UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”

CATEDRA STOMATOLOGIE ORTOPEDICĂ “ILARION POSTOLACHI”

ȘEF DE CATEDRĂ, DR. ȘT. MED., CONF. UNVER., OLEG SOLOMON

FIȘA DE OBERSVAȚIE CLINICĂ

CHIȘINĂU, 2018
 I. DATE ADMINISTRATIVE:

1. Nume si Prenumele: Vasile Bîlici

2. Sexul: Masculin
3. Locul si data nașterii: or. Chișinău, 1955
4. Adresa: Or. Chișinău, sect. Buiucani, str.Sucevita 41
5. Profesia: medic

II. EXAMENUL SUBIECTIV:

1. Motivația: Pacientul acuză dureri la masticatie ,in timpul vorbirii din cauza protezelor totale
uzate,precum si fisurarea acestora.

2. Anamneză actualii maladii

a. Când si cum a început: Din spusele pacientului , modificările la nivelul cavității bucale au început cu
jumătate de an în urmă. Protezele pe care le are au început să-l deranjeze în timpul masticației,gingia
a devenit hiperemiată, edemațiată și dureroasă la atingere.

b. Manifestarea maladiei: Pacientul treptat a început să-și piardă dinții în mod cronic ca urmare a
complicațiilor cariei dentare, a afecțiunilor parodonțiului și a lipsei adresării la medicul stomatolog
pentru a-și trata toate afecțiunile bucale.Tratamentul ortopedo-protetic de care a beneficiat pacientul a
fost realizarea unei proteze totale atat la maxila cat si la mandibula, pe care o poarta de 5 ani.

c. Tratamentul efectuat si eficacitatea lui: La moment pacientul beneficiaza de o proteză totală atît la
maxilă cît și la mandibulă purtată de 5 ani și s-a adresat din cauza uzării acesteia.

3. Anamneza vieții
a. Pacientul a crescut şi s-a dezvoltat armonios.
b. Condițiile de muncă au fost favorabile de-a lungul întregii vieți.
c. Pacientul la moment se trateaza de Hepatita C.
d. Condiţiile de trai sunt bune.
e. TBC, HIV – neagă.
f. Obiceiuri vicioase – neagă.
g. Nu prezintă reacţii alergice la medicamente.
h. Caracterul alimentaţiei – satisfăcătoare, mixtă.
i. Ereditatea – părinţii la fel şi-au pierdut dinţii în urma complicațiilor cariei dentare, si afectiunilor
parodontale.
 III. EXAMENUL OBIECTIV:

Examenul general:

a. Starea generală a pacientului este satisfăcătoare.

b. Conştiinţa este clară, se orientează liber în timp şi spaţiu, răspunde adecvat la întrebările adresate,
comportamentul este coordonat, poziţia activă.
c. Tipul constituţional – normostenic. Tensiunea arterială - 110/70 mm Hg, puls – 70’.

1. Examenul exobucal

Tegumentele regiunii maxilo-faciale sunt de culoare roz-pală, calde la palpare, turgorul este normal.
 La inspecţie nu se depistează procese patologice sau cicatrice. Buzele sunt roşii, uscate, subţiri, linia
de contact a buzelor este continuă.
 La nivelul comisurii bucale nu sunt prezente fisuri sau procese patologice ca ulcerații, descuamări,
erupții. Faţa este de formă rotundă.
 Plicele nazo-labiale nu sunt pronunţate.
 Treimile feței au dimensiuni egale.
 Deschiderea maximă a cavităţii bucale este în limitele normei – 5 cm, fără jenă sau dereglări.
 Unghiurile mandibulare și proeminența mentonieră nu sunt pronunțate.

ATM:
 La inspecția articulației temporo-mandibulare vizual nu se determină tulburări funcționale, sunt
simetrice, fără devieri de la linia mediană la deschiderea și închiderea cavității bucale.
 La palparea bilaterală a articulaţiei temporo-mandibulare nu se determină dureri articulare.
 La auscultația ATM se determină crepitații usor perceptibile.

Musculatura zonei oro-maxilo-faciale:

 La inspecție se observă că muşchii masticatori sunt dezvoltaţi satisfăcător, simetric bilateral.
 La palpare bilaterală a mușchilor mobilizatori ai mandibulei se evidențiază un ușor hipertonus
muscular.

Ganglionii limfatici regionali (submandibulari, sublinguali, retroauriculari şi cervicali) nu se palpează și sunt

indolori.

Glandelor parotide la palpare nu se determină dureri sau modificări patologice.

2. Examenul endobucal
a. Examenul dinților:
La examenul în ansamblu a cavității bucale se constată lipsa dinților la maxilă și mandibulă cu prezenta
protezelor totale bimaxilare.

b. Examenul mucoasei cavității bucale:

Mucoasa cavităţii bucale este umedă, de culoare roz-pală, fără modificări patologice (ulcere, fisuri,
hiperkeratoză, erupţii, maceraţii, formaţiuni tumorale).
Campul protetic edentat total:
1.Campul protetic maxilar:
A. Substratul osos: Clasa II dupa Schroder-prezenta unei apofize alveolare late din cauza atrofiei
medii,depasind cu putin nivelul boltii palatine; tuberozitatile palatine sunt mai putin exprimate; plica
trecatoare si locul de insertie a muschilor se gasesc mai aproape de suprafata apofizei alveolare; creasta
alveolara reziduala medie (6-12 mm); versantul extern al apofizei alveolare- retentiv; bolta palatina de
forma literei ‘U’ de o adancime medie.
B.Substratul mucos: Mucoasa fixa in zona de sprijin prezinta o coloratie iritata,hiperemica, leziuni sunt
absente,rezilienta mare,mobilitate orizontala si bride longitudinale nu sunt. Mucoasa pasiv mobile este
favorabila protezarii ,latimea de 2 mm.La palparea fundului de sac vestibular nu se depistează formaţiuni
patologice sau zone dureroase.Frenul labial si plicile gingivo-bucale cu insertie superioara.Rugile palatine
cu exprimare slaba.Dupa gradul de elasticitate corespunde clasei III dupa Supple- fibromucoasa groasa si
friabila cu un grad mare de rezilienta.
2. Campul protetic mandibular:
A.Substrat osos: Clasa III dupa Kober- prezenta unei apofize alveolare atrofata esential in sens lateral si
mai putin frontal, din cauza faptului ca dintii laterali au fost pierduti mai timpuriu.
B.Substratul mucos: Dupa gradul de elasticitate corespunde clasei II dupa Supple - fibromucoasa
atrofiată, subțire, cu un grad de reziliență redus, inaptă să suporte presiuni ce influențează nefavorabil
realizarea actului de masticație, frenurile labiale coborâte. Plicile gingivo-bucale cu inserție inferioară.
Limba este de dimensiuni normale, fără leziuni sau semne de hipertrofie. Papilele linguale sunt aranjate
uniform, fără modificări patologice.
Examenul țesutului osos:
La inspecția țesutului osos nu se determină careva schimbări de tipul proeminențelor osoase.
La palpare nu se observă dereglări de integritate în structura țesutului osos, exostoze la nivelul apofizelor
alveolare nu se palpează. La palpare durerea este absenta.

c. Metodele fizice de examinare: nu se determină

d. Examenul articulației temporo-mandibulare:

La inspecția ATM nu se determină modificări patologice, culoarea tegumentelor în regiunea data nu este
modificată.
Palparea bilaterală a ATM în zona anterioară de tragusul auricular, propunând pacientului sa deschidă
gura lent, se aplica o presiune oarecare unde nu se determină zone sensibile la durere. La palparea
extraauriculară, pacientul efectuând diverse mișcări mandibulare: deschidere, închidere, propulsie,
lateralitate fără modificări.
Se determină că deschiderea este în limitele normei, fără obstacole, excursia condililor articulari este
uniformă, mișcările simetrice, în concordanță cu deschiderea gurii, salt sau blocaj articular nu se
depistează.
În cadrul diverselor excursii mandibulare nu se evidențiază zgomote patologice: cracmente, crepitații,
frecături.
 e. Examenul mușchilor:
La palparea mușchiului temporal nu se observă dereglări de tonus, lungimea fibrelor musculare este în
normă, durere nu se determină.
Mușchii suprahioidieni cu tonus normal, lungimea fibrelor musculare fără deformări esențiale.
M. Orbiculari, triunghiulari, pătrați ai buzelor nu prezintă dureri și nici tonus mărit.

f. Metodele de examinare instrumentale și de laborator:

Pentru a obiectiviza datele obținute la examenul clinic al pacientului recurgem la examenul paraclinic
pentru a stabili un diagnostic corect și formula un plan de tratament adecvat și corespunzător situației
individuale a pacientului.

S-a obținut amprenta anatomica cu material alginat de pe maxilarul superior pentru a confecționa modelul
de studiu din ghips simplu, întrucât examenul clinic intrabucal nu întotdeauna ne permite să apreciem unele
momente.
Analiza modelului de studiu este o metodă complementară ce ne ajută la stabilirea diagnosticului și la
întocmirea unui plan de tratament protetic corect.
Ulterior pe acest model se va confecționa lingura individuala pentru obținerea amprentei funcționale.
Lingura individuala preliminară va fi adaptata situației clinice și va fi îndiguită cu ceara pentru înregistrarea
fidelă a zonelor funcționale marginale.

g. Metodele funcționale de examinare:

Eficiența masticatorie este necesară de a fi calculată întrucât leziunile dentare și lipsa dinților provoacă
dereglări de masticație și deglutiție. Ea poate fi determinată în procente prin comparație cu cea a sistemului
stomatognat sănătos care este de 100%. La pacientul dat se determină dereglarea eficienței masticatorii de
100% după Agapov.

h. Diagnosticul: Edentație totală bimaxilară ,clasa II la maxilă după Schröder și clasa III la mandibulă dupa
Köller, în urma bolii parodontale, cu pierderea eficienței masticatorii 100% după Agapov, III tip al
fibromucoasei după Supple la maxila si tipul II la mandibula, cu dereglări de fizionomie,fonetice și
tulburări funcționale masticatorii.

i. Planul tratamentului, stabilirea varietății de construcție a protezei:

În scopul tratării edentației totale bimaxilare pacientului i s-a propus confecționarea repetată a protezei
totale bimaxilare.

Etapele clinice și de laborator de confecționare a Protezei:

1. Clinic: examenul clinic al pacientului; stabilirea diagnosticului și formularea planului de tratament;
amprentarea câmpului protetic pentru confecționarea modelului de studiu;
2. Laborator: Realizarea modelului preliminar și obtinerea lingurii individuale din ceara;
3. Clinic: analiza modelului preliminar; adaptarea lingurii individuale la situația clinica (eliberarea frenurilor
si a plicelor gingivo-bucale). Realizarea probei funcționale. Amprentarea funcționala; Îndiguirea lingurii cu
ceara.
4. Laborator: realizarea modelului funcțional; confecționarea pe el a șabloanelor cu borduri de ocluzie;
 5. Clinic: adaptarea șablonului cu borduri de ocluzie și înregistrarea relațiilor intermaxilare;
6. Laborator: fixarea modelelor în simulator în relație centrică după indicațiile transmise de către medic;
confecționarea machetei din ceara a protezei totale;
7. Clinic: proba machetei protezei și stabilirea în relație centrică;
8. Laborator: schimbarea machetei din ceara in acrilat, prelucrarea mecanică a protezei;
9. Clinic: adaptarea preliminară a protezei în cavitatea bucală;
10. Laborator: lustruirea protezei;
11. Clinic: adaptarea definitivă a protezei.

IV. ZILNICUL
Lucrul efectuat : Proteză totală bimaxilară acrilică mobilizabilă

1. Clinic:

Examenul clinic al pacientului, stabilirea diagnosticului și a planului de tratament, amprentarea ocluzala a

câmpului protetic. Analiza amprentei
Amprenta preliminară este efectuată cu scopul de a realiza confecționarea lingurilor individuale.
Această amprentă a fost efectuată cu ajutorul lingurilor standard. Criteriile de alegere a acestor linguri sunt:
 Morfologia apofizelor alveolare;
 Morfologia boltii palatine;
 Morfologia tuberozităților;
 Lingura trebuie să cuprindă tot câmpul protetic în sens antero-posterior iar în sens transversal să
depășească în lățime versantului extern cu 3-4 mm, pentru a fi material de amprentare de grosime
suficientă;
 Marginile lingurii trebuie să ajungă până la fundul de sac vestibular fără a le destinde.

Materialul care a fost folosit pentru amprentare a fost alginatul. După amprentare au fost evaluate următoarele
criterii:
Reperele anatomice ale câmpului protetic maxilar:
- Frenul labial;
- Vestibulul labial;
- Frenul bucal;
- Zona vestibulară laterală și spațiul retrozigomatic;
- Ligamentul pterigomaxilar;
- Zona palatinală distală;
- Foveele palatine;
- Sutura palatinală mediană;
- Rugile palatine;
- Papila incisiva.
- Tuberozitatea maxilara
- Torusul palatin
- Creasta alveolara reziduala
 Reperele anatomice ale câmpului protetic mandibular:
-Tuberculii piriformi;
-Torusul mandibular;
-Linia oblica interna (milohioidiana);
-Linia oblica externa;
-Apofizele geniene (spina mentoniera);
-Trigonul retromolar;

Apoi s-a transmis la laborator pentru confecționarea modelelor de studiu din ghips simplu și a lingurilor
individuale din acrilat.

2. Clinic:

Analiza modelelor de studiu, adaptarea lingurii individuale la situația clinica, amprentarea funcțională și
realizarea testelor funcționale dupa Herbst.
Indiguirea ligurii cu ceara.

Inițial se analizează lingurile individuale:

 dacă toate marginile sunt uniforme;
 dacă nu sunt margini foarte subțiri care pot trauma mucoasa;
 dacă nu sunt margini ascuțite.

Apoi se realizează adaptarea lingurilor individuale cu ajutorul testelor funcționale după Herbst.
Acestea sunt:
Pentru mandibula se vor folosi 5 teste:
1. Actul de deglutiție și deschiderea maximală a gurii. Dacă lingura se deplasează la deglutiție, lungimea
marginii este redusă de la locul din partea distală tuberculilor piriformi până la linia sublinguală la
maximum. Dacă lingura se mișcă din partea distală, atunci ea se reduce de la tuberculii piriformi până în
zona unde se va afla al 2-le-a molar corespunzător inserțiilor mușchilor bucinatori. Se permite șlefuirea și
aproape de tuberculi, însă totdeauna fiind acoperiți de lingură. Dacă se mișcă partea anterioară a lingurii,
atunci se reduce marginea ei în sectorul dintre canini din partea vestibulară.
2. Pacientul este rugat să plaseze vârful limbii spre buzele superioară și inferioară. Dacă lingura se ridică,
lungimea marginilor este redusă treptat la nivelul inserțiilor mușchilor milohioidiani.
3. Vârful limbii se așează pe suprafata internă a obrajilor, gura fiind întredeschisă. Locul de corectare se află
aproximativ la o depărtare de 1 cm de la frenul limbii în zona premolarilor. La mișcarea lingurii spre stânga
corectarea se va face din partea dreaptă, iar la mișcarea în dreapta – din partea stângă.
4. Vârful limbii se orientează spre buza superioară și vârful nasului. Daca se observă o ridicare a lingurii în
zona anterioară, se impune o scurtare a marginii lingurii în regiunea frenului limbii.
5. Mișcări active ale mușchilor mimici. Pacientul este rugat sa sugă obrajii sau să fluiere, mișcări ce duc la
deplasarea buzelor înainte. Dacă stabilitatea lingurii este compromisă, lungimea marginii este redusă în
zona dintre canini. Dacă vom apăsa cu degetele extraoral între canini și premolari 2 și lingura se va
deplasa, atunci acest sector al marginii la fel se scurtează. Toate mișcările, în afară de ultima, le
îndeplinește însuși pacientul. Ca să știm dacă lingura se mișcă sau nu, apăsăm ușor asupra ei cu degetele
arătătoare.
Iar pentru maxila se vor folosi următoarele teste:
1. Deschiderea maximală a gurii. Dacă lingura se deplasează, atunci marginea se reduce începând cu sectorul
zonei plicilor pterigomandibulare până la locul unde va fi situat 1-ul molar.
2. Sugerea obrajilor. Dacă lingura se deplasează, atunci marginea se scurtează bilateral în zonele plicelor
gingivobucale.
3. Mișcarea buzelor anterior ca la fluierare. Dacă lingura se mișcă, este necesar de a scurta marginea ei în
zona anterioară.

După adaptarea lingurilor individuale se alege materialul de amprentare. In cazul nostru s-a folosit siliconul Zeta
Plus și aplicarea lui în lingura de amprentare. Apoi s-a introdus lingura de amprentare în cavitatea bucală și
pacientul a repetat testele Herbst pe care le-a învățat în timpul adaptării lingurii în cavitatea bucală.
După oformarea marginilor amprentei se efectuează evaluarea reperelor anatomice și a marginilor amprentei, și
dacă totul este bine se efectuează îndiguirea și cofrarea amprentei.

Apoi medicul transmite în laborator amprenta pentru confecționarea modelulelor funcționale și a șabloanelor cu
borduri de ocluzie.

3. Clinic:

Adaptarea șablonului cu borduri de ocluzie și înregistrarea relației centrice

Inițial se analizează vizual dacă bordurile de ocluzie sunt bine confecționate apoi se va face adaptarea
șabloanelor cu bordura de ocluzie.
Se începe adaptarea șablonul cu bordura de ocluzie de la maxilă. Adaptarea se realizează prin determinarea
următoarelor caracteristice:
a. Direcția și inaltimea planului de ocluzie;
b. Modelarea curbii vestibulare șablonului cu borduri de ocluzie;
c. Determinarea DVO;
d. Determinarea și înregistrarea relațiilor intermaxilare centrice;
e. Determinarea liniei mediane;
f. Determinarea liniei caninilor;
g. Determinarea liniei surâsului;
h. Determinarea culorii dinților artificiali;
i. Determinarea formei dinților artificiali conform tipului facial.

Înălțimea bordurilor de ocluzie se determina odată cu determinarea nivelului și direcției planului de ocluzie. Ca
regulă, marginea bordurii de ocluzie la maxilă trebuie să fie cu 1,0-1,5 mm mai jos de marginea buzei, iar la
mandibulă – tot aceeași mărime și tot mai jos de marginea buzei inferioare.

Direcția planului de ocluzie se determină cu ajutorul unui dispozitiv special propus de Fox.
Porțiunea intraorală a dispozitivului este aplicată pe suprafața orizontală a bordurii de ocluzie în cavitatea bucală,
iar porțiunea extraorală a dispozitivului trebuie sa coincidă cu linia trago-nazala din ambele parți și linia
bipupilară.
Pentru a capătă o suprafață netedă ne folosim de un aparat cu curent electric, care prezintă o măsuță înclinată sub
un unghi de 45ºgrade.
Pentru determinarea dimensiunii verticale de ocluzie s-a folosit metoda anatomo-fiziologică. Astfel la baza
nasului și pe menton cu creionul se aplică câte un punct care vor servi ca repere.
Apoi pacientul este implicat într-o convorbire la sfârșitul căreia mandibula se poziționează în stare de repaus
fiziologic relativ, iar buzele atingându-se ușor intre ele.
În această poziție se determină distanța dintre punctele notate cu ajutorul riglei sau a altor dispozitive căpătând
astfel dimensiunea verticală de repaus fiziologic relativ (postura).
Pentru determinarea DVO distanța dintre punctele notate se micșorează cu 2-3 mm. După aceasta în cavitatea
bucală se introduc șabloanele cu bordurile de ocluzie și pacientul este rugat sa închidă gura până distanța
determinată cu ajutorul compasului micșorând 2-3 mm.
Dacă această distanță este mai mare sau mai mică, corecția prin adăugare a cerii sau radiere se face din contul
bordurii de ocluzie.
Verificarea manoperei poate fi efectuata prin proba vorbirii. Pacientul este rugat sa pronunțe unele litere sau
cuvinte care conțin literele o, i, z, p, f, m, etc. La pronunțarea lor între borduri de ocluzie trebuie sa fie o distanță
egală cu 5-6 mm.
Înregistrarea relațiilor intermaxilare se face prin metoda fierbinte sau rece.
Dupa înregistrarea relațiilor intermaxilare centrice șabloanele de ocluzie se scot din cavitatea bucală, se verifică
pe model dacă au apărut sau nu deformări, dupa ce din nou se introduc în cavitatea bucală și folosind încă o data
unul din testele, ne convingem dacă au fost determinate corect relațiile intermaxilare.
La aceasta proba dupa ce pacientul închide gura trebuie să fie coincidență perfectă a bordurilor de ocluzie.
Dupa acesta proba înainte de a scoate din cavitatea bucală șabloanele de ocluzie este necesar de a trasa pe ele
reperele de orientare pentru montarea dinților. Aceste linii sunt:
a. Determinarea liniei mediane: se trasează vertical pe ambele borduri de ocluzie cu ajutorul spatulei de
modelat și trebuie să se găsească într-un plan cu linia mediană a feței. Această linie pleacă de la frenul
buzei superioare în jos sau dacă el nu corespunde liniei mediane a feței ca reper se ia mijlocul feței care
corespunde cu linia ce coboară din mijlocul liniei interpupilare. Alături de aceasta linie vor fi montați
incisivii centrali superiori și inferiori
b. Determinarea liniei caninilor: este trasat bilateral de la marginea aripilor nazale în jos și corespunde cu
proiecția vârfurilor caninilor superior. Aceasta linie coincide și cu comisurile gurii. Deci trecând prin
mijlocul caninilor superiori, aceasta linie va orienta pe tehnicianul dentar să aleagă dinți artificiali de așa
o lățime, ca între linia mediana a feței și a caninilor să fie instalați incisivii și câte o jumătate din
suprafața caninilor.
c. Determinarea liniei surâsului: acesta linie se trasează conform marginii libere a buzei superioare, atunci
când pacientul zâmbește. Ulterior aceasta linie va indica limita până la care se poate coborî gingia
artificială și respectiv nivelul coletului dinților frontali superiori.

Se mai determina:
a. Culoarea dinților: calitatea fizionomică a protezelor într-o mare măsură depinde de culoarea dinților care
necesita o armonie cu culoarea feței, parului și care trebuie sa corespunda vârstei pacientului. Se
consideră natural și frumos când la o vârstă înaintată dinții artificiali au o culoare mai închisă decât la cei
tineri. Concomitent la sexul feminin culoarea dinților trebuie să fie mai deschisă decât la bărbați.
b. Forma dinților: se determină după tipul feței descris anterior. Aceasta va da posibilitate tehnicianului
dentar să construiască arcadele dentare artificiale asigurând optimal aspectul fizionomic al protezelor
totale

La această etapă clinică trebuie să ținem cont de următoarele erori clinice care pot apărea:
a. Greșeli condiționate de deformarea șabloanelor cu borduri de ocluzie
Aceste greșeli pot apărea în momentul fixării relațiilor intermaxilare centrice, dacă șabloanele de ceara n-au fost
întărite sau dacă bordurile de ocluzie n-au fost confecționate corect. La aplicarea șabloanelor pe modele se
observă un spațiu între model și șablonul de ceara și este posibilă balansarea șabloanelor. Pe parcurs, la proba
machetelor, aceasta greșeală se manifestă prin apariția, în zona frontală, a unui spațiu de inocluzie. Totodată
apare si o supraevaluare a DVO.
Corectarea:
Lichidarea acestei greșeli se efectuează prin confecționarea unor șabloane noi și determinarea din nou a relațiilor
intermaxilare centrice.

b. Greșeli condiționate de deplasarea șabloanelor cu borduri de ocluzie

Asemenea greșeli pot apărea in caz de atrofie pronunțată a apofizelor alveolare și lipsa punctelor retentive din
partea formațiunilor anatomice. În dependență de direcția deplasării șabloanelor (anterior sau posterior) și la care
maxilar a avut loc (maxila, mandibula, ambele), la proba machetelor vor fi depistate diverse dereglări de ocluzie,
practic identice cu cele la deplasarea mandibulei în plan sagital.
Corectarea:
Lichidarea acestei greșeli se efectuează prin determinarea din nou a relațiilor intermaxilare centrice utilizând noi
șabloane de ocluzie, ținând cont de faptul ca cele mai raționale sunt șabloanele rigide.
Greșeli condiționate de dislocarea șabloanelor de ocluzie de pe câmpul protetic
Aceste greșeli survin în urma presiunilor neuniforme asupra bordurilor de ocluzie în momentul contactării
bordurilor de ocluzie și fixării relațiilor intermaxilare centrice.
Clinic aceasta greșeală se depistează la proba machetelor efectuând proba spatului care se manifestă prin apariția
spațiului liber între arcadele dentare la lipirea bazei de ceara a machetei de câmpul protetic.
Corectarea:
Se efectuează prin aplicarea unei bandelete de ceara în spațiul dintre arcadele dentare și fixarea relațiilor
intermaxilare centrice. Pe parcurs are loc montarea dinților pe macheta supusă deplasării respectiv a dinților
antagoniști.

4. Clinic:

Proba machetei protezei și stabilirea în relație centrică.

La această etapă se verifică:
- Prezența efectul de succesiune și de adeziune;
- Dacă dinții au fost montați corect;
- Dacă s-a determinat corect relațiile intermaxilare;
- Dacă culoarea și forma dinților sunt satisfăcătoare;
- Proba fonației;
- Proba spatulei.

Proba spatulei este pozitivă atunci când clinic care se manifestă prin apariția unui spațiului liber între arcadele
dentare la lipirea bazei de ceara a machetei de câmpul protetic.
Corectarea:
Se efectuează prin aplicarea unei bandelete de ceara în spațiul dintre arcadele dentare și fixarea relațiilor
intermaxilare centrice. Pe parcurs are loc montarea dinților pe macheta supusă deplasării respectiv a dinților
antagoniști.

Prin fonației se verifică dacă dinții frontali au fost corect montați.

La această etapă se verifică dacă au apărut semne care indică determinarea incorectă a relațiilor intermaxilare, și
anume:
Semnele la majorarea DVO:
 Fața pacientului capătă o expresie de uimire;
 Plicele nazolabiale și mentonieră sunt netezite;
 În timpul vorbirii se aud lovituri de dinți;
 Spațiul de inocluzie va fi mic sau complet absent la poziția de postură a mandibulei.

Corectarea se face prin 2 metode:

1. Daca dinții în arcada dentară superioară se află în poziție satisfăcătoare fața de poziția buzei superioare și
planul protetic, micșorarea DVO se efectuează din contul arcadei dentare inferiore. În acest scop sunt
înlăturați toți dinții artificiali, apoi pe șablonul de ceara inferior se confecționează o bordura nouă și se
determină a 2-a oară DVO și relațiile intermaxilare centrice. După aceasta unul din metode se înlătură, prin
dezbaterea din ocluzor sau articulator, se suprapun în poziția nouă și după fixare se realizează montarea
dinților arcadei inferioare.
2. Dacă montarea dinților superiori a fost efectuată incorect, atunci dinții artificiali sunt înlăturați de pe ambele
machete, se confecționează noi șabloane cu borduri de ocluzie și se repetă din nou etapa precedentă în
întregime, apoi se confecționează arcadele dentare
Semnele la micșorarea DVO:
 Se manifestă printr-o expresie a feței caracteristică pentru edentatul total.
Corectarea:
Se determină din contul cărei machete este micșorata dimensiunea verticală.
1. Dacă dinții superiori prezintă o montare corectă. Atunci se corectează prin 2 metode:
a. Pe arcada dentară inferioară se aplică o bandeletă de ceară ramolită și se determină din nou DVO.
b. Prevede înlăturarea dinților de pe arcada dentară inferioară și confecționarea unei borduri de ocluzie noi.
Apoi unul din modele se înlătură din ocluzor și se suprapune în poziție nouă.
2. Dacă micșorarea DVO este din contul arcadei dentare superioare, atunci este necesar de repetat din nou
etapa determinări relațiilor intermaxilare.

Semne la deplasarea anterioară a mandibulei:

 Contact vor avea numai dinții laterali iar în zona frontală între incisivi vom avea inocluzie caracteristică
pentru prognatie;
 Are loc mărirea DVO din cauza contactului intercuspidian din zonele dinților laterali.
Corectarea:
Constă în redeterminarea relațiilor intermaxilare centrice cu o bordură nouă de ocluzie în zonele laterale ale
machetei inferioare, iar dinții frontali vor servi ca punct de orientare la instalarea poziției corecte a mandibulei.

Semne la deplasarea posterioară a mandibulei:

 La proba machetei se va depista un raport al arcadelor dentare caracteristice pentru progenie în zona
frontală și un contact cuspidian în zonele laterale;
 Are loc mărirea DVO.
Corectarea:
Se efectuează prin înlăturarea dinților laterali de pe macheta inferioară, confecționarea unei borduri de ocluzie
noi în aceste zone și determinarea relațiilor intermaxilare centrice.

Semne la fixarea unei ocluzii laterale (dreapta-stânga):

 Dereglările de ocluzie se manifestă prin contact incorect al cupizilor dinților laterali;
  Mărirea DVO;
 Necoinciderea liniei medii a arcadelor dentare;
 Formarea spațiului de inocluzie între dinții laterali în partea deplasării.
Corectarea:
Se efectuează prin înlăturarea dinților de pe macheta inferioară, confecționându-se o noua bordură de ocluzie și
determinându-se relațiile intermaxilare centrice corecte.

După verificarea a tuturor particularităților se va transmite macheta în laborator pentru schimbul cerei în acrilat
și prelucrarea mecanică a protezei.

5. Clinic:

Se va efectua adaptarea preliminară a protezei în cavitatea bucală, înlăturarea marginilor și descărcarea

frenurilor.
În final se va efectua adaptarea definitivă a protezei.