Cefaleea primară (esenţială) constituie marca majoritate a durerilor

de cap. Absenţa semnelor obiective la examenele clinic şi paraclinic,

în asociere cu specificul clinic al acestor cefalalgii, constituie
punctul-cheie în diagnostic. Anamneza, tabloul clinic Ia acest grup
de cefalee joacă un rol primordial. în experienţa clinică, cele mai
frecvente sunt cefaleea tensională şi migrena (vezi capitolul
Migrena). Cefaleea secundară. Durerea de cap în acest caz este un
simptom al maladiilor intracraniene sau somatice (vezi clasificarea
de mai sus). Având în faţă un bolnav cu cefalee, medicul, cu cea mai
mare responsabilitate, trebuie să excludă cauzele structurale,
prezenţa simptomelor şi semnelor clinice ale maladiei de bază,
rezultatul investigaţiilor suplimentare, cefaleele primare. în acest
capitol vom prezenta cefaleea tensională, cel mai des întâlnită în
experienţa medicală. Etiologia. Cauzele cefaîeei: stresul
psihosocial, anxietatea, depresia, disfuncţia oromandibulară, stresul
muscular, abuzul medicamentos, tulburările metabolice. Factorii de
risc, în mare parte, coincid cu factorii cauzali. Mecanismul
producerii senzaţiei dureroase Apariţia influxului nervos, ca urmare a
acţiunii stimulului dureros la nivelul suprafeţei nociceptive: a)
transmiterea influxului prin căi şi reţele sinaptice; b) integrarea
informaţiilor nociceptive la nivelul sistemului nervos central şi
elaborarea senzaţiei de durere. Simptomele Cefaleea tensională se
manifestă prin dureri de cap de intensitate uşoară sau moderată, ce
nu afectează activitatea zilnică şi nu se amplifică la efort fizic.
Durerea este bilaterală, cu senzaţie de presiune, de strânsoare sau
de greutate; nu e pulsatilă, nu se asociază cu fono- şi fotofobie sau
cu greaţă şi vomă. Cefaleea tensională se întâlneşte sub două forme:
episodică şi cronică