DISCIPLINA: CONTABILITATE MANAGERIALĂ

SEMINAR: 9-12

A) SEGMENT TEORETIC: Calculaţia costului prin metoda amortizării

(metoda absorbţiei)

Principalul scop al calculaţiei costurilor prin metoda absorbţiei (cunoscuta şi sub denumirea de
metoda amortizării sau metoda costului total sau metoda costului complet) este acela de a asigura
acoperirea tuturor cheltuielilor indirecte şi generale. Prin această metodă se încearcă formularea
unui răspuns la întrebarea: în ce măsură trebuie incluse costurile indirecte şi generale în costului
unui produs sau al unei operaţiuni?

Centrele de cost
Denumirea de centru de cost este dată unei unităţi sau secţii căreia i se alocă o anumită cotă de
cheltuieli. Unitatea respectivă poate fi un compartiment, o operaţiune, o funcţie, un grup de utilaje,
etc. Scopul este acela de a determina costul indirect total corespunzător fiecărui centru de cost.
Se mai intâlneşte şi termenul de centru de profit. În ansamblu, este vorba de acelaşi lucru, cu
deosebirea că un astfel de centru este şi aducător de venituri. Astfel pentru un centru de profit se
poate calcula şi profitul sau pierderea pe care o aduce.
Centrele de cost pot face parte din una din următoarele categorii:

a) Departament de producție
b) Departament de service
c) Departament administrativ
d) Departament de distribuție și vânzare
e) Centru de costuri indirecte

Amortizarea (alocarea sau absorbţia) cheltuielilor indirecte şi generale

Amortizarea cheltuielilor indirecte şi generale (sau acoperirea cheltuielilor indirecte şi

generale) este procesul de repartizare a costurilor indirecte pe unitate de cost, centre de cost, secţii,
compartimente.

1|T itular curs: C onf. uni v.dr. Sorin Achi m

Titular seminar: Conf.univ.dr. Sorin Achim

Conf.univ.dr. Cristina Boța-Avram
Metoda amortizării sau absorbţiei diferă de cea a costului marginal (care va fi dezvoltata în
seminariile viitoare) prin aceea că încearcă să includă cea mai mare parte în costul produselor şi
operaţiunilor, de aici şi celeilalte denumiri care i se dau „metoda costului total” sau „metoda
costului complet”. În schimb, aplicând metoda costului marginal, în costul produselor se vor
include doar cheltuielile variabile.

Alocarea (absorbţia) cheltuielilor indirecte şi generale către costul obiectelor de calculaţie

presupune rezolvarea problemelor privind:
 prestaţiile reciproce dintre centrele (secţiile) auxiliare;
 prestaţiile către centrele principale;
 calculul ratei de absorbţie a cheltuielilor indirecte (coeficientul de repartizare);
 determinarea sumei alocate prin repartizare costului obiectului de calculaţie.
Tipuri de prestaţii :
 Numai faţă de centrele principale
 Numai faţă de alte centre auxiliare
 Reciproce (între centrele auxiliare) şi faţă de centrele principale.
Repartizarea (absorbţia) costului indirect şi general aferent centrelor auxiliare către centrele
principale beneficiare de prestaţii se poate realiza prin următoarele metode:

a) Metoda directă: Prestaţiile reciproce dintre centrele (secţiile) auxiliare se ignoră;

b) Metoda în cascadă (trepte): Repartizarea începe cu centrul auxiliar cu cele mai mari
prestaţii faţă de alt centru auxiliar, după care se ignoră prestaţiile reciproce dintre centrele
(secţiile) auxiliare.
c) Metoda prestaţiilor reciproce
 Metoda iterativă (alocare continuă): Costul centrelor auxiliare se alocă continuu, pe
baza procentelor stabilite, reciproc, până când suma rezultată în urma alocării este
nesemnificativă.
 Metoda algebrică: Se bazează pe un sistem de ecuaţii cu un număr de necunoscute egal
cu numărul centrelor auxiliare.

2|T itular curs: C onf. uni v.dr. Sorin Achi m

Titular seminar: Conf.univ.dr. Sorin Achim

Conf.univ.dr. Cristina Boța-Avram
 B) SEGMENT APLICATIV :
Studiu de caz nr.1
O entitate este structurată în două centre principale (CP1, CP2) şi două centre auxiliare (CA1,
CA2) şi fabrică două produse Aşi B.
Se cunosc următoarele informaţii privind cheltuielile indirecte:
 Chirii 20.000 lei, pentru care baza de repartizare este suprafaţa (m 2)
 Amortizări
 utilaje 10.000 lei, pentru care baza de repartizare este valoarea utilajelor
 clădiri 8.000 lei, pentru care baza de repartizare este suprafaţa (m 2)
 Energie electrică 5.000 lei, pentru care baza de repartizare este nr de KWH consumati
 Materiale consumabile 15.000 lei
 TOTAL 58.000

Elemente CP1 CP2 CA1 CA2 TOTAL

Suprafață m2 2.500 5.000 1.000 1.500 10.000
Valoare utilaje 1.000 5.000 1.000 3.000 10.000
Energie electrică KWH 10.000 10.000 2.500 2.500 25.000
Materiale consumabile 5.000 5.000 3.700 1.300 15.000
Se cere:
1. Alocarea şi repartizarea cheltuielilor indirecte către centrele principale şi auxiliare
2. Repartizarea costului indirect aferent centrelor auxiliare către centrele principale
beneficiare de prestaţii, prin:
a. Metoda directă
b. Metoda în cascadă
c. Metoda prestaţiilor reciproce – metoda alocării continue sau metoda iterativă
d. Metoda prestaţiilor reciproce – metoda algebrică
Se cunoaşte ponderea prestaţiilor fiecărui centru auxiliar către celelalte centre:
CA1 CA2 CP1 CP2
CA1 - 20% 50% 30%
CA2 5% - 55% 40%

3|T itular curs: C onf. uni v.dr. Sorin Achi m

Titular seminar: Conf.univ.dr. Sorin Achim

Conf.univ.dr. Cristina Boța-Avram
Studiu de caz nr.2
Pornind de la aceleaşi informaţii din studiul de caz nr.1 şi cunoscând informaţiile suplimentare de
mai jos:
Produse A B

Materiale directe 7 lei/buc 5 lei/buc

Manoperă directă, din care:

CP1:A 3h/buc 15 lei/buc

CP1:B 2h/buc 10 lei/buc

CP2: A 2h/buc 8 lei/buc

CP2: B 1h/buc 4 lei/buc

Total 30 lei/buc 19 lei/buc

Producția perioadei:
 A=1.000 buc
 B= 2.000 buc

Baza de repartizare: ore manoperă directă

Se cere:
1. Calculul costului indirect absorbit în costul de fabricaţie (CIFA) al produselor A şi B
2. Calculul costului de producţie unitar al celor două produse.

4|T itular curs: C onf. uni v.dr. Sorin Achi m

Titular seminar: Conf.univ.dr. Sorin Achim

Conf.univ.dr. Cristina Boța-Avram
 A. SEGMENT TEORETIC: METODA COSTULUI MARGINAL ŞI EFECTUL PE
TERMEN LUNG ASUPRA PROFITULUI

Metoda costului marginal (cunoscută și sub denumirea de metoda costului variabil, metoda
costului direct) diferă de cea a absorbţiei prin felul în care sunt abordate costurile fixe:
 Costurile fixe sunt considerate costuri ale perioadei şi se înregistrează în contabilitate la
momentul producerii lor.
 Costurile fixe nu sunt luate în calcul la evaluarea stocurilor.

Ecuaţia costului marginal reflectă relaţia care există între valoarea vânzărilor, costurile variabile
şi contribuţie (marja bruta).
Marja brută (contribuţia) = CA (Cifra de afaceri sau Valoarea vânzărilor ) – CV (costurile
variabile)= CF + Rezultat (profit/pierdere)
Mu (marja bruta unitară) = pv (preţul de vânzare) – cvu (costul variabil unitar)

Modificarea preţului de vânzare sau a costurilor variabile va determina o modificare

corespunzătoare a mărimii contribuţiei (marjei brute). Dacă preţul de vânzare creşte sau costurile
variabile scad, atunci contribuţia (marja bruta) creşte şi ea în aceeaşi măsură, şi invers. Din
contribuţie (marja bruta) se acoperă costurile fixe cu caracter general, ceea ce rămâne reprezentând
profit. Prin urmare:
Marja brută (contribuţia) = CF (costurile fixe) + Profit

Costurile marginale ca un sistem de contabilitate diferă semnificativ față de costurile de absorbție.

Costuri marginale Costuri de absorbție
Stocurile la inventariere se evaluează la cost Stocurile la inventariere se evaluează la costul
marginal total de producție
Costurile fixe sunt costuri de perioadă Costurile fixe sunt absorbite în costurile
unitare
Costul vânzărilor nu includ o parte din Costurile de vânzare includ o parte din
costurile fixe indirecte costurile fixe indirecte

5|T itular curs: C onf. uni v.dr. Sorin Achi m

Titular seminar: Conf.univ.dr. Sorin Achim

Conf.univ.dr. Cristina Boța-Avram
!!! Factori restrictivi
Activitatea unei firme poate fi constrânsă sau limitată de anumiţi factori restrictivi de care trebuie
ţinut seama in elaborarea bugetelor, iar principalii facotri restrictivi sunt dati de procesul de
elaborare. In categoria factorilor restrictivi intra:
- Aprovizionarea cu materiale
- Disponibilitatea forţei de muncă
- Capacitatea de producţie
- Resursele financiare
- Legislaţia
Factorii restrictivi nu au insa un caracter static. Procedand la anumite măsuri, conducerea unei
entităţi ii poate elimina sau diminua influenţa lor. De exemplu, ce se poate face daca
aprovizionarea cu materiale este limitată? Conducerea poate acţiona în diverse moduri: poate găsi
alţi furnizori; de a folosi inlocuitori, de a reproiecta produsul astfel incat sa se diminueze sau sa se
elimine consumul materialelor rare, de a imbunatati tehnologia de fabricaţie, etc
Atunci cand asupra activităţii unei firme acţionează un factor de constrangere, firma respectivă
trebuie să încerce sa sporeasca la maximum mărimea contribuţiei. Acest lucru se realizează facil,
calculând contribuţia medie a factorului restrictiv (cheie).

B. SEGMENT APLICATIV

1. În cadrul unei entităţi economice, se realizează un produs pentru care costul variabil unitar
corespunzător acestuia este de 30 lei, iar preţul de vânzare este de 50 lei/buc. Până la data de
30 iunie anul curent s-au produs si s-au vandut din acesta 2.000 bucati. Costurile fixe
inregistrate la sfarsitul perioadei erau de 25.000 lei.
a. Sa se calculeze contribuţia şi profitul aferent producţiei şi vânzării din respectivul produs.
b. Ce cantitate de marfă ar trebui să producă şi să vândă ca să realizeze un profit de 24.000 lei,
in conditiile in care costurile fixe raman aceleaşi?

2. Heaton SRL este o entitate care are in structura sa de productie un produs pentru care in anul
curent, firma a inregistrat următoarele costuri variabile unitare:
- Manoperă directă = 20 lei
- Cheltuieli materiale directe = 64 lei
- Alte cheltuieli variabile = 12 lei
- Total cost variabil unitar = 96 lei
- Costuri fixe = 164.000 lei
- Preţ de vanzare unitar = 120 lei/buc
- Volum de vanzare anticipat = 40.000 buc.

6|T itular curs: C onf. uni v.dr. Sorin Achi m

Titular seminar: Conf.univ.dr. Sorin Achim

Conf.univ.dr. Cristina Boța-Avram
Pentru anul urmator, firma şi-a propus să realizeze un volum de vânzări de 50.000 buc, in conditiile
in care se prevede o creştere a costurilor fixe la 186.000 lei, preţul de vânzare va fi de 125 lei, iar
costurile variabile unitare vor creşte cu 4 lei.
Se cere:
a. Determinarea contribuţiei totale şi a profitului pentru anul curent N si cel viitor N+1.
b. Vanzarile care trebuie realizate in cei doi ani, exprimate in termeni cantitativi si valorici,
astfel incat profitul de anul viitor sa fie egal cu cel obtinut in anul curent.
c. Cu cat se pot majora costurile fixe, astfel incat sa se obtina un profit de 1.200.000 lei, in
conditiile in care volumul desfacerilor este de 56.000 bucati?

3. Entitatea Prod Manufacturing are in structura sa de fabricatie doua produse A si B, pentru care
se foloseste aceeasi materie prima si pentru care se cunosc datele din tabelul de mai jos. In anul
curent N se pot procura maxim 5000 kg materie prima, care poate fi folosita la realizarea fie a
produsului A, fie a lui B. In aceste condiții restrictive, care produs ar fi cel mai convenabil de
realizat pentru entitate, ţinând cont de mărimea contribuţiei pe care o poate aduce fiecare
produs?
Produsul A Produsul B
Preţul de vânzare unitar 800 lei 500 lei
Costul variabil unitar 500 lei 300 lei
Cantitatea de materie prima necesara 4 kg 2 kg
realizării unei unităţi de produs

Efectul pe termen lung asupra profitului (Metoda absorbţiei versus metoda costului
marginal)

4. O entitate produce un singur produs. La începutul perioadei 1, nu există producţie. Costul

variabil unitar este de 4 lei /buc, iar preţul de vânzare este de 6 Ron/buc. Costurile fixe sunt de
2000 lei pe fiecare perioada de gestiune, din care 1.500 lei sunt costuri fixe de producţie. Datele
privind cantităţile produse şi vândute sunt:
Perioada 1 Perioada 2
Vânzare 1.200 buc 1.800 buc
Producţie 1.500 buc 1.500 buc
Se cere să se determine profitul pentru fiecare dintre perioade utilizând metoda:
a. Absorbţiei costurilor
b. Costurilor marginale

7|T itular curs: C onf. uni v.dr. Sorin Achi m

Titular seminar: Conf.univ.dr. Sorin Achim

Conf.univ.dr. Cristina Boța-Avram