonat cu ajutorul unor cerinte, sugestii,
indicii; proiectarea necesita un timp relativ redus dar pe de alta parte schema de
notare este greu de realizat.

-eseu liber/nestructurat- prin care se valorifica originalitatea, creativitatea

neexistand cerinte impuse in structura. La fel ca si in cazul eseului structurat,
proiectarea necesita un timp relativ redus dar pe de alta parte schema de notare este
greu de realizat.

Avantajul major al acestui tip de item consta in aceea ca acorda elevului

libertatea de expresie si il obliga pe elev sa studieze toata materia, toate punctele
importante ale programei. De asemenea utilizarea acestui item este un mijloc
eficare pentru a evalua exprimarea scrisa si anumite tipuri de obiective pedagogice
cum ar fi cele care se raporteaza la abilitati de structurare a unei opinii sau a unei
idei.

EVALUAREA PRIN CALIFICATIVE SI DESCRIPTORII DE

PERFORMANTA

NOTA SCOALARA reprezinta aprecierea exprimata prin numere sau

calificative care stabileste in mod global pregatirea, performantele pe care elevul le
are in urma actului de evaluare. Ea reflecta, totodata, progresul scoalr si
transformarile elevului, ca urmare a participarii acestuia la procesul de instruire si
educatie.
 Evaluarea prin calificative este evaluarea calitatica cu caracter preponderent
formativ si are in vedere activizarea elevului ca participan la propria formare,
constientizandu-i permanent nivelul propriilor performante, dar si caile pe care
trebuie sa le urmeze in invatare.

Astfel acesta ajunge sa faca eforturi constiente pentru dobandirea unor

capacitati,competente, abilitati care sa-i permita operationalizarea cunostintelor si a
informatiilor in asa fel incat procesul instructiv- educativ sa devina eficient pentru
el.

Evaluarea si aprecierea prin calificative necesita elaborarea descriptorilor de

performanta care indica nivelul de competenta/capacitatea atinsa de fiecare elev la
o anumita disciplina, in functie de obiectivele de referinta ale programei scolare
pentru clasa respectiva (obiectivele de referinta indica rezultatele astepta ale
invatarii).

In activitatea de evaluare, obiectivele de referinta ale programei scoalare sunt

transformate in descriptori de performanta, exprimati in termeni de realizare.

Distingem patru nivele ale descriptorilor de performanta:

 calificativul ,,foarte bine” exprima acumularea cunostintelor cerute,

capacitatea de a opera cu ceea ce a invatat.

 calificativul ,,bine” corespunde sitautiei in care elevul poseda cunostinte,

insusite bine, este capabil nu numai de a le recunoaste ci si sa le utilizeze in
situatii similare, ofera garantia unor progrese, de aceea si se acorda credit.
  calificativul satisfacator minimul acceptabil, presupune insusirea unui
cuantum de cunostinte si formarea unor capacitati care permit elevului sa
abordeze etapa urmatoare cu sansa de a reusi.

 calificativul nesatisfacator sanctioneaza insuccesul si face necesare masuri

recuperatorii.

Evaluarea prin calificative ilustreaza, competivitatea care se poate instala intre

elevi, astfe, fiecare va invata pentru a arata cat de mult a acumulat, cat de bine
stapaneste anumite deprinderi.

Principalul dezvantaj al evaluarii prin calificative ste ca poate crea o imagine

falsa asupra propriilor capcaitati si cunostinte detinute la un moment dat. Pentru
elevii care detin calificativul foarte bine se creeaza, neintentionat, o falsa impresie
ca acestia se afla intotdeauna la nivelul maxim, neluandu-se in seama ca limitele
acestui calificativ sunt foarte largi.

STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANTA

Programele scolare pentru disciplinele de invatamant incep prin a enunta

obiectivele de referinta, astfel activitatile de invatare sunt organizate pentru
realizarea fiecarui obiectiv de referinta in parte. Continuturile sunt mijloace prin
care se urmareste atingerea obiectivelor cadru si de referinta propuse.

In ceea ce priveste standardele curriculare de performantã, acestea vizeazã

performantele elevilor în situatia de evaluare sau de examinare. Ele se aflã la
interfata dintre curriculum si evaluare/examinare si, în esentã, sunt formulãri, în
termen de comportamente observabile, a ceea ce elevii stiu si pot sã facã în
contextul curriculum-ului parcurs. Acestea descriu ceea ce trebuie sã fie atins –
realizat – performat de cãtre elevi dupã parcurgerea unei etape de formare si
actioneazã ca „tinte” cunoscute de cãtre elevi, cât si de cadrele didactice, de
urmãrit în demersul lor comun. referitor la nivelurile la care sunt formulate, acestea
pot fi nivelurile de performantã minim acceptabile, pe cele ale performantei tipice
(sau medii), si pe cele ale performantei optime sau de excelentã.

Standardele sunt formulate in acord cu programele scolare ale ciclului de

invatamant si reprezinta baza de plecare pentru elaborarea descriptorilor de
performanta si a criteriilor de notare si descriu performantele pe care trebuie sa le
demonstreze elevii la finalul unui ciclu scolar. Asadar, descriptorii de performanţă
verifică realizarea obiectivelor curriculare, deci elaborarea lor este parte integrantă
a procesului de proiectare didactică.

In elaborarea testelor de evaluare finala, organizata la inchierea cursurilor

primare,programa scolara va fi utilizata astfel:

obiective cadru-> obiective de referinta-> descriptori de performanta-> itemi

Asadar, standardele curriculare de performantã reprezintã un sistem de referintã

unitar pentru toti, stabilit la sfârsitul unei etape de scolaritate.

Ele au un caracter normativ, constituind indice (semne, dovezi) utile la

îndemâna tuturor celor implicati în procesul educational. Astfel, pe baza lor, elevii
vor fi constienti de ceea ce se asteaptã de la ei, ca rezultat al învãtãrii: atitudini si
comportamente corespunzãtoare, nivel de cunostinte. Ei vor afla cã toate acestea
constituie criterii de evaluare la sfârsitul fiecãrei etape sau trepte de scolaritate.

Pentru cadrele didactice, standardele de performantã constituie un criteriu de

bazã în autoreglarea propriului lor demers didactic. Pãrintii vor lua la cunostintã de
ceea ce asteaptã scoala de la elevi, de rolul lor ca factori educationali.
 Pentru specialistii care concep standardele de performantã, analizele si metodele
de investigare a rezultatelor aplicãrii lor constituie cel mai bun criteriu de evaluare
a nivelului calitativ al tuturor componentelor curriculum-ului, în scopul luãrii unor
mãsuri ameliorative.