PREVENȚIE ORO-DENTARĂ

Prevenția oro-dentară este disciplina care studiază măsurile ce sunt

adoptate cu scopul de a îndepărta cauzele care pot duce la apariția sau la
evoluția diferitelor afecțiuni în sfera oro-maxilo-facială.

În funcție de momentul în care acționează, prevenția oro-dentară este

clasificată în:

 Prevenție primară acționează asupra cauzelor, împiedicând astfel apariția

anumitor afecțiuni oro-dentare
 Prevenție secundară urmărește depistarea cât mai precoce a bolii și
aplicarea tratamentului adecvat în faza incipientă astfel încât să stopeze
evoluția acesteia
 Prevenție terțiară are ca scop identificarea și corectarea sechelelor
funcționale rămase în urma unor procese patologice

Prevenția oro-dentară se adresează mai multor afecțiuni:

o Prevenirea apariției cariei dentare

o Prevenirea cancerului oral
o Prevenirea anomaliilor dento-maxilare
o Profilaxia malformațiilor congenitale
o Prevenirea apariției bolii parodontale
o Prevenirea transmiterii de boli infecto-contagioase
 Noțiuni generale

Dezinfecția este procesul de reducere a nivelului de contaminare

microbiană, prin distrugerea selectivă a microorganismelor de pe suprafețe
neînsuflețite.

Antisepsia este metoda de îndepărtare și distrugere temporară a

microorganismelor de pe țesuturile vii: mucoase, tegumente, plăgi.

Se vor folosi, pentru a indica metoda de reducere parțială a încărcăturii

microbiene, termenii de dezinfecție pentru suprafețe neînsuflețite și antisepsie
pentru suprafețele vii.

Dezinfectantul este substanța chimică folosită pentru a distruge

microorganismele, mai puțin spori, bacili tuberculoși, virusuri. O substanță
chimică poate fi folosită atât ca antiseptic, cât și ca dezinfectant, în funcție de:

 Concentrație
 Timp de acțiune
 Modalitate de utilizare

Contaminarea este situația în care sunt prezente microorganisme pe

suprafața tegumentelor, mucoaselor sau pe suprafețele din încăpere.

Contaminat = septic = infectat

 Expunerea este actul prin care o persoană intră în contact cu un element
fizic, chimic sau biologic, care prin anumite caracteristici, poate să îi afecteze
starea de sănătate.

Septic = contaminat = infectat cu germeni patogeni

Sterilizarea este procesul prin care sunt îndepărtate sau distruse în

întregime microorganismele saprofite și patogene de pe suprafețele
neînsuflețite, prin acțiunea unor agenți fizici sau chimici.

Igienizarea este procesul prin care se reduce numărul de microorganisme

de pe o suprafață până la un nivel de siguranță.

Lanțul transmiterii unei infecții

Pentru a se produce o infectare este nevoie să existe un lanț al transmiterii

infecțiilor, cu toate cele șase verigi în parametri funcționali. Pentru prevenirea
transmiterii de boli infecțioase este suficient să fie eliminată una dintre cele
șase verigi, astfel lanțul de transmitere a infecțiilor va fi întrerupt.
 Cele șase verigi ale lanțului de transmitere a infecțiilor sunt:

 Sursa de infecție
 Agentul patogen
 Poarta de ieșire a agentului patogen
 Calea de transmitere
 Poarta de intrare a agentului patogen
 Gazda receptoare susceptibilă

SURSA DE INFECȚIE

AGENTUL POARTA DE CALEA DE POARTA DE GAZDA RECEPTOARE

PATOGEN IEȘIRE TRANSMITERE INTRARE SUSCEPTIBILĂ

Fig.1. Lanțul de transmitere a infecțiilor

Sursa de infecție este locul unde microorganismele trăiesc, se dezvoltă și

pot fi eliminate în mediul înconjurător. Sursa de infecție este reprezentată:

 în primul rând de persoana bolnavă, care poate fi:

o pacientul în fază acută de boală
o pacientul purtător al unor boli grave
o pacientul din grupele de risc
o pacient bonav necunoscut
o membru al personalului medical bolnav
o personal medical purtători cronici de boli grave
 o personal medical purtători necunoscuți
 de obiecte incorect sterilizate sau dezinfectate
 amprente contaminate cu secreții, sânge

Agentul patogen este reprezentat de microorganismele cauzatoare de

boală:

 bacterii
 virusuri
 fungi

Poarta de ieșire este modalitatea prin care agentul patogen părăsește sursa
de infecție și este reprezentată de:

 diverse secreții, excreții, sânge care pot fi vehiculate în timpul unor

manopere terapeutice
 acte precum tuse, strănut, vorbit, care pot constitui poarta de ieșire în
cazul bolilor cu transmitere aeriană

Calea de transmitere a agentului patogen este modalitatea prin care

agentul patogen se deplasează de la sursa de infecție către gazda receptoare.

În funcție de mediul în care este vehiculat agentul patogen, calea de

transmitere a bolilor în cabinetul de medicină dentară poate fi:

 aeriană
Calea aeriană
 sanguină
- Aerosoli
- Micropicături
- Praf
  hidrică

Calea sanguină

- Sânge Calea hidrică

- Fluide corporale
- Apă de la rețea
- Reziduuri contaminate cu
apă

În funcție de modul de transmitere a agentului patogen, calea de

transmitere poate fi:

 directă, prin contact fizic direct între poarta de ieșire și poarta de intrare,
astfel putându-se transmite infecții de la pacient la personalul medical, de la
personalul medical la pacient, sau de la un membru al echipei de lucru la altul.
 indirectă, prin intermediul unor obiecte, aparatură, instrumentar,
mobilier, amprente, astfel putându-se transmite infecții încrucișat de la un
pacient la altul, sau la membrii echipei medicale.

Calea directă

Personal medical Contact fizic direct prin sânge, Pacient

fluide cu sânge, aerosoli, picături
Pacient Pflüger Personal medical

pacient
 Calea indirectă

Instrumentar
Pacient
Personal medical
Mobilier
Personal medical
Pacient
Echipament

Suprafețe

Amprente

Poarta de intrare este modul prin care agentul patogen pătrunde în gazda
receptoare și poate fi:

 Leziuni preexistente neprotejate la nivelul tegumentelor sau mucoaselor

 Leziuni ale mucoaselor sau tegumentelor care pot fi produse accidental
în timpul unor manopere invazive
 Mucoasele oculară, nazală, orală, în condițiile în care nu sunt utilizate
barierele de protecție
 Tractul respirator, în cazul bloilor cu transmitere aeriană

Gazda receptoare este persoana susceptibilă de a face boala.

Prin inocularea agentului patogen la nivelul unei gazde receptoare este

posibil, dar nu obligatoriu, ca aceasta să facă boala.

Factorii de care depinde ca un agent patogen inoculat la nivelul unei gazde

receptoare să producă îmbolnăvirea sunt:
  Factori care țin de agentul patogen:
o Doza infectantă
o Durata de expunere
o Virulența microorganismului
 Factori care țin de organismul gazdă:
o Imunitatea naturală și/sau artificială
o Starea de sănătate , afecțiuni debilitante
o Statusul nutrițional
o Stressul
o Comportamente nesanogene: consum de alcool, tutun, droguri

Măsuri preventive care urmăresc întreruperea uneia dintre cele șase verigi
ale lanțului de transmitere a infecțiilor:

 Evaluarea și menținerea unei stări de sănătate a personalului medical

 Adoptarea măsurilor preventive față de orice obiect contaminat cu
secreții, excreții, sânge, picături, ca și cum ar fi infectate
 Evitarea contactului cu persoane aflate în fază acută de boală
 Controlul curenților de aer
 Purtarea echipamentului de protecție
 Tratamentul și protejarea leziunilor existente
 Măsuri de imunizare artificială prin vaccinare a personalului medical
 Evaluare periodică a stării de sănătate a personalului medical
 Adoptarea de către personalul medical a unui stil de viață sanogen,
eliminarea stressului psihic
 Controlul transmiterii infecțiilor

Conceptul Precauțiunilor Universale (PU)

În practica medicinei dentare normele de control al infecțiilor au apărut în

1978 și se adresau reducerii contaminării pe cale sanguină directă sau indirectă.

Astfel a apărut conceptul Precauțiunilor Universale ( PU ) care cuprinde

măsuri de control al infecțiilor care se pot transmite pe cale sanguină, prin
intermediul sângelui sau al altor fluide corporale contaminate cu sânge,
considerând fiecare pacient ca posibil infectat.

Precauțiunile universale cuprind:

o Anamneza corectă cu evaluarea statusului de sănătate al pacientului

o Utilizarea echipamentului de protecție
o Manipularea instrumentarului contaminat cu sânge și fluide contaminate
cu sânge ca și cum ar proveni de la pacienți infectați
o Manoperele terapeutice să fie realizate astfel încât să se limiteze la
maxim expunerea la sânge și fluide contaminate cu sânge
o Tehnici corecte de lucru astfel încât să se evite înțepăturile și tăieturile cu
instrumente ascuțite
o Manipularea și depozitarea corectă a deșeurilor cu risc biologic ascuțite
tăietoare înțepătoare
o După utilizarea seringii de unică folosință acul nu trebuie îndepărtat,
tăiat, rupt sau îndoit și nici nu se va aplica capacul bimanual
o Igiena corectă a mâinilor după expunerea la sânge sau fluide corporale
 o Protocoale de lucru pentru prevenirea accidentelor și a expunerilor
profesionale

Conceptul Precauțiunilor Standard (PS)

În 1996 CDC ( Centrul pentru Controlul Transmiterii Infecțiilor) a elaborat

conceptul Precauțiunilor Standard care extinde măsurile prevăzute de PU de la
transmiterea de boli pe cale sanguină la riscul de transmitere prin toate fluidele
organismului.

Precauțiunile Standard se referă la tipul de intervenție ce se va realiza,

invazivă sau neinvazivă, la manipularea deșeurilor, și nu la tipul de afecțiune a
pacientului și cuprind următoarele măsuri:

 Anamneza corectă cu evaluarea statusului de sănătate al pacientului

 Aplicarea unor tehnici aseptice de lucru
 Respectarea regulilor stricte de igienă pentru personalul medical
 Purtarea echipamentului de protecție
 Manipularea corectă a deșeurilor medicale
 Procesarea corectă a instrumentarului reutilizabil
 Dezinfecția corectă a suprafețelor din cabinet
 Existența unor servicii colaterale, de întreținere
 Conceptul Precauțiunilor Adiționale (PA)

Ulterior au fost introduse Precauțiunile Adiționale, în concordanță cu

specificul transmiterii, aeriene, de contact, hidrică, pentru afecțiuni care nu pot
fi prevenite prin aplicarea Precauțiunilor Standard.

Precauțiunile Adiționale se aplică în cazul agenților patogeni cu transmitere

prin:

 Secreții respiratorii: TBC, varicela, rujeola, febra hemoragică Ebola

 Picături: rubeola, gripa, tusea convulsivă, infecții streptococice
 Contact direct sau indirect cu tegumente sau suprafețe contaminate:
herpes simplex, zona zoster, varicela zoster, hepatita A

Măsuri prevăzute de Precauțiunile Adiționale:

 Reprogramarea pacienților cu boli acute transmisibile

 Purtarea echipamentului de protecție
 Purtarea măștilor chirurgicale, a măștilor filtrante
 Deplasarea pacienților cu mască chirurgicală oro-nazală
 Respectarea a minim 1 m distanță între locurile din sala de așteptare
 Manipularea corectă a echipamentelor reutilizabile
 Manipulare corectă a deșeurilor medicale
 Germicidarea aerului cu lămpi ultraviolete
 Folosirea sistemelor autonome de apă ale unitului
 Circularea apei în gol înainte de începerea programului de lucru, și între
pacienți
 PREVENIREA TRANSMITERII DE INFECȚII PE CALE AERIANĂ

Pe cale aeriană se transmit 5-20% din bolile transmisibile, cele mai

importante sunt:

 Tuberculoza
 Infecții virale respiratorii: Virusuri gripale, Virusuri paragripale
 Boli eruptive: rujeola, rubeola
 Infecții virale digestive: enteroviroze, poliomielita
 Infecții bacteriene respiratorii: meningita, difteria
 Infecții micotice

Măsuri preventive:

 Purtarea echipamentului de protecție

 Ventilarea spațiilor, aerisirea încăperii înainte de începerea activității
zilnic și între pacienți
 Dezinfecția suprafețelor cu dezinfectanți specifici activității
 Apiratoare de praf și apă pentru suprafețe
 Purificarea aerului cu hote, ventilatoare
 Controlul direcției curenților de aer
 Filtrarea aerului cu filtre antimicrobiene
 Iradiere germicidă cu lămpi cu ultraviolete la începutul zilei de lucru
și înainte de intervenții chirurgicale
 Aplicarea măsurilor prevăzute în Precauțiunile adiționale
 Utilizarea măștilor filtrante de către personalul medical
 În cabinetul de medicină dentară:
o pacientul bolnav va fi reprogramat,
o înainte de prezentarea la cabinet pacientul își va peria dinții
 o înainte de actul terapeutic pacientul va clăti cu o soluție
antiseptică
o izolarea câmpului operator cu diga
o folosirea aspiratoarelor de salivă

PREVENIREA TRANSMITERII DE BOLI PE CALE HIDRICĂ

Apa care circulă prin unitul dentar, utilizată pentru clătirea gurii, la spray-ul
de apă-aer, circuitele de răcire de la piesele de mână, turbină, aparat de
detartraj, provine de la rețeaua de apă ca și apa de la robinete și poate conține
o anumită încărcătură microbiană.

Apa potabilă care provine de la rețeaua de canalizare are o valoare

standard stabilită a încărcăturii microbiene de 500 CFU/ml bacterii.

ADA, Asociația Dentară Americană, a stabilit pentru anul 2000 ca apa

potabilă să aibă un standard acceptat de:

 sub 200 CFU/ml pentru intervențiile invazive

 sub 500 CFU/ml pentru intervențiile neinvazive

Măsuri preventive în cabinetul de medicină dentară:

 testarea periodică a apei care provine de la rețeaua de canalizare

 instalarea de filtre microbiene care însă nu au efect asupra biofilmului
 instalarea de sisteme de apă independente
 instalarea de dispozitive antiretracție
  circularea în gol a apei de la circuite la începutul și la sfârșitul zilei de
lucru 1-2 min și între pacienți 30 sec

PREVENIREA EXPUNERII LA INFECȚII PE CALE SANGUINĂ

Cele mai grave infecții care se pot transmite în cabinetul de medicină

dentară sunt cele transmise prin sânge sau fluide contaminate cu sânge.

Instrumente ce pot fi implicate în transmiterea de infecții pe cale sanguină:

 ace de seringă
 ace de sutură
 lame de bisturiu
 ace endodontice
 elevatoare
 chiurete
 sonde dentare
 freze
 benzi de metal
 instrumente de detartraj

Manoperele care prezintă cel mai mare risc de expunere prin înțepare sunt:

o administrarea injecțiilor
o recoltarea de sânge
 o manipularea acelor, debarasarea lor
o reacoperirea acelor

Măsuri preventive pentru cabinet:

 igiena corectă a mâinilor
 purtarea mănușilor
 purtarea echipamentului de protecție
 tratamentul leziunilor preexistente la nivelul mâinilor prin acoperirea cu
plasture adeziv impermeabil
 manipularea cu atenție a instrumentarului ascuțit
 depozitarea, manipularea corectă a instrumentarului ascuțit în recipiente
speciale pentru deșeuri medicale ascuțite
 manipularea corectă a deșeurilor medicale
 decontaminarea și dezinfecția suprafețelor care au venit în contact cu
sânge folosind dezinfectanți adecvați

Autoinfectarea reprezintă infectarea pacientului cu microorganisme proprii

cavității orale și este de două tipuri:

o Bacteriemie este procesul prin care microorganismele proprii cavității

orale pătrund accidental în circulația sanguină a pacientului, în timpul unor
manopere stomatologice sângerânde. Calea de pătrundere poate fi:
 Leziuni existente la nivelul mucoasei orale
 Leziuni ale mucoasei produse în timpul actelor terapeutice
 La nivelul marginii gingivale libere, în cazul proceselor inflamatorii
 o Injectita este procesul prin care infectarea cu microorganismele proprii
cavității orale se produce prin manevrarea incorectă a acului de seringă în
timpul puncțiilor anestezice