Modulul 2 Implementarea curriculumului centrat pe competenţe

Tema 2 - Abordări interdisciplinare si transdisciplinare

Obiective urmărite:
 Înţelegerea legitimităţii biologiei ca domeniu predilect de interdisciplinaritate
educaţională;
 Înţelegerea poziţiei biologiei ca principal domeniu educaţional al structurii și
funcțiilor organismelor;
 Cunoaşterea posibilităţilor metodologice ale biologiei de a fi un domeniu cu
valenţe interdisciplinare;
 Perceperea realităţii obiective înconjurătoare (mediul înconjurător) ca domeniu
principal de manifestare a posibilităţilor interdisciplinare ale biologiei;
 Indentificarea posibilităţilor de instruire interdisciplinară prin competenţe şi
conţinuturi specifice domeniului.

Delimitări conceptuale. Deşi există numeroase definiţii şi accepţiuni ale termenilor

din sfera corelaţiilor interdisciplinare, anumite accepţiuni comune pot fi degajate în
mod corespunzător pentru a avea un sistem referenţial comun în aplicarea
curriculumului şcolar.
Interdisciplinaritatea (în sens şcolar) reprezintă modalitatea de a utiliza
concepte specifice diferitelor discipline în abordarea unor probleme comune, a unor
domenii de graniţă şi pentru realizarea unor corelaţii între discipline, grupe de
discipline, precum şi pe ansamblul activităţilor de învăţare. În acest context,
interdisciplinaritatea poate fi promovată atât la nivelul unor conţinuturi existente în
curriculum şcolar, în programele şcolare şi în preocupările disciplinare, cât şi prin
intermediul unui proces educaţional care să utilizeze anumite elemente comune cu un
caracter integrator.
Transdisciplinaritatea semnifică mai mult latura metodologică, comună mai
multor discipline, situată în interiorul, între acestea sau deasupra lor.
Multidisciplinaritatea (sau pluridisciplinaritatea) înseamnă analiza unei
situaţii din perspectiva unor discipline diferite, fără o corelare imanentă la nivelul
conceptelor şi al metodelor.

Posibilităţi de instruire interdisciplinară prin competenţe şi conţinuturi specifice

domeniului biologic.
 Transformările realităţii înconjurătoare. Există mai multe categorii de
transformări: fizice, chimice, biotice şi cele care îşi au originea în acţiunea societăţii
omeneşti. Aceste transformări sunt legate între ele prin obiectele materiale (corpuri,
elemente, sisteme) şi fluxurile de energie, dar şi prin schimbul de informaţie. Aceste
transformări pot să aibă două aspecte:
a) transformări liniare succesive, în care de la o stare iniţială se ajunge la stări
succesive, de la care nu se mai poate reveni la caracteristicile iniţiale;
b) circuite, în urma cărora, după anumite procese evolutive, se ajunge la
sisteme şi structuri cu asemănări faţă de situaţia iniţială.

Formatori: inspector prof. Mariana Mustață, prof. grad I Anișoara Vrînceanu

Modulul 2 Implementarea curriculumului centrat pe competenţe

 Circuite. În natură sunt multe exemple de circuite: fotosinteza, circuitul

oxigenului sau al azotului, tectonica globală, vulcanismul, circuitele biogeochimice etc.
 Circuite planetare. La dimensiunea planetei noastre există circuite de mare
întindere. Ele au toate caracteristicile unor transformări de materie şi energie care se
succed la diferite scări temporale. Între acestea, menţionăm:
a) circulaţia generală a atmosferei (care cuprinde toate transformările
elementelor meteorologice şi dinamica maselor de aer),
b) circulaţia generală a apelor oceanice (deplasarea maselor curenţilor oceanici,
valurile şi mareele),
c) circuitul planetar al apei în natură (cuprinzând toate transformările apei la
interfaţa atmosferă – hidrosferă – litosferă),
Studierea acestor circuite de materie şi energie reprezintă ea însăşi o activitate
inter- şi pluridisciplinară.
 Sistemele. În prezent, biologia studiază sisteme, structuri şi interacţiuni la scări
diferite (de la dimensiunea planetei, până la dimensiunea unui organism de talie mică
sau a organitelor celulare). Într-un mod foarte simplu, sistemele ar defini îndeosebi
starea unei structuri la un moment dat, iar structurile presupun în plus o evoluţie în
timp.

Teme de reflecţie

R1. Identificaţi în programele şcolare actuale ale diferitelor discipline (matematică,

limba maternă, istorie, fizică, chimie etc.) competenţe generale care sunt
asemănătoare ca intenţie (şi eventual ca formulare) competenţelor asumate prin
programele de biologie.
R2. Realizaţi un scurt inventar al acestor competenţe generale comune (sau
asemănătoare) mai multor discipline.

Dezvoltări personale
D1. Identifică elemente de interdisciplinaritate la nivelul unei clase, între disciplinele
prevăzute la clasa respectivă.

Formatori: inspector prof. Mariana Mustață, prof. grad I Anișoara Vrînceanu