Perspectiva umană

Istorisirea cu bărbatul care a spus că vreau să cred dar nu pot ..

Când e vorba de a-L înțelege pe Isus e nevoie de o altă perspectivă, nu de ochii rațiunii
acestei lumi, care într-adevăr nu-L pot înțelege, este nevoie de niște lentile spirituale. Fiindcă
ochii firești, mintea noastră sunt distorsionate de păcat, și nu pot vedea sau înțelege realitatea
spirituală.
Cu toții avem ochi, dar aceasta nu înseamnă că cu toții vedem. Avem nevoie de ochelarii
credinței, care nu de puține ori inversează realitatea. Omul vrea să vadă și apoi să creadă, Isus
vrea ca noi întâi să credem și apoi vom vedea.
Mulți vor spune, vreau să cred dar nu pot. Din ce cauză ? Din cauza perspectivei umane,
prin care caută să înțeleagă adevărurile divine. Și nu pot. Fiindcă n-au cum. De aceea
perspectiva umană este un alt obstacol în calea credinței.
Începând cu versetul 4, apare în scenă obstacolul perspectivei umane. Aici putem să
observăm trei forme de manifestare ale perspectivei umane în contrast cu perspectiva
divină.
Logica inversată
v. 4 Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă
mrejele pentru pescuire.
Și aici e o logică inversată, contrarie, neobișnuită. Pescuitul nu se face ziua în amiaza
mare. Pescuitul pe Marea Galileii se desfășura noaptea când peștii se ridicau la suprafață și
căutau hrană. Ziua din cauza soarelui puternic, apa se încălzea și peștii se trăgeau la fund. Și
nicio mreajă nu era atât de adâncă ca să-i poată prindă. De aceea porunca lui Isus nu are nicio
logică. Cum să mergi la pescuit ziua când logic vorbind n-ai nicio șansă să prinzi pește?! E
contrar gândirii normale. Toți știau acest lucru așa cum mai toți din jur acolo erau pescari. Acesta
este și răspunsul lui Petru:
v 5. Drept răspuns, Simon I-a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit, și n-am prins
nimic.
Pescuitul se face noaptea și în plus dacă noaptea n-am prins nimic, ziua oricum nu se
prinde nimic. Porunca lui Isus i-a sunat ciudat lui Petru. Așa cum sună și alte porunci ale lui Isus:
 Iubește-ți vrăjmașul
 Iubiți pe cei care vă urăsc
 Când cineva te lovește, întoarce și celălalt obraz
 Cei din urmă vor fi cei dintâi
 Cel care moare va trăi
 Cel ce se smerește va fi înălțat
 Când sunt slab atunci sunt tare
 Observăm aici o logică inversă, contrarie.
Chiar și teologic vorbind, lucrurile parcă se bat cap în cap:
 Trinitatea – un Dumnezeu în trei persoane ?
 Divinitatea – cum a putut Isus fi 100% și Dumnezeu și om în același timp ?
 Cum de spune Biblia că Împărăția Lui a venit deja dar nu a sosit încă ?
 Cum pot coexista predestinația și liberul arbitru ?
 Cum se împacă suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea omului ?
E ilogic. E contrar gândirii umane. Și e adevărat atât timp cât încerci să judeci lucrurile
lui Dumnezeu prin prisma înțelepciunii tale. Lucrurile duhovnicești se judecă prin intermediul
înțelepciunii duhovnicești, pe care omul de rând, necredinciosul nu o are, ci doar credinciosul.
Sunt oameni cu IQ foarte dezvoltat, cu o capacitate de gândire extraordinară, dar care nu-
L pot înțelege pe Dumnezeu, fiindcă nu au cum. Dumnezeu nu poate fi înțeles prin simpla
înțelepciune umană, oricât de dezvoltată ar fi ea. Ai nevoie de înțelepciune divină, diferită de cea
umană cu care nu te naști, ci pe care o primești atunci când îl primești pe Isus. Duhul Sfânt vine
și ți-o descoperă. Și despre aceasta vorbește Pavel în următoarele versete: 1 Corinteni 2:10-12.
2 Corinteni 2:13-16. Pentru cei din lume ele sunt o nebunie.