Coordonarea. Conjuncții coordonatoare.

Teorie şi Exemple

Între propozițiile unei fraze se pot stabili:

- relațiile de coordonare (între propoziții de același fel);
- relații de subordonare (între propozițiile secundare și regentele lor).
Definiție - Relațiile de coodonare pot fi marcate de conjuncțiile
coordonatoare, care au rol de elemente de relație (conectori).
Exemple:
Te-am sunat atunci,¹/ dar nu ai răspuns.²/ (coordonare între propoziții
principale)
Te-am sunat¹/ să ne întâlnim mâine²/ și să vorbim ceva despre proiect.³/
(coordonare între propozițiile secundare 2 și 3)

În frază, pot fi elemente de relație următoarele conjuncții coordonatoare:

1. copulative: și, nici
Exemple:

Am umplut stropitoarea cu apă¹/ și am udat florile.²/

Nici nu a venit,¹/ nici nu ne-a anunțat de întârziere.²/

2. disjunctive: sau, ori, fie, ba

Exemple:
Vii cu noi¹/ sau rămâi acasă?²/
Nu a venit¹/ pentru că a fost ocupat²/ ori a uitat de întâlnirea stabilită.³/
Fie rămâi aici,¹/ fie mergi cu noi.²/
Ba se plânge de vremea rea,¹/ ba ne cheamă la joacă.²/
 3. adversative: dar, iar, însă, ci, or
Exemple:
Am scris compunerea,¹/ dar nu am realizat un plan de idei înainte.²/
Tu plantezi lalele,¹/ iar noi săpăm celelalate straturi.²/
Am scris la test,¹/ însă nu am terminat ultimul exercițiu.²/
Numai ești o simplă cunoștință,¹/ ci ai devenit prietenul nostru.²/
M-ați invitat voi la film;¹/ or, eu nu eram atunci în oras.²/
Ne-am bucurat de vizita neașteptată,¹/ numai că noi ne pregătisem de plecare
la țară.²/
4. concluzive:  deci
Exemplu:
Deja plouă,¹/ deci nu mai mergem în parc.²/

Atenție!
✓ Raportul de coordonare poate fi marcat, în frază, de diferite locuțiuni
conjuncționale: copulative (precum și, cât și), adversative (doar că, numai că,
atât că), concluzive (așa că). 
Exemple:
Am aflat¹/ ce s-a petrecut acolo,²/ precum și cine a fost afectat de incident.³/
A început ploaia,¹/ așa că amânăm plimbarea în parc.²/

✓ În unele lucrări de specialitate, este precizat faptul că raportul de

coordonare concluziv este marcat și de următorii conectori cu valoare de
adverbe/ locuțiuni adverbiale: așadar, carevasăzică, vasăzică, prin urmare, în
consecință, ca atare.

✓ Sunt incorecte structurile dar însă, deci așadar, care formează construcții
pleonastice.
✓ Conjuncția disjunctivă nici este utilizată doar în propoziții negative.
✓ Conjuncțiile adversative pot lega uneori enunțuri eliptice.
Exemplu:
A reușit, dar cu greu. (...dar a reușit cu greu.)

Coordonarea. Norme de punctuație

Înainte de conjuncția coordonatoare și nu se pune virgulă. Face excepție
situația în care conjuncția și este precedată de o construcție izolată prin
virgule.
Exemplu:
Am revenit, într-adevăr[,] și am ascultat tot discursul.
Înainte de conjuncția copulativă nici se pune întotdeaua virgulă.
Exemple:
Nu pleacă[,] nici nu stă.
Nici nu vrea[,] nici nu poate.
 Înainte de conjuncțiile disjunctive nu se pune virgulă. Face excepție
situația în care fraza conține perechi identice de conjuncții disjunctive
(sau...sau, fie...fie etc.), când este obligatorie virgula după a doua
conjuncție.
Exemplu: Fie scrii la matematică[,] fie înveți la istorie.
 Înainte de conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale adversative dar, iar,
însă, ci, or, doar că, numai că, atât că se pune virgulă. Face excepție
conjuncția adversativă însă, dacă aceasta este folosită în interiorul
propoziției.
Exemplu: Am sunat de mai multe ori, nu mi-a răspuns însă nimeni.
 Înainte de conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale conclusive se pune
virgulă. Face excepție conjuncția concluzivă deci, dacă aceasta este
folosită în interiorul propoziției.
Exemplu: Ai pierdut autobuzul, vei întârzia deci la școală.
Subordonarea prin conjuncții subordonatoare. Teorie şi Exemple
Definiție
Relațiile de subordonare se stabilesc între propozițiile subordonate și
regentele lor, fiind marcate prin cuvinte cu rol de elemente de relație
(conjuncții subordonatoare, pronume și adjective pronominale relative sau
adverbe relative).
Exemple:
Știu1/ că sunt un om norocos.2/ (conjuncție subordonatoare)
Ai aflat1/ ce s-a întâmplat ieri?2/ (pronume relativ)
Știi1/ care elev a câștigat concursul?2/
Am procedat1/ cum m-am priceput.2/ (adverb relativ)

Relațiile de subordonare pot fi marcate, în frază, prin următoarele conjuncții

subordonatoare:
1. că:
Ne-a anunțat1/ că ședința cu părinții se amână.2/
Sunt sigură1/ că am dreptate.2/
Și-a amânat plecarea1/ că era foarte obosit.2/
2. să:
Dorește1/ să plece.2/
Este atentă1/ să nu greșească.2/
3. ca să/ ca .... să:
A plecat devreme1/ ca să nu întârzie.2/
Aș vrea1/ ca toți elevii să participe la aceste eveniment.2/
4. dacă:
Dacă întârzii,1/ sună-mă!2/
Ați verificat1/ dacă rezultatele sunt corecte?2/
5. de (când este sinonim cu conjuncția subordonatoare „dacă”)
Exemple:
De ești așa de obosit,1/ de ce nu te odihnești?2/
Ai aflat1/ de au venit toți?2/
6. fiindcă (introduce doar propoziții subordonatoare circumstanțiale
cauzale)
Exemplu:
Ai reușit1/ fiindcă ai perseverat.2/
7. căci (introduce doar propoziții subordonatoare circumstanțiale
cauzale)
Exemplu:
Voi veni mâine,1/ căci acum este prea târziu.2/
8. până:
S-a jucat1/ până a obosit.2/
Atenție!
Relațiile de subordonare pot fi marcate și prin locuțiuni conjuncționale
subordonatoare: cum că, ca și cum, ca și când, în timp ce, de vreme ce, fără să,
pentru că, din cauză că, pentru ca să, până când, până ce etc.
Exemple:
Se poartă1/ ca și când m-ar cunoaste.2/
Am greșit1/ pentru că nu am fost atent.2/
Am venit la tine1/ fără să te anunț.2/

Subordonarea prin pronume și adverbe relative. Teorie şi Exemple

Definiție
Relațiile de subordonare, stabilite între propozițiile secundare și regentele lor,
pot fi marcate atât prin conjuncții subordonatoare, cât și prin pronume relative
sau adverbe relative. În frază, toate aceste părți de vorbire neflexibile au rol de
elemente de relație subordonatoare (conectori).
Exemple:
Vrea¹/ să vadă acest film.²/ (conjuncție subordonatoare)
Am găsit la anticariat cartea¹/ pe care o căutam.²/ (pronume relativ)
Nu știe¹/ unde a lăsat cartea.²/ (adverb relativ)

Relațiile de subordonare pot fi marcate, în frază, prin următoarele pronume

relative:
• care, (al, a, ai, ale) căruia/ căreia/ cărora, precedate sau neprecedate de
prepoziție
Exemple:
Am hotărât¹/ la care dintre jucării să renunțăm pentru o donație. ²/
Decizia²/ asupra căreia am meditat mult¹/ s-a dovedit bună. ²/
Plopul²/ ale cărui frunze au căzut¹/ pare o uriașă lumânăre stinsă. ²/
Azi am aflat¹/ cărora dintre colegi le place dansul.²/
• ce (pronume relativ invariabil) precedat sau neprecedat de prepoziție
Exemple:
Ce ție nu-ți place¹/ altuia nu-i face.²/ (proverb românesc)
Nu mai știu¹/ despre ce am discutat atunci.²/
• cine, cui:
Exemple:
Vezi¹/ cine sună la ușă!²/
Cui îi plac romanele polițiste¹/ îi voi împrumuta unul.²/
• cât/ câtă, câți/ câte, al câtelea/ a câta
Exemple:
Au pus întrebări toți¹/ câți erau în sală.²/
Mănâncă tort¹/ cât are pe farfurie.²/
Vezi¹/ al câtelea ești pe listă!²/
• ceea ce (pronume relativ compus)
Exemple:
Am ținut cont¹/ de ceea ce mi-ai recomandat pentru examen.²/

Relațiile de subordonare pot fi marcate, în frază, prin următoarele adverbe

relative:
• unde neprecedat sau precedat de prepoziție
Exemple:
Acesta este satul¹/ unde am crescut.²/
Spune-mi¹/ pe unde ai călătorit anul trecut.²/
• când neprecedat sau precedat de prepoziție
Exemple:
Când te apropii de gară¹/ să mă suni.²/
Nu mai știu¹/ de când am aceste patine.²/
• cum: Faci¹/ cum consideri tu.²/
• cât: Lucrez azi¹/ cât pot.²/

Atenție!
✓ Pronumele relativ cât (masculin, singular) este forma omonimă a adverbul
relativ cât. Când are valoare de pronume, forma cât înlocuiește un substantiv
exprimat anterior în enunț.
Exemplu: Bea suc de mere cât e în cană.
Când are valoare de adverb, forma cât are sens cantitativ (mult, puțin, destul
etc.).
Exemplu: A mâncat cât a putut.
✓ Nu confunda, într-o frază, pronumele relative cu adjectivele pronominale
relative (care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat).
Exemple:
Nu știu ce să fac. (pronume relativ)
Nu știu ce desen să fac. (adjectiv pronominal relativ)

Enunțuri eliptice. Teorie şi Exemple

Definiție:
Enunţul este o comunicare cu înţeles deplin, construită în jurul unui predicat.
Enunțurile simple formează propoziții (un singur predicat), iar cele complexe
reprezintă fraze (două sau mai multe propoziții legate între ele, deci două sau
mai multe predicate).
Exemple:
Examenul se susține pe 25 iunie. (enunț simplu)
Examenul se susține pe 25 iunie, iar rezultatele vor fi afișate pe 1 iulie. (enunț
complex)
• Există situații în care sunt omise unele structuri exprimate anterior și care pot
fi recuperate din context. În acest caz, enunțul este eliptic (constituie o elipsă).
Exemple:
— Cauți ceva, draga mea?
— Manualul de matematică. *[Caut] manualul de matematică.  

Există mai multe tipuri de elipse: elipsa verbală, elipsa nominală și propoziția
fragmentară.
 Elipsa verbală presupune omiterea completă sau parțială a predicatului
exprimat anterior.
Exemple:
Noi ne așezăm aici și voi, pe rândul următor.
* Noi ne așezăm aici și voi [vă așezați] pe rândul următor.
Ea este studentă, iar fratele ei – elev.
* Ea este studentă, iar fratele ei [este] elev.
 Elipsa nominală presupune omisiunea unui substantiv (uneori însoțit de
subordonații săi) care se poate deduce din context.
Exemple:
Am luat caiete de matematică, de română nu mai erau.
* Am luat caiete de matematică, [caiete] de română nu mai erau.
Propoziția fragmentară este o formă de elipsă specifică exprimării orale. Poate
apărea în următoarele situații:
1. când în a doua propoziție pot fi omise părțile comune și se păstrează
doar partea diferită, care conține o informație nouă
Exemple:
Eu am terminat testul, colegul meu, nu.
* Eu am terminat testul, colegul meu nu [a terminat testul].
- când răspunsul la o întrebare este înlocuit cu adverbele da, nu
Exemple:
 — Ai terminat cartea?/ — Da.
* — Da. [Am terminat cartea].
2. când în răspunsul la o întrebare se păstrează doar partea de
propoziție care corespunde cuvântului interogativ
Exemple:
— Ce ai găsit în cutia metalică?/ — Monede vechi.
  * — Monede vechi [am găsit în cutia metalică].

Norme de punctuație
Structura omisă din enunțul eliptic este marcată, în scris, prin virgulă sau linie
de pauză.
Exemple:
Eu m-am întors cu trenul și ceilalți, cu autobuzul.
Aici avem înghețată cu vanilie, aici —cu fistic.
Atenție!
 Nu orice omisiune care se deduce din context formează o elipsă. Există
elipsă doar dacă secvența omisă a fost exprimată anterior.
Exemple:
 Voi intrați în clasă, iar ceilalți, în sala de sport. - elipsă verbală
Toți în clasă! - enunț imperativ în care predicatul intrați este dedus
Construcțiile de tipul Scriu./Scrie cu pixul roșu. NU sunt enunțuri eliptice,
acestea sunt propoziții cu subiect neexprimat (inclus sau subînțeles).

Construcții active. Construcții pasive cu verbul „a fi”. Teorie şi

Exemple
Definiție
Construcția activă este un tip de construcție sintactică în care subiectul
(exprimat sau neexprimat) este autorul acțiunii exprimate de verb și exercitate
asupra unui obiect. În astfel de construcții este folosit verbul la forma activă.

Exemple:

1.
2.

3.
Definiție
Construcția pasivă se opune celei active și este un tip de construcție sintactică
în care subiectul doar suportă acțiunea făcută de autorul acesteia.
Exemple: Construcția activă
Tu ai pictat peisajul de toamnă?
Ai uitat cartea în tren.
Exemple: Construcția pasivă
Cartea a fost uitată (de tine) în tren.

✓ Construcția pasivă este alcătuită dintr-un subiect (exprimat sau neexprimat),

o formă verbală pasivă și un complement de agent (exprimat sau dedus din
context).
Exemplu: Piesa a fost jucată de actori.

✓ Forma verbală pasivă se construiește cu verbul auxiliar a fi (la modurile

indicativ, conjunctiv și conditional-optativ sau la formele nepersonale de
infinitiv și gerunziu) și forma de participiu a verbului de conjugat.
Exemple: este lăudat, să fie protejată, ar fi trimiși, a fi căutat, fiind verificat.

✓ Complementul de agent este un tip special de complement prepozițional

care denumește autorul acțiunii dintr-o construcție pasivă și este precedat de
prepoziția de/ de către.
Exemplu: Bradul a fost doborât de vânt. (De către cine a fost doborât?)
 Transformarea construcției active în construcție pasivă

✓ O construcție activă se transformă în construcție pasivă astfel:

1. complementul direct din construcția activă devine subiectul construcției
pasive
Exemplu: Tu ai pictat tabloul? Tabloul a fost pictat de tine?

2. subiectul din construcția activă devine complement de agent în construcția

pasivă
Exemplu: Tu ai pictat tabloul? Tabloul a fost pictat de tine?

3. verbul din construcția activă se schimbă într-o formă verbală compusă

alcătuită din auxiliarul a fi (păstrând modul și timpul din construcția activă) +
participiul verbului de conjugat
Exemplu: Tu ai pictat tabloul? Tabloul a fost pictat de tine?

✓ Procedeul este reversibil, o construcție pasivă poate fi transformată în

construcție activă.

Construcție pasivă Construcție activă

Depozitul era păzit de soldați. Soldații păzeau depozitul.

Atenție!
✓ În unele construcții pasive, formele verbale sunt inversate (des folosite în
limba veche), cu valoare expresivă în limba română actuală.
Exemplu: Fi-vor cunoscute de urmași toate aceste fapte?

✓ Uneori, în structura construcțiilor pasive sunt intercalate cuvinte cu alt rol

sintactic.
Exemplu: Lucrarea va fi, în câteva minute, predată profesorului de către
candidat.

✓ Predicatul verbal exprimat prin formă verbală pasivă și predicatul nominal

pot fi confundate, fiindcă, în ambele situații, este prezent verbul a fi, auxiliar și
copulativ. Enunțul cu predicat verbal exprimat prin formă verbală pasivă este
clarificat cu ajutorul complementului de agent sau al unui circumstanțial care
trimite la agent.
Exemple:
Castelele noastre de nisip sunt distruse. (predicat nominal)
Castelele noastre de nisip sunt distruse de un val nemilos. (predicat verbal+
complement de agent)
Castelele noastre sunt distruse fără milă. (predicat verbal + circumstanțial)

✓ O confuzie poate fi creată între construcția activă cu verb la modul

condițional-optativ, timpul perfect și construcția pasivă cu verb la modul
condițional-optativ, timpul prezent, deoarece formele verbale sunt identice.
Prin prezența complementului de agent sau deducerea acestuia din context
este clarificată construcția pasivă.
Exemplu:
Dacă l-ar fi lăudat cineva, ar fi fost mai motivat să lucreze. (construcție activă)
Dacă ar fi lăudat de colegi, ar fi mai motivat să lucreze. (construcție pasivă)
Are mulți colegi apropiați. Dacă ar fi lăudat (de colegi), ar fi mai motivat să
lucreze. (construcție pasivă).
Construcții cu pronume reflexive. Teorie şi Exemple
Definiție:
Construcțiile cu pronume reflexive sunt construcțiile în care cliticul reflexiv
(forma e accentuată a pronumelui reflexiv) însoțește un verb/ o locuțiune
verbală sau, rar, un substantiv.
Exemple:
Se gândește cu nostalgie la copilăria-și fericită.
Mi-a adus aminte de vremurile de odinioară.

Amintește-ți!

✓Pronumele reflexiv are forme doar pentru cazurile dativ și acuzativ.

✓ La persoana a III-a are forme proprii.

Exemple:
Nu se teme de nimic.
Își imaginează că va fi rege cândva.
✓ La persoanele I și a II-a, pronumele reflexiv împrumută formele pronumelui
reflexiv. (Are aceeași persoană și același număr cu persoana și cu numărul
verbului pe care îl însoțește).
Exemple:
Mă gândesc la tine cu drag.
Și-a promis că va învăța mai bine anul acesta.
 1. Construcții în care pronumele reflexiv are funcție sintactică proprie și
nu intră în componența verbului/ predicatului.

a) Cliticul reflexiv cu funcția sintactică de complement direct (acuzativ)

Exemplu
Ioana se descrie cu obiectivitate.
Caracteristici ale cliticului reflexive
 Pronumele reflexiv se poate înlocui prin pronume personal:
Ioana îl descrie cu obiectivitate.
 Pronumele reflexiv poate fi reluat printr-o formă accentuată:
Ioana se descrie pe sine/ pe ea.

b) Cliticul reflexiv cu funcția sintactică de complement indirect (dativ)

Exemplu
Mi-am cumpărat o mașină nouă.
Caracteristici ale cliticului reflexiv
 Pronumele reflexiv se poate înlocui prin pronume personal:
Ți-am cumpărat o mașină nouă.
 Pronumele reflexiv poate fi reluat printr-o formă accentuată:
Mi-am cumpărat mie o mașină nouă.
 c) Cliticul reflexiv reciproc cu funcția sintactică de complement direct
(acuzativ) și complement indirect (dativ)
Exemplu
Fetele se ajută întotdeauna. (complement direct, acuzativ)

Caracteristici ale cliticului reflexiv

 Pronumele reflexiv se poate relua printr-un grup nominal care sugerează
reciprocitatea:
Fetele se ajută una pe alta.

Exemplu
Băieții își trimit mesaje de încurajare. (complement indirect, dativ)
 Pronumele reflexiv se poate relua printr-un grup nominal care sugerează
reciprocitatea:
Băieții își trimit unul altuia mesaje de încurajare.

d) Cliticul reflexiv cu funcția sintactică de complement indirect posesiv

(dativ)
Exemplu
Își ajută familia întotdeauna.
Caracteristici ale cliticului reflexiv
 Pronumele reflexiv poate fi reluat printr-un pronume personal sau
printr-un adjectiv pronominal posesiv:
Își ajută familia (sa/ lui) întotdeauna.

e) Cliticul reflexiv cu funcția sintactică de atribut (dativ)

Exemplu
Fă din pasiunea-ți o carieră!
Caracteristici ale cliticului reflexiv
 Pronumele reflexiv poate fi înlocuit cu un adjectiv pronominal posesiv:
Fă din pasiunea ta o carieră!

2. Construcții în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică proprie

și intră în componența verbului/ predicatului
Cliticul reflexiv nu are funcție sintactică dacă:
a. nu poate fi înlocuit prin pronume personal;
b. nu poate fi dublat printr-o formă accentuată.
Exemple:
Nu se teme de nimic. (acuzativ)
Își imaginează că este în vacanță. (dativ)

Atenție!

✓Unele verbe au o formă reflexivă și una nereflexivă, cu deosebiri de sens.

Exemple:
El se uită la televizor.
El uită mereu ce are de făcut.
✓Există construcții pasiv–reflexive (Pronumele reflexiv la persoana a III-a
funcționează ca marcă sintactică a formei verbale pasive.)
Exemplu:
S-a aflat adevărul? (Adevărul a fost aflat?)

Construcții impersonale. Teorie şi Exemple

Definiție: Construcțiile impersonale sunt construcții organizate în jurul
verbelor impersonale.
Exemple:
Îmi pasă de voi!
Mi-e dor de copilărie.
Verbele impersonale se caracterizează prin următoarele aspecte:
1. absența subiectului
Exemple: Plouă. Burnițează.
2. absența unui subiect care denumește o persoană
Exemple:
S-a întâmplat un accident.
Îți place prăjitura?

Verbe și construcții care sunt mereu impersonale

a. verbe care exprimă fenomene ale naturii:

Exemple: ninge, tună, plouă, burnițează, se înnoptează etc.
b. verbe construite cu un complement indirect și cu un complement
prepozițional, fără subiect:
Exemple: Îmi pare bine., Îi pasă de noi., Îi arde de joacă.
c. construcții care se referă la identitatea unei persoane:
Exemple: Mă cheamă Ana.
d. construcții cu verbul predicativ „a fi” și un substantiv cu funcția
sintactică de subiect:
Exemple: E noapte., E dimineață., E soare., E întuneric.
 e. construcții cu verbul predicativ „a fi”, un pronume în cazul dativ și un
substantiv cu funcția sintactică de subiect:
Exemple: Mi-e frig., Mi-e sete., Mi-e dor.
f. construcții cu verbe al căror subiect nu denumește o persoană:
Exemple: Îmi place literatura., Mă miră curajul tău., Mă bucură implicarea
voastră., Îmi trebuie un laptop nou.
g. construcții cu verb copulativ și nume predicativ realizat prin adverb:
Exemple: Este bine a spune adevărul., Este imposibil de ajuns la timp.

Verbe și construcții care devin impersonale în anumite contexte

a. verbe reflexive impersonale (Sunt însoțite de cliticul reflexiv „se”):

Exemple:
Se doarme mult după un astfel de eveniment.
Se întârzie mult de obicei.
b. construcții reflexive-pasive, impersonale (Sunt însoțite de cliticul
reflexiv „se” și admit complementul de agent.)
Exemplu:
Se știe că tu ești câștigătorul?
c. construcții pasive impersonale (Este folosit verbul auxiliar „a fi” și este
admis complementul de agent.)
Exemplu:
Este menționat în contract că suntem organizatorii acestui concurs.
 Construcții incidente. Teorie şi Exemple

Definiție:
Construcția incidentă este o structură sintactică introdusă în interiorul unui
enunț pe care îl întrerupe, dar de care nu se leagă sintactic. O construcție
incidentă reprezintă o intervenție suplimentară a emițătorului și nu este
esențială pentru înțelegerea mesajului.
Exemple:
E de ceva vreme, după cum spun mulți, tot mai abătut.
Are, mă rog, mai multe idei, dar nu le aplică.
Vom afla, desigur, tot adevărul, după aceste discuții.
Of! Câte lucruri mai am de făcut!

Construcția incidentă poate fi:

a. o structură simplă, cu un singur component
1. substantiv/ adjectiv substantivizat/ pronume în vocativ
Exemple:
Ioana, unde te duci?
Ai grijă, dragule, la mașini!
Tu, mută scaunul mai în spate!
2. interjecție
Exemple:
Iată, vine trenul!
Hai, dă-mi cheia!
Vai, ce vreme urâtă!
Măi, nu vezi balta?

3. adverb/ locuțiune adverbială

Exemple:
Sosesc, bineînțeles, până la cină.
Avem, de bună seamă, toate ingredientele pentru tort.

b. o structură dezvoltată, cu mai multe componente

1. grupuri de cuvinte
Exemple:
Tatăl lui — de ispravă om! — l-a îndemnat să nu renunțe la călătoria aceea.
Copilul meșterea un fluier, firește din lemn de soc, pentru bunicul său.
Jocurile — după spusele unora — ar fi doar pentru copii.
2. propoziții independente sau legate într-o frază (în raport de
coordonare și subordonare)
Exemple:
Fetița lua mereu cu ea o carte— învățase alfabetul de la cinci ani — ca să le
citească prietenelor povești cu zâne.
Când au plecat în concediu, au uitat — îți vine a crede? — să ia biletele de
avion.
Apa izvorului curge aprig — ce zgomote se îngână! — printre tulpinile brazilor
bătrâni.
Ai greșit — recunoaște! — când i-ai luat apărarea orbește.
Discutăm și mâine despre asta, le-a spus tatăl posomorât.
Când am văzut-o plângând — cred că niciodată nu o văzusem așa de nefericită
pe bunica — am simțit nevoia să îi șterg lacrimile.
✓ În unele situații, construcțiile incidente sunt automatisme verbale. Acestea
cuprind expresii folosite fără justificare, golite de sens, devenite ticuri verbale
prin repetarea exagerată (soro, frate, zău, din păcate, ce să mai vorbim?, nu-i
așa?, mă rog, nu știu dacă mă înțelegi etc.).
Exemple:
Stai, frate, că nu e chiar așa!
Nu știu, zău, ce să mai zic despre vremea asta!
Ne-a explicat, mă rog, mai târziu, despre ce era vorba.

Punctuația construcțiilor incidente

✓ În comunicarea scrisă, construcția incidentă este separată, de regulă, prin

virgule, linii de pauză sau paranteze.
Exemple:
„Dacă e să ne vedem la micul dejun [,] zise el [,] am să mă prefac că nu te
cunosc, Paul.”
(Mary Balogh „O altfel de ducesă”)
Era aici, lângă pădure [—] după cum spuneau bătrânii [—] o colibă a
pădurarului.
Am uitat de felicitările [(] nu cred că e bine că îți spun asta [)] pe care le aveam
de trimis la rudele din străinătate.

Construcții concesive. Teorie şi Exemple

Definiție
Construcția concesivă este un component facultativ al unui enunț (poate fi
omis), care răspunde la întrebările: în ciuda cărui fapt? / în pofida cărui fapt?.
Prin intermediul acestei construcții sunt indicate împrejurările în care un
eveniment ar putea împiedica realizarea unei acțiuni sau dobândirea unei
însușiri, dar nu o împiedică.
Construcțiile concesive pot fi părți de propoziție sau propoziții subordonate.
Exemple:
În ciuda insistențelor noastre, vărul Matei nu a rămas la cină.

Deși au insistat toate rudele, tânărul nu a participat la reuniunea de familie.

(În ciuda cărui fapt nu a participat?)

Regentul unei construcții concesive poate fi:

1. un verb/ o locuțiune verbală
Exemple:
Cu toate discuțiile aprinse, tot nu a renunțat la călătoria în Italia.
Și-a adus aminte lecția, chiar dacă nu repetase înainte de test.
2. un adjectiv/ o locuțiune adjectivală
Exemple:
Câmpul era frumos, deși căzuse bruma.
E un om cu stare, în pofida aparențelor.
3. un adverb/ o locuțiune adverbială
Exemple:
Am lucrat corect, în ciuda timpului scurt.
A scris fără încetare, deși îl durea mâna lovită.
4. o interjecție
Exemplu:
Uite și berzele, deși abia acum începe primăvara.

Construcțiile concesive pot fi realizate prin:

1. forme verbale nepersonale
Exemple:
Chiar fulgerând, copiii tot și-au continuat drumul.
Fără a participa la lecție, totuși a scris ceva la tema pentru acasă.

2. adjective propriu-zise sau participiale precedate de formele chiar, nici

Exemple:
Chiar neputincioasă, tot a venit să-i salute pe musafiri.
Nici rănită, pasărea nu ar renunța la zborul spre cuib.
3. adverbele tot, totuși și locuțiunile adverbiale nici în ruptul capului, în
niciun caz, cu toate acestea
Exemple:
Sunt oameni modești și totuși sunt cunoscuți.
Nu acceptă sfaturile fraților săi nici în ruptul capului.
4. substantive precedate de prepozițiile și locuțiunile împotriva, în ciuda, în
pofida, în contra, cu tot, cu toată, cu toți, cu toate, cu orice
Exemple:
Citisem doar cărți de istorie, nu luasem în seamă volumele din biblioteca tatei,
împotriva recomandărilor lui.
Cu toată siguranța lui, a avut emoții în fața comisiei.
5. pronume sau numerale cu valoare pronominală precedate de prepoziția
fără și de formele chiar, nici
Exemple:
Chiar fără voi, tot am terminat proiectul la timp.
Chiar și fără trei dintre membri, grupul a participat la concursul de muzică.
6. propoziții subordonate introduce în frază prin conjuncțiile și locuțiunile
deși, chiar dacă, cu toate că, măcar că, măcar să, măcar de, chit că
(specifice), că, dacă, de, să, fără să, fără ca … să, (echivalente cu deși)
Exemple:
Chiar dacă plouă,¹/ mergem la munte săptămâna viitoare.²/
Să plângă,¹/ tot nu cred²/ că suferă.³/

Topica și punctuația construcțiilor concesive

✓ Construcțiile concesive pot fi așezate în fața sau după regentul de care se

desparte, de regulă, prin virgulă.
✓ Construcția concesivă introdusă prin conjuncția că este intercalată în
regentă.
Exemplu:
„Muntele, că-i munte, şi tot are doruri multe." (Folclor românesc)

Atenție!

✓ În unele situații, construcțiile concesive sunt juxtapuse față de regentă și pot

fi confundate cu două propoziții principale în raport de coordonare prin
juxtapunere. Clarificarea poate fi realizată prin posibilitatea adăugării unei
element de relație specific.
Exemplu:
(Chiar dacă) Are, (chiar dacă) n-are treabă, merge la piață.
✓ Deseori construcțiile concesive au corelativ, la nivelul regentului, adverbul
totuși sau tot.
Exemplu:
 Cu toate că i-am explicat de mai multe ori, nu a găsit totuși adresa.

Construcții condiționale. Teorie şi Exemple

Definiție
Construcția condițională exprimă condiția de care depinde realizarea unei
acțiuni și răspunde la întrebarea: cu ce condiție?
condiționale pot fi părți de propoziție sau propoziții subordonate.
Exemple:
Mâncând multe legume, vei rămâne sănătos. (cu ce condiție vei rămâne
sănătos?)
Dacă exersezi în fiecare zi, vei reuși. (cu ce condiție vei reuși?)

Regentul unei construcții condiționale poate fi:

1. un verb/ o locuțiune verbală
Exemple:
Învățând, vei obține note mari.
Dacă ești atent, îți vei da seama de greșeli.
2. un adjectiv
 Exemplu:
Acest generator este utilizabil în caz de nevoie.
3. o interjecție
Exemplu:
Bravo dacă procedezi în felul acesta!

Construcțiile condiționale pot fi realizate prin:

1. forme verbale nepersonale
Exemple:
Numai repetând în fiecare zi, vom ține minte.
Fără a participa la concurs, nu poți câștiga.
2. adjective propriu-zise sau participiale
Exemple:
Singură, nu vei găsi soluția.
Chemat la timp, te va ajuta.
3. adverbele altminteri, astfel, altfel, așa și locuțiunile adverbiale în caz
contrar, în felul acesta
Exemple:
Te cunosc de multă vreme, altfel m-aș supăra.
Respectă-ți promisiunea, în caz contrar, nimeni nu te mai crede.
4. substantive sau substitute ale acestora (pronume, numeral) precedate
de prepozițiile și locuțiunile fără, în locul, în caz de
Exemple:
În caz de incendiu, sună pompierii.
Fără el, nu ai fi obținut acest rezultat.
În locul celor doi, eu te-aș fi ajutat.
 5. propoziții subordonate introduse în frază prin conjuncțiile și locuțiunile
dacă, de, să, când, în caz că, fără să sau prin pronume relative precedate
de locuțiunea prepozițională în locul
Exemple:
Dacă nu ai fi spus adevărul, ai fi pierdut încrederea tuturor.
În locul cui a câștigat acest premiu, aș fi donat o mare parte din sumă.

Topica și punctuația construcțiilor condiționale

✓ Construcțiile condiționale pot fi așezate înainte sau după regent.

✓ Construcțiile postpuse se pot despărți prin virgulă de regent:

Exemplu:
Sunt mult mai liniștită dacă vii cu mine.
✓ Construcțiile condiționale se despart totdeauna prin virgulă în următoarele
situații:
a. când sunt antepuse regentului:
Exemplu:
Să știe adevărul, s-ar supăra.
b. când sunt realizate prin adverbe și locuțiuni adverbiale:
Exemplu:
M-am grăbit, altfel pierdeam începutul prezentării.
c. când sunt realizate prin substantive/ pronume/ numerale precedate de
locuțiunea prepozițională în locul:
Exemplu:
În locul lui, aș fi venit la petrecere.

Atenție!

✓ În unele situații, construcțiile condiționale se pot afla în raport de

coordonare prin juxtapunere cu termenul regent. Verificarea se poate realiza
prin adăugarea conjuncției subordonatoare dacă.
Exemplu:
(Dacă) Ai carte, ai parte.

SUBORDONATELE
Atributiva (AT)
Realizări propoziționale ale unor funcții sintactice.
Definiție
Atributiva reprezintă, într-o frază, realizarea propozițională a atributului și
răspunde la întrebările care? / ce fel de?

Exemple:
Cărțile2/ pe care ți le-am recomandat1/ sunt disponibile și online.1/ (Care cărți?)
Aceasta este o zonă1/ în care cresc arbori exotici.1/ (Ce fel de zonă?)

Regentul atributivei poate fi:

✓ un substantiv comun sau propriu/ o locuțiune substantivală
Exemple:
Vă felicit pentru excursia1/ pe care ați organizat-o.2/
Am citit multe cărți de Jules Verne,1/care este scriitorul meu preferat.2/
Am reținut toate punctele de vedere1/ care au fost exprimate în acea
dezbatere despre școala online.2/
✓ un pronume
Exemplu:
Uite-i pe cei1/ de care ți-am vorbit zilele trecute.2/
✓ un numeral cu valoare pronominală
Exemplu:
Dintre aceste cărți o prefer pe a treia,1/ care este un roman polițist.2/

 Atributiva poate fi introdusă în frază prin următoarele elemente de

relație (conectori):
1. conjuncții: să, că, ca...să, dacă
Exemple:
Nu acceptă gândul1/ să rămână singur acasă atâtea zile.2/
Îi place ideea1/ ca, în timpul călătoriei cu trenul, să citească.2/
Am primit vestea1/ că se întrerup cursurile de mâine.2/
Gândul1/ dacă e bine scrisă teză1/ nu îi dă pace.2/

2. adverbe relative: cum, când, unde etc.

Exemple:
Am ales locul1/ unde vom merge în vacanța de vară.2/
Acest brad e plantat aici de pe vremea1/ când bunicul era pădurar.2/
Întrebarea2/ cum să scrie o poezie1/ nu are încă un răspuns.1/

3. pronume relative/ adjective pronominale relative: cine, cui, ce, care

Exemple:
Poartă mereu recunoștința1/ față de cine l-a sprijinit în primii ani de carieră.2/
A omis cerința1/ ce se referea la tiparele textuale.2/
„şi hai fiecare pe la casa1/ cui ne are2/” (Ion Creangă, „Amintiri din copilărie”)
Informația2/ despre care tren are întârziere1/ o oferă cei de la ghișeu.2/

4. pronume/ adjective pronominale nehotărâte: oricine, oricare, orice

Exemple:
Aici se află mapele1/ pentru oricine participă la simpozion.2/
Nu îi puteau înțelege furia1/ pe oricare îl contrazicea.2/
Călătoria2/ în orice capitală europeană1/ e o experiență valoroasă.2/
Topica și punctuația atributivei
Atributiva stă întotdeauna după termenul regent și poate fi intercalată în
propoziția regentă.
Exemple:
Are o figură enigmatică bărbatul1/ care te-a salutat.2/
Bărbatul2/ care te-a salutat1/ are o figură enigmatică.2/
 De obicei, atributiva nu se desparte de regentă prin virgulă (atributivă
neizolată). Dacă regentul este un nume propriu, un pronume sau un
substantiv puternic individualizat, atributiva se desparte prin virgulă
(atributivă izolată).
Exemple:
Vino pe strada1/ unde se află cinematograful.2/ (atributivă neizolată).
Eu,2/ care te știu om serios,1/ te voi susține întotdeauna.2/ (atributivă izolată).

Atenție!
În vorbirea populară, atributiva poate fi introdusă prin pronumele relativ
invariabil de (care/ pe care).
Exemplu: Casa2/ de-o vezi în poză1/ era a străbunicului.2/
 Completiva direct (CD)
Definiție:
Completiva directă reprezintă, într-o frază, realizarea propozițională a
complementului direct și răspunde la întrebările pe cine?, ce?.
Exemple:
Am consultat¹/ pe cine am știut la acea vreme²/. (Pe cine am consultat?)
Nu am văzut¹/ ce ai cumpărat.²/ (Ce nu am văzut?)

Regentul completivei directe poate fi:

✓ un verb/ o locuțiune verbală
Exemple:
Vrem¹/ să mergem în excursie la munte.²/
Tu poți spune¹/ ceea ce dorești./²
Nu mai ține minte¹/ ce le-a spus părinților.²/.
✓ o interjecție predicativă
Exemplu:
Uite¹/ ce ai făcut aici!/²
  Completiva directă poate fi introdusă în frază prin următoarele elemente
de relație (conectori):
 conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare - să, că, ca...să,
dacă, de (dacă), cum că, cum de, precum că
Exemple:
Nu ai observat¹/ dacă a trecut autobuzul 336?²/
Preferă¹/ ca, în timpul călătoriei, să citească.²/
Nu știu¹/ cum de ai greșit atât la test.²/
 adverbe relative- cum, când, cât, unde, încotro, dincotro
Exemple:
Am aflat prea târziu¹/ unde s-a ținut spectacolul.²/
N-ai mai anunțat¹/ încotro ai plecat.²/
 pronume relative precedate sau neprecedate de prepoziții și adjective
pronominale relative- care, cine, ce, ceea ce, câți, câte
Exemple:
Am citit¹/ ceea ce mi-a fost recomandat.²/
Știu eu¹/ de câte creioane colorate ai nevoie.²/
 pronume nehotărâte precedate sau neprecedate de prepoziții și
adjective pronominale nehotărâte- oricine, orice, oricare, oricâți,
oricâte
Exemple:
Informez¹/ pe oricine solicită detalii despre concurs.²/
Voi cumpăra¹/ orice carte de bucate găsesc.²/

Topica și punctuația completivei directe

 De obicei, completiva directă stă după propoziția de care depinde și nu
se desparte prin virgulă de aceasta.
Exemplu: Facem¹/ ceea ce ni se spune.²/

 Uneori, completiva directă este așezată înaintea regentei când vorbitorul

insistă asupra mesajului transmis, situație în care poate fi folosită virgula
sau linia de pauză între cele două propoziții.
Exemplu: Ce ai făcut la examen, noi am aflat de mult.
 În unele situații, propoziția completivă directă antepusă este reluată de
forme clitice pronominale fără funcție sintactică în propoziția regentă.
Exemplu: Că ești un temerar,¹/ am știut-o de multă vreme.²/

 Completiva directă poate fi intercalată în regentă, atunci când determină

un verb la formă nepersonală. În această situație, după completiva
directă se folosește virgula.
Exemplu:
„După câtva timp, întrebându-l pe un prieten de la curte²/ cum de s-au oprit la
cifra aceasta precisă,¹/ el mi-a spus²/ [...]”(Jonathan Swift „Călătoriile lui
Gulliver”)
Atenție!
✓ În unele fraze, pot fi coordonate completive directe care au predicat
subînțeles (eliptice de predicat).
Exemplu:
Am aflat¹/ când²/ și unde va avea loc evenimentul.³/
⇓
când (va avea loc)

✓ Nu sunt corect construite enunțurile în care completiva directă are conectori

de tipul celor de mai jos:
Nu i-am spus că de ce am venit. — forma corectă: Nu i-am spus de ce am venit.
Îi tot spunea că ce casă mare are. — forma corectă: Îi tot spunea că are o casă
mare.
Mă întreabă întruna că merg în concediu. — forma corectă: Mă întreabă
întruna dacă merg în concediu.
Am zis ca să plecăm mai devreme. — forma corectă: Am zis să plecăm mai
devreme.
Să știi căci noi nu mai suntem acolo, am plecat de ceva vreme. — forma
corectă: Să știi că noi nu mai suntem acolo, am plecat de ceva vreme.

Completiva indirectă (CI)

Definiție:
Completiva indirectă reprezintă, într-o frază, realizarea propozițională a
complementului indirect și răspunde la întrebarea cui?
Exemplu:
I-a donat tabloul¹/ cui i-a plăcut.²/ (Cui i-a donat?)

Regentul completivei indirecte poate fi:

✓un verb/ o locuțiune verbală

Exemple:
Îi răspunde rapid¹/ oricui îl întreabă.²/
Voinicul i-a venit de hac¹/ oricărei fiare sălbatice i-a ieșit în cale. /²
✓o interjecție predicativă
Exemplu:
Bravo¹/ cui a scris acest text!/²
✓un adjectiv
Exemplu:
Cartea este necesară¹/ cui dă examen de admitere la medicină.²/
✓ un adverb (mai rar)
Exemplu:
Proba e grea, potrivit¹/ cui comentează această competiție sportivă.²/

 Completiva indirectă poate fi introdusă în frază prin următoarele

elemente de relație (conectori):

✓pronume relative și adjective pronominale relative-cui, căruia/cărui,

căreia/cărei cărora/căror
Exemple:
A mulțumit mereu¹/ cui i-a îndrumat pașii spre activitatea de voluntariat.²/
Exercițiile acestea sunt adecvate¹/căror copii au probleme de dicție.²/

✓pronume nehotărâte și adjective pronominale nehotărâte- oricui, oricărui,

oricărei, oricăror
Exemple:
Îi era drag¹/ oricui îl vedea pe scenă.²/
Cartea mea se adresează ¹/ oricărui copil e interesat de expediții montane .²/

Topica și punctuația completivei indirecte

De obicei, completiva indirectă stă după propoziția de care depinde, însă
poate fi așezată înaintea regentei. Indiferent de poziția față de regentă,
completiva indirectă nu se desparte prin virgulă.
Exemple:
Scrie un mesaj de încurajare¹/ oricui are nevoie.²/
Cui nu vrea ¹/ nu-i răspunde nicicum la solicitare.²/
  Uneori, completiva indirectă este intercalată în regentă, atunci când
determină un verb la formă nepersonală. În această situație, după
completiva indirectă se folosește virgula.
Exemplu:
Adresându-i-se²/ cui trebuie,¹/ a rezolvat situația onorabil.²/

Atenție!
✓ În limba vorbită, completiva indirectă este introdusă în frază prin pronume
sau adjective pronominale relative și nehotărâte precedate de prepoziția la.
Exemplu:
La câți/oricâți (drumeți) mă întâlneau le dădeam binețe.

✓ În textele vechi, completiva indirectă este introdusă în frază prin

pronume/adjective pronominale precedate cu prepoziția către/cătră.
Exemplu:
Domnitorul a glăsuit către oricare (oștean) era atunci în cetate.
 Completiva prepozițională (CP)

Definiție:
Completiva prepozițională reprezintă, într-o frază, realizarea propozițională a
complementului prepozițional și răspunde la întrebările pentru cine?, pentru
ce?, pe cine?, pe ce?, de cine?, de ce? etc.
Exemple:
Se teme de ce va urma. (De ce se teme?)
Contez pe ce sfat am primit. (Pe ce contez?)
Nu ne-am gândit unde lăsăm bagajele. (La ce nu ne-am gândit?)

Regentul completivei prepoziționale poate fi:

✓un verb/o locuțiune verbală

Exemple:
Mizez¹/ pe ce am discutat ieri.²/
Nu îmi pare rău¹/ de ce s-a întâmplat ieri.²/.
✓ o interjecție predicativă
Exemplu:
Halal¹/ de cine nu ascultă./²
✓ un adverb
Exemplu:
S-a mutat aproape¹/ de cine îl poate ajuta.²/
✓ un adjectiv
Exemplu:
Sunt încântată¹/ să te văd pe scenă.²/

 Completiva prepozițională poate fi introdusă în frază prin următoarele

elemente de relație (conectori):

✓ pronume relative și adjective pronominale relative precedate de prepoziții -

de ce, de cine, la ce, la cine, cu ce, cu cine, pentru ce, pentru cine, pe ce, pe
cine, pe care, prin ce, prin cine
Exemple:
Se limitează¹/ la ce are.²/
Va colabora ¹/ cu ce firmă va dori el.²/

✓ pronume nehotărâte și adjective pronominale nehotărâte precedate de

prepoziții - oricine, orice, oricare
Exemple:
Pare nemulțumit¹/ de orice îi spun.²/
Se miră ¹/ de orice soluție găsesc la problemă.²/

✓ conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare- să, că, ca...să, dacă

Exemplu:
Nu-i pasă¹/ dacă nu-l salută nimeni.²/

✓ adverbe relative- cum, când, cât, unde, încotro

Exemplu:
Mă gândesc¹/ unde să merg în tabără.²/

Topica și punctuația completivei prepoziționale

De obicei, completiva prepozițională stă după propoziția de care depinde și nu
se desparte prin virgulă de aceasta.
Exemplu: E prietenos¹/ cu cine îi place.²/

 Uneori, propoziția completiva prepozițională este antepusă și reluată de

forme pronominale (personale, demonstrative) în propoziția regentă,
situație în care se desparte prin virgulă.
Exemplu:
De câte lucruri rele se pot întâmpla,¹/ de acestea/de ele mă tem.²/

 Completiva prepozițională poate fi intercalată în regentă, atunci când

determină un verb la formă nepersonală. În această situație, după
completiva prepozițională se folosește virgula.
Exemplu:
Gândindu-se/ că nu mai vine nimeni,²/ a încuiat ușa.

Atenție!
Este incorectă construcția în care completiva prepozițională este introdusă prin
locuțiunea conjuncțională pentru că.
 Propoziția circumstanțială de loc (CL)

Definiție
Propoziția circumstanțială de loc reprezintă, într-o frază, realizarea
propozițională a circumstanțialului de loc și răspunde la întrebările unde?, de
unde?, până unde?, încotro?.
Exemple:
A revenit cu drag1/unde a copilărit.2/ (Unde a revenit?)
Se îndreaptă1/ încotro i se spune.2/ (Încotro se îndreaptă?)

Regentul circumstanțialei de loc poate fi:

 un verb/ locuțiune verbală

Exemple:
Pleacă1/ de unde ai venit!2/
Și-a luat tălpășița1/ încotro a vrut.2/
 un adjectiv
Exemplu:
Am găsit bijuteriile așezate1/ unde mi-ai spus.2/
  un adverb
Exemplu: A rămas acolo1/ unde și-a petrecut primii ani din viață.2/
 interjecție predicativă
Exemplu:
Hai1/ unde ne-au trimis părinții.2/

 Circumstanțiala de loc poate fi introdusă în frază prin următoarele

elemente de relație (conectori):

 adverbe de loc relative: unde, încotro, dincotro (precedate sau nu de

prepoziții)
Exemple:
Am mers1/ până unde am putut.2/
Fiecare merge1/ încotro știe.2/
 adverbe nehotărâte cu valoare relativă: oriunde, oriîncotro (precedate
sau nu de prepoziții)
Exemple:
Zăpada s-a așternut1/ oriunde vezi cu ochii.2/
Oriîncotro te uiți,1/ vezi doar verde crud de primăvară.2/
 pronume relative: cine, care, ce (precedate de prepoziții) și adjective
pronominale relative
Exemple:
S-a așezat1/ lângă cine îi făcea plăcere.2/
Mă duc1/ spre care coleg îmi spune profesorul.2/
 pronume nehotărâte cu valoare relativă: oricine, oricare, orice
(precedate de prepoziții) și adjective pronominale nehotărâte
Exemple:
Merg1/ spre oricine mă cheamă.2/
Mă îndrept1/ spre orice destinație îmi doresc.2/
Atenție!
Circumstanțiala de loc poate avea corelative adverbiale în propoziția regentă.
Corelativele sunt cuvinte adăugate în propoziția regentă care lămuresc felul
subordonatei.
Exemplu: Unde îl punea, acolo stătea.
Topica și punctuația circumstanțialei de loc

 Circumstanțiala de loc stă, de obicei, după propoziția regentă și nu se

desparte prin virgule de aceasta.
Exemplu: L-am așteptat1/ unde mi-a spus.2/
 Uneori, circumstanțiala de loc este așezată înaintea propoziției regente.
În acest caz, se desparte prin virgulă dacă nu se insistă asupra ei sau
dacă în regentă există corelative adverbiale.
Exemplu: Unde l-ai pus,1/ acolo îl găsești.2/
 Circumstanțiala de loc poate fi intercalată în regentă și, în acest caz, se
izolează prin virgule.
Exemplu: Peste tot,1/ pe unde ai ajuns,2/ te-ai purtat politicos.1/
 Propoziția circumstanțială de timp

Definiție
Propoziția circumstanțială de timp reprezintă, într-o frază, realizarea
propozițională a circumstanțialului de timp și răspunde la întrebările când?, de
când?, până când?, cât timp?.
Exemple:
Mă trezesc1/ când răsare soarele.2/ (Când mă trezesc?)
Maria joacă tenis1/ de când avea cinci ani.2/ (De cât timp joacă tenis?)

Regentul circumstanțialei de timp poate fi:

 un verb/ locuțiune verbală
Exemple:
Îl cunosc1/ de când era mic!2/
A luat-o la fugă 1/ imediat ce a simțit pericolul.2/
 un adjectiv
Exemplu: Poezia citită1/ când eram la ora de literatură2/ ne-a emoționat.1/
 un adverb
Exemplu: A returnat cartea atunci1/ când a terminat de citit.2/
 interjecție predicativă
Exemplu:
Hai cu noi1/ imediat ce te hotărăști.2/

 Circumstanțiala de timp poate fi introdusă în frază prin următoarele

elemente de relație (conectori):
 adverbul relativ de timp: când (precedat sau nu de prepoziții)
Exemplu:
Vine1/ când poate.2/
 adverbul nehotărât cu valoare relativă: oricând (precedat sau nu de
prepoziții)
Exemplu:
Răspunde solicitărilor1/ oricând i se cere.2/
 pronume relativ: cine, care (precedate de prepoziții)
Exemplu:
Am ajuns1/ înaintea cui mi-am propus.2/
 conjuncții subordonatoare: până (= până când), cum (= imediat ce)
Exemple:
A învățat mult1/ până a luat examenul.2/
Cum ajungi,1/ sună-mă!2/

Reține! În acest caz „cum” devine conjuncție subordonatoare. Locuțiuni

conjuncționale subordonatoare: până ce, imediat ce, îndată ce, câtă vreme,
ori de câte ori etc.
Exemplu: Am vorbit cu el1/ imediat ce am ajuns la aeroport.2/
Atenție!
Circumstanțiala de timp poate avea corelative adverbiale în propoziția regentă.
Corelativele sunt cuvinte adăugate în propoziția regentă care lămuresc felul
subordonatei.
Exemplu: Atunci a venit, când l-ai chemat.

Topica și punctuația circumstanțialei de timp

Circumstanțiala de timp stă, de obicei, după propoziția regentă și nu se
desparte prin virgulă de aceasta.
Exemplu:
Vine1/ când îl chemi.2/
 Uneori, circumstanțiala de timp este așezată înaintea propoziției
regente. În acest caz, se desparte prin virgulă dacă nu se insistă asupra ei
sau dacă în regentă există corelative adverbiale.
Exemple:
Când merg la școală,1/ port uniforma.2/
Atunci vin,1/ când este nevoie mare de mine.2/
 Circumstanțiala de timp poate fi intercalată în regentă și, în acest caz, se
izolează prin virgule.
Exemplu:
Ieri, 1/ cum a ieșit de la școală, 2/ a fugit în parc. 1/
 Propoziția circumstanțială de mod

Definiție
Propoziția circumstanțială de mod reprezintă, într-o frază, realizarea
propozițională a circumstanțialului de mod și răspunde la întrebările cum?, în
ce fel?, în ce mod?.
Exemple:
A rezolvat problema1/ cum a fost învățat.2/ (În ce fel a rezolvat?)
Vorbește1/ fără să ezite.2/ (Cum vorbește?)

Regentul circumstanțialei de mod poate fi:

 un verb/ locuțiune verbală
Exemple:
Cum îți așterni1/, așa dormi.2/
A pus la cale planul acesta1/ ca și cum ar fi fost un adevărat strateg.2/
 un adjectiv
Exemplu: Harnic1/ cum era,2/ a terminat repede și bine sarcina dată.1/
 un adverb
Exemplu: M-a învățat bine1/ precum se pricepea.2/

 Circumstanțiala de mod poate fi introdusă în frază prin următoarele

elemente de relație (conectori):
  adverbe de mod relative: cum, cât
Exemple:
Se poartă1/ cum a învățat de la părinți.2/
A citit anul acesta1/ cât a citit altul într-o viață. 2/

 conjuncții subordonatoare: precum, până

Exemple:
Vorbește cu el1/ precum ar face un părinte.2/
A plouat1/ până a inundat tot orașul.2/
 locuțiuni conjuncționale subordonatoare: ca și când, ca și cum, de parcă,
fără să, fără ca...să
Exemple:
A scris tema1/ fără să citească lecția.2/
Vorbește cu mine1/ ca și când m-ar cunoaște.2/

Atenție!
Circumstanțiala de mod poate avea corelative adverbiale în propoziția regentă.
Corelativele sunt cuvinte adăugate în propoziția regentă care lămuresc felul
subordonatei.
Exemplu:
Cum a spus, așa a făcut.
Atât va obține, cât a cerut.
Cu cât vei învăța mai mult, cu atât vei înțelege mai bine.

Topica și punctuația circumstanțialei de mod

Circumstanțiala de mod stă, de obicei, după propoziția regentă și nu se
desparte prin virgule de aceasta.
Exemplu: Vorbește în public1/ fără să aibă emoții.2/
Circumstanțiala de mod poate fi așezată înaintea propoziției regente și, în
acest caz, se desparte prin virgulă de aceasta.
Exemplu: Cum se știe,1/ au promovat toți elevii.2/
Atunci când sunt folosite corelativele, circumstanțiala de mod se izolează, de
obicei, prin virgulă de propoziția regentă.

Circumstanțiala de cauză
Definiție
Circumstanțiala de cauză reprezintă, într-o frază, realizarea propozițională a
circumstanțialului de cauză și răspunde la întrebările din ce cauză?, din ce
pricină?, din ce motiv?.
Exemplu: Îl deranja colega din banca întâi1/ că îi punea prea multe întrebări.2/
(din ce cauză îl deranja?)

Regentul circumstanțialei de cauză poate fi:

 un verb/ o locuțiune verbală
Exemple:
Îi răspunde rapid1/ fiindcă nu are timp de discuții.2/
Nu a luat în seamă sfaturile1/ pentru că era sigur pe el.2/
 interjecție
Exemplu: Vai de ei1/ că nu cunosc gravitatea faptei.2/
 un adjectiv
Exemplu: Fata era fericită1/ deoarece fusese admisă la medicină.2/
 un adverb
Exemplu: Acționa prompt,1/ pentru că știa procedura.2/

 Circumstanțiala de cauză poate fi introdusă în frază prin următoarele

elemente de relație (conectori):
  conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare: căci, fiindcă,
deoarece, întrucât, pentru că, din cauză că, din pricină că, pe motiv că,
de vreme ce, din moment ce, că, dacă, odată ce, cum, unde (dacă au
sens cauzal)
Exemple:
Va veni,1/ căci nu are altceva de făcut.2/
De vreme ce nu a învățat,1/ a luat notă mică.2/
Cum n-ai venit,1/ nici noi n-am lucrat la proiect.2/
 pronume relative și adjective pronominale relative precedate de
prepoziții: ce, câți, câte
Exemple:
Nu m-am supărat1/ de ce credeți voi.2/
Nici la serviciu nu mai merge1/ de câte probleme are.2/

Topica și punctuația circumstanțialei de cauză

Circumstanțiala de cauză poate sta înainte sau după regenta sa. Excepție fac
circumstanțialele de cauză introduse prin cum, care sunt întotdeauna antepuse
regentei și cele introduse prin conjuncțiile căci și că, aflate întotdeauna după
regentă.
Exemple:
A amânat plecarea,1/ fiindcă nu are bani suficienți.2/
Deoarece nu a mai citit lucrarea,1/ nu a observat unele greșeli.2/
Cum e neatent, 1/ calcă prin toate bălțile.2/
Îi cunosc pe toți1/ căci am trăit alături de ei multă vreme.2/
De obicei, circumstanțiala de cauză se desparte prin virgulă de propoziția
regentă. Nu se utilizează virgula, dacă vorbitorul consideră importantă legătura
dintre cauză și efect sau dacă subordonata exprimă singura cauză a acțiunii din
regentă.
Exemple:
Se înțelegea cu toți,1/ fiindcă era tolerantă.2/
Vin1/ doar pentru că m-ai invitat tu.2/
Circumstanțiala de cauză poate fi intercalată în regentă și, în acest caz, se
desparte prin virgule.

Exemplu:
Înainte de a amâna plecarea,2/ fiindcă vremea s-a stricat,1/ a consultat toată
echipa.2/
Atenție!
Este obligatorie virgula între circumstanțiala de cauză și regenta în care există
un element corelativ de tipul: de asta, de aia, pentru aceea. Corelativele sunt
cuvinte adăugate în propoziția regentă care lămuresc felul subordonatei.

Exemplu: Pentru că mi-e frig,1/ de aceea m-am îmbrăcat așa.2/

Circumstanțiala de scop (finală)

Definitie
Propoziția subordonată finală arată scopul realizării acțiunii din regentă.
Acțiunea din finală este î n t o d e a u n a posterioară acțiunii din regent si
raspunde la intrebarile: in ce scop?, cu ce scop?

Exemplu: A depus eforturi uriașe1/ca să își facă o casă.2/

Regentul propoziției finale poate fi
 un verb  la un mod personal.
 Exemplu:
Îi ceruse ceasul1/ ca să nu întârzie. 2/

OBSERVAȚIE: Subordonata finală poate avea în regentă un corelativ exprimat

prin locuțiunile adverbiale de aceea, de-asta, de-aia, pentru aceea sau prin
adverbul anume.
Ca să te convingi¹/, de aceea ți-am făcut această demonstrație.²/

 Circumstantiala de scop poate fi introdusa prin urmatoarele elemete de

relatie (conectori):
 Conjuncțiile să,  ca să, de și locuțiunile conjuncționale în/cu scopul să,
pentru ca să.
Exemple:
Copiii aleargă la râu 1/ca să  se scalde.2/
A venit1/de  mi-a cerut o carte.2/
A plecat devreme/ să n-o apuce noaptea.2/

OBSERVAȚIE în vorbirea populară, propozițiile finale sunt marcate de unele

elemenete de relație să nu care cumva să, ca nu cumva să
Și-a făcut bagajele cu atenție¹/ să nu care cumva să uite ceva.²/

ATENȚIE: pentru a deosebi propoziția finală și cea cauzală trebuie știut faptul
că:
- acțiunea din cauzală precedă acțiunea din regentă
- acțiunea din finală îi urmează acțiunii din regentă.
Exemple:
De aceea te-am chemat¹/ pentru că ai primit o scrisoare urgentă.²/ - cauzală
De aceea te-am chemat¹/ pentru ca să-ți dau o scrisoare urgentă.²/ - finală
TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA PROPOZIȚIEI FINALE:
 Propoziția finală stă de obicei   d u p ă regentă și nu desparte prin
virgulă.
 Au sosit mai mulți soldați1/ca să  întărească paza 2/.
 Când se află î n a i n t e  de regentă, se desparte prin virgulă.
Ca să îți dau scrisoarea¹/de aceea te-am sunat.2/