Michel Houellebecq: „Cu dragostea, cred, nu faci mofturi, o iei de pe unde-o

întâlneşti.”

Pentru cititorii familiarizaţi cu Michel Houellebecq viziunea acestuia tinde întotdeauna

spre pesimism şi deznădejde în toată omenirea viitorului, dar ceea ce rămâne nemenţionat
este faptul că există o poziţie critică care susţine această perspectivă. Omul, crede autorul
francez, este constituit să recunoască valoarea morală, însă el se lasă copleşit de tentaţii şi
divertisment, în defavoarea unei priviri critice şi asumate.
Particulele elementare este unul dintre romanele care abordează tema paternităţii şi a
dramelor din jurul familiei, care se reflectă în viaţa individului începând din copilărie şi
până la maturitate. Freud afirma că cel care se împotriveşte autorităţii paterne şi o învinge,
acela este un erou. Contrar a ceea ce afirmă psihanalistul, Houellebecq vrea să demonstreze
tocmai faptul că această împotrivire în faţa autorităţii paterne nu constituie formula fericirii
şi nici nu este soluţie în cadrul relaţiilor familiale. „Tata a murit acum un an. Se spune că
devenim cu adevărat adulţi la moartea părinţilor. Nu cred în teoria asta: nu devenim cu adevărat
adulţi niciodată”, aşa începe povestea lui Michel Renault, fucţionar din cadrul Ministerului
Culturii, care este anunţat într-o zi că tatăl său a murit. În aceeaşi manieră începea şi
romanul lui Albert Camus, Străinul - „Astăzi mama a murit.” Ambele personaje, Michel
Renault şi Mersault - personajul lui Camus - se confruntă cu fatalitatea morţii, însă o
ignoră. Consideră moartea părinţilor un eveniment nefericit şi nepotrivit, dar nu sunt
marcaţi profund de iremediabila pierdere. Michel Renault îşi continuă viaţa, chiar primeşte
o moştenire de la tatăl său, îşi ia o vacanţă pe care o plăteşte din banii părintelui şi pleacă în
Thailanda.
Personajul, Michel Renault, prezintă de fapt realitatea familială a lui Houellebecq.
Părăsit de mamă şi crescut de bunică, el învaţă că uneori e bine să ştii chiar şi faptul că
mama ta există, cu toate că te-a părăsit. Această localizare a existenţei mamei te ajută,
măcar mental, să ştii că nu ai ajuns pe lume singur şi într-un mod inexplicabil. „Cu
dragostea, cred, nu faci mofturi, o iei de pe unde-o întâlneşti”, afirmă Houellebecq în
corespondenţa cu jurnalistul Bernard-Henri Lévi, gândindu-se că deşi nu a avut-o pe mama
lui alături, a avut alte figuri feminine care l-au înconjurat - bunici, sora sa, mătuşi, şi că
până la urmă şi acesta e un lucru bun fiind, în ultimă instanţă, o formă de afecţiune cu care
te obişnuieşti.
Constatăm că la Houellebecq unul dintre înţelesurile scrierilor sale are ca punct de
plecare individul şi voinţa sa, căci omul în afara voinţei sale nu există, nu se poate
desfăşura, nu se poate defini. Eroarea survenită la nivel individual poate fi totuşi corectată,
aşa cum se întâmplă cu Bruno din Particulele elementare, sau cu Jed din Harta şi teritoriul,
unde ni se şi demonstrează că mai importantă decât întreaga reprezentare este, de fapt,
raportarea individuală la această reprezentare.
Tradus deja în peste treizeci de ţări, Michel Houellebecq se impune prin spiritul critic la
adresa societăţii contemporane, prin luciditatea, ironia şi cinismul care deconstruiesc, pe
parcursul tuturor volumelor sale, concepţiile clasice despre iubire, fericire, familie, religie.