Celmai mare pește este,

Cu dinţii săi el se mândrește.
Când o văd şi pe hârtie,
Fiara asta cenuşie
Cu pumnale-n loc de dinţi,
Mă cuprind fiori fierbinţi!
E un pește răpitor,
Zis și tigrul mărilor,
Are sufletul hain,
Iar numele de…

Blând, prietenos cu omul,

Când îl întâlneşti în mare
Te întreci cu el la joacă,
I te caţări pe spinare.
Bate mingea, sare, ţipă
Şi pe val te poartă lin,
Uneori e salvamar,
Cum altfel, doar e…
Sunt albastru și trăiesc în mare
Toți copiii pe mine ar sta călare
Dau din coadă, sar mereu
Cine oare să fiu eu?
Casa lui este în mare,
De deştept pereche n-are.
Ţi se pare-oleacă straniu,
Când îl vezi şi-n delfinariu.
Nu e pește, nici vapor
Uriașul mărilor!
Se-ntâlneşte doar în mare…
E-animalul cel mai mare.
Ea pe toţi stropea la şcoală
Apa care-i nimereşte-n nare,
O aruncă prin spinare…
Cu o burtă de cerneală,
Dinţii ei cu ferăstraie
Neînvăţând măcar să scrie
Nici un peştişor nu taie;
Mă şi mir cum a crescut
Blândul apelor mamut! Este drept, n-are hârtie!

Nu e pește, nici vapor

Uriașul mărilor!
Se-ntâlneşte doar în mare…
E-animalul cel mai mare.
Apa care-i nimereşte-n nare,
O aruncă prin spinare…
Dinţii ei cu ferăstraie
Nici un peştişor nu taie;
Mă şi mir cum a crescut
Blândul apelor mamut!
 Stelele, de-ar fi cuminţi,
Ar sta toate-n cer, cuminţi,
Nu s-ar arunca în mare,
Printre alge, la răcoare.