DĂUNĂTORI POLIFAGI

Viermele rădăcinilor -Meloidogyne incognita Chitw.

Cls. Nematoidea - Ord. Tylenchida - Fam. Tylenchidae (Heterodera marioni Cornu)

• Specie aproape ubicvistică, mai răspândită în regiunea tropicală, fiind unul din
principalii dăunători de carantină externă.
• Descriere. Nematod cu dimorfism sexual: femela este piriformă, albicioasă şi de
0,40-1,30 mm lungime, iar masculul filiform şi de 1,2-1,8 mm.

Meloidogyne incognita Chitw.

femelă
Meloidogyne incognita Chitw.
Meloidogyne incognita Chitw.
larvă
mascul
•Biologie şi ecologie. Hibernează ca ou în chistul femel fixat pe
rădăcini sau în sol, iar în sere iernează şi ca femelă sau ca larvă
în vârsta a II- a. Are o reproducere ovipară partenogenetică,
masculii întâlnindu-se rar. Prezintă 4-8 generaţii pe an în condiţii
de seră, iar în câmp 3-5 generaţii, preferând solurile nisipo-
lutoase.

•Mod de atac şi plante gazdă. Plantele atacate stagnează în

vegetaţie, au frunzele etiolate şi se vestejesc, iar fructele rămân
mici şi cad. Pagube de 15-30% sunt provocate în sere, răsadniţe
şi culturi forţate (solarii), cu maxime (50-60%) la castraveţi şi
tomate; în ţara noastră nu produce pagube în câmp. Meloidogyne
incognita este un dăunător polifag ce atacă peste 350 specii de
plante (Ustinov), daune mari provocând la cucurbitacee
(castraveţi, pepeni etc.), solanacee (tomate, ardei, vinete etc.),
numeroase plante floricole (Begonia incana, Opuntia arborea etc.)
etc. Mai atacă salata, spanacul, morcovul etc., fiind un vector de
transmitere pentru bacterii şi ciuperci patogene.
• Combaterea se face prin măsuri
preventive şi curative: specie supusă
controlului de carantină vamală şi tot
materialul vegetal introdus în ţară
(răsaduri, sol, unelte etc.) trebuie
verificat, iar în sere acesta trebuie
dezinfectat bine (mai ales solul);
distrugerea imediată a plantelor
atacate prin ardere.

•Dintre măsurile curative se indică : în

sere infestate, să se înlocuiască solul
din 2 în 2 ani pe o adâncime de 30-40
cm şi dezinfectarea sa cu cloropicrină,
doză 40-50 g/mp, Dazomet 90 G, doză
50 g/mp sau Dazomet 90 PP, doză
60g/mp sau doze de 200-500 g/m3
amestec sol - mraniţă; în sere mai
infestate se recomandă Mocap 10 G
50,0-75,0 kg/ha Dazomet 90 G, doză
500 kg/ha, Dazomet 90 PP, doză 600
kg/ha sau Onetion 36 LV, doză 1200
1/ha, Vydate 10 G, doză 250 kg/ha etc.
(seră).
 Viermii sârmă - Agriotes spp. L
Cls. Insecta - Ord.Coleoptera - Fam. Elateridae

• Viermii sârmă sunt răspândiţi în zona temperată a

continentelor, iar la noi comuni în majoritatea
regiunilor, mai ales în Câmpia Dunării, apoi în
Moldova şi Transilvania.
• Speciile mai însemnate sunt: Agriotes lineatus L., A.
obscurus L., A. sputator L. şi A. ustulatus Schall.
• Descriere. Adultul are corpul alungit, elitrele cu 4 striuri
longitudinale evidente şi culoare brună, în lungime de 7-
10 mm. Larva este subcilindrică, cu inelul anal conic,
culoare galben-castanie şi de 20-26 mm. Agriotes
obscurus are pronotul mai lat decât lung, elitrele
pubescente şi corpul brun - închis, capul cafeniu şi de 7-
10 mm lungime. Agriotes sputator, brun-roşcat şi mai
mic, de 6-7 mm. Agriotes ustulatus are pronotul negru,
corpul brun - închis şi lung de 9-12 mm. Agriotes sputator

Agriotes ustulatus

Agriotes obscurus

Agriotes larvă
• Biologie şi ecologie.

• Viermii sârmă hibernează de obicei ca larvă şi adult sau numai ca larvă.

• Ciclul biologic la Agriotes lineatus, ca şi la celelalte elateride în general, durează
în medie 5 ani sau numai 4 ani, în funcţie de factorii ecologici zonali. Larvele
preferă soluri umede şi acide, grase şi lutoase.
• Mod de atac şi plante gazdă.
• Adulţii nu produc pagube, ei având un regim de hrană pantofag (boabe, larve
etc.).
• Larvele viermilor sârmă, constituie stadiul cel mai dăunător, caracterizat printr-
o polifagie şi voracitate accentuată, ele consumând organele subterane ale
plantelor, rod seminţele germinate şi atacă coletul şi puieţii din pepinierele
pomicole, viticole şi silvicole. Daune foarte mari provoacă porumbului la colet
(o larvă poate distruge 8-12 plante, primăvara).
• Ele atacă plantele abia răsărite, de cereale de toamnă sau de primăvară, apoi
rădăcinile tinere ale plantelor de câmp: cereale, plante tehnice (floarea -
soarelui, sfeclă, tutun, cartofi, textile etc.), legume (morcov, ceapă etc.),
lucernă, trifoi, plante floricole etc. Atacul este în lungul rândurilor şi în vetre.
Larvele de elateride produc pagube mari, de 8-25%, la cereale (porumb, grâu,
orz) şi rădăcinoase (sfeclă, cartofi etc.), apoi la floarea soarelui, tutun, pepiniere
etc.
• Combaterea

• Măsuri agrotehnice: Se recomandă astfel asolamente cu mazăre, hrişcă, muştar

şi folosirea de 50% mai multă sămânţă; deoarece viermii sârmă au două stadii
sensibile, în (iunie-iulie) şi după două săptămâni să se dea cu cultivatorul sau o
arătură de vară pentru aducerea la suprafaţă a ouălor şi nimfelor ce vor fi
distruse de razele solare. Se mai recomandă folosirea, îngrăşămintelor potasice
ce sunt caustice pentru larve şi azotoase pentru grăbirea vegetaţiei, iar înainte
de semănat administrarea de 300-450 kg Kainită pentru neutralizarea solurilor
acide.
• Măsuri chimice: folosirea obligatorie de sămânţă tratată cu Lindan 400 SC 2,25
l/t sămânţă, Sumidan 1,8 l/t sămânţă, Seedox 80 W, doză 12,5 kg/t sămânţă,
Furadan 35 ST, Diafuran 35 ST, Carbodan 35 ST, în doze de 28 l/t sămânţă şi
Sinoratox 10 G, doză 20 kg/t; aplicarea de momeli verzi în terenuri frecventate
de gândacii pocnitori, din lucernă. trifoi, frunze de sfeclă etc. tratate cu
Sinoratox 37 CE, doză 1%, Decis 2,5 CE, doză 0,1% etc., sau 200-250 kg/ha
momeli, în grămăjoare din 50 în 50 m. Tratamentele chimice mai eficace
folosite sunt cele aplicate la sol cu produse granulate (Sinoratox 10 G, doză 20-
25 kg/ha, Sinoratox 5 G, doză 40 kg/ha, Furadan 10 G, doză 15-20 kg/ha,
Furadan 5 G, doză 20 kg/ha, Vydate 10 G, doză 15-20 kg/ha, Diafuran 10 G,
doză 15-20 kg/ha etc. Aceste tratamente se execută cu 15-20 de zile înainte de
semănat, iar la culturile de cartofi, sfeclă şi legume se evită asemenea produse
fiind fitotoxice.
 Viermi albi
Ord. Coleoptera - Fam. Scarabaeidae

• Viermii albi sunt larve de tip melolontoid ai căror adulţi se numesc

cărăbuşi şi constituie un alt grup periculos de dăunători polifagi ai
agriculturii. Ei se caracterizează prin: corp bine dezvoltat, de culoare
alb-gălbuie (viermi albi), iar capul globulos, brun; viaţă edafică;
polifagism accentuat şi preferă solurile uşoare, luto-nisipoase.
• Cărăbuşii au un areal geografic vast, mai ales în Europa şi Asia, iar la
noi zonele mai infestate sunt regiunile colinare cu terenuri uşoare din
Moldova, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Banat, Crişana. Speciile mai
dăunătoare sunt: Melolontha melolontha, Pollyphylla fullo, Anoxia
orientalis, A. villosa şi Rhizotrogus aequinoctialis.
 Cărăbuşul de mai - Melolontha melolontha L.
Ord. Coleoptera - Fam. Scarabaeidae
• Descriere. Adultul are corpul robust, iar elitrele cu 5 coaste longitudinale evidente.
Culoarea corporală neagră, iar elitrele şi picioarele castanii şi pe laturile
abdomenului cu câte 6 pete triunghiulare albe. Lungimea de 22,5-31,5 mm şi
lăţimea de 11-15 mm (Panin). Larva tip melolontoid-scarabeiformă, cu corpul
curbat la mijloc şi acoperit de un tegument gros. Culoarea alb-gălbuie (viermi albi),
capul brun, iar stigmele laterale brune, în lungime de 40-50 mm.

Melolontha melolontha L. larvă

Melolontha melolontha L. adult

• Biologie şi ecologie. Cărăbuşul de mai (Melolontha
melolontha) are o generaţie la 3 ani, principalele etape ale
ciclului biologic fiind următoarele: primul an hibernează în
sol ca adult, al doilea an se continuă cu iernarea larvelor de
vârsta a II-a şi apoi a doua năpârlire, urmată de dezvoltarea
larvelor de vârsta a III-a ce produc daune maxime; al treilea
an cuprinde diapauza hibernală a larvelor III până în
primăvară (jumătatea lunii aprilie), apoi nimfoza (iulie-
august) şi apariţia adulţilor.
• În primul an hibernează ca adult în sol la adâncimi diferite,
iar în anii 2 şi 3 ca larvă. Cărăbuşii apar cu regularitate în
general din 3 în 3 ani, mai ales în prima decadă a lunii mai,
zborul lor fiind în crepuscul timp de 30-40 minute, timp de
25-35 zile, cu unele întreruperi.
• Mod de atac şi plante gazdă. Activitatea trofică
dăunătoare a speciei Melolontha melolontha este
diferenţiată: adulţii sunt filofagi, iar larvele rizofage.
Cărăbuşii atacă frunzele arborilor centripet, consumând
limbul în afară de nervuri, producând defolieri parţiale
sau totale. Larvele atacă cu voracitate maximă,
rădăcinile plantelor cultivate, care nu mai vegetează şi
fructifică normal. În pepiniere larvele rod scoarţa
puieţilor de la colet în jos, sub formă de spirală, iar în
galeriile atacate la cartofi, sfeclă etc. se instalează o serie
de microorganisme ce continuă şi măresc daunele.

•Pagubele provocate sunt maxime în

anii de invazie. Cărăbuşul de mai este
un dăunător polifag ca adult şi larvă,
defoliind arborii forestieri (stejar, fag,
plop etc.) şi pomii fructiferi (prun, cireş,
măr, nuc etc.) apoi viţa de vie,
trandafirul, unele conifere etc. Larvele
sunt rizofage şi atacă mai ales
căpşunul, butaşii din pepiniere, apo
sfecla, cartoful, porumbul, legumele,
cerealele etc.
• Combaterea este diferenţiată: a cărăbuşilor şi a viermilor
albi.
• În livezi mai infestate cu cărăbuşi se vor aplica tratamente
cu produse emulsionabile (Sinoratox 35 CE, doză 0,25%,
Carbatox 37 CE, doză 0,45%, Decis 2,5 CE, doză 0,06%,
Fastac 10 CE, doză 0,03% etc.).
• Combaterea larvelor se efectuează prin măsuri agrotehnice
şi chimice. Se recomandă arături de vară sau de toamnă
pentru scoaterea la suprafaţă a viermilor albi ce sunt
distruşi de căldură, raze solare şi geruri.
• Măsuri chimice: tratarea seminţelor obligatorie în zone
infestate cu produse indicate la viermii sârmă (Furadan 35
ST etc.); tratamente la sol toamna înainte de retragerea
larvelor spre iernare (septembrie) sau primăvara când
acestea se ridică la suprafaţă (aprilie).
• Ord. Lepidoptera - Fam. Noctuidae
• Viermi cenuşii
• Viermii cenuşii sunt omizile unor fluturi nocturni
denumiţi buhe şi formează un alt grup de dăunători
polifagi ce produc pagube de 10-20% plantelor
cultivate.
• Specii cu un areal geografic mare, răspândite în
Europa, Asia şi Africa şi mai puţin în America, pe
verticală urcând la 1000 - 1500 m altitudine.
• La noi în ţară viermii cenuşii sunt răspândiţi mai ales
în zonele de stepă şi silvostepă.
 Buha semănăturilor - Euxoa (Agrotis, Sotia) segetum Schiff.
Descriere. Fluturii au corpul gros şi
păros, brun-cenuşiu, lungimea de
15-20 mm. Aripile anterioare sunt
brun-cafenii cu 3 macule specifice
(reniformă, circulară şi conică), iar
bazal şi marginal au o dungă
transversală în zig-zag brună; cele
posterioare sunt de culoare cenuşie
(masculii) sau alb sidefie (femelele),
cu anvergura de 38 - 45 mm.

Euxoa segetum adult

Larva este subcilindrică de

culoare cenuşie (viermi cenuşii),
iar lateral brun-închis şi capul
roşietic; dorsal prezintă 3 dungi
longitudinale brune, iar fiecare
segment abdominal cu 3 - 4 negi
negricioşi. Lungime 40 - 55 mm.

Euxoa segetum larvă

• Biologie şi ecologie.
• Buha semănăturilor are 2 generaţii pe an: G1 în lunile mai
iulie şi G2 perioada august-aprilie, iar în regiunile mai reci
(Transilvania şi Moldova) sau în verile răcoroase, prezintă o
singură generaţie.
• Hibernează în stadiu de omidă vârsta a V-a sau a VI-a, în sol
la 25-40 m, iar în primăvară spre sfârşitul lunii aprilie,
larvele se ridică spre suprafaţă unde se mai hrănesc câteva
zile şi apoi se transformă în crisalidă. Fluturii generaţiei I
apar la sfârşitul lunii mai, fiind nocturni şi zborul lor
continuă cu al generaţiei II, se eşalonează până în luna
octombrie, cu un maxim al curbei de zbor în luna iunie-
iulie.
• Înmulţiri în masă a speciei E. segetum sunt în anii mai
secetoşi, când luna iunie are sub 50 mm precipitaţii şi
temperatura medie este de 18°C.
• Mod de atac şi plante gazdă. În primele 3 vârste, omizile rod
epiderma şi parenchimul frunzelor bazale ale plantelor, toată
ziua, iar din vârsta a IV-a atacă numai noaptea, mai ales zona
coletului (porumb, sfeclă), apoi frunzele bazale şi chiar
rădăcinile plantelor culturilor de toamnă; plantele preferate
sunt cele cu frunze cărnoase, rădăcinoasele şi tuberculiferele,
atacul la prăşitoare fiind de-a lungul rândurilor şi în vetre.
Pagube maxime cauzează omizile generaţiei a II a asupra
culturilor de toamnă şi a prăşitoarelor în primăvară. În general
larvele G1 atacă prăşitoarele (mai ales porumbul şi sfecla), iar
omizile din G2 atacă culturile de toamnă; porumbul este
atacat de la răsărire şi până la 10 frunze, daune fiind de 15-
30%.

•Larvele de E. segetum sunt polifage,

ele atacând peste 50 specii de
plante: grâul, orzul şi rapiţa de
toamnă, apoi culturile de primăvară
(porumbul, sfecla, tutunul, floarea
soarelui, cartoful etc.), legumele
(ceapa, varza etc.), plante de nutreţ
şi butaşii din pepiniere, unele
buruieni (volbură, ştir etc.).
• Combaterea viermilor cenuşii se asigură printr-un complex de
măsuri: agrotehnice, mecanice şi chimice.
• Măsuri agrotehnice: arături de toamnă de primăvară, de 3 ori prin
aceste lucrări larvele sunt scoase la suprafaţă fiind expuse la ger sau
uscăciune; culturile de toamnă (păioasele, rapiţa) să se semene mai
târziu, iar prăşitoarele, primăvara, cât mai devreme; în timpul
vegetaţiei să se facă praşile cât mai dese pentru distrugerea larvelor
şi a buruienilor.
• Măsuri chimice utilizate împotriva viermilor cenuşii sunt mai ales
prin: tratarea seminţei în terenuri infestate cu Seedix 80 W, doză 10
kg/t sămânţă; tratamente la sol şi încorporarea insecticidelor în sol.
Tratamentele chimice la sol se aplică la apariţia larvelor sau contra
omizilor de vârsta a II a şi se execută cu Sinoratox 35 CE, doză 2,5-3,0
1/ha, Carbetox 37 CE, doză 3,5 - 4,0 1/ha, Decis 2,5 CE, doză 0,3 - 0,4
1/ha, Sumicidin 20 CE, doză 0,4 1/ha etc. În terenuri infestate, se
recomandă tratamente generale la sol cu produse granulate
(Sinoratox 10 G, doză 20-25 kg/ha, Sinoratox 5 G, doză 40 kg/ha,
Furadan 10 G, doză 15-20 kg/ha etc. care se aplică mai ales la
semănat sau imediat după semănat.
 Ord. Lepidoptera - Fam. Noctuidae
Buha gamma - Autographa (Phytometra ) gamma L

• Descriere. Fluturii au aripile anterioare

brun-cenuşii, cu linii fine transversale
albicioase şi central au o maculă
reniformă şi un desen argintiu în forma
literei greceşti γ (A. gamma.), iar cele
posterioare brune. Anvergura: 30 - 42
mm.

Autographa gamma L adult

•Larva are 3 perechi de

pseudopicioare abdominale ce
determină un mers caracteristic
cotarilor, în ansă; corpul verde,
dorsal cu 4 linii longitudinale alb-
gălbui, iar capul castaniu şi lungă
de 35-45 mm.
Autographa gamma L larva
• Biologie şi ecologie. Buha gamma este una
dintre puţinele specii de lepidoptere ce poate
hiberna şi ca adult, ea petrecând diapauza
hiemală în toate stadiile de dezvoltare.
Incubaţia durează 10 - 15 zile, iar stadiul larvar
20 - 30 zile, în care perioadă năpârlesc de 4 ori
şi se maturizează spre sfârşitul lunii iunie.
Crisalidarea are loc pe partea inferioară a
frunzelor atacate şi după 10 - 15 zile apar
fluturii primei generaţii. A. gamma evoluează în
ţara noastră prin 2 - 3 generaţii pe an şi uneori
chiar 4 - 5 generaţii.

•Mod de atac şi plante gazdă. Omizile atacă

frunzele centripet, până la scheletarea lor,
producând daune apreciabile mai ales în anii
secetoşi. Specie polifagă, atacând peste 90
specii de plante din 23 familii, preferând
leguminoasele anuale şi perene, apoi sfecla,
cartofii, floarea soarelui, inul, cânepa, plantele
medicinale, varza, butaşii din pepiniere etc.
DĂUNĂTORII CULTURILOR DE
LEGUME
 Ord. Tylenchida - Fam. Tylenchidae
Viermele cepei şi al usturoiului - Ditylenchus dipsaci Kuhn.

Specie răspândită în Europa, iar la noi mai frecventă în Banat şi Transilvania.

Descriere. Adultul este viermiform, cu un stilet conic, de culoare albicioasă şi de 0,9-
1,8 mm lungime.
Biologie şi ecologie. Hibernează mai ales ca larvă, dar şi ca ou sau adult, în bulbii
plantelor atacate (ceapă, usturoi) şi mai rar în tulpinile sau rădăcinile altor plante
(graminee, etc.). O generaţie necesită 24-30 zile, într-un an evoluând 5-6
generaţii.
• Mod de atac şi plante gazdă. Viermii atacă
ţesuturile plantelor, frunzele bazale mai
ales atacate se încovoaie, se îngălbenesc şi
nu mai cresc. D. dipsaci este o specie
polifagă, atacând mai ales liliaceele (ceapa,
usturoiul, etc.) unde produce cele mai mari
daune (10 - 30% şi uneori 40 - 50%), apoi
umbelifere (pătrunjel, etc.), solanacee
(tomate, etc.), graminee.
• Combaterea se asigură prin măsuri preventive:
asolamentul şi rotaţia culturilor pe 4-5 ani;
respectarea unei igiene culturale folosindu-se la
plantat material săditor sănătos şi viguros, iar
plantele atacate să se adune şi să se ardă.
• Tratamentele chimice sunt diferenţiate: seminţele
se gazeifică cu Bromură de metil la 24 timp de 20
ore, folosindu-se 30 mg/kg; înainte de plantare
bulbii se ţin în soluţie de Sulfocarbonat de
potasiu, doză 1%; terenurile infestate se tratează
cu nematocide (Dazomet 90 PP, doză 600 kg/ha,
Dazomet 90 G, doză 500 kg/ha, etc.).
 Ord. Orthoptera - Fam. Gryllotalpidae

Coropişniţa - Gryllotalpa gryllotalpa L.

• Arealul geografic al speciei este regiunea palearctică: Europa centrală şi sudică, Asia centrală, nordul
Africii şi America Centrală, iar la noi răspândită în toată ţara în afara de zona muntoasă, fiind considerat
cel mai periculos dăunător polifag al legumelor.
• Descriere. Insecta adultă are corpul robust mandibule puternice, pronotul bine dezvoltat, iar aripile
anterioare scurte, pieloase, în formă de evantai (acoperă corpul numai pe jumătate), iar cele posterioare
lungi, ce se prelungesc peste abdomen ca o coadă. Picioarele anterioare au formă de lopeţi şi adaptate
pentru săpat galerii în sol. Culoarea corpului este brun-castanie, iar lungimea de 35-60 mm.
• Larva neonată seamănă cu o furnică (furnici albe), iar pe măsură ce creşte, seamănă cu adultul.

Gryllotalpa gryllotalpa adult Gryllotalpa gryllotalpa larvă

• Biologie şi ecologie. Specie edafică, preferând solurile mai uşoare, grase.
Hibernează ca larvă vârsta a III-a în prima iarnă, iar a doua iarnă o petrece în stadiul
de larvă matură în sol la adâncimi variabile, de la 50-90 la 130-180 cm. În condiţii
de sere, ciclul se scurtează, în timpul anului întâlnindu-se toate stadiile de
dezvoltare (ou, larvă, adult).
• Mod de atac şi plante gazdă. Coropişniţa atacă sub formă de rosături superficiale
cavernoase şi de galerii, coletul şi rădăcinile legumelor mai ales, apoi bulbii, rizomii
şi tuberculii. Rădăcinile groase sunt roase, iar cele subţiri retezate.
• Daune maxime de 30-60% se înregistrează în sere şi răsadniţe în câmp de 15-30%.
• Specie polifagă ce atacă legumele: tomate, vinete, ardei, ceapă, cartofi, ridichi,
salată, morcov, etc., apoi florile (gladiole, etc.), cereale (preferă orzul, etc.), sfecla,
floarea soarelui, tutunul, etc.
• Combaterea coropişniţei este complexă şi se face
prin măsuri preventive: arături adânci de toamnă în
grădina de legume pentru distrugerea galeriilor şi a
cuibului matern; în grădini infestate să se sape
şanţuri de 200/40 cm sau gropi de 60/40 cm, în luna
septembrie, care se umplu 2/3 cu bălegar de cal şi
datorită căldurii emanate, coropişniţele se adună
aici iar în februarie se distrug.
• În terenurile infestate, înainte de plantare sau
însămânţare, se vor aplica tratamente la sol cu
produse granulate (Galithion 5 G, doză 50 kg/ha
înainte de plantare şi 29 kg/ha pe rând după
plantare, sau Sinoratox 5 G, doză 60 kg/ha, respectiv
30 kg/ha, apoi Furadan 5 G, doză 35 kg/ha şi 15
kg/ha pe rând,etc. La semnalarea atacurilor de
coropişniţe, se recomandă tratarea solului, printre
rânduri, cu Galithion 5 G, doză 30 kg/ha, Sinoratox 5
G, doză 35-40 kg/ha, Furadan 5 G, doză 20-25 kg/ha
sau Furadan 10 G, doză 15-20 kg/ha,etc.
• În sere şi răsadniţe se vor aplica cu 6-8 zile înainte de
semănat sau plantat tratamente cu produse
granulate (Sinoratox 5 G, doză 35-40 kg/ha, etc.), iar
în perioada de vegetaţie la semnalarea atacurilor, să
se aplice tratamente cu Sinoratox 35 CE, doză 0,25%,
Carbetox 37 CE, doză 0,40%, Decis 2,5 CE, doză
0,05%, etc.
 Ord. Heteroptera - Fam. Pentatomidae
Ploşniţele cruciferelor legumicole - Eurydema Laporte

• Gen aproape ubicvistic cu specii răspândite mai ales în Europa, apoi în Asia,
America şi Africa, iar la noi în toate regiunile unde produc pagube la varză şi
conopidă imediat după plantat şi la seminceri.
Ploşniţa roşie a verzei - Eurydema ornata L.
• Adultul are corpul oval - alungit, turtit dorso-ventral, scutelul lung, de culoare
roşie cu pete şi desene negre, iar lungimea de 8-10 mm. Larva roşie portocalie, pe
abdomen cu dungi transversale negre şi lungi de 4-6 mm.

Eurydema ornata adult

Eurydema ornata larvă
• Ploşniţa albastră a cruciferelor –
Eurydema oleracea L.
• Adultul este albastru lucios, dorsal cu
puncte şi pete albe, negre, galbene şi
roşii, în lungime de 5-7 mm. Larva este
alb-cenuşie şi de 3-4 mm.

Eurydema oleracea mascul

Eurydema oleracea larvă

Eurydema oleracea femelă

• Biologie şi ecologie. Ciclul evolutiv al celor două specii este în general asemănător,
ele hibernând în stadiul de adult în resturile vegetale din grădină.
• Eurydema ornata are două generaţii în Banat, Câmpia Dunării, Dobrogea şi
Moldova sudică şi o generaţie în restul ţării, iar E. oleracea prezintă 1-2 generaţii
anuale.
• Mod de atac şi plante gazdă. Adulţii atacă prin înţepare şi sugere, hrănindu-se cu
seva şi sucul celular, iar locul afectat (frunză, floare, etc.) se îngălbeneşte şi
necrozează, treptat uscându-se, iar planta nu mai vegetează normal (varza nu mai
formează căpăţâna şi semincerii nu mai fructifică). E. ornata atacă mai ales varza
albă de consum, semincerii de varză şi de conopidă, apoi gulia, ridichile, rapiţa,
cerealele, cartoful, etc. E. oleracea preferă varza, ridichile, conopida, rapiţa, etc.;
mai atacă ţelina, salata, cartoful, etc.
• Combaterea se execută prin măsuri preventive şi curative: arături adânci după
recoltat, lucrări de întreţinere şi fertilizarea optimă a solului; plantarea de răsaduri
viguroase, cât mai de timpuriu; distrugerea cruciferelor sălbatice din culturi;
adunarea ploşniţelor la apariţie (pe suprafeţe mici şi seminceri) şi distrugerea lor;
adunarea resturilor vegetale din grădină, toamna şi arderea lor.
• Tratamentele chimice se aplică la apariţia ploşniţelor hibernante (aprilie) sau
împotriva larvelor tinere (mai), cu insecticide de contact (Sinoratox 35 CE, doză 1,5-
2,0 l/ha, Carbetox 37 CE, doză 2,5-3,0 l/ha, Zolone 35 CE, 2,5-3,0 l/ha, Decis 2,5 CE,
doză 0,20 l/ha, Fastac 10 CE, doză 0,10 l/ha, Sumicidin 20 CE, doză 0,25 l/ha, etc.) şi
ele se întrerup cu 25-35 zile înainte de recoltarea vărzoaselor.
 Ord. Coleoptera - Fam. Chrysomelidae
• Puricele negru de pământ al cruciferelor - Phyllotreta atra Fabr.
• Răspândit în Europa, Asia Centrală şi Orientul Apropiat, iar la noi în toate regiunile unde se cultivă
crucifere legumicole.
• Descriere. Adultul este negru-albăstrui şi lung de 1,8-2,5 mm. Larva alb-gălbuie, iar capul, pronotul şi
unele sclerite abdominale negre şi de 3,0-4,5 mm lungime.
• Puricele vărgat de pământ - Phyllotreta nemorum L.
• Arealul geografic este asemănător cu al speciei Ph. atra.
• Descriere. Adultul apare negru metalic, iar pe fiecare elitră are câte o bandă longitudinală galbenă
(vărgat), în lungime de 2,0-2,5 mm.
• Larva galben-cărămizie, iar capul şi picioarele negre, de 4-5 mm lungime.

Phyllotreta atra Phyllotreta nemorum

• Biologie şi ecologie. Ciclul evolutiv al acestor purici este în general asemănător şi astfel îl vom descrie la
speciile mai frecvente, Phyllotreta atra şi Ph. nemorum. Hibernarea se face în stadiul de adult sub
resturile vegetale din grădină şi câmp. Specii monovoltine.
• Mod de atac şi plante gazdă. Atacul este diferenţiat atât pe stadiu (adulţii sunt filofagi) cât şi la nivelul
larvelor speciilor, majoritatea fiind rizofage (peste 15 specii) şi numai puţine (3) specii în principal Ph.
nemorum, au larvele filofage. Puricii rod epiderma superioară şi parenchimul sub forma unor orificii de
1-2 mm, centripet, atacul luând aspectul de ciuruiri, iar la seminceri atacă mai ales mugurii, florile şi
chiar fructele, daune mari provocând adulţii hibernanţi.
• Speciile genului Phyllotreta sunt oligofage, atacând numeroase crucifere, în majoritate legumicole. Astfel
Ph. atra atacă mai ales vărzoasele (varza, conopida, gulia) iar larvele toate cruciferele cultivate şi
spontane.
• Ph. nemorum ca adult preferă ridichile, ţelina, rapiţa şi apoi vărzoasele, iar Ph. nigripes atacă multe
crucifere: ridichile, varza, hreanul, etc., Ph. undulata afectează peste 30 specii de crucifere: ridichile,
varza, conopida, gulia, rapiţa, napii, etc.
• Combaterea se asigură prin măsuri preventive şi curative:
terenul să fie bine pregătit, îngrăşat şi irigat; arături adânci
de toamnă şi primăvară şi praşile cât mai dese; distrugerea
cruciferelor spontane ce sunt plante gazdă intermediare; să
se repice numai răsaduri viguroase şi cât mai de timpuriu.
• Tratamentele chimice se execută cu insecticide
organofosforice (Carbetox 37 CE, doză 0,30%, Sinoratox 35
CE, doză 0,15%, Ordatox 25 CE, doză 0,25%, Onevops 35 CE,
doză 0,15%, etc.) şi piretrinoide (Decis 2,5 CE, doză 0,03%,
Fastac 10 CE, doză 0,01%, Sumicidin 20 CE, doză 0,04%,etc.)
care se vor aplica în primăvară la apariţia puricilor şi ia
invazii (etape secetoase) se repetă de 1-3 ori din 7 în 7 zile
şi se termină cu 20-30 zile înainte de recoltare.
 Ord. Coleoptera - fam. Curculionidae
Gărgăriţa galicolă a verzei - Ceuthorrhynchus pleurostigma Marsh.
• Arealul geografic cuprinde Europa şi nordul Africii, iar la noi mai frecventă în
Transilvania, Câmpia Dunării şi Moldova.
• Descriere. Adultul are corpul subovoid, rostrul lung, de culoare neagră, iar elitrele
albastre-verzui, metalice şi o lungime de 2,6-3,2 mm.
• Larva are corpul recurbat, apod, albicios, iar capul şi pronotul brun-gălbui, în
lungime de 3,5-5,0 mm.
 Ord. Lepidoptera -Fam. Noctuidae
Buha verzei - Mamestra brassicae L.

• Fluture răspândit în special în Europa, nordul Africii şi

Asia, iar la noi frecvent în Câmpia Dunării, Banat şi
Transilvania.
• Descriere. Adultul are corpul gros, brun-cenuşiu şi de 18-
21 mm, cu aripile anterioare brune, central cu o maculă
reniformă înconjurată cu linii fine albe, iar cele
posterioare cenuşii şi cu franjuri marginale. Anvergura de
40-45 mm. Larva subcilindrică-omidoformă, verde-
cenuşie şi dorsal cu 3 linii longitudinale alb-gălbui, iar
capul şi pronotul castaniu-bruniu, lungă de 38-46 mm.
• Biologie şi ecologie. are de obicei 2 generaţii pe an: G1 în mai-iulie şi G2 în
iulie-mai. Ierneaza in stadiul de de crisalidă în sol la 5-12 cm adâncime.
• Mod de atac: omizile din G1 rod frunzele plantelor in directie centrifuga, G2 de
omizi produc galerii in capatanile de varza depreciind calitatea acestora.
• Combaterea se asigură prin măsuri preventive, dar mai ales prin
mijloace curative: arătură adâncă de toamnă şi discuirea
terenului după 2-3 zile de la recoltarea verzei, pentru distrugerea
crisalidelor din sol; adunarea frunzelor cu ponte sau larve tinere
şi cuiburi cu omizi şi arderea lor.
• Tratamentele chimice se recomandă prin 2 reprize la varza
timpurie şi târzie şi 3 tratamente la varza semitimpurie: primul
tratament să se aplice la apariţia larvelor neonate sau la 10-12
zile de la curba maximă de zbor (15.V-5.VI), iar al II-lea şi al III-lea
tratament se fac la intervale de 8-12 zile. Se pot folosi produse
organofosforice (Sinoratox 35 CE, doză 0,20%, Carbetox 37 CE,
doză 0,40%, Ecalux 25 CE, doză 0,12%, Onefon 80 PS, doză 0,25%,
etc.) sau piretrinoide (Decis 2,5 CE, doză 0,02%, Fastac 10 CE,
doză 0,01%, Sumicidin 20 CE, doză 0,025%, Sumicombi 30 CE,
doză 0,8-1,0 l/ha,etc.).
 Fluturii albi ai cruciferelor - Pieris Schrank

• Arealul geografic este vast, mai ales în Europa, nordul Africii, Asia şi
America de Nord, iar la noi în toată ţara. Fluturii au aripile albe şi
corpul negricios-cenuşiu, cu anvergura de 35-65 nun. Larvele
omidoforme, de culoare verde-gălbuie şi de 27-52 mm lungime, ele
atacând cruciferele legumicole: varza, conopida şi ridichile în
special, apoi gulia, napul, etc.
• Fluturele alb al verzei - Pieris brassicae L.
• Dăunător periculos al cruciferelor legumicole, cu pagube de 10-
30%.
• Descriere.. Adultul are corpul negricios de 18-20 mm,cu ambele
aripi albe (albiliţa), iar vârful negru şi pe cele posterioare cu câte o
maculă neagră; prezenţa pe aripile anterioare a 3 macule negre
indică sexul femel, ele lipsind la mascul. Anvergura: 50-65 mm.
• Larva tip omidoform, de culoare verde-gălbuie, capul cenuşiu şi cu
2 dungi longitudinale laterale şi una dorsală de puncte negre, în
lungime de 45-52 mm.
• Hibernează în stadiul de crisalidă fixat pe garduri, arbori, etc. În ţara noastră,
are 2- 3 generaţii anuale: G1 (V-VII), G2 (VII-VIII) şi G3 (VIII-V) în zonele de stepă
şi silvostepă, 2 generaţii în zona stejarului şi numai o generaţie în zona fagului şi
bradului.
• Mod de atac şi plante gazdă. Larvele tinere rod epiderma inferioară şi
parenchimul foliar şi mai târziu atacă limbul până la scheletare în direcţie
centripetă (la Mamestra brassicae atacul este centrifug). Omizile G2 şi G3 atacă
frunzele ce învelesc căpăţâna şi apoi căpăţâna în formare, prin roadere de
galerii ce le umplu parţial cu dejecţiile proprii. Pagube mai mari produc omizile
G2 şi mai ales G3 în anii secetoşi când frecvenţa este de 15-50%. Atacul pe
generaţii se repartizează astfel: larvele G1 atacă varza timpurie, omizile G2 rod
varza de vară, iar larvele G3 atacă varza de toamnă. Daunele sunt mărite
calitativ prin murdărirea căpăţânii cu dejecţiile larvare. P. brassicae atacă în
special varza (albă, roşie, de Bruxelles), apoi conopida, gulia, rapiţa, etc.
• Combaterea se face prin măsuri profilactice şi terapeutice, astfel: distrugerea
cruciferelor spontane ca plante gazdă intermediare; adunarea frunzelor cu
ponte şi arderea lor.
• Tratamentele chimice se execută cu insecticide emulsionabile (Carbetox 37 CE,
doză 0,35%, Sinoratox 35 CE, doză 0,20%, Decis 2,5 CE doză 0,035%, Fastac 10
CE, doză 0,015%, Sumicidin 20 CE, doză 0,040%, etc.) la apariţia primelor larve,
iar în zone infestate se repetă după 8-12 zile, dar să se termine cu 25-30 zile
înainte de recoltare.
 Ord. Diptera - Fam. Muscidae
Musca verzei - Delia (Chorthophila) brassicae Bouche
• Specie palearctică, iar la noi frecventă mai ales în Transilvania şi
Muntenia.
• Descriere. Adultul seamănă cu musca de casă, cu corpul cenuşiu,
păros şi de 5-7 mm lungime. Larva viermiformă, apodă, gălbui-
albicioasă şi lungă de 7-9 mm.
• Biologie şi ecologie. Hibernează în stadiul de pupă în sol la 2 - 6
cm, are 3 generaţii în zonele de câmpie şi coline: G1 (IV-VI), G2 (VI-
VII) şi G3 (VII-IV).
• Mod de atac şi plante gazdă. Larvele neonate ale generaţiei I rod tulpinile răsadurilor sau a
celor repicate în câmp, dar în special zona coletului, iar după 3-5 zile pătrund în interior şi
atacă rădăcina pivotantă sub formă de galerii, dar şi sistemul radicular secundar. Datorită
atacului, plantulele nu mai vegetează normal, se veştejesc treptat, cad la sol şi se usucă.
Pagubele cele mai mari sunt cauzate de larvele G1, din cauza sensibilităţii plantulelor, ele
ajungând de la 5-25% la 35-60%, mai ales în primăveri secetoase, la o frecvenţă a atacului
de 20-80%.
• Larvele G2 atacă zona coletului, rădăcina sau tulpina plantelor tinere şi mai puţin frunzele
ce învelesc căpăţâna.
• Larvele G3 atacă în special zona coletului şi tulpina prin galerii ascendente, apoi căpăţâna
verzei de toamnă, de asemenea semincerii de varză şi de conopidă, reducând producţia de
sămânţă de la 15-30% la 40-60%. Delia brassicae este un dăunător polifag ce atacă în
special varza albă şi semincerii de varză şi conopidă, apoi conopida plantată timpuriu, gulia
şi ridichile, rapiţa, muştarul, etc.
• Combaterea se asigură preventiv şi curativ: asolamentul şi rotaţia culturilor legumicole:
adunarea resturilor vegetale din grădină toamna şi arderea lor; arătură adâncă de toamnă
pentru distrugerea pupelor din sol; distrugerea cruciferelor spontane din culturi;
respectarea măsurilor agrotehnice şi culturale (răsaduri viguroase, praşile cât mai dese,
udatul la timp, etc.).
• Tratamentele chimice încep prin stropirea răsadurilor în răsadniţe în fenofaza de 1-2
frunzişoare cu insecticide de contact (Sinoratox, doză 0,1%, Carbetox, doză 0,2%, Decis 2,5,
doză 0,01%, etc.) care se aplică din 6 în 6 zile, iar înainte de plantare în câmp se stropesc cu
Sinoratox, Carbetox, Decis, etc., în dozele mai sus indicate. Hrisafi (1952) recomandă 3
tratamente în câmp în zone mai infestate: primul tratament la plantarea răsadurilor, al II-lea
tratament după 10-15 zile, iar al III-lea tratament după alte 12-15 zile, utilizându-se
produsele de mai sus în doze mai mari cu 40%, apoi tratamente cu Fastac 10 CE, doză
0,008%, Sumicidin 20 CE, doză 0,05%,etc.
Musca cepei - Hylemyia (Delia) antiqua Meig.
• Dipter răspândit în special în Europa şi America de Nord, iar la noi frecvent în
Câmpia Dunării, Moldova şi Transilvania.
• Descriere. Adultul are corpul zvelt, aripi hialine gălbui, de culoare cenuşie-
gălbuie, cu pete şi dungi negricioase şi picioarele negre, iar lungimea de 6-7
mm. Larva este viermiformă, galbenă-murdar şi de 6-8 mm.
• Biologie şi ecologie. Hibernează în stadiul de pupă în sol la 10-15 cm, are de
obicei 2 generaţii pe an: G1 (V-VII) şi G2 (VII-V), mai rar evoluează şi a III-a
generaţie, parţială.
• Mod de atac şi plante gazdă. Larvele G1 rod galerii în frunzele plantelor tinere de-a
lungul nervurilor, consumând mai ales epiderma superioară şi parenchimul, iar spre
sfârşitul stadiului, larvele atacă bulbii tineri. Plantele tinere au partea bazală moale,
ele îndoindu-se şi treptat se usucă. Larvele atacă în special plantele izolate unde se
constată o densitate de 5-8 larve la o plantă şi frecvenţa lor ajunge la 20-50%,
provocând pagube de 10-25%. Larvele generaţiei a II-a şi a III-a atacă mai ales
semincerii prin roaderea inflorescenţei, daunele fiind de 3-7%, mai reduse decât la
G1.
• H. antiqua atacă în general liliaceele, în special ceapa, apoi usturoiul şi prazul şi mai
puţin laleaua.
• Combaterea se face mai ales prin măsuri preventive: asolament legumicol de 5 ani;
plantatul sau semănatul să se efectueze mai de timpuriu, în teren bine pregătit şi
îngrăşat; imediat după recoltare să se împrăştie în solele infestate var şi apoi să se
are adânc pentru distrugerea pupelor din sol; adunarea plantelor atacate şi a
resturilor vegetale din grădină şi arderea lor; ceapa să se cultive numai în terenuri
grele şi cu un pH mare (7) care nu favorizează dezvoltarea muştei H. antiqua.
• Tratamentele chimice mai eficiente sunt cele aplicate profilactic, înainte de
plantare când arpagicul, sămânţa sau ceapa se vor trata cu produse granulate
măcinate pulbere, folosindu-se 1 kg insecticid la 30 kg sămânţă sau la 10-15 kg
arpagic; după plantare, înainte de pontă, să se stropească plantele şi solul cu
produse emulsionabile (Carbetox 37 CE, doză 0,40%, Sinoratox 35 CE, doză 0,20%,
Decis 2,5 CE, doză 0,05%,etc.).
 Ord. Homoptera - Fam. Aleurodidae
Musculiţa albă de seră - Trialeurodes vaporariorum Westw.
• Biologie şi ecologie. Specie adaptată mai ales
condiţiilor de seră, unde are 3-5 generaţii pe an.
Femelele depun ouă în grupe de 5-2 bucăţi (maxim
25) pe partea inferioară a frunzelor dezvoltarea uni
generaţii este dependentă de temperatură (22-
28ºC) şi umiditate, variind de la 70 la 90 zile (uneori
110), evoluând 3-5 generaţii anuale.
 Ord. Homoptera - Fam. Lecanidae
Păduchele ţestos al lămâiului - Lecanium hesperidum L.

Biologie şi ecologie. Specie partenogenetică ovovivipară care prezintă 3-4 generaţii

anuale în sere.
 Cls. Arachnida Ord. Acari- Fam. Eriophyidae
• Păianjenul (erinoza) viţei de vie - Eriophyes vitis Nal.
• Biologie şi ecologie. Hibernează ca adult în
crăpăturile scoarţei butucilor viţei de vie sau în
frunzele căzute la sol, iar în primăvară, spre
sfârşitul lunii aprilie, păianjenii apar şi se
localizează pe partea inferioară a frunzelor unde
încep atacul.

• Eriophyes vitis are 3-4 generaţii anuale, din care

2-3 generaţii parteno-genetice şi o generaţie
sexuată.
 • Ord. Coleoptera - Fam. Scarabaeidae
• Cărăbuşul verde al vitei de vie - Anomala solida
Lobesia botrana – molia strugurilor, eudemisul viţei de vie
cls.: Insecta, ord: Lepidoptera, fam: Tortricidae.
 Ord. Coleoptera - Fam. Cerambycidae
• Croitorul stejarului – Cerambyx cerdo L.

Biologie -specie multianuala, are o generatie la 2-3 ani,

hiberneaza in primii ani ca larva si in ultimul ca adult
 Ord. Lepidoptera - Fam. Lymantriidae
Omida păroasă a stejarului - Lymantria dispar L.
• Biologie şi ecologie. Hibernează în stadiul
de ou cu embrionul format, protejat de
perişorii depusi de femela (aspect
buretos), Specie monovoltină.
 Ord. Blattaria - Fam. Blattidae
 Gândacul negru de bucătărie - Blatta orientalis L.
 Ord. Blattaria - Fam. Phyllodromiidae
• Gândacul galben de bucătărie - Blattella germanica L.
DĂUNĂTORII POMILOR
FRUCTIFERI
 Ord. Homoptera - Fam. Psyllidae
Puricele de frunze melifer al mărului - Psylla mali Sch.
• Biologie şi ecologie. Hibernează în stadiul de ou rezistent la ger. Specie monovoltină.

Mod de atac şi plante gazdă. Atacă prin

înţepare şi sugerea sevei şi a sucului celular,
mugurii florali şi apoi cei foliari, florile şi frunzele
în formare pe partea inferioară. Datorită atacului
florile avortează, mugurii nu se mai deschid, iar
frunzele nu mai cresc, se răsucesc
(pseudocecidii) şi se etiolează treptat şi apoi cad,
fructele rămân mici şi cad. Organele atacate sunt
acoperite cu roua de miere ce împiedică
respiraţia şi transpiraţia normală. Psylla mali
atacă în special mărul, apoi părul, gutuiul.
Combaterea se asigură prin: adunarea frunzarului din livadă şi arderea lui; tratamente
de iarnă contra ouălor hibernante cu US-1, 92 CE, doză 1,5%, Oleo-ecalux 3 CE, doză
1,5%, etc.; tratamente imediat după înflorit, la apariţia larvelor cu Carbetox 37 CE, doză
0,40%, Sinoratox 35 CE, doză 0,20%, Decis 2,5 CE, doză 0,03%, Sumicidin 20 CE,
doză 0,025%, etc., iar în livezi mai infestate se aplică încă 1-3 tratamente, cu Cymbush
10 EC, doză 0,03%, Sumi-Alpha 2,5 EC, doză 0,02%, Ecalux 25 CE, doză 0,12%,etc.
 Ord. Homoptera - Fam. Aphididae
Păduchii de frunze - Fam. Aphididae
• Păduchele verde de frunze al marului - Aphis pomi De Geer.
• Biologie şi ecologie. Specie monoică nemigratoare, ce hibernează în stadiul de ou
durabil în crăpăturile scoarţei pomilor, la baza mugurilor, etc. În primăvară apar
larvele generaţiei de fundatrix (generatoarea coloniei) care se localizează pe
partea inferioară a frunzelor unde ajung mature după 10-15 zile şi încep să
genereze 40-50 larve ce constituie prima generaţie de virginogene aptere care
continuă să reproducă specia asexuat prin partenogeneză vivipară. În perioada de
vegetaţie, pot evolua 8-12 generaţii partenogenetice aptere şi aripate şi chiar 15-
18 generaţii (Arion, 1958, etc.). Virginogenele aripate au rolul mai ales de a
răspândi specia. La începutul lunii septembrie ultima generaţie are indivizi aripaţi
(forma sexupares) cu rolul de a da naştere la forma sexuată a căror indivizi se
împerechează şi apoi femelele depun câte un ou durabil, ciclul biologic
repetându-se.
• Mod de atac şi plante gazdă. Păduchii atacă prin înţepare şi sugerea sevei şi a sucului celular mugurii şi
apoi frunzele. Atacul la frunze se caracterizează prin 5 particularităţi: păduchii atacă în grup (40-70 şi
chiar 80-100 indivizi) pe partea inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurilor; în urma atacului apar pete
de decolorare în centrul limbului; datorită intensităţii de atac, marginile limbului se încreţesc, iar vârful
se răsuceşte, formându-se aşa numitele pseudocecidii ce reprezintă caracterul specific de atac al
afidelor; atacul este maxim la frunzele mai tinere, de la vârful lăstarilor care prin formarea
pseudocecidiilor se îmbuchetează; păduchii secretă roua de miere cu care acopăr limbul şi întrerup
astfel transpiraţia şi respiraţia din frunze şi deci fotosinteza şi metabolismul, iar pe ea se dezvoltă o
ciupercă fumagina (Capnodium salicinum) cea are o acţiune nocivă asupra pomilor. Datorită atacului
intens şi de durată (aprilie-iulie) produs de cele 6-7 generaţii de păduchi din această perioadă de 4 luni,
frunzele nu mai cresc, se îngălbenesc şi formează pseudocecidii, metabolismul este redus, lăstarii rămân
cruzi, putând degera peste iarnă şi fructificaţia este redusă. Daune maxime sunt în pepiniere şi în
plantaţiile tinere pe rod.
Păduchele cenusiu al prunului - Hyalopterus pruni Fabr.
• Biologie şi ecologie.
• Specie holociclica migratoare, cu un ciclu evolutiv dioecic. hibernează
în stadiul de ou durabil în crăpăturile scoarţei pomilor, la baza
mugurilor, etc. În primăvară apar larvele generaţiei de fundatrix
(generatoarea coloniei) care se localizează pe partea inferioară a
frunzelor unde ajung mature după 10-15 zile şi încep să genereze 40-
50 larve ce constituie prima generaţie de virginogene aptere care
continuă să reproducă specia asexuat prin partenogeneză vivipară, în
perioada de vegetaţie evoluând 6-8 generaţii partenogenetice, ultima
generaţie de virginogene aripate migrând (iulie) de pe pomii fructiferi
pe plante gazdă secundare trestie, papura, etc.(Phragmites spp.)
unde se dezvoltă 2-4 generaţii. La începutul lunii octombrie forma
sexupares migrează din nou în livadă unde dă naştere la forma
sexuată, iar după împerechere femelele depun oul durabil.
Păduchele verde de frunze al piersicului - Myzodes persicae
Păduchele negru al cireşului - Myzus cerasi Fabr.
 Ord. Homoptera - Fam. Eriosomatidae
Păduchele lânos al mărului - Eriosoma lanigerum Hausm.
 • Ord. Homoptera - Fam. Diaspididae
• Păduchele din San José - Quadraspidiotus perniciosus Comstock.
• Biologie şi ecologie. Păduchele din San José în România prezintă 1-2
generaţii în zona subcarpatică şi 3 generaţii anuale în regiunile de
câmpie şi coline (Săvescu,1954).
• Ciclul biologic cu 3 generaţii se întâlneşte la câmpie (Câmpia Dunării,
Banat şi podişul Transilvaniei) şi zonele colinare (Oltenia, Muntenia,
Moldova şi Transilvania), cu următoarea structură: G1 (de vară) mai-
iulie, G2 (de toamnă) iulie-octombrie şi G3 (de primăvară) octombrie-
mai.
• Masculii trăiesc numai câteva zile, ei nu se hrănesc şi după copulare
dispar, iar femelele depun larve vii.
• Hiberneaza in stadiul de larva
 Ord. Hymenoptera - Fam. Tenthredinidae
Veispile cu ferăstrău ale fructelor - Hoplocampa Htg.

Viespea neagră a prunelor - Hoplocampa minuta Christ.

• Biologie şi ecologie. Hibernează în stadiul de larvă matură
în cocon acoperit cu granule de sol, în pământ la 5-25 cm
adâncime. Specie monovoltină.
• Mod de atac şi plante gazdă. Atacul este specific viespilor
fructelor: larvele neonate pătrund în fructele în formare (3-
4 mm) formând un canal ce-l rod în drumul lor spre
sâmburele în lapte pe care îl consumă parţial. Prunele
atacate se recunosc mai ales prin marginile negre ale
orificiului galeriei şi interiorul acesteia este plin cu dejecţii,
iar apoi şi printr-un lichid cu miros de aldehidă benzoică ce
se scurge din orificiu. După 3-5 zile larvele părăsesc fructul
atacat şi intră în altul, o larvă atacând 2-5 fructe. Fructele
atacate cad de timpuriu la sol, pagubele de la 15-25% la 40-
65%. Hoplocampa minuta este un dăunător oligofag,
atacând specii ale genului Prunus, mai ales P. domestica
 Ord. Hymenoptera fam Vespidae
Vespa germanica- viespea strugurilor
Ord. Hymenoptera fam Vespidae
Vespa vulgaris- viespea comună
Ord. Hymenoptera fam Vespidae
Vespa crabro- mare
 Ord. Coleoptera - Fam. Buprestidae
Gândacul negru al puietilor - Capnodis tenebrionis L.
• Biologie şi ecologie. Hibernează un an ca adult şi 1-2 ani ca
larvă, prezentând o generaţie la 2-3 ani.
• Mod de atac şi plante gazdă. Adulţii rod lăstarii la vârf,
ramurile şi peţiolul, iar larvele atacă coletul, producând
daunele cele mai mari; ele rod profund lemnul până la
cambiu sub forma unor galerii sinusoide şi-l pot perfora
ajungând la rădăcini. Daune maxime sunt în pepinierele de
sâmburoase, mai ales asupra puieţilor din anul I şi II şi apoi
în plantaţiile pe rod. Preferă caisul, cireşul, piersicul şi
prunul, apoi atacă vişinul, migdalul şi rar mărul,etc.
 Ord. Coleoptera - Fam. Curculionidae
Gărgăriţa florilor de măr - Anthonomus pomorum
Biologie şi ecologie. hibernarea se face în stadiul de adult în crăpăturile scoarţei
pomilor şi rar sub litieră sau în sol. Specie monovoltină.
 Ord. Lepidoptera fam. Cosidae
Cossus cossus Sfredelitorul tulpinilor
Zeuzera pyrina
 Ord. Lepidoptera - Fam. Tortricidae
Viermele merelor - Cydia (Laspeyresia, Carpocapsa) pomonella L

Biologie şi ecologie hibernează ca larvă matură într-un

cocon crisalidal mătăsos localizat în crăpăturile scoarţei
pomilor de la baza trunchiului în special, apoi la suprafaţa
solului, sub litieră, etc. După Săvescu, Cydia pomonella are
două generaţii anuale: G1 (10 mai-15 iulie) şi G2 (16 iulie-9
mai).
 Ord. Lepidoptera - Fam. Tortricidae
Viermele prunelor - Grapholitha (Laspeyresia) funebrana Tr.

• Biologie şi ecologie. hibernează în stadiul de omidă matură într-un cocon mătăsos

situat în crăpăturile scoarţei pomilor sau sub litieră.
• Grapholitha funebrana are de obicei două generaţii anuale, dar în condiţii de climă
mai reci prezintă o singură generaţie.
 Ord. Lepidoptera - Fam. Geometridae
Cotarul verde al pomilor - Operophtera brumata L.

• Biologie şi ecologie. Specie monovoltină, hiberneaza in stadiul de ou.

• Mod de atac şi plante gazdă. Atacul este specific omizilor defoliatoare: larvele
neonate rod mugurii şi frunzele prin perforare, iar mai târziu atacă limbul până la
scheletare, centripet, apoi organele florale şi chiar fructele; organele atacate sunt
învelite într-o pânză din fire mătăsoase cu aspectul unui cuib ce apoi se usucă. În
urma atacului pomii sunt defoliaţi parţial sau total în special în focare, ceea ce
conduce la uscarea restului frunzelor, daunele variind de la 10-20% în livezi (de
cireş şi măr) şi până la 25-60% în păduri (maxime la Quercinee, tei, etc.). Specie
polifagă ce atacă 70 specii lemnoase, mai ales: cireş, măr, cais, prun, castan
comestibil, iar apoi stejar, tei, ulm, fag, alun, etc.
 Ord. Lepidoptera - Fam. Arctiidae
Omida păroasă a dudului - Hyphantria cunea Drury
Ord. Diptera - Fam. Trypetidae
Musca cireşelor - Rhagoletis cerasi L.