,,Ultima noapte de dragoste, întâia

noapte de război”

CAMIL PETRESCU

Caracterizare personaje
 .

Tehnica jurnalului-apel la anamneză.

Personajul narator din romanul ,,Ultima noapte de

dragoste,întaia noapte de război” foloseşte această tehnică
pentru a se confesa sieşi, autorul făcând apel la
anamneză(reactualizarea experienţei, a ideilor, a faptelor,
devenind astfel un act Kathartic-un act de purificare, un mod de
a uita:,,astăzi, cand le scriu pe hartie, imi dau seama iar şi iar
că tot ce povestesc nu are importanţă decât pentru mine, că
nici nu are sens să fie povestite. Pentru mine însă, care nu
trăiesc decât o singură dată în desfăşurarea lumii, ele au
însemnat mai mult decât războaiele pentru cucerirea Chinei…
căci singura existenţă reală e aceea a conştiinţei”
 Ştefan Gheorghidiu
Două realităţi temporale

Timpul obiectiv -cronologic Timpul psihologic -drama iubirii

Ştefan Gheorghidiu este o natură reflexivă, care analizează în amănunt, cu

luciditate, stările inferioare, cu o conştiinţă unică, însetat de certitudini şi de adevăr.
Hipersensibil şi orgolios, personajul îşi amplifică drama, ridicând-o la proporţii
cosmice.
Ştefan Gheorghidiu este tipul intelectualului superior, care se implică într-o relaţie
sortită eşecului datorită predispoziţiei către frivolitate şi materialism a iubitei sale. Salvarea
eului său o reprezintă războiul, care îi întregeşte perspectiva asupra sa şi asupra omului în
general şi îi reordonează scara de valori. Nu idealul său în iubire a fost distrus de sfârşitul
legăturii cu Ela, ci imaginea femeii iubite de până atunci. Romanul reprezintă un soi de
iniţiere a lui Ştefan în realităţile vieţii, menită să inducă o doză de realism în felul lui de a
privi lucrurile. Sfârşitul romanului pare, totuşi, dominat de o întrebare: va mai putea Ştefan
Gheorghidiu să iubească din nou?
 Trăsăturile morale reies, indirect, din referirile lui
Ştefan, care disecă şi analizează cu luciditate fiecare
vorbă, fiecare gest, dorind să aibă certitudinea iubirii
Elei, care flirta evident cu domul G. : “Trăgeam cu
urechea, nervos, să prind crâmpeie din convorbirile pe
care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături
de ea […] În cele trei zile, cât am fost la Odobeşti, am
fost un bolnav, cu toate că păream uneori de o veselie
excesivă. Îmi descopeream nevasta cu o uimire
dureroasă”.
 În plimbarea la Odobeşti, Ela se comportă ca o cochetă,
devenind din ce în ce mai superficială. Fidelitatea Elei este
pusă sub semnul întrebării, Ştefan observând mimica şi
gesturile femeii care gusta cu familiaritate din farfuria lui
G., are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de
vorbă cu o altă femeie. Între cei doi soţi intervine o
tensiune stânjenitoare care se amplifică, Ela acceptând să
divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de
bănuielile lui.
 Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie, în
care el poate găsi iubirea reciprocă perfectă. În
susţinerea acestei concepţii, sugestiv este şi faptul că
el îi spune pe nume o singură dată, prilej cu care
lectorul află numele femeii, în restul romanului o
numeşte “femeia mea”, “nevasta-mea”, “fata
asta”,”ea”. În conştiinţa soţului, Ela se transformă
dintr-un ideal de femeie, într-o femeie oarecare,
semănând cu oricare alta. El îi dăruieşte Elei casele de
la Constanţa, bani, “absolut tot ce e în casă de la
obiecte de preţ la cărţi[…] de la lucruri personale, la
amintiri. Adică tot trecutul”.
 Iubirea la Camil Petrescu

"O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie.

Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele
mai multe ori, te obişnuieşti greu, la început, să-ţi placă femeia
fără de care mai târziu nu mai poţi trăi. Iubeşti întâi din milă, din
îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face
fericită, îţi repeţi că nu e loial să o jigneşti, să înşeli atâta
încredere. Pe urmă, te obişnuieşti cu surâsul şi vocea ei, aşa
cum te obişnuieşti cu un peisaj. Şi treptat îţi trebuieşte prezenţa
ei zilnică. Înăbuşi în tine mugurii oricăror altei prietenii şi iubiri.
Toate planurile de viitor ţi le faci în funcţie de nevoile şi
preferinţele ei. [...]
 Îţi construieşti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a
ales-o ea, îţi fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile
tale de viitor până la moarte sunt făcute pentru doi inşi. A plecat
de acasă, şi eşti necontenit îngrijorat să nu i se întâmple ceva... Te
străpunge ca un stilet orice aluzie despre ea şi eşti nebun de
fericire când, după greutăţi materiale şi umilinţe uneori, ai izbutit
să-i faci o surpriză care s-o uimească de plăcere. Ei bine, într-o zi
vine femeia aceasta şi-ţi spune că toate astea trebuie să înceteze
până mâine la ora 11,35, când pleacă la gară. Shylock n-a avut
curajul să taie din spatele unui om viu exact livra de carne la care
avea dreptul, căci ştia că asta nu se poate.
 Totuşi, femeia crede că din această simbioză sentimentală,
care e iubirea, poate să-şi ia înapoi numai partea pe care a
adus-o ea fără să facă rău restului. Nici un doctor nu are
curajul să despartă corpurile celor născuţi uniţi, căci le-ar
ucide pe amândouă. Când e cu adevărat vorba de o iubire
mare, dacă unul dintre amanţi încearcă imposibilul, rezultatul
e acelaşi. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide, dar întâi
poate ucide. De altminteri aşa e şi frumos. Trebuie să se ştie
că şi iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept
de viaţă şi de moarte, unul asupra celuilalt. “
 Eroii lui Camil Petrescu sunt fiinţe care
îşi raportează existenţa la planul
conştiinţei,la ceea ce s-ar numi,,ideile
absolute”;ei sunt ,,suflete tari” , de aceea,
frământările lor se constituie în adevărate
drame generate de ,,jocul ielelor/al ideilor”.
• ,,[…]Gheorghidiu e un erou din
galeria<<inadaptabililor>>, e un învins. El e
filozof într-o lume de neştiutori de carte cinici, şi
aceşti neştiutori de carte îl păcălesc şi-i fură
bună parte din moştenire. El nu cunoaşte femeia
şi nu o poate stăpâni, iar femeia îl face să
sufere. Deci e vorba mai puţin de analiza
geloziei cât de cazul unui inadaptat la viaţa
erotică, a unui infirm.”(G.Călinescu, ,,Istoria
literaturii române de la origini până în prezent”)