Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Total
Disciplina
întrebări
PARODONTOLOGIE ȘI SISTEME DE
0
IMOBILIZARE
100.Câmpul protetic:
A. Se compune din două categorii de zone funcționale
B. Zonele funcționale periferice asigură suportul necesar pentru sprijinul
aparatului gnatoprotetic total amovibil
C. Aparatul gnatoprotetic total amovibil vine în contact cu pereții limitrofi ai
spațiului protetic potențial doar la nivelul feței superioare
D. A doua categorie este reprezentată de zone funcționale de sprijin
E. Se compune din trei categorii de zone funcționale
F. Zonele funcționale de sprijin asigură suportul necesar sprijinului
aparatului gnatoprotetic total amovibil
G. În funcție de poziționare, câmpul protetic se compune din trei zone funcționale
în cazul localizării maxilare
H. Prima categorie este formată din zone funcționale periferice
I. Aparatul gnatoprotetic total amovibil vine în contact cu pereții limitrofi ai
spațiului protetic potențial doar la nivelul feței inferioare
J. Cunoașterea morfologiei câmpului protetic maxilar și mandibular este esențială
pentru terapia gnatoprotetică total amovibilă
106.Punga Eisenring:
A. Este o zonă de ”închidere marginală cheie”
B. Frecvent, în practica clinică se constată proteze maxilare cu margini scurte la acest
nivel, aceasta datorându-se pe de o parte mobilității crescute a mucoasei la acest
nivel și pe de altă parte, unei tehnici de amprentare mucostatică
C. Acest spațiu este de regulă mai îngust decât celelalte zone funcționale
periferice maxilare, împiedicând prelungirea marginilor protezei și în consecință,
diminuarea suprafeței de sprijin a acesteia
D. În contracția sa, mușchiul maseter dezvoltă o forță izometrică mare și
amplifică spațiul disponibil pentru grosimea marginii distale a protezei
E. Permite prelungirea marginilor protezei și în consecință creșterea suprafeței de
sprijin a acesteia
F. La nivelul ei trebuie să se realizeze o etanșeizare marginală a protezei maxilare
G. Șanțul retrotuberozitar, care formează limita proximală a pungii Eisenring
este acoperit de o mucoasă groasă alcătuită din țesut areolar
H. În timpul deschiderii maxime a gurii, ca și în mișcările de lateralitate ale
mandibulei, apofiza coronoidă coboară în pungă, ocupând-o în totalitate
I. Acest spațiu este de regulă mai înalt decât celelalte zone periferice maxilare
J. Pe măsură ce atrofia și rezorbția osului alveolar progresează, lățimea acestui spațiu
se mărește, permițând îngroșarea marginală a protezei la acest nivel
118.Vălul palatin:
A. În pozitie orizontală foveele palatine nu mai sunt acoperite de marginea distală
a protezei
B. Poziția orizontală este favorabilă protezării
C. În pozitie orizontală zona de mucoasă pasiv-mobilă este foarte mult îngustata
D. În pozitie orizontală închiderea marginală se va realiza cu dificultate la acest nivel
E. „Zona vibratorie" este delimitată între șanțurile pterigomaxilare
F. După Landa, poate avea în repaus trei poziții: orizontală, oblică si intermediară
G. Etanșeizarea perfectă se datorează si caracteristicilor mucoasei care este groasă,
cu rezistență favorabilă
H. Poziția orizontală permite o extensie posterioară și o închidere marginală bună
I. Poziția orizontală a vălului palatin este situația cea mai nefavorabilă protezării
J. Când este orizontal, trecerea dintre palatul dur și palatul moale se face în
continuare, zona „Ah" având aspectul unei benzi de mucoasă pasiv-mobilă mai
lată
119.Vălul palatin:
A. Poziția oblică permite o extensie posterioară și o închidere marginală bună
B. În pozitie oblică închiderea marginală se va realiza cu dificultate la acest nivel
C. Când este oblic, trecerea dintre palatul dur și palatul moale se face în
continuare, zona „Ah" având aspectul unei benzi de mucoasă pasiv-mobilă
mai lată
D. O proteză supraextinsa distal va fi mobilizată cu ușurință de mișcările vălului
palatin, creând disconfort și senzații de vomă pacientului
E. Când este oblic, are o înclinație medie si zona de mucoasă pasiv mobilă are o
lățime de asemenea medie
F. În poziție oblică sau „în perdea", zona de mucoasă pasiv-mobilă este foarte
mult îngustata, reducandu-se chiar la o singura linie
G. În pozitie oblică foveele palatine nu mai sunt acoperite de marginea distală a protezei
H. Poziția oblică a vălului palatin este situația cea mai nefavorabilă protezării
I. O proteză supraextinsă distal se va sprijini pe mucoasa dură a bolții palatine,
creând leziuni de decubit și durere
J. În poziție oblică sau „în perdea", zona de mucoasă pasiv-mobilă este foarte mult
îngustata, foveele fiind acoperite de marginea distala a protezei
121.1Tuberozitățile maxilare:
A. In edentatiile recente, sunt retentive atât în sens vertical (prin convexitatea versantilor
săi), cât si in sens transversal (prin înălțimea lor)
B. Clasificarea tuberozitatilor se face în funcție de dimensiuni
C. Proximal față de tuberozitatea maxilară se gaseste cârligul apofizei pterigoide
D. Sunt condensari osoase situate in zona distala a arcadei, in prelungirea
crestelor alveolare
E. Versantii tuberozitatilor maxilare sunt: vestibular, palatinal, distal
F. Suferă un proces de atrofie într-un ritm mai rapid decât crestele alveolare
G. Au un aspect rotunjit, o bază situată superior, un vârf situat inferior si 3 versanți
H. In edentatiile recente, sunt retentive atât în sens vertical (prin înălțimea lor), cât si
in sens transversal (prin convexitatea versantilor săi)
I. Contribuie la menținerea și stabilitatea protezei maxilare pe câmpul protetic
J. Forma tuberozitatilor nu prezintă variabilitate individuală
126.Creasta edentată:
A. Din punct de vedere al înălțimii crestele pot fi: înalte (peste 6 mm), medii (între
4-6 mm), reduse (sub 4 mm)
B. Forma, înălțimea și lățimea crestelor edentate determina retentivitatea
câmpului protetic în plan vetical și longitudinal
C. Când gradul de rezorbție al crestei alveolare este ridicat, poate determina desființarea
crestei
D. Favorabile protezării sunt crestele alveolare înalte, late, cu retentivitate diminuată
E. Profilul crestei reprezentat de marginea privită dinspre posterior poate fi regulat
sau neregulat
F. Înălțimea crestei depinde de gradul de rezorbție alveolară
G. Înălțimea crestei este reprezentată de perpendiculara dusă din vârful crestei pe
baza acesteia
H. Direcția crestelor alveolare in plan frontal poate fi orizontală (nefavorabilă protezării),
ascendentă sau descendentă (favorabilă protezării)
I. Grosimea vestibulo-orală este dată de lărgimea bazei de implantare
J. Din punct de vedere al înălțimii crestele pot fi: înalte (peste 8 mm), medii (între
6-8 mm), reduse (sub 6 mm)
127.Creasta edentată:
A. Profilul crestei poate fi: regulat, asigurând o bună stabilitate aparatului
gnatoprotetic sau neregulat, cu o mucoasă subțire, sensibilă la presiune
B. Înălțimea crestei edentate depinde de etiologia extractiilor dentare
C. Direcția crestelor alveolare in plan frontal poate fi orizontală (favorabilă
protezării), ascendentă sau descendentă (nefavorabilă protezării)
D. Muchia crestei poate fi rotunjita (in edentatiile vechi sau a celor cu
etiologie postparodontopatică) sau ascuțită (in edentațiile de etiologie
carioasă)
E. În funcție de grosime pot fi: late, medii sau înguste
F. Forma, înălțimea și lățimea crestelor edentate determina retentivitatea
câmpului protetic în plan sagital, tranaversal și vertical
G. La nivelul muchiei crestei presiunile masticatorii se aplică în ax, muchia
crestei reprezentând zona secundară de sprijin
H. În funcție de gradul de atrofie si de rezorbție se potdeosebii: câmpuri protetice
pozitive, cu retentivitate scăzută si câmpuri protetice negative, nefavorabile
protezării
I. Câmpurile protetice negative sunt caracterizate fie de existenta unor retentivitati
exagerate, ca urmare a proceselor întinse de atrofie și rezorbție osoasă, fie de
absența aproape completă a crestelor alveolare care necesita interventii chirurgicale
proprotetice
J. Profilul crestei este reprezentat de marginea privită din lateral
128.Bolta palatină:
A. Reprezintă peretele posterior al cavitatii orale
B. Linia mediană este de obicei îngroșată datorită liniilor de forță care traversează palatul
și se anihilează reciproc
C. Bolta palatină suferă o atrofie mai rapidă decât crestele alveolare
D. Lamele orizontale ale oaselor palatine se unesc în treimea posterioară
E. La nivelul liniei mediane ia nastere uneori o formațiune osoasă numită torus palatin,
a cărei prezență creează condiții favorabile pentru menținerea si stabilitatea
aparatului gnatoprotetic
F. Lamele orizontale ale oaselor palatine se unesc în treimea anterioară
G. Apofizele palatine ale osului maxilar se unesc pe linia mediană în cele 2/3 posterioare
H. Componenta ei osoasă este formată din apofizele palatine ale osului maxilar si lamele
orizontale ale oaselor palatine
I. Apofizele palatine ale osului maxilar se unesc pe linia mediană în cele 2/3 anterioare
J. Reprezintă peretele superior al cavitatii orale
129.Bolta palatină:
A. Asigura o suprafața de sprijin crescută pentru aparatul gnatoprotetic total
amovibil maxilar
B. Lungimea medie a bolții palatine este de 6.2 cm
C. Parametrii boltii palatine sunt lungimea și lățimea
D. Adâncimea medie este de 3 cm
E. Lățimea măsurată la nivel intertuberozitar este de 3.5 cm
F. Bolta palatina suferă o atrofie mai lenta decat crestele alveolare
G. La nivelul liniei mediane ia nastere uneori o formațiune osoasă numită torus palatin,
a cărei absență creează condiții favorabile pentru menținerea si stabilitatea
aparatului gnatoprotetic
H. Lățimea măsurată în zona premolarului 1 este în medie de 5.5 cm
I. Bolta palatină este considerată zonă biostatică de sprijin
J. Permite o dispersie o presiunilor ocluzale pe o arie mai întinsă
130.Bolta palatină:
A. În funcție de adâncime bolta palatină a fost clasificată în: plană, orizontalizata
(6-8 mm), medie (8-10 mm), adâncă (10-12 mm), foarte adâncă (> 12 mm)
B. Bolta palatină adâncă sub formă de arcadă romană sau de cupolă se
caracterizează printr-o menținere mai precară a protezei datorită lipsei de
adeziune
C. Bolta palatină adâncă sub formă de arcadă romană sau de cupolă este
caracteristica pacienților care au prezentat în perioada dentată anomalii dento-
alveplare, obiceiuri vicioase și/sau tulburări funcționale
D. Bolta palatină adâncă sub formă de arcadă romană sau de cupolă asigură o mai
buna stabilitate a protezei în sens sagital și transversal
E. Bolta palatină poate fi adâncă de formă ogivală sau de arcada gotică
F. Bolta palatină poate fi adâncă sub formă de arcadă romană, cu unghiuri
bine exprimate
G. Contribuie la menținerea protezei maxilare pe câmp prin fenomenul de adeziune
H. Bolta palatină poate fi adâncă sub formă de arcadă romană sau de cupolă
I. Parametrii boltii palatine sunt lungimea, lățimea și adâncimea
J. Bolta palatină poate fi adâncă de formă ogivală sau de cupolă, cu unghiuri rotunjite
131.Bolta palatină:
A. Bolta palatină plată, orizontalizată este cea mai favorabilă protezării
B. Bolta palatină de adâncime medie contribuie la menținerea aparatului gnatoprotetic
maxilar prin crearea unei forțe de adeziune crescute
C. Lungimea medie a bolții palatine este de 6.2 cm
D. Bolta palatină plată este întâlnită frecvent în edentațiile totale vechi neprotezate
sau protezate necorespunzător
E. Bolta palatină de adâncime medie sau intermediară este cea mai favorabilă protezării
F. Parametrii boltii palatine sunt lungimea și lățimea
G. Bolta palatină adâncă sub formă ogivală sau de arcadă gotică este caracteristica
pacienților care au prezentat în perioada dentată anomalii dento-alveplare, obiceiuri
vicioase și/sau tulburări funcționale
H. Bolta palatină adâncă sub formă ogivală sau de arcadă gotică asigură o mai
buna stabilitate a protezei în sens sagital și transversal
I. Bolta plată contribuie la menținerea aparatului gnatoprotetic maxilar prin crearea unei
forțe de adeziune crescute
J. Bolta palatină de adâncime medie prezintă o stabilitate precară datorită
dispariției reliefurilor osoase
133.1Zona mucoasă:
A. Gradul de cheratinizare crește atât la edentatul total neprotezat, cât si la
edentatul total protezat
B. La edentatul total, mucoasa care acopera palatul dur si creasta reziduala
este considerată mucoasă masticatorie
C. Gradul de cheratinizare scade la edentatul total neprotezat
D. Fibromucoasa zonei de sprijin este alcătuită din țesut conjunctiv dens
E. Gradul de cheratinizare scade la edentatul total total protezat
F. Este alcătuită dintr-un epiteliu malpighian unistratificat cu tendință spre cheratinizare
G. Este reprezentată de mucoasa de acoperire a zonelor de sprijin
H. Fibromucoasa zonei de sprijin este alcătuită din țesut conjunctiv lax
I. Fibromucoasa zonei de sprijin are o culoare roșiatică datorită gradului mare
de vascularizatie
J. Este alcătuită dintr-un epiteliu malpighian pluristratificat cu tendință
spre cheratinizare
134.Componenta mucoasă:
A. Fibromucoasa zonei de sprijin este alcătuită din țesut conjunctiv dens care o face
să adere strâns de periost
B. Papila bunoidă protejează pachetul vasculo-nervos la acest nivel
C. Are o culoare palidă datorită gradului redus de vascularizatie
D. Relieful negativ al papilei este recomandat să se regăsească doar la nivelul
port- amprentei individuale
E. Papilă bunoidă nu prezintă importanță anatomo-clinică în procesul de realizare
al protezei
F. Aspectul său morfologic este diferit de la o zonă la alta, subtiindu-se de la
periferie spre bolta palatină
G. Aspectul său morfologic este diferit de la o zonă la alta, îngrosandu-se de la
periferie spre bolta palatină
H. Odată cu rezorbția osoasă, papila ajunge pe muchia crestei, putând fi traumatizată
de marginea protezei
I. La nivelul găurii retroincisive se prezintă sub forma unei îngroșări numită
papilă bunoidă
J. La nivelul găurii palatine posterioare se prezintă sub forma unei îngroșări
numită papilă bunoidă
135.Componenta mucoasă:
A. Rugile palatine au aspectul nervurilor unei frunze și sunt dispuse paralel la
subiectul dentat
B. Zonele de alunecare sunt sărace în țesut glandular
C. Rugile palatine au aspectul nervurilor unei frunze și sunt dispuse paralel la subiectul
edentat
D. În zona posterioară a boltii palatine se află rugile palatine
E. Zonele grăsoase ale lui Schröder sunt situate în zona anterioară a bolții
palatine, paramedian
F. În caz de rezorbție osoasă accentuată rugile palatine pot ajunge pe muchia
crestei alveolare, desfacandu-se totodată „în evantai"
G. Zonele grăsoase ale lui Schröder sunt situate în zona posterioară a bolții
palatine, paramedian
H. Formațiunile mucoasei bolții palatine trebuie amprentate în condiții de compresiune
I. În zona anterioara a boltii palatine se află rugile palatine
J. Relieful negativ al papilei bunoide ar trebui sa se regăsească atât la nivelul
port- amprentei individuale, cat si la nivelul protezei finite