Franz Schumi

1906

EXISTENȚA LUI DUMNEZEU

Iluminarea Cuvâ ntului în diverse conferințe

nr. 59

O colecție de învățături expuse de Schumi la diferite conferințe în

1904 la Zurich, călăuzit de Duhul Domnului pe teme legate de existența
lui Dumnezeu în natură și legile ei, în Creație, în electricitate și
magnetism, în fulger, în clarviziune , în om și în toate creaturile, și este
demonstrată de Sfintele Scripturi în profeții. Conține, de asemenea, câteva
explicații care demonstrează nonsensul unor teorii științifice care trebuie
să fie complet detestate.

Titlul original: Gott

 Cuprins

Cuvâ nt înainte - Creația vorbește omului, în timp ce lumea neagă minunile lui
Hristos – Sufletul omului este un concentrat spiritual al Dumnezeirii
Capitolul 1: - Legea naturii are nevoie de un legiuitor - Prostia ateilor
Capitolul 2: - Forța creatoare primordială din natură este Dumnezeu însuși
Capitolul 3: - Un ră spuns bun pentru un negaționist al lui Dumnezeu
Capitolul 4: - Două demonstrații împotriva neîncrederii negatorilor de Dumnezeu:
electricitatea și magnetismul
Capitolul 5: - Pentru ateu, forța naturii este doar electricitate și magnetism -
Pentru a le conduce pe amâ ndouă , singura Forță care lucrează este Dumnezeu
Capitolul 6: - Fulgerele sunt spirite electrice la fel ca Dumnezeu care le-a creat -
Teoria fulgerelor și tunetului în norii de furtună este complet greșită
Capitolul 7: - Clarviziunea spirituală în lumea stelelor este un dar al Harului
Capitolul 8: - Omul, ca fiu al lui Dumnezeu, este un viitor dumnezeu, deoarece este derivat
din Dumnezeu - teoria evoluției a lui Darwin este doar o ipoteză savantă confuză
Capitolul 9: - Puricele și gâ ndacul
Capitolul 10: - Noroiul primordial este o ipoteză imposibilă fă ră valoare
Capitolul 11: - Circulația sâ ngelui care a luat naștere din noroiul primordial, este un
dezgust absurd
Capitolul 12: - Teoria lui Newton este un balon de să pun fă ră sens
Capitolul 13: - Profețiile biblice sunt împlinite și dovedite în că rțile lui Schumi
Capitolul 14: - Procrearea omului nu este umană , ci divină
Capitolul 15: - Rotația Pă mâ ntului în 24 de ore și 365 de zile
Capitolul 16: - Marele miracol zilnic

2
 Introducere
Creația vorbește omului, în timp ce lumea neagă minunile lui Hristos
Sufletul omului este un concentrat spiritual al Divinității

Oamenii lumii care și-au pierdut credința prin că rți și reviste înșelă toare despre
Dumnezeu, atunci câ nd li se spune că există un Dumnezeu, spun urmă toarele: „Dovedește-mi că
există un Dumnezeu și vreau să cred în El! ”. – La această cerere se va ră spunde cu urmă toarele
clarifică ri care, la drept vorbind, nu sunt dictate de Dumnezeu, ci sunt date din partea scribului,
care însă nu constituie nicio diferență substanțială ; pentru că dacă un copil al lui Dumnezeu este
unit în dragoste cu El, atunci acest sine interior al acelui copil este atunci Dumnezeu Însuși și, în
acest sens, clarifică rile în cauză ale Duhului lui Dumnezeu Însuși se manifestă prin mijlocitorul
Să u.
Lumea este pă trunsă de Dumnezeu, dar oamenii nu vă d nimic din toate acestea! -
Ciudat! – Dumnezeu este Tată l lor, dar ei nu-L vă d și mulți chiar neagă existența Lui! – Iar acesta
nu este altceva decâ t un semn al marii înstră ină ri de Dumnezeu, pentru că altfel, oamenii ar
trebui să vadă Dumnezeirea pretutindeni reprezentată și acționâ nd spiritual. Cufundați-vă în
minunata natură și examinați-o de la cele mai mici obiecte pâ nă la cele mai mari și veți gă si
pretutindeni Gâ ndurile lui Dumnezeu care vă vorbesc atâ t de minunat despre faptul că Maestrul
care le-a creat poseda Înțelepciune și Atotputere supraomenească .
Nu veți întâ lni altceva decâ t minune după minune, iar ele vă vor vorbi astfel: „O,
omule! Tu, coroana Creației, spune-mi: poți să mă imiți? Poți să -mi dai viață ? Poți să mă creezi
atâ t de mă reț? Poți să mă îmbraci, să -mi dai acea inteligența pe care o am? Poți imita ceea ce
fac? Ești stă pâ n peste mine sau recunoști pe Cel care m-a creat pe mine și pe tine? - Cine este
El!? Uite, cea mai nobilă fă ptură a Pă mâ ntului: tu ești ceea ce ești, iar eu ceea ce sunt! Tu nu mă
poți crea pe mime, iar eu nu te pot crea pe tine! Ș i totuși, noi doi suntem minuni ale Creației care,
inexplorabili, se manifestă în sute de mii de alte creaturi și lucruri! Întrucâ t sunt atâ t de
incapabil să te creez pe tine sau pe o altă ființă ca tine, atunci aceasta este o dovadă că există încă
o Ființă mai înaltă dincolo de numeroasele creaturi de pe Pă mâ nt. Prin urmare, omule,
recunoaște că și tu nu ești altceva decâ t fă ptura și instrumentul în mâ na unui Creator infinit și
înțelept, Care ne-a creat pe tine și pe mine și pe toate, atâ t de minunat, încâ t nimeni să nu poată
imita lucră rile Sale!
În zadar privești pă mâ ntul, apa sau aerul, ca pe materiale de bază al naturii. Ele sunt doar
mijloace auxiliare, dar nu principalul lucru din natură . Ia în considerare nenumă ratele diversită ți
din Creație și atunci vei recunoaște că există un numă r copleșitor de ființe și lucruri spirituale
ascunse care sunt inaccesibile orică rei chimii și înțelepciuni și, prin urmare, inexplorabile.
Ș i de ce sunt inaccesibile și inexplorabile? Vezi, omule, tu însuți ești de vină pentru
asta! Te-ai îndepă rtat de Creatorul tă u, Care este Dumnezeu și Tată l tă u, și ai devenit prea
material și, prin urmare, prea mort în duh, iar din acest motiv nu poți pă trunde natura cu spiritul
tă u întunecat și nu poți înțelege esența ei spirituală , cu atâ t mai puțin s-o explorezi".
Lumea de astă zi, crezâ nd că este educată , neagă faptul că Hristos a fă cut minuni; mai
presus de toate neagă faptul că miracolele au existat și că există și astă zi. Dar chiar această
inteligență care neagă miracolele înțelege minunile la fel de puțin ca un om care din punct de
vedere spiritual nu poate gâ ndi logic. El se întreabă : „ Ce este un miracol? ”. – Ră spunsul sună
așa: „ Miracolul este tot ceea ce intelectul uman nu poate nici să înțeleagă, nici să cerceteze, nici să
imite! ” . Cine poate gâ ndi logic va înțelege această explicație, care este dată foarte inteligibil și
clar și va spune: „ Cu adevărat, nu m-am gândit la asta! Acum lumina răsare pentru mine! ”.
Eruditul întunecat, însă , va ră spunde: „ Eu nu cred în miracole! Nu există miracole, ci doar
probleme sau întrebă ri obscure, neexplorate, care încă nu pot fi investigate!”. Acest ră spuns este
foarte viclean conceput, însă nu dovedește nimic. Dimpotrivă , este un semn al negă rii lui
Dumnezeu, el neagă totul, mai degrabă decâ t să -i dea lui Dumnezeu cinstea cuvenită .
Acestor campioni ai întunecatei erudiții a ipotezelor le putem veni în ajutor și le putem
dezvă lui acest mister, despre modul în care Dumnezeu produce aceste miracole în natură , iar

3
misterul este: toată Creația este un produs spiritual al Gândurilor divine! Aceste Gâ nduri sunt
esențe inteligente înzestrate cu toate facultă țile de care au nevoie pentru dezvoltarea,
înnobilarea, maturizarea și perfecțiunea lor, cu care formează un fundament pentru o treaptă
superioară în lumea minerală , vegetală și animală !
Creațiile sunt Gânduri ale lui Dumnezeu! În ele se gă sește infinitatea dezvoltă rii și
multiplică rii lor; fiecare are o sarcină înaltă , iar una este fundamentul celeilalte pentru
înnobilarea și spiritualizarea mai înaltă și fiecare are o formă diferită , o îndeletnicire diferită ,
alte moduri de a tră i, o altă destinație. Într-un cuvâ nt, fiecare are un alt fundament al existenței
și al esenței sale și unul după altul urcă în sus, de la ființele cele mai de jos sau cele mai primitive
pâ nă la cea mai înaltă perfecțiune a omului, ca punct culminant al întregii Creații, ca un
microcosmos în macrocosm. Ș i asta înseamnă : omul este ultimul pas al minunilor divine ale
Creației!
El are toate specificațită țile sufletești gă site în apă , aer și pă mâ nt; el a primit în sine o
cantitate infinită de caracteristici sufletești sau spirituale specifice, prin mii de transformă ri care
au avut loc în trecerea sufletului prin regnul mineral, vegetal și animal. Astfel, în final, urmează
transformarea sufletului de la cel mai jos la cel mai înalt, prin ultima transformare dintr-un
suflet de pasă re care este primit în sufletul uman, pentru care sufletele anterioare din alte stele
au primit în sine milioane de condiții vitale de care omul are nevoie pentru perfecționarea și
dezvoltarea sa cosmică , astfel încâ t omul să nu fie doar o mică lume a pă mâ ntului, ci o ființă de
colectare a tuturor sufletelor specifice care se gă sesc în marea Creație, în Univers. Însă , acest
lucru, este ceva atâ t de imens, atâ t de gigantic și atâ t de neînțeles, încâ t intelectul trupesc uman
nu-l mai înțelege. Această ființă spirituală imensă și neînțeles de gigantică , este omul după
sufletul să u, pentru că trebuie să aibă în sine tot ceea ce este Tată l să u, Care l-a nă scut din Sine
însuși în mod spiritual, după suflet.
Așadar, acesta este marele mister al Creației, el este dezvă luit înaintea voastră ! Acum,
înțelepții care neagă miracolele lui Dumnezeu ar trebui să înceapă imediat să se ocupe, să
că lă torească în alte stele și lumi după cum este nevoie, să se uite bine la tot ce le place, să le ia cu
ei pe pă mâ nt și să creeze aici o nouă minune. Ei ar trebui, astfel, să -și poată consolida
gâ ndurile! Ar trebui să impregneze în ei înșiși Caracteristicile divine ale Infinitului! Ar trebui să
fie capabili să imprime creațiilor lor spiritul lor de viață și aspirație, de creștere și înflorire, de
maturizare și înnobilare și mii de alte facultă ți spirituale, pentru a-i menține capabili să tră iască
în Eternită ți, așa cum se pot vedea și înțelege aceste miracole din natură .
Vedeți, acestea sunt minuni divine și temelia unui suflet uman. El este compus din
milioane și milioane de specificită ți sufletești care reprezintă întreaga Creație, deoarece întreaga
Creație este concentrată în om, într-un tot al Dumnezeirii.
Din această clarificare a misterelor în natura și creațiile ei, fiecare om care gâ ndește
limpede va vedea că tot ceea ce vedem este un miracol, pentru că chiar dacă cunoaștem misterul,
nu avem infinita Înțelepciune a Creatorului, nici Atotputernicia Sa, nici Atotștiința Sa, nici
Atotpezența Sa, nici Atotputerea Sa, pentru toate acestea, El le-a rezervat pentru Sine. Însă , nouă ,
El ne-a lă sat bucuria de a ne bucura cu minunile Sale în Creație, să ne bucură m și să le folosim
potrivit nevoilor noastre, sau să le consideră m ceea ce sunt: lucrări minunate ale Iubirii,
Înțelepciunii și Atotputerniciei Divine!
*
Acum, vrem să mai spunem un cuvâ nt despre minunile lui Hristos, despre care se mai
spune că nu au fost minuni, ci doar necunoscute încă neexplorate. - Dacă ar fi fost doar
necunoscute încă neexplorate, atunci Hristos este cu mult dincolo de știința actuală a
universită ților și academiilor! De fapt, Hristos a fă cut minuni. Savanții de astă zi, însă , fie le
prezintă ca necunoscute neexplorate, fie le neagă complet! Ei gâ ndesc: „Ceea ce noi nu știm sau
nu putem face, nici un alt om nu poate, deoarece Hristos a fost un om ca și noi!”. .
Prima sarcină este să credem că miracolele consemnate în Biblie s-au întâ mplat cu
adevă rat. A două este să recunoaștem: „ Noi nu-L putem imita!”. Dar cum a vindecat Hristos? El a
spus: „Credința ta te-a ajutat ” . Da, dacă este așa, de ce medicii nu îi spun bolnavului: „Credința

4
ta te-a ajutat! — Ești vindecat!” ? Va fi clar pentru toată lumea că nu o spun pentru că nu pot,
pentru că nu se întâ mplă ! Ș i de ce nu spun ei ca și Hristos: « Îți spun: ridică-te, ia-ți patul și nu
mai păcătui! »?. Vedeți, numai Hristos ar putea spune asta!
Mai mult: de ce cei care neagă minunile lui Hristos nu înviază morții așa cum Hristos i-a
înviat prin propria Sa putere și Petru și Pavel cu ajutorul lui Hristos? – Numai că negaționiștii din
zilele noastre ai dumnezeirii lui Hristos își fac treaba foarte ușor, spunâ nd: „ Fiica lui Iair și
tânărul din Nain erau morți doar aparent, iar Lazăr din Betania a fost paralizat de tetanos și, prin
urmare, nu a fost nici el mort!” . – Astfel de preciză ri filozofice se aud astă zi în licee și în unele
biserici, unde lupii pă storesc oile lui Hristos.
Miracolele se întâ mplă prin puterea spirituală a lui Dumnezeu și sunt Haruri pentru
oamenii credincioși, pentru că Dumnezeu îi ră splă tește cu ele.
Acum ajungem la argumente mai profunde.

۞
Capitolul 1
Legea naturii are nevoie de un legiuitor - Prostia ateilor

Înțelepții intelectuali și ateii afirmă că formarea, dezvoltarea și maturizarea în natură se

realizează prin legea naturii, dar în același timp ei neagă existența unui Legiuitor și spun:
„Natura însăși este legea, în ea se găsește inclusă ca urmare al ordinii eterne din natură!” .
Mai presus de toate, trebuie evidențiat că acolo unde există legi, a existat și Legiuitorul
care le-a stabilit, pentru că altfel nu se poate vorbi de legi, dacă nimeni nu le-a stabilit, pentru că
legea vine din „stabilire” .
Că acea materie brută , care în sine este imobilă , insensibilă și oarbă , și-a dat astfel de legi
minunate, infinit de înțelepte și atotputernice dincolo de toate conceptele, dacă este judecată de
bunul simț, este ca o imposibilitate hotă râ tă , într-adevă r atâ t de imposibilă , ca și pentru
afirmația că aerul, eterul sau vâ ntul însuși, pot inventa navigația aeriană gestionabilă ; acest lucru
este convingă tor și demonstrabil.
Că legea Ordinii primordiale în haosul primordial al materiei, sau în substanța
primordială a materiei, sau s-a format puțin câ te puțin, este la fel de imposibil! Că ci dacă ar fi
existat o Ordine primordială în haosul primordial, atunci nu ar fi existat niciodată un haos
primordial; pe de altă parte, un haos nu poate produce nicio ordine primordială , pentru că el
însuși are nevoie de o ordine primordială , ca să fie ordonată și formată ! Acest lucru este afirmat
la fel de absurd, ca și cum s-ar spune: „Copilul trebuie să-și numească singur un profesor infinit de
înțelept, fără niciun ajutor străin, să se perfecționeze și să devină în educația sa un om perfect
format!”.. O astfel de afirmație nu ar fi absurdă ? Ș i vedeți, aceeași afirmație este fă cută despre
legile primordiale și forțele primordiale ale naturii, stabilite acestui copil neajutorat din Univers!
Această comparație luminează lipsa de sens a afirmației ateiste în ce privește această
întrebare atâ t de importantă despre legea naturii și ne conduce la gâ ndul că aici există cu
siguranță un Legiuitor al naturii infinit de înțelept, care că lă uzește chiar și soarta naturii cu
Atotputernicia Sa, astfel încâ t dezordinea nu se poate ră spâ ndi niciodată , iar acest Legiuitor este
tocmai Creatorul și Dumnezeul naturii și a tot ceea ce este vizibil și spiritual (sau invizibil) în
Univers! Indiferent dacă negatorii lui Dumnezeu înțeleg sau nu acest lucru, nimic nu se schimbă
în Adevă rul etern.
Cel care nu poate suporta lumina zilei este într-adevă r un spirit al nopții, și nu al zilei!
Dumnezeu, însă , este Regele în luminoasa lume a spiritelor, în timp ce spiritul minciunii este
prințul spiritelor nopții! Asta spune totul. Este zidul de separare dintre profeția Luminii și cea a
întunericului.

۞
Capitolul 2

5
 Forța creatoare primordială din natură este Dumnezeu Însuși

Negatorul materialist a lui Dumnezeu spune: „Lumea a avut nevoie de nenumă rate
milioane de ani înainte de a se forma din gaze și substanțele primordiale, îngroșâ ndu-se și
rearanjâ ndu-se din ce în ce mai mult, atră gâ nd în sine substanțe asemă nă toare. Rafinamentul
actual al naturii (și al Creației) se bazează pe forța primordială care a format-o de-a lungul a
milioane de ani!”
În plus, negatorul de Dumnezeu spune: „Ceea ce nu pot să vă d, să aud, să miros, să simt,
să percep, să simt și să ating, nu există !”
Teozoful – sau filozoful pe o bază divină – respingâ nd cu tă rie afirmațiile de mai sus,
ră spunde acestor reclamații cu urmă torul argument:
„Milioanele de ani sunt infirmate prin milioane de miracole în regnul animal și vegetal al
naturii, care sunt produse din nou în fiecare an de pă mâ nt, pentru că apar ființele vii, iar în
lumea plantelor tot felul de produse vegetale care au nevoie doar de ani ( chiar minute, cum ar fi
acarianul), sau să ptă mâ ni sau luni pentru întreaga lor dezvoltare, dar nu de milioane de ani!”.
Apoi se va ră spunde: „Acest lucru s-a perfecționat de-a lungul a milioane de ani, astfel
încâ t acum este nevoie de doar un timp foarte scurt pentru dezvoltarea unor astfel de organisme
și ființe vii!”.
La această obiecție nedovedită , se ridică , însă , urmă toarea întrebare:
„Într-o să mâ nță mică de floare, unde este tulpina? Unde este culoarea verde a
frunzelor? Unde este celula artistică din care se formează floarea care apoi înflorește și se
maturizează ? Unde este parfumul bun?"
Mai întrebă m: „Câ nd tulpina cu frunzele este uscată , atunci arde; prin urmare, se pune
întrebarea, cum putea să se formeze tulpina compusă din material combustibil, dacă a fost
formată de natură , deci de pă mâ nt, pentru că nici pă mâ ntul, nici piatra, nici sarea gemă , nici apa
pă mâ ntului nu sunt combustibile!”. La aceasta întrebare și la altele similare sunt necesare
argumente logice și nu lacune, prin prezentă ri ale altor fraze nedemonstrabile și ipoteze fă ră
sens! În felul acesta, de fapt, nu se demonstrează nimic, ci sunt evidențiate doar propriile
fantezii, pentru a proteja prostia necunoașterii și ipoteze-argumente întunecate ale negatorului
de Dumnezeu; lucru care, însă , nu este acceptat, pentru că se cer dovezi, și chiar de necontestat!
Cine poate afirma și demonstra că culoarea verde a lumii vegetale, care acoperă o mare
parte din întreaga suprafață a pă mâ ntului, este formată din pă mâ nt, pă mâ ntul fiind în mod
normal întunecat, nu albastru sau galben din care se formează verdele? Unde în pă mâ nt sunt
conținute multele culori ale florilor? De unde provine parfumul bun al florilor, din moment ce nu
există în pă mâ nt? Ș i în cele din urmă : cine construiește sau modelează într-un mod atâ t de
minunat florile și plantele? Deoarece în să mâ nță , chiar dacă ar putea fi mă rită de milioane de ori,
nu se vede nimic din forma materială viitoare. Cu toate acestea, nimic nu poate apă rea din
nimic! Chiar și ateul recunoaște acest lucru.
Se va ră spunde ca mai sus: "Aceasta este forța primordială în natură!" . - Da! Dacă este
așa, atunci această forță primordială este, dincolo de orice imaginație, infinit de înțeleaptă , că ci
este pă rintele a nenumă ratelor minuni pe care nimeni nu le poate imita! – Atunci această forță
primordială trebuie să fie o esență infinit de înțeleaptă , atotputernică și spirituală (pentru că
este invizibilă ), și totuși, această esență nu este absolut demonstrabilă din punct de vedere
material.
Ateii mai spun: „Ceea ce nu poate fi văzut, auzit, perceput, mirosit și înțeles cu simțurile sau
material, nu există!” . – Ș i totuși, această esență invizibilă există ! Altfel, ceva atâ t de supranatural
nu s-ar putea dezvolta – desigur conform argumentelor ateiste – mai ales într-un mod atâ t de
artistic.
Această Esență transcendentală și spirituală , această Forță primordială care creează
minuni în natură , este, tocmai Dumnezeirea atotcuprinzătoare , Care este aceeași Forță
primordială care lucrează prin plină tatea Sa de Gâ nduri, stabilindu-le în natură ca spirite
lucră toare.

6
 Aceasta nu poate fi demonstrată prin înțelepciunea intelectuală , nici înțeleasă , dar
însușită bine prin iubirea slujitorilor spirituali ai lui Dumnezeu și, în mod convingă tor, atrasă la
sine. – Ș i este, de asemenea, demonstrabilă , prin fapte transcendentale, că există în realitate și se
face recunoscută de cei smeriți și plini de iubire, pentru că este Iubire pură [1]* (*! Ioan 4, 8, 16)
și nu poate fi atrasă și recunoscută decâ t prin iubire reciprocă .
Pă mâ ntul este aproape peste tot la fel. Cum se întâ mplă că , de exemplu, pe o pajiște să nu
se dezvolte o singură specie de iarbă sau flori uniforme, așa cum o mașină produce un singur fel
de marfă , pentru care a fost construită , dar nu altceva? Cu toate acestea, Pă mâ ntul, în ordinea sa
eternă neschimbă toare, este, de asemenea, o mașină și, ca atare, ar trebui să producă peste tot
numai plante uniforme și nu atâ t de multe soiuri.
Această imensitate minunată în forme și specii demonstrează atâ t o Atotînțelepciune
infinită , câ t și un mod de producere: Atotputere pe care nimeni nu o poate imita! Rațiunea clară
vede că ceea ce se dovedește a fi infinit de înțelept și atotputernic este tocmai
Divinitatea! Faptul că ateul materialist nu înțelege acest lucru este tocmai dovada pe deplin
valabilă a întunericului să u spiritual, dar nu a Luminii spirituale, Lumină pe care se mă gulește că
o posedă ca singurul înțelept. – Ș i, prin urmare, nedigerabilele și plictisitoarele ieșiri întunecate
ale falsului să u profetism.

۞
Capitolul 3
Un răspuns bun pentru un negaționist a lui Dumnezeu

iunie 1904, Zurich

Oamenii cu multă înțelepciune, știu întotdeauna mai mult decâ t sunt îndreptă țiți să
cunoască ca oameni, câ nd, în schimb, ar trebui să ră mâ nă tă cuți în fața Sfințeniei Mă reției
Dumnezeiești, care în chestiuni spirituale și divine merge dincolo de nivelul cunoașterii umane.
Astfel, în anul 1855 s-a întâ mplat că doi bă rbați să că lă torească împreună într-o tră sură
pe drumul statal. Era amiaza, iar atunci cel mai în vâ rstă și-a descoperit capul și a început sa se
roage; dar acest lucru l-a înfuriat pe cel mai tâ nă r, iar după ce bă trâ nul și-a terminat rugă ciunea
de amiază , i-a spus urmă toarele cuvinte: „Scuzați-mă, Domnule! De ce vă rugați la sunetul
clopotului?” . – Bă trâ nul i-a ră spuns: „Pentru că îmi îndrept rugăciunea către Dumnezeu!” .
Acum, tâ nă rul a devenit nepoliticos și plin de duh și a spus: „Nu există niciun Dumnezeu,
nu am văzut încă un Dumnezeu!” și a râ s disprețuitor.
Bă trâ nul l-a privit serios și i-a spus: „Domnule, nu aveți dreptate” .
Acest ră spuns l-a iritat pe tâ nă r, care a devenit brutal și i-a strigat bă trâ nului: „Sunteți un
obraznic, aceasta este o insultă la adresa onoarei mele, pentru care te provoc la duel!”.
Bă trâ nul a ră mas liniștit și i-a ră spuns cu ră ceală : „Da, domnule, nu credeți ceea ce nu
vedeți. Cum puteți să -mi gă siți vină și să vă întoarceți împotriva mea daca fac același lucru pe
care m-ați învă țat!? Vedeți, ce este în neregulă în faptul că eu cred că nu aveți dreptate? Nu o vă d
și, prin urmare, nu cred în ea! De fapt, nici dumneavoastră nu credeți în Dumnezeu, pentru că
nu-L vedeți!”.
Acest ră spuns senin a fost suficient pentru capul fierbinte, care a întins mâ na că tre bă trâ n
și s-a convertit de la înțelepciunea lui nativă , pentru că , dacă ceva ce nu se vede este
transcendental spiritual, atunci trebuie și el să o creadă .

۞
Capitolul 4
Două dovezi împotriva necredinței negaționiștilor lui Dumnezeu:
electricitatea și magnetismul

Negatorii lui Dumnezeu sau materialiștii cred doar ceea ce vă d, aud sau ating. Așadar,
7
deja mai sus, în capitolul anterior, a fost fă cută o demonstrație care caracterizează credința falsă
a negatorului de Dumnezeu.
Forța nervoasă a omului constă din electricitate și este echivalentă cu acea Forță care este
definită în Dumnezeu: Duhul Sfânt! Deosebirea constă numai în aceasta: că Duhul Sfâ nt în
Dumnezeu este Atotputernicia; spiritul nervos, pe de altă parte, este o mică forță umană ! – Omul
nu poate vedea, auzi sau atinge nici electricitatea, nici forța ei și totuși ambele există . Una este în
om și este extrem de mică , deși este aceeași și este în legă tură cu același lucru care îmbră țișează
întregul eter și cu cutremure devastează orașe întregi și ță ri; – cealaltă este Atotputernicia lui
Dumnezeu; – Ea este peste tot și totuși nimeni nu o vede, aude sau atinge, decâ t atunci câ nd intră
în acțiune. – Deci, vedeți că Puterea nu este nici vă zută , nici auzită , nici atinsă , și totuși există , iar
existența ei este dedusă prin manifestă rile ei.
Vedeți, puteți simți sau atinge magnetismul? Nici una, nici alta. Se știe că există doar câ nd
îi vedeți efectul. Prin intermediul unui magnet, în funcție de mă rimea acestuia, se pot atrage
bucă ți grele de fier, mici sau chiar mari, și chiar mai mari de pâ nă la o sută , chiar două sute de
livre [2]* (* De remarcat că dictarea este din iunie 1904; primul electromagnet datează din
1820).
Magnetismul și electricitatea reprezintă atotputernicia lui Dumnezeu și, totuși, nimeni nu
le vede, nu le aude și nu le poate atinge. Însă efectele lor pot fi vă zute în natură . Ele sunt Tată l și
Fiul și provin de la amâ ndoi! - Sunt o binecuvâ ntare pentru cei buni, dar adesea o pedeapsă
înspă imâ ntă toare pentru cei ră i; din acest motiv chiar și cei buni trebuie să sufere împreună , mai
ales cutremurele.
Numai ignoranța susține că Dumnezeu nu pedepsește! Iubirea nu pedepsește, dar
Înțelepciunea pedepsește ca și în Vechiul Testament. În Ioan 5, 22 este scris clar: „ Iubirea din
Dumnezeu nu pedepsește, dar a încredințat toată Judecata Înțelepciunii în Dumnezeu, numită „Fiul
lui Dumnezeu” ”. Învă ță tura despre reîntrupare din cartea „Teozofia creștină ” va arunca
oamenilor o lumină cu totul nouă asupra pedepselor divine pentru oameni.

۞
Capitolul 5
Pentru ateu, forța naturii este doar electricitate și magnetism.
Pentru a le ghida pe amândouă, unica forță care acționează este
Dumnezeu

Pentru erudiții tă gă duitori ai lui Dumnezeu, spiritualul, invizibilul, activitatea

impenetrabilă în natură și în Cosmos, care se recunoaște în formele materiale și în efecte și, care
se prezintă observatorului ca înțelepciune a lumii ideilor, ca mă reție transcendentală în
inteligență și ca forță creatoare atotputernică , este doar magnetismul și electricitatea. Dar
tocmai în acestea este cuprinsă Sfâ nta Treime: Iubirea, Înțelepciunea și Duhul Sfâ nt, în
consecință , de fapt, Dumnezeirea!
Așadar, chiar și negatorul de Dumnezeu crede în El, dar numai într-o presimțire
întunecată , pentru că nu își dă osteneala să reflecteze la urmă toarele: dacă magnetismul și
electricitatea sunt forțele creatoare în natură , atunci trebuie să existe în ele și impulsul iubirii
de „a crea” și inteligența sublimă de neatins de „a forma”, iar de acestea două trebuie să fie
conectată o Forță care lucrează , care creează astfel ceea ce aceste două inteligențe
transcendentale vor să conceapă și să creeze!

۞
Capitolul 6
Fulgerele sunt spirite electrice, la fel ca Dumnezeu care le-a creat.
Teoria fulgerelor și a tunetelor în norii de furtună este complet greșită

8
 Câ nd vremea caldă vine în timpul verii, este însoțită de zile furtunoase, unde uneori
lovesc multe fulgere și tunete puternice.
Oamenii de știință susțin că este o mare frecare a electricită ții și că , la fel ca într-o mașină
electrică , trosnesc prin mici scâ ntei care sar, așa se întâ mplă și în regiunea norilor, dar la o scară
mult mai mare.
Această teorie, aparent foarte corectă , este însă doar o ipoteză sau o presupunere,
deoarece nimeni nu poate dovedi că aceasta se bazează pe Adevă r.
Dacă într-o mașină electrică se dorește a se produce o scâ nteie trosnitoare, atunci acest
lucru trebuie să se întâ mple cu o viteză imensă de rotație. Se pune întrebarea: „ Cine poate
dovedi că în regiunile norilor, electricitatea este fricționată și pusă în mișcare în acest mod ca într-
o mașină electrică? Nu ne arată norii care se învârtesc ici și colo că nu există nici o urmă a acestui
produs enorm de rapid al electricității?”. Cine examinează un generator prin care se generează
electricitatea și compară această forță și viteză imensă cu norii care se învâ rt liniștit ici și colo,
trebuie să recunoască imediat că comparația cu mașina electrică și scâ nteile ei trosnitoare și
să ritoare, nu indică nici cea mai mică dovadă a puterii fulgerului și a originii lui. Prin urmare,
este doar o ipoteză fă ră valoare!
Deoarece teoria fulgerului și tunetului este complet greșită , atunci trebuie că utat motivul
în altă parte, iar acest lucru va fi gă sit. Tată l Iisus a explicat deja adevă rul despre norii de furtună
în Scrierile creștin-teosofice [3]* (*Vezi despre natura furtunilor ca ră zboaie ale spiritelor, cap. 20
din Svedenborg în viața de apoi.), că marile tră snete și fulgere și uriașele lovituri de tunet nu
sunt altceva decâ t ră zboaie ale norilor, ale spiritelor infernale care locuiesc în nori, care, atunci
câ nd sunt foarte furioase, prin evaporarea lor diabolică colorează norii întunecați [4]*
(*Confruntați mai exact în cartea despre Luther în viața de apoi la cap. 50, despre ră zboiul din
norii spiritelor infernale și o explicație detaliată a lui Jakob Lorber în lucrarea „Pă mâ ntul” din
cap. 30-34.).
Acum vine întrebarea: „Cum se dovedește aici că există un Dumnezeu?” . Vedeți, la această
întrebare se poate ră spunde în felul urmă tor: „ Dumnezeu este Creatorul spiritelor!”. De fapt, o
astfel de operă de artă , așa cum este un spirit – întrucâ t, spiritul este format la fel ca trupul
carnal al omului - necesită un Maestru, Care creează sau generează acel lucru, iar aceasta trebuie
să fie Ființa supremă , pentru că chiar fulgerele și tunetele demonstrează că acolo acționează
electricitatea, prin urmare spiritele trebuie să fie formate din electricitate, pentru că pot genera
fulgere și tunete atâ t de impetuoase cu viteza lor și prin urmare, Tată l lor care le-a creat trebuie
să fie Stă pâ n peste electricitate, trebuie să dispună de ele conform Voinței Sale și trebuie să
poată lucra și acționa după plă cerea Lui. Dar dacă aceste spirite, după cum este evident, sunt
formate din electricitate, atunci iată dovada că Tată l lor, ca Dumnezeu, trebuie, de asemenea să
constea din Electricitate și Magnetism, într-adevă r, El Însuși este Electricitate și Magnetism, iar
în aceste două , Iubirea, Înțelepciunea și Atotputernicia sunt ascunse de ochii voștri și de
simțurile voastre pă mâ ntești.
Dumnezeu lucrează prin electricitate numai binele; spiritele infernale din regiunea
norilor, însă , numai ră ul, pentru că sunt demoni. Fulgerele apar deoarece aerul se aprinde. Prin
viteza electrică de înaintare a spiritelor și impactul enorm, materia atmosferică nă prasnică este
cea care se ciocnește în timpul deplasă rii, care a fost incendiată și topită , care își gă sește sfâ rșitul
acolo unde se termină și, de asemenea, depune uriașa pră bușire. Prin urmare, fulgerele și
tunetele apar prin impactul electric rapid al spiritelor cu purtă rile lor de ră zboi.

۞
Capitolul 7
Clarviziunea spirituală în lumea stelelor este un dar al Harului

Unii savanți ai Greciei antice au scris tratate și note despre astronomie pe care noua

9
știință le recunoaște ca fiind corecte. – Așa că ne întrebă m: „Dar cum puteau acești filozofi să
scrie această știință dacă omul, dincolo de trup, nu ar fi fost și o ființă spirituală? Cum puteau
acești înțelepți să vadă cu ochii liberi, ceea ce cu greu se poate realiza cu cele mai mari și mai bune
instrumente astronomice? Și de ce puteau acești înțelepți să vadă fără instrumente, în timp ce
astronomii de astăzi, nu?” .
Nu este aceasta o dovadă pe deplin valabilă că în omul trupesc tră iește omul spiritual,
care cu ochii să i spirituali vede mai departe și mai bine decâ t îi este accesibil unui om cu cele mai
mari și mai bune instrumente astronomice?
În plus, nu este aceasta dovada că omul trebuie să tră iască conform prescripțiilor divine,
dacă vrea să obțină acest Har? Altfel, fiecare om ar fi clarvă ză tor.
În sfâ rșit: nu este aceasta dovada că Dumnezeu este cel care dă acest Har omului? Pentru
că altfel, în prezent, mulți teosofi creștini ar fi fost deja clarvă ză tori de mult timp, dacă
clarviziunea ar depinde numai de viața religioasă .
Așadar, de la filozofii greci antici aveți dovezi despre existența sufletului, că acesta este o
esență spirituală și că există și un Dumnezeu care este Domnul și Dă ruitorul de daruri și haruri,
pe care un om le arată în urma progresului să u spiritual.

۞
Capitolul 8
Omul, ca fiu al lui Dumnezeu, este un viitor dumnezeu, pentru că este
derivat din Dumnezeu - Teoria lui Darwin despre evoluție este doar o
ipoteză savantă confuză

Fiecare om este un copil al lui Dumnezeu și, prin urmare, are în sine caracteristici divine
pe care este chemat să le dezvolte.
Dar dacă este așa, atunci este evident că omul, ca copil al lui Dumnezeu, are în sine toate
facultă țile care îl fac capabil să domnească peste Creație. Prin urmare, omul nu trebuie plasat în
familia maimuțelor, pentru că cu siguranță , Dumnezeu și Creatorul lumii nu a fă cut o maimuță
primordială , iar atunci câ nd a fost creată maimuța din timpurile primordiale era la fel de proastă
ca și astă zi, prin urmare, teoria lui Darwin despre descendența omului ca maimuță înnobilată
este o ipoteză savantă confuză !
Pavel învață în epistolele că tre Corinteni și Romani că în inima omului locuiește același
Duh Sfâ nt al lui Dumnezeu, așa cum locuiește în templul Să u viu, același care a înviat Trupul lui
Hristos din moarte. În consecință , Dumnezeu însuși locuiește în sinele cel mai intim al omului,
prin urmare, omul este un copil al lui Dumnezeu și, ca atare, posedă în sine toate facultă țile
inteligente care se gă sesc în lucră rile artiștilor, erudiților și oamenilor autoritari ai științei și,
încă , mai mult: el este spirit și om și se află în pragul a două lumi!
Omul este infinit în gâ ndirea și lucrarea sa, pentru că Dumnezeu infinit locuiește în
interiorul lui! Prin urmare, studiați științele, operele și artele oamenilor și, în cele din urmă , veți
fi copleșiți de mă reția impresiilor pe care le veți obține! Voi, de fapt, veți înțelege în entuziasmul
vostru și veți exclama: omul este Dumnezeu în miniatură, el este fiul marelui Dumnezeu infinit, a
cărui Iubire, Înțelepciune și Atotputere întrece orice capacitate umană de înțelegere!
Omul, dacă își aduce facultă țile la maturitate și la acțiune printr-un exercițiu adecvat, este
un fă că tor de minuni adresat materialului și spiritualului. Cine poate descrie facultă țile
oamenilor? La urma urmei, aceasta ar însemna descrierea facultă ților lui Dumnezeu! Ș i iată cel
mai mare ră spuns la ipotezele savanților: omul este format din aceleași celule și substanțe ca un
animal, și totuși omul este divin, iar animalul este doar animal, deoarece diferențele dintre
facultățile spirituale sunt atât de mari, încât omul nu trebuie pus în nici o comparație cu
animalele!
Este adevă rat că animalele au inteligențe diferite, dar întotdeauna așa fel încâ t să fie
decisive doar pentru ele. În schimb, omul are în același timp inteligențele tuturor animalelor și,

10
pe lâ ngă acestea, mai are încă infinit de multe, pentru că inteligența lui este înră dă cinată în
Dumnezeu, Care locuiește în el. Din mă reția și infinitatea inteligențelor umane din întreaga
Creație, rezultă această concluzie rezonabilă : omul este un copil al lui Dumnezeu și un viitor
dumnezeu însuși dacă, într-o zi, va împlini toate condițiile pe care Dumnezeu și Tatăl Iisus, care
locuind în el, i le-a pus înainte ca o condiție pentru desăvârșire! Într-un om desă vâ rșit din punct
de vedere spiritual vezi Mă reția lui Dumnezeu la lucru, așa cum reiese foarte clar și din istoria
profeților.
۞
Capitolul 9
Puricele și ploșnița

Cea mai mare ciumă cu insecte este cu siguranță cea cu purici și ploșnițe care, ca animale
parazite, tră iesc din sâ ngele uman. Cu toate acestea, nu aceasta ar trebui să fie problema de
tratat, aici este vorba de a atrage atenția asupra unui mister, după care veți recunoaște că aici
lucrează o Putere invizibilă , care le va da oamenilor de gâ ndit.
Ș tiți că atâ t puricele, câ t și ploșnița se hră nesc cu sâ nge uman și totuși, dacă zdrobiți un
purice sau o ploșniță , ce diferență uriașă : puricele nu are miros, ploșnița emană în schimb o
duhoare respingă toare. De unde vine asta, din moment ce amâ ndoi se hră nesc cu sâ ngele
aceluiași corp? Vedeți, există un mister aici în Creație care nu este nici dezvă luit nici rezolvat cu
afirmația: „Aceasta este natura!” .
Oamenii judecă în funcție de convingerile lor, în timp ce Înțelepciunea divină lucrează
conform determină rilor Sale atotștiutoare, iar din moment ce sâ ngele din purice ră mâ ne fă ră
miros, atunci nu aveți o pă rere argumentată cu privire la motivul pentru care devine un miros
respingă tor în ploșniță .
Vedeți, Înțelepciunea spirituală guvernează aici și îi învață pe oameni în felul acesta:
fiecare creatură are destinația ei, fiecă reia i se atribuie hrana ei specifică pentru această
destinație și, pentru fiecare este stabilit un aer de care are nevoie pentru a tră i și pentru a-l
procesa în sine și, așa este și cu ploșnița. Ea tră iește doar din aerul care îi este destinat și, în plus,
are inteligența să -l separe de restul aerului în care se gă sește și să -l atragă în sine.
Scopul vieții acestui aer împuțit este acesta: că micul animal, în sine, elaborează ,
înnobilează și din nou, pune înapoi același aer de la sine pentru a servi altor animale pentru
rafinamentul lor; pana câ nd acesta, în acest proces, se înnobilează astfel, încetul cu încetul atâ t
de mult încâ t poate fi folosit într-o anumită cantitate pentru florile parfumate. Un exemplu din
viața de zi cu zi ar trebui să arunce mai multă lumină asupra acestui lucru.
Eterul care se colectează din învelișul bomboanei de fructe, în formă concentrată , are un
miros intolerabil și un gust insuportabil. Însă , dacă luați puțin din acest eter, ca esență principală
pentru zahă r și presă rați din nou învelișul de bomboană finit cu esență de ananas, violetă ,
portocală și crin de vale, și adă ugați puțin ulei de lă mâ ie și trandafir, lă sâ ndu-l să stea amestecat
circa 14 zile în borcane bine închise, pâ nă câ nd totul este bine amestecat, atunci devin
bomboane cu o aromă ultrafină , dacă s-a produs eterul potrivit în cauză .
Acest exemplu vă învață cum se formează diferite mirosuri. Conducă torul Atotștiutor al
lumii a stabilit, așadar, câ t de mult din acest sau acel lucru este luat pentru miros, iar de aici apar
diferitele mirosuri în lumea vegetală .
Fiecare plantă și fiecare animal are un suflet care, în spirit, are aceeași înfă țișare ca planta
sau animalul respectiv pe care îl ocupă și fiecare dintre aceste suflete tră iește din acel aer care îi
este destinat lui însuși; prin urmare mirosurile diferitelor plante și animale.
Aceste suflete sunt Gâ nduri consolidate ale Creatorului tuturor, și fiecare este înzestrat cu
aceeași inteligență pe care Creatorul a pus-o în ele, pentru a corespunde scopului pe care El vrea
să -l atingă cu acesta. Prin urmare, întreaga Creație este plină cu Gâ ndurile primordiale stabilite
ale lui Dumnezeu, care sunt esențe inteligente, iar aceste Gâ nduri sunt suflete în toate ierburile,
plantele, florile și animalele, cu care Creatorul și Pă rinte Iisus atotștiutor face să apară lucruri
atâ t de pline de minuni, pentru ca apoi în toamnă să înceapă noi transformă ri și îmbună tă țiri

11
spirituale, producâ nd veșnic ceva nou și magnific pentru bucuria și utilitatea copiilor Să i.

۞
Capitolul 10
Noroiul primordial este o ipoteză imposibilă, fără valoare

Ș tiința ateistă a avansat ipoteza că toate plantele, animalele și oamenii, își datorează
originea noroiului primordial. În acest noroi primordial trebuie să se fi format tot ceea ce
tră iește și există astă zi. Se fac diverse comparații, scopul fiind acela de a demonstra că așa este, și
nu altfel.
Cu toate acestea, uită m faptul că ar fi trebuit să existe multe specii diferite de noroi
primordial, pe câ t de diferite sunt multe lucruri, obiecte și ființe pe care omul le cunoaște și că
pentru reproducerea fiecă rei specii de plante și animale, ar trebui să existe și același noroi
primordial din care ar fi luat naștere cutare sau cutare plantă sau animal. Ca exemplu, trebuie să
observați un proces de descompunere, apoi veți vedea că apar diferiți viermi și muște, dar
aceștia pot apă rea și se pot dezvolta doar acolo și nică ieri altundeva.
Un noroi primordial din care s-ar fi putut forma un castan, ar fi trebuit sa existe mereu, sa
fie acel pă mâ nt potrivit castanului pentru creșterea si prosperitatea lui, pentru că un alt pă mâ nt
nu ar avea această caracteristică ; prin urmare, fiecare specie de plante ar trebui să aibă și același
pă mâ nt de bază , pentru a putea crește și dezvolta așa cum era substanța noroiului primordial
din care s-ar fi format o plantă sau alta. Dacă opinia sau ipoteza experților în științe naturale
care merg pe că i greșite ar fi corectă , o plantă medicinală și o plantă otră vitoare nu ar putea
crește împreună pe unul și același sol.
Dacă ipoteza unui expert in științele naturii ar fi corectă , atunci omul ar putea genera prin
diferite animale, oameni sau animale! Numai că acest lucru nu este posibil, pentru că Dumnezeu
nu-l permite! Prin urmare, un câ ine nu poate genera capre; iar o capră nu poate da naștere unui
câ ine, pentru că pentru orice trebuie să existe o bază spirituală stabilită . Se poate altoi un prun
pe un mă r, dar nu pe o lalea și, astfel, un bă rbat alb poate avea un copil cu o femeie de culoare,
dar nu cu un animal.
Totul trebuie să fie foarte apropiat de specia înrudită : ființa umană se poate reproduce cu
ființele umane, animalul cu specia lui, planta cu specia ei, dar niciodată totul la gră madă . Ceea ce
ar trebui să fie evident, dacă teoria originilor din noroiul primordial ar fi un fapt bazat pe
adevă r. Însă , voi știți că diferite specii se resping unele pe altele și nu se pot împerechea, pentru
că nu au aparținut una alteia de la începutul primordial și nu au derivat una de la cealaltă .
Cu câ t acest fapt este examinat mai profund, cu atâ t se vor gă si mai multe contradicții
pentru a stabili că apariția speciilor și soiurilor din noroiul primordial este o ipoteză lipsită de sens
și, prin urmare, fără valoare, pentru că nu se acordează .
Pe de altă parte, vedeți un rafinament minunat al fiecă rei plante și a fiecă rui animal în
sine, totul este ca un mecanism de ceas și se desfă șoară ca un mecanism de ceas tot timpul, și nici
un om, oricâ t de erudit ar fi cel mai mare profesor universitar, nu poate imita nici cel mai mic
lucru al Creației. Totul este minune din nenumă ratele minuni existente în Creație! Totul
depă șește capacită țile voastre umane! Prin chimie înțelegem în ce constă acest și acel lucru, dar
nici un om nu este capabil să îl imite și să introducă în el viața și reproducerea. De ce nu? Pentru
că el nu este Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu și-a rezervat dreptul de a fi Creator! Iar omul
poate imita ceva numai atunci câ nd, prin viață și lucrâ nd după Poruncile dumnezeiești, a devenit
una cu Dumnezeu, în iubire filială față de Tată l să u, Atotputernicul Creator al Cerului și al
Pă mâ ntului Iisus Iehova-Zebaot.
*
Prin urmare, voi fă pturi ale Pă mâ ntului, lă udați-L și slă viți-L pe Cel care v-a creat și v-a
chemat la existență ! Iar tu, omule, tu stea stră lucitoare în Creația nemă surată , laudă și slă vește
pe Cel care te-a creat și te-a primit ca pe copilul Să u! El este Dumnezeu și Tată l vostru și înaintea
Sfinției Sale, toți genunchii se pleacă în Cer, pe pă mâ nt și sub pă mâ nt.
12
 ۞
Capitolul 11
Circulația sângelui care a apărut din noroiul primordial este o dezordine
absurdă

O întrebare importantă este aceasta: „Cum s-ar fi putut forma sângele în noroiul
primordial și să circule în omul însuși?”. De fapt, pentru formarea sâ ngelui, lucru care îl știe orice
om puțin educat, este necesar un stomac și o inimă . Dar înainte să existe un stomac și o inimă ,
trebuie deja să existe sâ ngele, pentru a fi ele însele formate de la sâ nge, sau și mai mult: întregul
trup uman sau animal trebuie mai întâ i să fie din sâ nge, înainte ca acest om sau animal, să poate
produce sâ ngele.
Acest fapt anulează dintr-o lovitură toate teoriile care îl neagă pe Dumnezeu cu privire la
originea omului și a diferitelor animale care provin din noroiul primordial, sau apar din noroiul
primordial. Mai mult, în noroiul primordial nu existau plante și, prin urmare, în cele din urmă ,
acest noroi primordial – sau să spunem cu același drept, „excrementul stră zii” – ar fi putut fi cu
adevă rat creatorul omului și al animalelor?
Într-adevă r, dacă evaluați teoria noroiului primordial ca fiind creatorul a tot ceea ce vă
arată natura, atunci se dovedește că aceasta este o dezordine atâ t de absurdă încâ t orice critic ar
câ nta-o. Ei bine, atunci, acest noroi primordial ar fi trebuit să formeze și venele, ar fi trebuit să
pună în mișcare bă tă ile inimii și pulsul și ar fi trebuit să reușească să facă încă o serie de alte
lucruri?
Vedeți, astfel de că rți de ipoteze prostești sunt citite cu miile. În schimb, dacă Dumnezeu
Însuși dictează și explică ceva, cineva se teme de astfel de că rți ca înaintea diavolului viu. Că rțile
Teosofiei creștine sunt dictate de Dumnezeu și tocmai acestea sunt cel mai puțin citite dintre
toate, deoarece Satana protestează în om împotriva citirii acestor că rți divine. — Ce se va
întâ mpla pâ nă la urmă ? Va fi Judecata dumnezeiască a lumii și sfâ rșitul a tot ceea ce Dumnezeu
definește în cuvintele Sale, pentru ereticii și mincinoșii religioși! Ulciorul, de fapt, merge la
fâ ntâ nă doar pâ nă se sparge.

۞
Capitolul 12
Teoria lui Newton este un balon de săpun fără sens

Newton a stabilit teoria gravitației, conform că reia, datorită forței de atracție, un corp
terestru aruncat în sus cade mereu înapoi pe Pă mâ nt de unde a pornit! Aceasta înseamnă că
forța de atracție magnetică provoacă această că dere pe Pă mâ nt.
A doua teorie astronomică constă în pă rerea conform că ruia corpurile terestre sunt
menținute în echilibru prin forța reciprocă de atracție magnetică și, prin urmare, sunt
suspendate liber în Cosmos.
Teoria gravitației este contrazisă de meteoriții care cad pe Pă mâ nt, deoarece, așa cum un
corp terestru aruncat în sus cade întotdeauna peste el, atunci un meteorit fie nu ar trebui să cadă
peste el, fie ar trebui să cadă înapoi în regiunea sa eterică , dacă a existat o forță de atracție
conform teoriei gravitației. În schimb, aceasta nu a existat niciodată , ci a fost o imaginație a lui
Newton!
Pe de altă parte, dacă teoria gravitației ar avea sens, faptul că un corp din Univers ar
că dea înapoi pe propriul să u Pă mâ nt din cauza greută ții sale, iar dacă ar fi aplicat Pă mâ ntului
însuși, atunci Pă mâ ntul, ca un corp enorm de greu, ar trebui să fie într-o că dere veșnică în
abis! Din acest punct ajungem la a doua teorie.
Dacă uriașele corpuri ale Universului suspendate în aer ar fi susținute reciproc prin forța

13
de atracție magnetică , atunci această forță de atracție ar trebui să acționeze la fel de mult asupra
corpurilor mici, ca și asupra celor mari; dar din moment ce un corp care este de milioane de ori
mai mare și mai greu ar avea nevoie și de o forță de atracție magnetică proporțională de
milioane de ori mai mare pentru a nu începe să cadă din cauza greută ții sale enorme, atunci
această forță de atracție magnetică ar atrage apoi toate corpurile mai mici într-un corp unic și,
astfel, o piatră aruncată în aer nu numai că ar fi ținută suspendată în aer, dar datorită greută ții
sale reduse, ar fi atrasă într-o clipită de imensa forță de atracție magnetică , acolo unde aceasta se
gă sește.
Pentru a înțelege în mod radical acest argument, luați un oțel magnetic de mă rimea unui
ac de cusut și încercați să atrageți cuie de diferite dimensiuni, apoi crescâ nd ordinea greută ții
pâ nă la bucă ți mari de fier, unde acul magnetic nu va putea exercita nicio forță de atracție față de
acestea. Ș i acum gâ ndiți-vă că , dacă marea bucată de fier ar câ ntă ri de milioane de ori mai mult
decâ t acul de cusut, atunci s-ar descoperi că renumita forță gravitațională și atracție magnetică
reciprocă de faimă universală , prin care corpurile lumii gigantice ar fi ținute reciproc suspendate
în aer, este un balon de să pun fă ră sens !
Dacă descoperitorii și inventatorii ar fi dat cinste lui Dumnezeu, singurul Maestru al
științei Cosmosului, și s-ar fi calificat doar ca instrumente în Mâ na lui Dumnezeu, atunci
Dumnezeu le-ar fi permis să facă invenții și descoperiri cu totul diferite, invenții care ar fi fost
nepieritoare. În schimb, ei, în cea mai mare parte, l-au suprimat pe Dumnezeul lor de la credință
și s-au ridicat ca zei ai înțelepciunii și științei. Ș i întrucâ t Dumnezeu a vă zut acest lucru dinainte
din veșnicii, din acest motiv El a spus că prin întoarcerea Sa actuală , El vrea să facă totul nou și,
astfel, să distrugă și să rușineze înșelăciunea și minciunile falșilor profeți!
*
Acum începe întrebarea determinantă : „Din moment ce știți că Pă mâ ntul nu este ținut
suspendat în aer de forța reciprocă a atracției magnetice, vechea teorie a credinței bazată pe
Adevă r că Atotputernicia divină este cea care îl menține suspendat și orbitează în aer, nu revine
la valabilitatea sa deplină ?”
Da, realitatea este alta, și anume: că Dumnezeu, Iisus Hristos Iehova-Zebaoth însuși, este
Axa magnetică în jurul Că ruia se învâ rte totul și urmează Atotputernicia și Voința Sa, așa cum o
dispune El! Prin urmare, această Ordine precisă , prin urmare, împlinirea Voinței Sale!

۞
Capitolul 13
Profețiile biblice sunt împlinite și demonstrate în cărțile lui Schumi

În Cartea: „Hristos și Biblia” sau într-o altă carte teosofică „Dovezi că niciodată nu a
existat un alt Dumnezeu decât Iisus Hristos”, dovezile sunt puse împreună într-o formă
concisă că profețiile date cu sute și mii de ani în urmă despre ță rile Babilonului, Fenicia, Egiptul,
Idumea, s-au împlinit literalmente în țara filistenilor, cretanilor și palestinienilor, așa cum au fost
date de Dumnezeu prin Moise și profeții care l-au urmat în diferite secole.
Oricine dorește să se convingă de acest lucru, poate citi numeroasele dovezi din prima
carte menționată . Vedeți voi, acestea sunt fapte ce nu pot fi șterse din istoria lumii prin simplul
fapt de ne-dorind-a-crede. Fiecare trebuie să citească și să reflecteze că profețiile sunt dovedite
de-a lungul istoriei lumii și că au existat sute și mii de ani înainte ca acestea să devină
realitate. Aici înțelepciunea rafinată tace, pentru că faptele nu pot fi negate!
Dovezile sunt minunate, sunt sigiliul Sfintelor Scripturi, întrucâ t aici în scrisorile
profeților nu există lucrare omenească , de vreme ce nimeni nu poate spune de la o zi la alta ce se
va întâ mpla cu certitudine. Aceasta se află numai în Mâ na și Puterea lui Dumnezeu.
Aceste demonstrații reciproce ale Adevă rurilor descriptive se bazează pe profețiile
Bibliei, pe scrierile cuneiforme recent descoperite, scrierile pe care regele Ashurbanipal în
secolul al VII-lea î.Hr. le-a adunat la Ninive din arhivele Babilonului și Egiptului, apoi din
adnotă rile vechilor că rturari că profețiile s-au împlinit în mod demonstrat și literalmente în
14
acele locuri, prin urmare se bazează pe multiple dovezi infailibile.
Ș i, prin urmare, citiți aceste multe dovezi, care vă dovedesc că învă ță tura biblică nu este o
învă ță tură umană concepută cu viclenie, ci este Cuvâ ntul lui Dumnezeu, în care Îl veți cunoaște și
experimenta pe Dumnezeu, că El este Tată l vostru drag și voi copiii Să i și, prin urmare, viitori
dumnezei ai iubirii, înțelepciunii și puterii, dacă împliniți prescripțiile vieții care sunt cuprinse în
cele zece porunci de pe Sinai și în cele mari două porunci ale Iubirii din Legea lui Moise și, în cele
șapte Caracteristici ale lui Iisus.

۞
Capitolul 14
Procrearea omului nu este umană, ci divină

O dovadă importantă , și anume că omul poate realiza doar ceea ce vrea Dumnezeu, este
faptul procreă rii oamenilor. Mulți pă rinți bogați doresc să aibă copii, dar nu primesc niciunul, în
timp ce pă rinții să raci, dar temă tori de Dumnezeu primesc de la o jumă tate – pâ nă la o duzină de
copii – ca pe un dar de la Dumnezeu, astfel încâ t mulți pă rinți bogați devin în timp iritați. Unde
este vina? Cunosc medicii motivele lumești pentru acest lucru?
Mâ ntuitorul lumii, care poate face să apară și chiar să dispară orice infirmitate, spune
urmă toarele: „Pă rinții cu frică de Dumnezeu îi educă pe copiii Mei după cunoștințele și conștiința
lor; în schimb, mulți pă rinți bogați i-ar strica și i-ar ruina moral, pentru că în dragostea lor
exagerată le-ar da totul și, de aceea, este mai bine să nu aibă copii, pentru că i-ar crește – în loc
de copiii ai lui Dumnezeu - numai ca copiii ai Satanei, copii ai mâ ndriei și în toate viciile care vin
din mâ ndrie, așa cum se arată pă rintele tuturor viciilor și depravă rilor”.
Omul lumesc crede că este procreatorul copiilor să i, dar se înșală , pentru că fă ră suflet,
care zidește copilul din sâ ngele mamei după chipul să u, nu se poate naște un copil, altfel toți
oamenii ar avea continuu copii în fiecare an, atâ t timp câ t durează timpul procreă rii. Numai că
aici Domnitorul nevă zut asupra oamenilor este hotă râ tor: El formează sufletul, îi dă inteligența
creatoare, pentru ca, prin voința Sa să reușească să ducă la îndeplinire această construcție
minunată , iar Dumnezeu este cel care pune sufletul în trupul mamei și îi atribuie lucrarea și, nu
omul! Omul este doar un instrument în Mâ na Stă pâ nului atotștiutor și atotputernic și atunci
câ nd El dorește, atunci se întâ mplă ; iar dacă nu dorește, nu se întâ mplă nimic!
Diferiți oameni și-au imaginat deja că au gă sit mijloacele infailibile de a concepe bă ieți
sau fete după bunul plac; în cele din urmă , însă , s-a evidențiat întotdeauna că acest lucru nu este
adevă rat, pentru că Dumnezeu este cel care determină sexul, și nu omul!
Ș i chiar dacă există reguli de viață conform că rora bă rbați robuști provin din pă rinți
robuști, doar acest lucru este valabil: tocmai, echilibrul că din pă rinți robuști se generează și
femei robuste, iar astfel rezultatul ră mâ ne întotdeauna în sensul lui Dumnezeu și nu al omului.
Dacă se studiază aceste condiții așa cum se dorește, atunci se va descoperi întotdeauna că
aici lucrează o Atotputere invizibilă și că omul nu poate face nimic. Pro sau contra, se întâ mplă
după un plan secret al lui Dumnezeu, că ruia omul trebuie să i se supună , fie că vrea sau nu!
Se pune întrebarea: „Tată l sau mama, sau sâ ngele însuși, este cel care zidește copilul în
pâ ntecele mamei?”. – Voi nu puteți susține nici asta, nici cealaltă , pentru că , evident, că nu ar fi
adevă rat. Se mai pune încă o întrebare: „Pă rinții au creat sufletul?”. – Ș i câ nd și cum, l-ar fi
creat? Că ci nimeni nu vede un suflet cu ochi trupești!
Ș i cine schimbă sucurile gastrice ale alimentelor din stomac, astfel încâ t, în loc să se
formeze doar sâ nge ca înainte, acestea se împart, iar două treimi din acestea să devină lapte
matern? Cine spune în acest moment: "Aceasta este natura!" , este limitat în a gâ ndi logic și a
judeca logic! Omul lumesc se gă sește aici confruntat cu întrebă ri misterioase și de nerezolvat pe
care nu le poate explica, iar dacă le explică în maniera erudiților acestei lumi, atunci iese un
lucru imposibil, pentru că este un nonsens !
O, omule, recunoaște în tine însuți! Amintește-ți că vezi bine Lucră rile fă cute, dar nu poți
spune: „Aceasta este lucrarea geniului meu și a mâinii mele – sau – a trupului meu ”, ci: „ Este

15
lucrarea Veșnicului Maestru!, care este Dumnezeu și Tată l tă u duhovnicesc și, lucrează potrivit
Hotă râ rii Sale atotștiutoare și face așa cum El gă sește că folositor și bun!

۞
Capitolul 15
Rotația Pământului în 24 de ore și 365 de zile

Printre minunile lumii se află și rotația Pă mâ ntului în 24 de ore, fă ră ca cineva să

perceapă nimic din această rotație, totuși problema este percepută ipotetic prin observație și
este și adevă rată , chiar dacă nimeni nu o poate demonstra direct.
Aici, însă , simt deja contradicția savanților lumii. De fapt, oamenii de știință știu din
calcule precise că acest lucru se bazează pe adevă r. Ipoteza a fost ridicată la rang adevă r prin
deducții rezonabile, oricare ar fi ea.
Acum să atingem un alt punct. Cineva se întreabă : „De ce oamenii de știință nu știu cum se
rotește Pământul? De ce se rotește Pământul și ce îl face să se rotească?” . Magnetismul și
electricitatea singure nu o stabilesc, pentru că dacă ar fi așa, atunci în lume totul s-ar învâ rti,
pentru că magnetismul și electricitatea sunt reprezentate peste tot. Ș i dacă acestea nu sunt cele
care îl fac să se rotească , atunci, ce putere îl face să se rotească ? Pentru că nu mai există alta!
Vedeți, aici rațiunea se oprește, aici nu mai există nici o cale de ieșire pentru a putea
demonstra cutare sau cutare lucru, cum pă mâ ntul poate pluti atâ t de liber în aer, cum se poate
întoarce în 24 de ore și poate face marea că lă torie în eter în 365 de zile. Da, pă mâ ntul nu numai
că se rotește, ci parcurge exact 365 de zile ale sale, astfel încâ t din aceasta, se poate deduce cu
certitudine o Inteligență și Atotputere sublimă , iar aceasta nu poate fi altceva decât
Dumnezeu, pentru că nimic altceva nu este demonstrabil că poate reprezenta această
Inteligența revelată și Atotputere de neînțeles.

۞
Capitolul 16
Marele miracol zilnic

Deoarece Pă mâ ntul are o circumferință de 40.000 de kilometri, atunci fiecare om

parcurge aproximativ 28 de kilometri într-un minut, sau peste 460 de metri într-o
secundă . Totuși, aceasta este o viteză atâ t de incredibilă încâ t omul se deplasează înainte cu
viteza fulgerului continuu în fiecare secundă , aproximativ o jumă tate de kilometru cu rotația
Pă mâ ntului, iar asta în 24 de ore, în toate pozițiile posibile. Așa că la amiază stă în picioare, dar la
miezul nopții stă cu picioarele pe Pă mâ nt și totuși cu capul în jos ca un liliac adormit atâ rnâ nd în
timpul zilei, fă ră ca omul să știe nimic despre asta, despre poziția lui fantomatică suspendată în
aer, care este o adevă rată minune al Atotputerniciei divine de neînțeles și a capacită ții Sale de a
putea realiza tot ce dorește, fă ră ca noi să -L putem înțelege.
Se pune întrebarea: „Dacă acesta nu este un miracol pur transcendental, deci divin, că
omul nu știe și nu percepe nimic din ceea ce i se întâ mplă , ce-ar mai putea fi numit atunci drept
miracol?!”. – Ș i ce s-ar putea spune despre lipsa de sens a negaționiștilor lui Dumnezeu: „Aceasta
este natura!”, sau: „Acestea sunt forțele naturii!”. Nu arată oare orice mică mișcare a omului că
este pe deplin conștient de simțurile sale? De fapt, vede, aude și simte ceea ce se întâ mplă aici,
marele Miracol în care se află el însuși, ... dar nu îl vede!
Cine trebuie să lucreze această mare minune de neînțeles, altul decâ t Dumnezeu
atotputernic, că omul se mișcă continuu cu viteza fulgerului împreună cu pă mâ ntul și, totuși, nu
știe nimic despre aceasta și, în plus, îndeplinește toate sarcinile zilnice imaginabile în cele mai
ciudate poziții ale corpului? Atunci nu se mai poate vorbi despre om ca om, ci el este un spirit
desă vâ rșit în mâ na lui Dumnezeu. – Eu spun: nu trebuie așadar Dumnezeu, care este
magnetismul și electricitatea în sine, în care, ascuns simțurilor omenești există Iubirea,

16
Înțelepciunea și Atotputernicia Sa care lucrează această minune de neînțeles pentru conceptele
umane, care zilnic și continuu, se mișcă , se întoarce și se repetă din nou cu viteza
fulgerului? Dacă nu El, cine altcineva?
*
Aici se spune că Dumnezeu este electricitate și magnetism și că în acestea două
Dumnezeirea este ascunsă simțurilor corporale. Eu, Schumi, am primit această revelație de la
Dumnezeu Însuși și vă spun: dacă lucrurile ar sta altfel, atunci Dumnezeu nu ar fi atotputernic,
prin urmare, nu ar fi atotcapabil, indiferent dacă rațiunea umană o înțelege sau nu! Este
transcendental, pentru conceptele noastre pă mâ ntești este divin, prin urmare, poate fi înțeles
doar de cei avansați spiritual.
*
Că rțile și revistele l-au îndepă rtat de Dumnezeu pe acel om care cere dovezi ale existenței
Sale; dar în natură , totul strigă omului că El este Domnul Creației. – Lumea neagă că Hristos a
să vâ rșit minuni, dar Creația dovedește că totul este un miracol, pâ nă la omul însuși, iar erudiții
sunt incapabili să imite nimic din ceea ce este creat și nici să facă vreo minune fă cută de Hristos.

*** * ***

17