DREPTURILE SUBIECTIVE

*Titularul dreptului subiectiv poate să săvârșească o acțiune ori poate să

pretindă altora să săvârșească o acțiune în folosul său
Expresia unei relații dintre titularul său – subiectul activ – și o altă persoană,
respectiv persoana căreia îi revine obligația corelativă dreptului — subiectul
pasiv

Structură

Structură tripartită : subiectul ,adica persoana (fiz sau jur) căreia îi aparține
dreptul subiectiv (titularul dreptului) ; conținutul, respectiv prerogativele pe care
dreptul subiectiv le conferă subiectului; obiectul , respectiv valoarea economica
sau morala (un bun, o prestație , un atribut al personalității)
Titularul dreptului de proprietate (subiectul) poate să exercite posesia, folosință
și dispoziția asupra bunului său.
Titularul dreptului subiectiv este evocat doctrinar prin sintagma “subiect activ”,
pentru a-l distinge astfel de titularul obligației corelative dreptului,evocat prin
sintagma “subiect pasiv”.

Drepturile relative și drepturile absolute

- Orice drept subiectiv poate fi încadrat în una sau în alta din cele doua
categorii
- Drepturile absolute sunt opozabile tuturor — obligația generala a
tuturor persoanelor de a se abține de a le încălca
- Drepturile absolute sunt acelea pe care titularul lor le poate exercita în
mod direct,fără a avea nevoie de concursul activ al vreunui alt subiect de
drept
- Drepturilor absolute subiectul pasiv “lipseste”, el fiind nedeterminat și
alcătuit din toate celelalte persoane ținute de îndatorirea legală de a nu
face nimic de natură să stânjenească exercitarea dreptului subiectiv de
către titularul său.
- Dreptul de proprietate este un drept absolut , titularul sau il poate
exercita direct, fără ca o altă persoană să poată influența această optiune
ori sa trebuiasca să-și dea concursul pentru exercitarea dreptului.
- Clasificarea drepturilor civile în drepturi cu realizare imediată, categorie
ce ar corespunde aceleia a drepturilor absolute
- Drepturile relative sunt opozabile numa între părți — le corespunde o
obligatie de a da, a face, sau a nu face, ce revine doar uneia sau mai
multor persoane determinate din chiar momentul stabilirii raportului
juridic
 - Drepturilor relative , există întotdeauna un subiect pasiv .
- Drepturile relative sunt acelea pe care titularul lor le poate realiza numa
cu concursul activ al unei alte persoane , obligata, după caz, să dea, să
facă, să nu facă, ori să se supună.
- Drept de creanța — ca de exemplu dreptul vânzătorului de a obține
prețul —, este relativ fiindca poate fi realizat de catre titularul său
(creditorul) doar indirect, în măsura în care alta persoana determinata
(debitorul) își dă concursul, plătind o datorie, executând o lucrare etc. ,
adica, in general, in masura in care o alta persoană dă, face sau nu face
ceva.
- Drepturi cu realizare mediată, categorie ce ar corespunde aceleia a
drepturilor relative

Drepturile patrimoniale și drepturile nepatrimoniale sau extrapatrimoniale

- Drepturile patrimoniale sunt acelea care au un obiect cu valoare

economică, evaluat în bani.
- Dreptul de proprietate este drept patrimonial, deoarece obiectul său,
respectiv bunul, este susceptibil de o astfel de evaluare
- Prescripția extintiva, priveste cu precădere acțiunile în justiție cu obiect
patrimonial (art 2501 C. Civ.)
- Obiectul drepturilor patrimoniale are o valoare economica —
transmisibile
- Cand se încalcă un drept patrimonial, titularului dreptului i se cauzează
un prejudiciu patrimonial — se repară prin plata unor sume de bani cu
titlu de despăguburi sau daune materiale

- Drepturile nepatrimoniale sunt acelea care au obiect fara valoare

enonomica. Astfel, dreptul la onoare al oricărei persoane este un drept
nepatrimonial, fiindca priveste un atribut al persoanei care nu poate fi
prețuit in bani.

- Acțiunile care au obiect nepatrimonial,corespunzătoare drepturilor

nepatrimoniale sunt de regula imprescriptibile
- In cazul drepturilor nepatrimoniale și în special a drepturilor personalității
— netransmisibile
- Cand este încălcat un drept nepatrimonial si consecintele imediate sunt
de natură nepatrimoniala , ele constând intr un prejudiciu
nepatrimonial
- Mijloacele specifice prin care se înlătura acestea sunt de natura
nepatrimoniala
 - Încălcarea unor drepturi nepatrimoniale poate să antreneze
consecinte de natura patrimonială
- Vătămarea sănătății unei persoane poate sa cauzeze prejudicii de natura
patrimonială precum : efectuarea unor cheltuieli oentru restabilirea starii
de sanatate , diminuarea câștigului de munca
- Aceste prejudicii se vor repara prin mijloace de natură
patrimonială ,respectiv prin plata de daune materiale
- Încălcarea drepturilor nepatrimoniale pot avea consecinte de natura
nepatrimoniala
- De exemplu , o fapta ilicită poate avea ca urmare mutilarea unei persoane
și drept consecință diminuarea posibilităților acesteia de a se integra
familial și social.În astfel de situații, persoana vătămată solicita plata
unor compensații bănesti , respectiv asa numite daune morale

Drepturile personalității

Articolul 58 C. Civ. “Orice persoana are dreptul la viata ,la sanatate, la

integritate fizica și psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea
vietii private, precum și alte asemenea drepturile recunoscute de lege”
- Drepturi atribuite de lege unei persoane, prin simpla sa existenta , în
vederea protejării unor valori si calitati strans legate de fiinta umană
- Sunt acele prerogative în care titularului i se recunoaste facultatea de a se
bucura și de a-i apărate atributele și interesele esențiale
- Protecția reprezenta un corolar necesar al libertății persoanei de a organiza
viata sa privata si sociala
- Poarta denumirea de drepturi ale omului, atunci canf au ca scop
limitarea puterilor statului , respectiv drepturi ale personalitatii
- Drepturile subiective — aparțin oricărei persoane fizice, pe cand
calitatea de subiect de drept implica facultatea de a participa în raporturi
juridice ca titular de drepturi si obligatii , de natura patrimonială sau
nepatrimoniala , iar sintagma “strict personale” se refera la modul de
exercitare a unor astfel de drepturi, și nu la denumirea unor drepturi în
sine
Caractere juridice

- Drepturile personalitatii sunt drepturi absolute pentru ca ele nu are avea

sens decat daca sunt opozabile tuturor
- Cand aceste drepturi sunt incalcate , titularul lor poate acționa impotriva
oricărui subiect de drept care a participat la săvârșirea faptului ilicit
- Drepturile personalitatii fac parte din categoria drepturilor
nepatrimoniale
 - Ele sunt inalienabile — nu pot fi Înștiințare , titularul lor nu poate
renunta la exercitiu lor
- Inalienabilitatea nu trebuie însă confundata cu posibilitatea pe care o are
titularul unui astfel de drept,atunci cand acesta a fost încălcat , de a
cesiona dreptul asupra despăgubirilor cuvenite
- Insesizabile in sensul ca nu pot fi urmărite de catre creditorii titularilor, și
sunt imprescriptibile , atat achizitv cât și extinctiv.
- Un drept al personalitatii nu poate fi dobândit de catre un terț prin
exercitare nelegitima si nici nu se pierde, în timp, dreptul material la
actiune pentru protecția lui.
- Dreptul la repararea prejudiciului, este supus termenului legal de
prescriptiei
- Drepturile personalitatii sunt netransmisibile , la decesul titularului , de
principiu, nu se transmit moștenitorilor
- Drepturile personalitatii sunt drepturile strict personale , exercitarea lor
nu poate fi facuta decat de catre titular

Respectul integrității fizice

- Respectul integrității fizice si psihice a persoanei si in drepturile vizând

protecția vietii private si demnității umane
- Art. 64 Alin. (2) C. Civ. Stabilește ca atingerile aduce integrității ființei
umane au caracter excepțional si sunt limitate la situațiile in care legea
prevede expres aceasta posibilitate
- Art 60 consacra la nivel de principiu faptul ca o persoana poate dispune
de sine, libertatea este riguros limitata de respectarea drepturilor
celorlalți si de respectarea oridinii publice și a bunelor moravuri .
- Art 61 Alin. (2) C. Civ. Care reglementează ca principiu director binele si
interesul ființei umane, care primează asupra interesului științei sau al
societății
- Faptul ca atat corpul uman, cat si elemente ale acestuia, chiar si separate
de corp, sunt , de principiu, scoase din circuitul civil și nu pot face
obiectul unor acte patrimoniale (art 66 C. Civ.) , ele pot face doar
obiectul unor acte cu titlu gratuit , in conditiile legii ( de ex. Art. 68,art.
81 C. Civ.)
- Legiuitorul român a inteles sa interzica practicile eugenice și
intervențiile asupra caracterelor genetice ale unei persoane (art 62-63
C. Civ.) — prelevarea organelor și transplantului (art. 68, art 81. C. Civ.),
care se pot efectua doar in conditiile limitativ prevăzute de lege
- Este necesar un consimțământ clar și dat în deplină cunoștință de cauza
, cu informare prealabila cu privire la riscuri si consecinte , in cazul
 transplantului de organe sau al prelevării de țesuturi , atat din partea
partea donatorului cat si a primitorului

Respectul demnității umane

- Dreptul la respectarea vietii sale private (art 71 c civ) , respectarea

demnității (art 72 c. Civ.) și drepturile la propria imagine (art 73 C.
Civ.)
- “Viata privata” — dreptul persoanei la viata intimă,034:9’ala,dreptul
acesteia la viata privata ,sociala si dreptul persoanei la un mediu
înconjurator sanatos
- Drepturile referitoare la respectul demnității se pot aplica,prin
asemanare, si a persoanelor juridice, ținând cont de particularitățile
acestor subiecte de drept

a) Dreptul la viata privata. Nimeni nu poate fi supus vrei unor imixtiuni în

viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau
corespondența asta .
- este interzisă utilizarea corespondenței, manuscriselor sau a altor
documente personale .
- în general sfera privată cuprinde acele aspecte și evenimente din viața
acesteia pe care le împarte cu un număr limitat de oameni .
- sfera privată acoperă ansamblul faptelor proprii a căror cunoaștere este
limitată la un cerc determinat de persoane
Conform articolului 74 C. Civ., pot fi considerate ca atingeri aduse a vieții
private:
a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuință sau luarea din aceasta a
oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârșită prin orice
mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea
interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un
spațiu privat, fără acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără
acordul celui care îl ocupă în mod legal
e) Ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de
cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori
audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul
persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conținând imagini privind o persoană aflată la
tratament în unitățile de asistență medicală, precum și a datelor cu
caracter personal privind starea de sănătate, probleme de diagnostic,
 prognostic, tratament, circumstante în legătură cu boala și cu alte diverse
fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauza
h) Utilizarea, cu reacredință, a numelui, imagini, vocii sau asemănări cu
altă persoană;
i) difuzarea sau utilizare a corespondenței, manuscriselor ori a altor
documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința,
precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor
familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care,
după caz, are dreptul la a dispune de ele

b) Dreptul la respectul demnității. Articolul 72 C. I. Interzice orice atingere

nelegitim adusă onoare și reputației unei persoane.
- Onoarea este un sentiment complex, care implică o latură psihologică
și una socială .
- reputația vizează modul cum este văzută și apreciată o persoane de către
ceilalți oameni .
- această reputație depinde de poziția socială și profesională.
- Respectul demnității este ocrotit nu nu mai îmi plan civil, ci și în plan
penal.
- Onoarea sau reputația poate fi atinsa prin defăimare atunci când îi sunt
imputate fapte precise care ar atinge oprobriul public (un comportament
imoral, care ar fi săvârșit o infracțiune,ca ar fi plagiat) sau prin jigniri
sau ofense

c) Dreptul la imagine. Cod civ art 73

- Titularul dreptului poate se interzică ori să împiedice reproducerea, în
orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea
unei asemenea reproduceri .
- Dreptul la propria imagine implica protejarea titularului impotriva
utilizarea cu reacredință a imaginii sale prin intermediul unor persoane
interpuse care se folosesc de asemănare a titularului dreptului, precum și
dreptul de a se opune captării imaginii sale
- Dreptul la propria imagine este inalienabil, titularul poate permite
utilizarea imagini și vocii sale de către terți, chiar și prin contracte
oneroase
- Poate fi utilizată spre exemplu în scop publicitar, în astfel de situații
se vorbește despre patrimonializarea utilizării imaginii
- Proprietarul sau posesorul unei opere, unui portret nu are dreptul să îi
producă ori să îi utilizeze fără consimțământul succesorilor persoane
reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia, cu respectarea
și a dispozițiilor art. 79 C. Civ.
d) Limitele drepturilor privitoare la respectul demnității
- de exemplu, punerea sub interdicție a unei persoane se publică pentru a fi
cunoscută de terți art. 169 alin. (2) pentru a asigura opozabilitatea
hotărârii
- Când există situații speciale, precum epidemiile, pandemia sau a stării
de carantină legea permite anumite restricții justificate la drepturile
personalității .
• În exercitarea unor drepturi nepatrimoniale sau libertăți , cum este în
cazul special al libertății de exprimare, exercitarea normală a dreptului
poate să interfereze cu sfera drepturilor personalității .
• de exemplu, dreptul angajatorului de a supraveghea locul de muncă
poate să interfereze cu dreptul la viață privată.
• drepturile nepatrimoniale trebuie exercitat cu bună credință și în
conformitate cu pactele și convențiile internaționale la care România
este parte.
- De exemplu, dreptul la viață privată (nu e permis ca un angajat sa fie
urmarit la domiciliul sau) poate totuși fi pus în discuție când interferează
cu un alt interes privat preponderent ( în situația în care angajatorul nu are
altă posibilitate de a afla despre situația medicală angajatului)
• În astfel de cazuri, pentru a determina dacă modul de exercitarea
unui drept este conform cu limitele legale, sau dimpotrivă este
exercitat în mod excesiv sau nerezonabil, sau chiar cu intenția de a
vătămă trebuie făcută o analiză de proporționalitate: în ce măsură
există un interes preponderent care ar justifica exercitarea dreptului
concurent în detrimentul dreptului afectat . acest interes poate fi de
natură privată, sau de natură publică, când se confundă cu un interes
general.
• O a doua limitarea drepturilor analizate rezultă din existența unui interes
preponderent, public sau privat .
•analiza pornește de la valorile protejate, cum ar fi cele ocrotite prin
dreptul la viață, sunt considerate preponderente .
•analiza se face în funcție de particularitățile cauzei, revenit instant rolul
de a determina în concret .
•demersul este fără îndoială unul dificil .
•în determinarea ei se pornește de la valori comune tuturor indivizilor —
familie locuință—, însă aceasta se particularizează în funcție de situația
socială a titularului, fapt care atrage restrângerea implicita a sferei private
•Interesul preponderent privat trebuie să reprezinte o valoare general
recunoscută.
• Cu toate acestea libertatea de expresie nu este absolută, uneori pot exista
alte interese preponderente care primează.
 •••Prin două recente decizii ale Curții, pronunțate de marea cameră la 7
februarie 2012 a fost reținute ca relevante pentru analiza de
proporționalitate următoarele criterii:
1) contribuția adusă la dezbaterea de interes general;
2) gradul de notorietate a persoanei în discuție și subiectul materialului de
presă;
3) conduita anterioară a persoanei în discuție;
4) conținutul, forma și consecințele publicării;
5) metodă de obținere a informațiilor și veridicitatea lor.

Pot fi considerate a fi de interes public, fapte sau evenimente care influențează

societatea sau o comunitate, cu privire la prevenirea sau aprobarea săvârșirii
unei fapte cu incidență penală, protejarea sănătății sau siguranței publice,
semnalarea unor afirmații înșelătoare sau unor cazuri de incompetență care
afectează publicul.

Apărarea drepturilor nepatrimoniale

Reglementarea mijloacelor juridice de protejare a drepturilor nepatrimoniale este

cuprinsă la art. 252 – 257 C. Civ.
Art. 252 C. Civ “ orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor
intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică,
demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică,
artistică, literară sau tehnica”.

În concret, în vederea protecției acestor drepturi, persoana vătămată, fie că

este persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune în justiție în baza art.
253 C. Civ., prin care să solicite:

a) Interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă

- Actiunea are un caracter preventiv .
- solicitarea reclamantului trebuie să vizeze interzicerea unei conduite
concrete, pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare
- . Nu sunt posibile acțiuni care să vizeze o interdicție caracter general, îți
trebuie în concret determinat de conduită interzice se solicită .

b) Încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează

încă.
- Ipoteza în care vătămarea dreptului nepatrimonial s-a produs deja, iar
încărcarea durează încă.
- Se poate cere înlăturarea sau reorientarea unei camere de supraveghere
plasată de o manieră care aduce atingere dreptului la viață privată sau
 se poate cere înlăturarea unui articol vădit calomnios denigrator, bazat
pe susțineri nereale, postat pe un site.

c) Constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe

care a produs subzistă
- Efectele pe care aceasta le-a produs subzistă.
- Este vorba de o acțiune în constatare, calificare pe care o are și în dreptul
elvețian.
- De principiu se prezumă faptul că vătămarea inițială mai produce
tulburare sau ar putea din nou să tulbure pe titularul dreptului .
- constatarea caracterului ilicit al faptei trebuie să fie justificată de un
interes real și serios.
- Această constatare trebuie să folosească în concret .

Aceste măsuri, vizând împiedicarea sau înlăturarea consecințelor imediate ale

faptei ilicite, pot fi coroborate cu măsuri privind restabilirea dreptului atins, cum
ar fi
1. obligarea autorului faptei, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de
condamnare .

- judecătorul poate obliga pârâtul la publicarea hotărârii sau poate permite

reclamantului să publice hotărârea judecătorească pe cheltuiala pârâtei
lui .
- de exemplu, instanțele franceze au obligat o revistă care publicase poza nu
dau unui prezentator TV să publice pe o pagină dublă în cadrul noul
număr al revistei hotărârea de condamnare .

2. Orice alte măsuri necesare pentru încetarea fapte ilicite sau pentru
repararea prejudiciului cauzat

- distrugerea echipamentelor și a mijloacele aflate în proprietatea celui care

a încălcat dreptul de autor, a căror destinate unică sau principale a fost
aceea de producerea actului ilicit sau scoaterea din circuitul comercial,
prin complicarea și distrugere, a copiilor efectuate ilegal

3. Da poate acorda despăgubiri sau, după caz, reparații patrimoniale

pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce a fost cauzat, dacă vătămare
este imputabilă autorului faptei prejudiciabile
- Titularul dreptului vătămat poate solicita daune materiale și morale de la
autorul faptei.
Drepturile reale și drepturile de creanța

Definirea drepturilor reale.Felurile acestora

Dreptul real este dreptul patrimonial în virtutea căruia titularul său poate să-și
exercite prerogativele asupra unui bun determinat, în mod direct și nemijlocit,
fără a fi necesară intervenția unei alte persoane.
Bunurile corporale — drepturi reale tipice
Bunurile incorporate — drepturi reale atipice

Drepturi reale principale și drepturile reale accesorii

- Drepturile reale principale sunt acelea care nu depind de existenta

unui drept de creanga , iar drepturile reale accesorii sunt acelea care
au o existenta dependenta de existenta unui drept de creanța
- Nu ideea de dependenta ,in sine, duce la calificarea unui drept real ca
fiind accesoriu, ci dependenta sa de un drept de creanta
- Precizia este necesara deoarece si drepturile reale principa asupra
bunurilor altuia (uzufruct ,superficia) au o existenta condiționata de
existenta dreptului de proprietatea
- Deoarece drepturile reale accesorii au existenta condiționata fe un drept
de creanta ,ele se mai numesc , drepturi reale de garantie, sau garanții
reale.

Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale principale

a) Dreptul la proprietate privata (art 555-692 C. Civ,)

- Acel drept real care conferă titularului sau îndreptățirea de a exercita
asupra unui bun determinat,in mod exclusiv, absolut si perpetuu,
posesia,folosința si dispozitia
- Apartine atat pf cat si pj, de drept privat sau public precum si
statutul ori unităților administrativ-teritoriale
- 553 Alin. (4) C. Civ. “Bunurile obiect al proprietații private,indiferent de
titular,sunt si raman in circuitul civil,daca Orin lege nu se dispune
altfel.Ele pot fi înstrăinate,pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi
dobândite prin orice mod prevazut de lege”

b) Dreptul la proprietate publica apartine statului sau unei unitati

administrativ-teritoriale și are ca obiect bunurile care, sunt de uz ori de
interes public
Definirea drepturilor de creanta
• Dreptul creditorului de a obtine prestația pe care este tinut să i-o procure
debitorul, în virtutea legaturii juridice dintre ei.
•Mai pe larg si mai explicit putem spune însă că dreptul de creanta este
dreptul patrimonial în temeiul căruia subiectul activ denumit creditorul,poate
pretinde subiectului pasiv denumit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva la
care acesta din urmă ar fi fost îndreptățiții în absenta angajamentului său juridic
• drepturile de creanță pot fi, la rândul lor, dreptul principale sau drepturi
accesorii.
- Sunt principale cele care au o existență de sine stătătoare
- accesorii cele care există pe lângă un alt drept de creanță .
- drepturile de creanță accesorii rezultă din convenții accesorii. Asemenea
drepturi sunt, spre pildă: dreptul creditorului de a pretinde de la
debitor dobânda corespunzătoare creanței principale ; dreptul
nascut din convenita accesorii numita clauza penala; dreptul nascut
din contractul de fideiusiune

Comparație între drepturile reale și cele de creanță

Determinarea subiectelor

a) Drepturile reale
- Subiectul activ al unui anumit drept real, adică titularul său, este
determinat
- subiectul pasiv — titularul obligației corelative — dreptului real este
nedeterminat .
- bunul este distrus în întregime, dreptul real încetează și concomitent se
naște un drept de creanță ce are ca obiect prestația menită să înlocuiască
bună distrusa valoarea acestuia .
b) Drepturile de creanță
- Atât subiectul activ cat și subiectul pasiv sunt deopotrivă determinate
- Determinarea subiectelor este o trăsătură care ține de esența dreptului de
creanță, întrucât, prin definiție, puterea subiectului activ se îndreaptă
împotriva unor persoane determinate

Conținutul juridic

a) Drepturile reale
- Conținutul dreptului evoca atributele pe care titularul său poate să le
exercite.
 - Dreptul de proprietate, drept real, conferă titularului său maximum de
atribute, respectiv posesia, folosința și dispoziția .
- drepturile reale sunt în primul rând o relație între persoane și lucruri și nu
mai în mod indirect o relație între persoane .
- în mod tradițional s-a susținut că toate drepturile reale, au în conținutul
lor două atribute specifice: dreptul de urmărire și dreptul de
preferință
b) Drepturile de creanta
- Aceste drepturi conferă invariabil titularului lor aceeași îndreptățire,
respectiv aceea de a pretinde altuia să aibă o anumită conduită, activă sau
pasivă.
- Are un conținut special și propriu, alcătuit din puterile cele are un anumit
creditor în raport cu debitorul său .
- conținutul dreptului de creanță este determinat de conținutul
obligației
- actorul principal este debitorul, iar relația dintre cele două subiecte nu
mai este una de excludere a subiectului pasiv — ca în cazul drepturilor
reale— , și una de angajare a lui la realizarea obiectului

Obiectul

a) Drepturile reale
- Întrucât drepturile reale presupun acte de stăpânire ale unui bun, obiectul
lor pot fi nu mai bunurile certe .
- Este o constatare care se impune și în privința acelor bunuri care, în mod
tradițional dar eronat, sunt considerate bunuri generice, ca de exemplu:
combustibili alimentele cerealele .
- odată ce separare a fost făcută ele se individualizează și astfel devin
bunuri certe
b) Drepturile de creanta
- Obiectul drepturilor de creanță nu este un bun, ce o prestație oarecare, o
activitatea debitorului, la care este îndreptățit creditorul ce este îndatorat
debitorul .
- acest bun nu devine însă obiect al dreptului de creanță, întrucât puterea
subiectului activ nu se exercită cu privire la el, și cu privire la persoana
celui obligat să execute prestația .
- de aceea drepturile de creanță mai sunt denumite și drepturi
personale

Obligația corelativa

a) Drepturile reale
 - Prin definiție, oricărui drept subiectiv îi corespunde o obligație, o
îndatorire, a subiectului pasiv .
- această obligație este: invariabilă, generală, negativă, legală și extra
patrimonială .
- invariabilă, fiindcă în esență nu diferă de la o întreb reala altul,
- generală deoarece revine tuturor celorlalte subiecte de drept;
- negativă fiindcă toți ceilalți trebuie să se abțină de la orice conduită care
ar stânjenit de răcitul atribuțiilor specifice dreptului real
- O limitare legală a libertății individuale, fiindcă nu rezultă dintr-o
convenție, ci din însăși dispoziția legală care permite constituirea
dreptului real;
- extrapatrimonială, cu toate că corespunde unui drept patrimonial,
deoarece nu poate fi “contabilizata” în pasivul patrimonial al vreunui
subiect de drept

b) Dreptul de creanta
- Obligația corelativa drepturilor de creanță este particulară și variabilă
- . obligație particulară și nu generală, deoarece rezultă din legătura
particulară care există între creditori și debitor;
- obligație variabilă, fiindcă prestația care formează obiectul ei nu este
mereu aceeași
• Poate sa fie fie dupa caz : de a da (de a constitui un drept real) , de a face
(a săvârși o anumita actiune) sau a nu face (a se abtine de la o anumita
actiune)

Modul de exercitare

a) Drepturile reale
- Se exercită nemijlocit de către titularul lor, fără a fi necesară concursul
activ al vreunei alte persoane .
- un asemenea concurs nici nu ar fi posibil, atâta vreme cat în cazul
dreptului de proprietate și al celorlalte drepturi reale, subiectul pasiv nu
este determinat
b) Drepturile de creanta
- Subiectul pasiv adică debitorul este întotdeauna determinat .
- drepturile de creanță se pot exercita de către titularul lor nu mai cu
concursul activ al subiectului pasiv .
- așadar drepturile de creanță sunt drepturi relative

Posibilitatea constituiri

a) Drepturile reale
 - Limitate ca numar
b) Drepturile de creanta
- Nelimitate ca numar

Drepturile Potestative

- cazul dreptului de opțiune succesorală, care conferă moștenitorului doar

posibilitatea de a acceptat moștenirea sau de a renunța la ea ori a dreptului
uneia dintre părți de a denunță unilateral un contract care, atunci când este
recunoscut de lege sau rezultă din Convenție, conferă acesteia
posibilitatea de a pune capăt legăturii juridice pe care respectivul contract
agreat o între părți .
- niciunul dintre cele două dreptul nu are caracterele necesare pentru a
fi putea fi calificat ca drept de creanță și cu atât mai mult ca drept
real
- Obiectul lor nu este un bun determinat, și nici activitatea altor
persoane;
- obiectul lor este o situație juridică, respectiv, în primul exemplu, o
succesiune deschisă în privința căruia moștenitorul este chemat să
opteze dacă o va accepta sau nu o va accepta, iar în al doilea, o
legătură contractuală.
- drepturile potestative “semnifică puterea conferită titularului persoană
fizică sau persoană juridică, de a influența, în mod unilateral și
discreționar, o situație juridică preexistentă, modificând -ul, sting în două
sau dând naștere în locul acesteia unei situații juridice noi“

Trăsături
a) Obiectul
- Obiectul este o situație juridică prezentă sau chiar viitoare care se stinge
sau se modifică în urma exercitării lor

b) Conținutul
- conferă titularului lor numit potent i-or îndreptățirea de a acționa
unilateral și discreționar .
- dreptul de a denunța unilateral un contract exercitat prin tunat unilateral,
iar dreptul de a cere anularea unui contract se exercită prin promovarea
unei acțiuni în justiție

c) Specificul exercitării
- O ingerința in sfera juridică
 - Denunțarea contractului de catre una dintre parti este un act unilateral ale
cărui consecinte afecteaza nu numai sfera de interese a autorului sau,ci si
a celeilalte parti contractante
-
d) Obligația subiectului pasiv
- Acesta nu este dator să dea, să facă ori să nu facă ceva, ca în cazul
drepturilor de creanță, ce este dator să-ți suporte consecințele acțiunii
subiectului activ, fără a putea să se opună

EXERCITAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE.ABUZUL DE DREPT

Repede anterioare actualului Cod Civil

Enunțare
- Drepturile subiective sunt recunoscute de lege pentru a fi exercitate, ceea
ce nu înseamnă că este obligatoriu ca ele să fie exercitate .
- Drepturile subiective trebuie să fie astăzi exercitate încât să nu afecteze
drepturile ori interesele legitime altuia
- art. 57 al constituției României: “cetățenii români, cetățenii străini și
apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile Constituționale cu
bună – credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți“

Conturarea abuzului de drept și sancționarea lui în condițiile reglementării

anterioare

- Într-o decizie a fostului Tribunalul suprem s-a precizat că “ atunci când

drepturile civile sunt abătut de la finalitatea care le justifice existenta,
sau când sunt exercitate cu rea – credință, exercițiul lor devine abuziv și,
în acest caz, nu se mai pot bucura de ocrotire a legii .”

Abuzul de drept în actuala reglementare

Art. 1353 C. CIv “ cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul
drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepția cazului în care dreptul
este exercitat abuziv”

Art 15 C. Civ. “ nici unul drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătămă sau
păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei – credințe”

Așadar putem spune că abuzul de drept constă în exercitarea unui drept

subiectiv în scopul de a vătămă sau păgubi pe altul sau într-o manieră
expresivă și ne rezonabilă, contrară bunei-credințe
a) din prevederile articolului 15 C. Civ., rezultă că el nu presupune neapărat
intenția de a vătămă sau păgubi pe altul, adică reaua – credință,
pentru a exista un abuz de drept este suficientă lipsa bunei- credințe
b) Exercitarea abuzivă a dreptului poate avea ca rezultat, cauzarea unui
prejudiciu patrimonial sau nepatrimoniale altei persoane . astfel art. 378
alin. (3) C. Civ. Prevede că “pentru repararea prejudiciului prin refuzul
abuziv al ofițerului de stare civilă sau notarului public de a constata
desfacerea căsătoriei prin acordul soților oricare dintre soți se poate
adresa, pe cale separată, instanței competente”
c) abuzul de drept poate consta într-un refuz, expres sau tacit dar întotdeauna
nejustificat și, în consecință abuziv, de a încuviința încheierea unui act sau
desfășurarea unei proceduri care implică o altă persoană
d) Pot fi exercitate abuziv atât drepturile nepatrimoniale, cat și cele
patrimoniale, fie ele reale ori de creanță. De exemplu cazul dreptului de a
revoca testamentul sau dispoziție al acestuia (articolele 1051-1053 c Civ),
a dreptului de a reda moștenitorii legali în limitele cotitătii disponibile
(art. 1074-1075 c Civ), a dreptului de a cere partajul bunurilor aflate în
coproprietate(art 669 c Civ)
e) Problema abuzului de drept se poate ridica și în cazul raporturilor de
vecinătate, specifice proprietăților imobiliare. Art. 630 C. Civ.
“referitoare la depășirea inconvenientelor normale ale vecinătății”
f) nu are semnificația unui abuz de drept nesocotirea unor dispoziții legale
imperative cu ocazia exercitării unui drept și nici uzurparea unui drept,
adică exercitarea lui de către o persoană care pretinde că este titular a lui,
fără ca realitate să aibă această calitate. În aceste cazuri este vorba,
practic, despre o lipsa dreptului și nu despre o exercitare abuzivă a lui
g) Abuzul de drept este o conduită ilicită, care se cere a fi sancționată
h) Deoarece abuzul de drept este o chestiune de fapt, el poate fi dovedit prin
orice mijloc de probă, așa cum se dispune spre exemplu prin art. 467 C.
Civ., cu privire la dovedirea caracterului abuziv al refuzului părintelui de
a consimțit la adopția copilului.