Dr.

Armin Schwarzbach

Director executiv Borreliose Centrum Augsburg (Germania)

– Care sunt metodele consacrate de diagnostic serologic în boala Lyme?

– Se utilizează teste serologice pentru anticorpi IgM, IgG. În boala Lyme, avem probleme cu tehnica
ELISA, are o sensibilitate redusă, ceea ce înseamnă că mulţi pacienţi sunt excluşi de la diagnosticul corect
şi tratamentul adecvat, ca urmare a rezultatelor fals negative. Trebuie, deci, să îmbunătăţim testele;
Imunnoblot e ceva mai sensibil decât ELISA.

– Este nevoie de noi metode de diagnostic?

– Sunt probleme la pacienţii cu imunodeficienţe, ei nu mai produc anticorpi; când infecţia este cronică,
cu cât e mai veche, cu atât mai mică este producţia de anticorpi, de aceea testele sunt valabile în boala
acută, nu în cea cronică. Pe de altă parte, un tratament precoce cu antibiotice în stadiul iniţial al bolii
Lyme poate suprima dezvoltarea de anticorpi specifici anti-Borrelia IgG şi/sau IgM, cu consecinţa unei
producţii izolate de anticorpi în boala Lyme cronică. Prin urmare, rezultatele negative privind anticorpii
din boala Lyme cronică nu pot exclude o infecţie cronică cu Borrelia burgdorferi. Cu Elispot lymphocyte
transformation test avem posibilitatea de a obţine o sensibilitate mai mare, peste 90%, dar nu de 100%.

– Acest test e mai sensibil, aşadar…

– Mai multe teste împreună pot fi mai sensibile. Unul poate fi negativ, altul pozitiv, este ca un mozaic.
Dacă ştim că borelioza este numită „boala-cameleon“ din punctul de vedere al diagnosticului şi al
problemelor de tratament, ne dăm seama că nu avem un test doveditor 100%.

– Se fac cercetări în acest sens?

– Da, eu sunt implicat în proiectul Hilysens(Highly sensitive and specific low-cost lab-on-a-chip system
for Lyme disease diagnosis) – finanţat de Comisia Europeană, prin FP7, cu 1,4 milioane de euro –, care a
început în noiembrie 2008. Cei opt parteneri ai proiectului sunt centrul în care lucrez, companiile
Aromics şi Microfluids (Spania), Stab Vida (Portugalia), Micro Bio Devices (Italia), Universitatea Jyväskylä
(Finlanda), Wow Technology (Belgia). Proiectul va fi primul instrument lab-on-a-chip cu teste specifice
multi-antigen, care permite detectarea specifică şi sensibilă a bolii Lyme acute, cronice şi a
autoimunităţii asociate şi asigurarea diagnosticării, prognosticului şi monitorizării non-invazive rapide,
specifice şi uşor de realizat. Proiectul va oferi un sistem compact şi robust, conceput pentru a lucra cu
volume mici şi fără a fi nevoie de operatori experţi. Acesta, împreună cu un cititor portabil şi software-ul
uşor de utilizat vor permite testarea mai precisă, exactă şi reproductibilă, ceea ce ar putea permite să
devină instrument standardizat pentru diagnosticul bolii. Astfel, vor fi optimizate resursele disponibile
pentru medici, reduse costurile curente ale bolii, vor creşte profitabilitatea şi, cel mai important,
calitatea vieţii pacienţilor. Este important că UE ştie despre această problemă, a bolilor transmise prin
căpuşe, şi dă bani pentru cercetarea în domeniu.
Dr. Carsten Nicolaus

Director executiv Borreliose Centrum Augsburg (Germania)

– Stadiul cronic al bolii Lyme este controversat…

– În ultimii 20 de ani, există controverse cu privire la existenţa boreliozei cronice. Stadiile 1 şi 2 sunt
acceptate, dar cea mai mare parte a medicilor neagă existenţa stadiului cronic. Când am început să
practic, eram într-o zonă endemică pentru borelioză, mulţi din pacienţii mei aveau boală Lyme. Am
căutat în literatură, nu existau informaţii despre Lyme cronic, dar, pe măsură ce am căpătat experienţă,
am văzut că există probleme cronice, nu doar ca urmare a infecţiei cronice cu Borrelia. Azi ştim că e o
maladie complexă, multisistemică, multe aşa-zise coinfecţii pot fi detectate la pacienţii cu boală Lyme
cronică. În trecut, aveam doar câteva semne clinice sigure pentru diagnostic: eritemul migrant,
acrodermatita etc. Dar, la bolnavii cronici, sunt şi alte semne şi simptome, unele nespecifice, ca
oboseala, durerile articulare sau musculare, tulburările psihice. Provocarea este întotdeauna
diagnosticul diferenţial. Dacă excluzi afecţiunile reumatismale, bolile autoimune, trebuie să te
concentrezi pe bolile infecţioase. Am găsit mulţi markeri, la testele de laborator, în acord cu semnele
clinice, care ne-au permis diagnosticarea bolii Lyme cronice, împreună cu confirmarea altor coinfecţii.
Sper să conving cât mai mulţi medici, inclusiv din România, să fie mai atenţi şi să se concentreze pe
posibilitatea bolii cronice. Astfel, pacienţii au un viitor, deoarece, dacă ştii motivul acestor simptome,
totdeauna e mai uşor să începi tratamentul, iar majoritatea bolnavilor se pot recupera complet.
Totdeauna există o şansă de îmbunătăţire.

– Şi tratamentul este discutat?

– Există un grup de medici care s-a convins că un tratament antibiotic de lungă durată poate fi o
opţiune bună. Tratamentul scurt asigură o îmbunătăţire, dar nu vindecarea în toate cazurile. Ceilalţi,
care urmăresc ghidul, în care nu există boala Lyme cronică, neagă, de asemenea, acest tratament à la
longue. La centrul nostru, am început, acum câţiva ani, unele proiecte de cercetare. Ne interesează
adunarea de date în favoarea dovedirii existenţei bolii cronice şi pentru găsirea unui tratament mai bun.
Împreună cu câţiva membri ai Societăţii Germane pentru Borelioză am început un proiect, un studiu
mare, cu mii de pacienţi cu boală Lyme cronică, vrem să publicăm rezultatele acestuia. Cândva, în viitor,
pacienţii vor beneficia de teste mai bune şi mai ieftine, pentru a fi diagnosticaţi mai uşor şi pentru a
începe tratamentul cât mai precoce.

– Bolile transmise prin căpuşe au o incidenţă în creştere?

– În toate ţările europene, cercetarea fundamentală a arătat că sunt probleme cu bolile transmise prin
căpuşe: Borellia, Bartonella, Babesia, Erlichia sunt în creştere. Datele despre tipurile de căpuşe şi ce boli
pot transmite sunt bine cunoscute, sunt din ce în ce mai mulţi pacienţi diagnosticaţi. E bine de ştiut că o
infecţie nu înseamnă automat şi boală, în cazul celor cu un sistem imun normal, dar se estimează că 5–
10% din ei vor avea, cândva, în timpul vieţii, boala. Intervalul de timp între infectare şi declanşarea bolii
e mare, luni sau chiar ani. Multe influenţe externe pot declanşa boala: stres fizic, mental, alte afecţiuni.

– Cum putem realiza manage-mentul acestor factori?

 – Există două opţiuni, una este de a obţine informaţii despre aceste boli şi de a le trata; alta este
tratamentul holistic, nu doar al bolii infecţioase; dacă pacientul are o suferinţă cronică, multe organe şi
sisteme dau semne şi simptome, sunt disfuncţii hepatice, cardiace etc., trebuie să ne concentrăm şi pe
aceste afectări din alte zone ale organismului. Dacă tratezi pe bază holistică, sprijini sistemul imunitar,
toate organele şi sistemele, şi, din propria experienţă, recuperarea este mai rapidă decât dacă
administrăm doar antibiotic, de exemplu. În plus, în acest tratament holistic sunt şi alte elemente,
precum alimentaţia, schimbarea stilului de viaţă. Pacienţii trebuie să participe activ la procesul de
vindecare – una din componente vizează o dietă specială: mai multe vegetale, legume, fructe, mai
puţină carne. Astfel, pot sprijini procesul de refacere a organismului. Hiperaciditatea, prezentă la mulţi
pacienţi, trebuie scăzută. Colectez date, sumar al experienţei mele şi a altor medici, pentru a da, într-o
viitoare carte, recomandări pacienţilor despre schimbarea stilului de viaţă, ca parte a tratamentului.

Dr. Maria DRAGOTĂ