R.

Berger deosebeşte trei etape principale pentru descifrarea operelor de arta, care
corespund la trei nivele de cunoaştere diferite.
(Berger,, R., 1975, “Descoperirea picturii. Arta de a vedea”, Editura Meridiane, Bucureşti, vol. III. pg.
150-151)

I. Preliminariile – faza iniţială – nivelul informaţiei:

1. Autorul lucrării;
2. Împrejurările, datele execuţiei;
3. Destinaţia operei de artă (decoraţie murală, pictura de şevalet)
4. Tehnica de realizare (frescă, pictură în ulei, acuarelă, litografie, etc)
5. Suportul tabloului, natura fondului (lemn, zid, pânză, hârtie)
6. Dimensiunile operei de artă
7. Starea operei de conservare (restaurată, accidente, repictări)
8. Locul de expunere (muzeu, galerie, colecţie)
II. Orientarea – faza de pregătire pentru abordarea operei de artă – faza de reflexie:
1. Genul operei (portret, scenă religioasă, tablou istoric, peisaj, etc)
2. Subiectul (identificarea ansamblului lucrului reprezentat,
identificarea obiectelor, figurilor, dispunerea lor în cadrul tabloului,
poziţia lor, caracteristicile lor, etc.)
3. Caracterul plastic dominant (lirism, patetic, fantastic, etc.), genul de
stil (realist, naturalist, simbolist, irealist,)
III. Faza finală – analiza conţinutului operei (nu conţinutul aparent al subiectului)

a) Analiza formei:
1. Spaţiul plastic (bi- sau tridimensionalitate,
problema perspectivelor, a racursiului, a deformărilor, a fundalului,
etc.)
2. Compoziţia (coordonarea raporturilor, armonia)
3. Construcţia (structura internă – figurile de sprijin, liniile directoare,
elipsele şi tranziţiile)
4. Culorile (natura lor, alegerea lor, amestecul şi distribuirea lor,
dimensiunile petelor, tonurile calde şi reci, complementarele,
felul în care sunt puse, aspectul lor, raporturile dintre ele în
funcţie de materie, în funcţie de tehnica folosită)
5. Valorile (natura lor, raporturile dintre ele, gradul lor de
intensitate, rolul lor spaţial, atmosferic, structural)
6. Eclerajul (problema umbrelor şi semitonurilor, de unde cade
lumina, direct, indirect, tendinţă reală sau ireală )
7. Liniile (închid conturul, sunt continue, se subţiază, se îngroaşă, se
dizolvă, se multiplică, se ordonează în funcţie de culoare şi de valori)
8. Proporţiile (uşor discernabile sau disimulate, tind spre simetrie sau
asimetrie)
9. Mişcarea, ritmul (tendinţă regulată sau neregulată, etc.)
10. Arabescul şi liniile de forţă (principalele trasee dinamice, accente,
articulaţii, scoateri în evidenţă)
11. Execuţia (tratarea materiei, pastă uniformă, groasă, fluidă, etc., tuşa
folosită cu cuţitul de paletă, culoare pusă prin fâşii, şuviţe, împăstări
sau în aplat)
12. Materia pe care s-a lucrat (forma, dimensiunea, natura suprafeţei,
granulaţia pânzei, a hârtiei, a zidului)
b) Analiza calităţilor expresiei:
1. Invenţia (opera se leagă de o temă tradiţională, religioasă, profană,
rară, familiară)
2. Vocabularul (sub raportul obiectelor pictate – animale, figură
umană, fructe, forme abstracte; sub raportul combinării lor –
agentul plastic folosit, linii, culori, valori, lumină, culoare-lumină, etc.)
3. Sintaxa (sub raportul obiectelor – organizarea obiectelor, aşezare,
orientare; sub raportul combinării lor – agenţi de stil: spaţiu, proporţii,
construcţie, ritm)