REFERAT LEGUMICULTURĂ

SISTEME DE CULTURĂ

Necesităţile de consum ale populaţiei care impun folosirea zilnică a legumelor in

dietă, mai ales in stare proaspătă, crude sau preparate, au determinat adoptarea in
producţie a numeroase sisteme de cultură. Aceste sisteme urmăresc în primul rând
eşalonare producţiei cât mai îndelungată in cursul anului.
Din acest punct de vedere se practica la noi, culturi în câmp (în aer liber, care au
ponderea cea mai mare si asigură recoltarea în perioada martie – noiembrie, culturile
forţate, ce se desfăşoară în spatii acoperite si încălzite (sere, răsadniţe), care asigură partial
necesarul de legume proaspete din perioada rece a anului, octombrie – mai cu prelungire în
lunile de vară, culturile protejate in adăposturi permanente, neîncalzite (solarii de sticlă sau
acoperite cu folii sau placi de mase plastice transparente) sau in adăposturi temporare
(tuneluri joase, cuiburi acoperite).
La culturile din câmp în funcţie de perioada în care se desfăşoară, distingem:
a.culturi extratimpurii,
b.timpurii,
c.semitimpurii sau de vara,
d.târzii sau de toamnă.
Culturile extratimpurii, se realizează fără protejare prin acoperire sau raport caloric
artificial. Din această categorie fac parte legumele de primă apritie, ca spanacul, salată,
cicoarea, fetica, ceapa verde, usturoiul verde, ridichile de luna si de vară, ce se recolteaza în
perioada martie – mai, unele dintre acestea provenind din culturi înfiinţate în toamnă.
Culturile extratimpurii se desfăşoară şi la speciile de bază: varză, conopidă, gulii,
tomate, ardei, castraveţi, la care pe langa folosirea cultivarurilor foarte timpurii se mai aplică
şi alte măsuri tehnologice ca: producerea răsadurilor în ghivece nutritive, semănat sau
plantat foarte timpuriu, cu eventualitatea recurgerii la masuri de aparare contra îngheţurilor
şi brumelor târzii de primăvara. Aceste tehnologii antrenează costuri mai ridicate,
producţiile sunt relativ mai mici din cauza perioadei mai scurte de vegetatie, dar produsele
se valorifică la preţuri mai ridicate, profitabilitatea fiind asigurată.
Culturile timpurii se bazează mai ales pe folosirea cultivarurilor cu perioada scurtă
de vegetaţie, înfiinţarea timpurie si adoptarea unor măsuri de simulare a precocităţii, fara
costuri exagerate şi fară riscuri cauzate de accidentele climatice. Produsele se folosesc
numai pentru consumul curent.
Culturile semitimpurii sau de vară sunt predominante, ca suprafaţă şi pondere a
producţei. Se folosesc cultivaruri semitimpurii sau semitardive, mai productive şi mai
valoroase din punct de vedere calitativ (alimentar si comercial). Se aplica tehnologii
simplificate, mai putin costisitoare (semănat direct, răsad nerepicat) deoarece şi preţul de
valorificare este mai mic.
Se produc pentru consumul curent și pentru fabricare de conserve.
Culturile târzii sau de toamnă asigură produsele pentru consumul curent, dar mai
ales pentru aprovizionarea de iarnă, conserve sterilizate, congelate, marinate sau murate,
preparate în gospodăria casnică sau industria conservelor dar şi legumele care pot fi
păstrate peste iarnă (varza, rădăcinoasele).
Se efectuează cu soiuri târzii, mai productive şi cu calitaţi tehnologice superioare
(substanţă uscată, rezistenţă la păstrare).
Culturile în diferite spații pot fi: culturi forțate, culturi protejate și culturi adăpostite.
Culturile forțate se efectueaza in spații inchise (sere, sere acoperite cu materiale
plastice încălzite, răsadnițe calde) în care factorii de vegetație sunt dirijați pe întreg ciclul de
cultură, iar produsele proaspete se obțin în perioade deficitare ale anului, respectiv iarna,
primăvara devreme sau toamna.
Culturile protejate se efectueaza in diferite construcții mai simple (solarii, adăposturi
joase din materiale plastice, răsadnițe reci) și beneficiază numai parțial de un microclimat
artificial. În interiorul acestor construcții se asigură o temperatură cu 2-5 C° mai ridicată
decât în exterior.
Pentru protejare mai bună a culturilor se poate recurge și la dublă acoperire a
construcțiilor cu materiale plastice flexibile, respectiv cu polietilenă sau cu policlorură de
vinil. Experiențe efectuate în Italia la tomate în sere acoperite cu diferite materiale plastice
(polietilenă, policlorură de vinil) au condus la concluzia ca învelitoarea din folie dublă de PVC
(0,15 mm folia exterioară si 0,06 mm folia interioară) a permis obținerea unor producții mai
mari și mai timpurii comparativ cu cele obținute sub invelitoare din folie dublă de
polietilenă.
Dezbaterile cu privire la folosirea serelor acoperite cu sticlă sau a celor acoperite cu
materiale plastice a scos în evidența faptul ca ambele prezinta avantaje și dezavantaje și de
aceea se vor folosi în paralel în viitor.
Culturile adapostite se apară de intemperii prin mijloace simple, sub formă de
obstacole împotriva vântului (terenuri adapostite natural, perdele și culise de protecție etc.)
sau a frigului (clopote și paravane individuale, folii de materiale plastice așezate direct peste
culturi).
În funcție de metoda de cultivare se întâlnesc următoarele sisteme de cultivare a
plantelor legumicole:
Culturi prin semanat direct în camp, practicate la majoritatea speciilor legumicole
cultivate in camp (morcov, patrunjel, pastarnac, mazare, fasole etc.) si numai la anumite
specii in sere si solarii (ridichi, marar, spanac, patrunjel pentru frunze etc).
 Culturi prin răsad, întâlnite la majoritatea speciilor cultivate în spații protejate,
pentru culturi extratimpurii și timpurii (tomate, castraveți, ardei, vinete) sau chiar pentru
unele culturi de vara si toamna (tomate, castraveti), cu scopul de a scurta perioada de
vegetatie la locul de cultură și de a folosi cât mai intensiv și rațional solul și spațiile de
cultură.
Dupa caracteristicile substratului de cultură in care cresc rădăcinile plantelor, se
întâlnesc două sisteme de cultură și anume:
-in medii nutritive naturale, cum este solul sau diferite amestecuri de diferite
pamanturi fertile naturale;
-in medii nutritive artificiale (fara sol), cum sunt soluțiile nutritive apoase care
conțin în anumite raporturi și diferite concentrații de macroelemente și microelemente
necesare nutriției plantelor.