Metode şi procedee tehnologice Lucrarea nr.

1
_____________________________________________________________________________________________

Lucrarea nr. 1

Determinarea forţelor şi vitezei de aşchiere la strunjire.

Construcţia părţii mecanice a strungului

1. Generalităţi
Strungurile sunt maşini unelte care prelucrează, prin aşchiere, suprafeţele corpurilor de
rotaţie. La acestea, se mai adaugă, uneori şi suprafeţele elicoidale, plane şi chiar poligonale.
Mişcarea principală, de rotaţie, este efectuată de piesă, iar mişcarea secundară (de avans,
rectilinie) este efectuată de cuţit.

2. Scopul lucrării
Activităţile din această lucrare urmăresc ca studenţii să-şi însuşească noţiunile legate
construcţia, funcţionarea şi manevrarea strungurilor. În acelaşi timp, determinarea forţelor şi
vitezelor de aşchiere îi familiarizează cu dependenţele dintre mărimile de bază, cu activităţile de
alegere corectă a valorilor unor mărimi de calcul.

3. Probleme de studiat
3.1. Prezentarea părţilor componente, a mecanismelor de realizare a mişcărilor şi a
schemelor cinematice de ansamblu în vederea cunoaşterii construcţiei, funcţionării şi manevrării
strungurilor.
3.2. Determinarea forţelor de aşchiere la strunjire.
3.3. Determinarea vitezei de aşchiere la strunjire.

4. Modul de lucru
Strunjirea unei piese dintr-un semifabricat necesită următoarele operaţii:
- reglarea strungului pentru obţinerea regimului de lucru optim, adică stabilirea turaţiei n,
avansului s şi adâncimii de tăiere t;
- fixarea cuţitului ales corespunzător lucrării care se execută;
- fixarea semifabricatului în strung;
- strunjirea propriu-zisă şi controlul piesei.
4.1. Prezentarea părţilor componente, a mecanismelor şi a schemelor cinematice la
strungul SNA 500x100
Strungurile au trei mişcări: mişcarea principală (de rotaţie), secundară (de avans,
rectilinie) şi auxiliară.
Mişcările se realizează cu ajutorul mecanismelor de acţionare, de transmisie, de comandă
şi pentru accesorii.
Acţionarea strungurilor moderne se face individual cu motoare electrice comandate prin
butoane de la panou.
Mecanismele de transmisie fac legătura dintre motoarele electrice şi subansamblele
principale care dau mişcările principale, secundare şi auxiliare. Aceste mecanisme sunt grupate
în cutiile de viteză, de avansuri şi filete, în cutia căruciorului etc.
Mecanismele de comandă sunt formate din angrenaje şi sunt acţionate cu manivele,
leviere, manete etc.
Accesoriile cuprind instalaţiile şi diapozitivele auxiliare care pot fi fixe (instalaţii de
ungere, răcire, iluminat) sau detaşabile (dispozitive de fixare a pieselor sau sculelor).
Toate aceste mecanisme sunt montate pe un batiu solid..

1
Metode şi procedee tehnologice Lucrarea nr. 1
_____________________________________________________________________________________________

Cunoaşterea construcţiei, funcţionării şi manevrării strungurilor se poate face uşor

folosind schemele cinematice de ansamblu. Aceste scheme prezintă prin semne convenţionale
lanţul cinematic ce se realizează între mecanismele mişcărilor principale, secundare,
auxiliare. Schemele cinematice se amplasează în conturul maşinii pentru a fi interpretate mai
uşor. Partea mecanică a strungului SNA 500x1000 este prezentată în figura 1 şi cuprinde:
a) Cutia de viteze asigura arborelui principal, pe care este montat dispozitivul de fixare a
semifabricatului, treptele de turaţie, în limitele 16÷1600rot/min.
Mişcarea se primeşte de la motorul principal de 10kW, 1500rot/min, motor care prin
curele trapezoidale roteşte axul I.
Pe axul I se află trei cuplaje electromagnetice (1, 2 şi 3), fiecare având frezată, pe
carcasă, dantură de roată dinţată.
Alimentând bobina primului cuplaj, mişcarea se transmite de la axul I la axul II, prin
roţile 1-4.
Alimentând bobina celui de-al doilea cuplaj, mişcarea se transmite inversat axului II, prin
roţile 2-3-7.
Pentru transmiterea mişcării de la axul II la axul III, se foloseşte grupul balador
8-9-10-11, folosind una din cele patru perechi de roti: 4-8, 5-9, 6-10, 7-11, axul III având, deci,
patru trepte de turaţie.
Pentru transmiterea mişcării de la axul III la axul IV se foloseşte grupul balador
12-13-14, folosind una dintre cele trei perechi de roti: 12-15, 13-16, 14-17, axul IV având
doisprezece trepte de turaţie.
Pentru transmiterea mişcării de la axul IV la axul VI (arborele principal) se foloseşte
grupul balador 21-22-23, ce multiplică de două ori numărul de trepte de turaţie ale axului IV,
arborele principal având, deci, 24 de trepte de turaţie.
Cuplajul electromagnetic 20 roteşte fracţionat arborele principal, pentru a aduce orificiul
de strângere a semifabricatului (din universalul de strângere) într-o poziţie accesibilă pentru
introducerea cheii de strângere.
Pe schema cinematică sunt arătate şi camele spaţiale C1 şi C2, care, prin rotaţia lor
(imprimată de manetele de pe cutia de viteze) deplasează furcile grupurilor baladoare, cuplând
aceste grupuri în mod corespunzător.
b) Mecanismul obţinerii avansurilor normale 1/1 si avansurilor mărite 1b/1. Mişcarea
de la axul VI la axul VII se transmite folosind grupul balador 29-30, astfel:
- prin grupul de roţi 17-31-30, realizând în final avansuri mărite 1b/1
- prin roţile 29-30, realizând avansuri normale 1/1.
c) Mecanismul inversării de sens. Mişcarea se transmite de la axul VII la axul VIII,
folosind roata baladoare 32, astfel:
- prin grupul de roţi 27-33-32, axul VIII rotindu-se într-un sens ;
- prin grupul de roţi 28-32, axul VIII rotindu-se în sens invers.
Pe carcasa cutiei de viteze există două manete speciale, pentru deplasarea roţii baladoare
32 (cu evitarea sensului de deplasare a cuţitului strungului) şi a grupului balador 29-30
(cu închiderea avansului realizat: 1/1, 1b/1).
d) Cutia de avansuri. Este situată sub cutia de viteze. Primeşte mişcarea de la axul VIII,
prin roţile de schimb, montate pe liră, în afara carcasei strungului, mişcarea primindu-se la
axul XI.
Setul de roţi de schimb, cu care strungul vine de la fabrica producătoare, permite
realizarea mai multor tipuri de filete. În funcţie de filetul dorit, se montează şi roţile indicate în
cartea tehnică a maşinii.
Pentru transmiterea mişcării de la axul XI la axul XII se foloseşte grupul balador 45-46,
cu perechile de roţi (45-47, 46-49).
Pentru transmiterea mişcării de la axul XII la axul XIII se foloseşte grupul balador 50-51
cu perechile de roţi (47-50, 48-51).

2
Metode şi procedee tehnologice Lucrarea nr. 1
_____________________________________________________________________________________________

Pe axul XIII se află partea mobilă 52, a cuplei cu glisare K1. Partea fixă 52’, a lui K1, se
află pe axul XIV. Ambele părţi, au frezate la exterior dantură de roată dinţată (52, 52 ’). Când cele
două părţi se cuplează, mişcarea se transmite direct de la axul XIII la axul XIV. De la axul XIV
la axul XV, mişcarea se transmite folosind grupurile baladoare 59-60, 61-62, 63-64, de pe axul
XV, prin grupul de roţi: 52’-59, 53-60, 54-61, 54’-62, 55-63, 56-64).
Când cuplarea prin K1 nu se realizează, mişcarea se transmite de la axul XIII la axul XV
prin raportul 52/58. De la axul XV la axul XIV, mişcarea se transmite ca în primul caz, dar
invers (de jos în sus ). De la axul XV la axul XVI mişcarea se transmite prin rotile 65-66.
Apoi, transmiterea mişcării se face apoi prin roata baladoare 68 care are trei poziţii:
 când roata 68 este pe poziţia din stânga, prin raportul 57/68 se roteşte arborele
avansurilor (axul XIX legat prin cuplaj cardanic cu axul XVII), arbore ce asigură avansurile
automate ale cuţitului strungului pentru strunjire (selectarea unei strunjiri automate se face cu
maneta m2).
 când roata 68 este pe poziţia din mijloc, prin raportul 67/68 se roteşte arborele
avansurilor, dar mişcarea se continuă şi prin raportul 68/69 rotind astfel şurubul conducător
(axul XXIX legat prin cuplaj cardanic cu axul XVIII), care asigură avansurile automate ale
cuţitului strungului, pentru operaţia de filetare (când piuliţa spintecată se coboară pe şurubul
conducător, cu maneta m4).
Nu putem executa, în acelaşi timp, strunjirea automată şi filetarea automată, datorită
interblocării mecanice ce există între maneta m2 si m4.
 când roata 68 este pe poziţia din dreapta, prin raportul 67’/68, se roteşte arborele
avansurilor.
e) Căruciorul mobil. Se deplasează pe ghidajele exterioare ale batiului. Arborele
avansurilor are frezat pe toată lungimea lui un canal de pană, ce facilitează deplasarea roţii cu
pană mobilă 70, care preluând mişcarea de la axul XIX, o transmite prin roata intermediara 71,
carcasei cuplajului electromagnetic 72.
Bobina cuplajului 72 se alimentează automat când motorul de avans rapid nu este
alimentat, mişcarea transmiţându-se la axul XXI, care prin angrenajul melc – roată melcată
73-76 o transmite axului XXIII.
Pe axul XXIII se afla cuplă dublă cu gheare K2 (şi roţile pe rulmenţi 77 şi 78).
Deplasăm maneta m2, încât (printr-un angrenaj de roţi conice) să deplaseze partea mobilă
a cuplei K2 în sus, cuplând-o cu roata 77. Roata 77 capătă mişcare de rotaţie, mişcare pe care o
transmite (prin intermediul roţilor 82, 81, 83) roţii 85, care se deplasează pe cremaliera C
(montată pe toată lungimea batiului strungului), odată cu ea deplasându-se întreg căruciorul
mobil, executând avansul automat al cuţitului pentru strunjirea longitudinală, în sensul dat de
mecanismul inversării de sens.
Avansurile automate longitudinale sunt cuprinse în intervalul 0,028÷5mm/rot, iar cele
transversale în limitele 0,007÷1,25mm/rot.
Avansul manual al cuţitului pentru strunjirea longitudinală se realizează cu maneta m2.
Deplasăm în sens invers maneta m2, încât partea mobilă a cuplei K2 să se cupleze cu
roata 78. Aceasta, primind mişcarea de rotaţie, o transmite (prin intermediul roţilor 79, 80, 88,
87) roţii 86, rotind şurubul (axul XXVI), ce deplasează piuliţa solidară cu sania transversală,
executând astfel avansul automat al cuţitului pentru strunjirea transversală, în sensul dat de
mecanismul inversării de sens.
Avansul manual al cuţitului, pentru strunjirea transversală, se realizează cu maneta m3.
Avansul rapid al cuţitului se realizează cu motorul de 0,6kW, 1500rot/min, selectarea
direcţiei de deplasare a cuţitului realizându-se tot cu maneta m2 (deplasare longitudinala sau
transversala).
Sania port-cuţit (axul XXVIII) este montată pe sania transversală a strungului,
putându-se înclina cu 45º, în ambele sensuri, pentru executarea strunjirilor conice. Este acţionată
manual, cu o manetă prevăzută cu un tambur gradat (1 diviziune = 0,05m deplasare).

3
Metode şi procedee tehnologice Lucrarea nr. 1
_____________________________________________________________________________________________

Port-cuţitul permite prinderea a 4 cuţite de secţiune 20x20mm.

f) Păpuşa mobilă (axul XXX) serveşte pentru prinderea pieselor lungi în vederea
prelucrării, sau, uneori, pentru operaţia de găurire. Acţionarea pinolei păpuşii mobile se face prin
melc şi dantură înclinată, practicată pe partea inferioară. Acest sistem permite realizarea unei
curse mai mari pentru pinole şi o acţionare mai comodă a rotii de mâna, din poziţia de lucru a
strungului.
Păpuşa mobilă se deplasează longitudinal pe ghidajele interioare ale batiului.
4.2. Determinarea forţelor de aşchiere la strunjire
Cunoaşterea forţelor de aşchiere este utilă, în general, pentru că ele determină puterea
necesară acţionării maşinilor unelte, solicitările în mecanisme şi în scule.
Pentru strunjirea longitudinală şi în cazul unei aşchii continue, forţa care se exercită
asupra cuţitului, numită şi apăsare de aşchiere, este:

F  Fz  Fy  Fx
2 2 2
[Kgf] (1.1)

Componentele forţei rezultante F (fig. 1.1) sunt:

Fx = apăsarea de avans, în [Kgf], datorată mărimii s;
Fy = apăsarea de respingere, în [Kgf], datorată mărimii t;
Fz = apăsarea principală de aşchiere, în [Kgf], datorată
mărimii v.
Determinarea apăsării principale de aşchiere Fz se poate
face cu ajutorul unei relaţii empirice, care ţine seama de:
materialul de prelucrat (duritatea HB), regimul de lucru (n, s, t),
materialul şi geometria cuţitului, elementele secţiunii aşchiei etc.
Valoarea componentei Fz a forţei de aşchiere este dată de Fig. 1.1 Forţele componente la
strunjire
relaţia:
Fz  c z t x s y HBl (1.2)
în care:
cz = constantă, care se ia din tabelul 1.1 şi care ţine cont de materialul de prelucrat şi de
materialul cuţitului;
x, y = indici exponenţiali, care, conform tabelului 1.1, au valorile 1, respectiv 0,75;
l = indice exponenţial, care se alege, din tabelul 1.1, în funcţie de tipul materialului de
prelucrat şi cel al cuţitului;
s = avansul, care se alege din tabelul 1.3, în funcţie de tipul materialului de prelucrat;
t = adâncimea de tăiere, în [mm], impusă fiecărui student de către coordonatorul de
lucrare.
Pentru valorile alese din tabele şi cu t în [mm], forţa Fz va rezulta în [kgf].
Tabelul 1.1. Valorile coeficienţilor şi indicilor pentru calculul forţei Fz
Duritatea materialului Valorile coeficienţilor si indicilor
Materialul de Materialul de prelucrat pentru forţă Fz
prelucrat cuţitului
HB cz x y l
0 1 2 3 4 5 6

Oţel sau aliaje HB<170 27,90 0,35

de aluminiu HB>170 3,57 0,75
Cuţite cu plăcuţă
1 0,75
dură HB<170 6,35 0,55
Fontă sau aliaje
de cupru HB>170 5,14 0,55

4
Metode şi procedee tehnologice Lucrarea nr. 1
_____________________________________________________________________________________________

În raport cu valoarea apăsării principale Fz calculate, se pot determina şi celelalte

componente, astfel:
Fx  c1Fz ; Fy  c 2 Fz , (1.3)
în care c1, c2 sunt constante ce ţin seama de material şi de unghiul de atac  şi care se dau în
tabelul 1.2. Materialul ales din tabelul 1.2 va fi acelaşi ca şi cel ales pentru calculul lui Fz.
Tabelul 1.2. Valorile constantelor c1, c2 pentru oţel şi fontă
Oţel Fontă

c1 c2 c1 c2
0 1 2 3 4
30 0,2 0,8 0,3 1,4
45 0,3 0,5 0,5 1,14
60 0,4 0,35 0,35 1,0
75 0,5 0,3 0,6 0,9
90 0,6 0,2 0,65 0,8

4.3. Determinarea vitezei de aşchiere la strunjire

Viteza de aşchiere se determină cu relaţia:
cv m
v k
, (1.4)
 HB  min
T  t s 
m p

q

 200 
în care:
cv = coeficient, care depinde de materialul de prelucrat şi de cel al sculei, şi care se alege
din tabelul 1.3, pentru acelaşi tip de material de prelucrat şi acelaşi avans s ca şi în cazul
calculului forţei Fz;
T = durata de viaţă a cuţitului, a cărei valoare va fi impusă fiecărui student de către
coordonatorul de lucrare, în [min];
s = avansul, stabilit la punctul 4.2 (care s-a ales din tabelul 1.3);
t = adâncimea de tăiere, dată la punctul 4.2;
m, p, q = indici exponenţiali aleşi din tabelul 1.3, pentru acelaşi tip de material de
prelucrat şi acelaşi avans s ca şi în cazul calculului forţei Fz;
k = indice exponenţial, care conform tabelului 1.3, are valoare 1,5.
Pentru valorile alese din tabelul 1.3 şi cu T în [min], viteza v va rezulta în [m/min].
Tabelul 1.3. Valorile coeficienţilor şi indicilor pentru calculul vitezei de aşchiere
Materialul de Materialul Avansul s Valorile coeficienţilor şi indicilor pentru viteza v
prelucrat cuţitului [mm] Cv p q m k
0 1 2 3 4 5 6 7
0,3 242 0,20
Oţel sau aliaje
0,3-0,7 267 0,18 0,35 0,2
de aluminiu Cuţite cu plăcuţă
0,7 259 0,45 1,5
dură
Fontă sau aliaje 0,4 166 0,13 0,20
0,12
de cupru 0,4 147 0,20 0,40

5
Metode şi procedee tehnologice Lucrarea nr. 1
_____________________________________________________________________________________________

5. Rezultate şi concluzii
Valorile coeficienţilor şi mărimilor alese, precum şi valorile mărimilor determinate prin
calcul se trec în tabelul 1.4.
Tabelul 1.4. Valorile coeficienţilor şi mărimilor alese sau determinate prin calcul
Mat. de Duritatea Avansul s t Fz
prelucrat [N/m2] [mm] [mm] cz x y l  c1
[kgf]
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Fx Fy F v
c2
[kgf]
T cv p q m k
[m/min]
[kgf] [kgf]
10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

Concluziile se vor referi la mecanismele de transmitere a mişcărilor, la dependenţele

valorilor mărimilor calculate de parametrii care ne dau regimul optim de lucru şi de
caracteristicile materialului de prelucrat şi ale cuţitului.