Proiectarea evaluarii in prescolaritate

Evaluarea este o componentă esențială a procesului de învățământ. Ea oferă posibilitatea

educatoarei să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la măsurile de ameliorare sau de
perfecționare a activității preșcolarului. Evaluarea nu este numai un mijloc de măsurare obiectivă a
cunoștințelor, ci și o cale de perfecționare. De aceea ea nu este suprapusă procesului de predare-
învățare, ci devine parte constituentă a sa, un act integrat al activității pedagogice.

Vorbim de mai multe metode de culegere a datelor în învățământul preșcolar și acestea

diferă în funcție de vârsta copilului și de specificul grupei: observația, studiul produselor activității,
analiza procesului de integrare socială, testul, ancheta. Metoda observației este cea mai eficientă și
presupune observarea comportamentului copilului în diverse contexte, unele chiar generate de
educatoare. Se va realiza o observare sistematică, nu una sponatană. Elementele observate vor fi
consemnate prin indicatori semnificativi. Rezultatele sunt evaluate cu ajutorul unor scale ce
diferenţiază calităţi ale comportamentului observat.

Interpretarea și valorificarea rezultatelor evaluării este crucială pentru dezvoltarea copiilor.

Procesul de evaluare presupune mai multe etape: definirea obiectivelor procesului de învățământ;
crearea situațiilor de învățare în care copiii își formează comportamentele preconizate prin atingerea
obiectivelor; selectarea metodelor și a instrumentelor de evaluare necesare; desfășurarea procesului
de măsurare a cunoștințelor achiziționate; interpretarea datelor obținute și valorificarea rezultatelor
evaluării. Ultimele două etape nu pot fi despărțite de procesul de evaluare. Evaluarea presupune un
ansamblu de etape care au un singur scop: progresul copilului. Ultimele două etape sunt importante.
Evaluarea nu și-ar atinge scopul dacă rezultatele obținute nu ar fi interpretate și valorificate în
beneficiul copilului.

Educatoarea trebuie să cunoască punctele forte pentru a le susține și punctele slabe pentru a
le corecta. Cu siguranță, în cadrul demersului evaluativ al preșcolarilor, trebuie respectat principiul
individualizării. Acesta presupune faptul că organizarea activităţilor ţine cont de ritmul propriu de
dezvoltare a copilului. Același principiu se aplică și în contextul evaluării. Evaluarea trebuie să fie
cât se poate de subiectivă în acest context. Copiii provin din medii și familii diferite și au parte de o
educație bună sau mai puțin bună. Unii copii încep grădinița cu anumite valori deja insuflate de
părinți, iar alții au avut parte de exemple negative din partea lor. Educatoarei îi revine sarcina să
aprecieze subiectiv rezultatele evaluării. Fiecare copil are propriul său ritm. Tocmai de aceea
planurile remediale trebuie să fie adaptate în funcție de specificul lor. Potrivit principiului calității,
educația are ca obiectiv principal îmbunătățirea continuă a performanțelor. Totul trebuie să meargă
spre un continuu progres. Evaluarea trebuie să constituie premisa performanței de mai târziu. Prin
evaluare, educatoarea observă ce este de corectat în conduitele preșcolarilor. Etapele de interpretare
și valorificare a rezultatelor evaluării propun o abordare individuală. Este foarte necesar să corelăm
aceste principii cu procesul de evaluare. Evalurea, pentru a fi eficientă, trebuie să respecte aceste
două principii.

În opinia noastră, proiectarea evaluării trebuie să se realizeze cu rigurozitate. În cadrul

proiectării se urmăresc conștiincios scopurile și obiectivele propuse în așa fel încât să se poată
evalua corect comportamentele însușite și să se consemneze sistematic nivelul de evoluție a lor în
așa fel încât să se poată aprecia cu exactitate și să se poată corecta eventual anumite comportamente
deficitare. Prin proiectare se urmăresc obiectivele propuse în vederea evaluării corecte a
comportamentelor și a consemnării datelor despre progresele făcute de copii în plan atitudinal.
 În primul rând, scopul educației este acela de a îmbunătăți procesul formativ. Nu vorbim
doar de stabilirea unei judecăți, ci și de a institui acțiuni precise pe baza feedback-ului de adaptare și
de îmbunătățire a strategiilor didactice la nevoile preșcolarilor. De exemplu, dacă, folosind
metodele clasice nu obținem rezultate bune, ar trebuie să încercăm să corectăm anumite deficiențe
îmbinând metodele tradiționale cu cele moderne.

Pe de altă parte, dacă nu se respectă cu rigurorizate etapele evaluării, se pot interpreta

rezultatele deficitar. Toate etapele sunt interdepedente. Nerespectându-le educatoarea nu va putea
realiza o evaluare completă fapt care va îngreuna progresul preșcolarului. De exemplu, nu putem să
construim itemii dacă nu definim întâi obiectivele propuse în scop evaluativ.

În concluzie, evaluarea reprezintă un proces complex care nu se rezumă doar la simpla

analiză a rezultatelor, ci trebuie să respecte toate etapele spre binele copilului. Procesul de evaluare
este nedespărțit de cel de predare-învățare. Evaluând, ne dăm seama de rezultatul muncii noastre și
de modul în care și-au însușit copiii cunoștințele și valorile transmise prin diverse strategii
didactice.