S e x u a l it ate și rel ig ie

C o o r d o n a t o r i :

Florin Buhuceanu,
Raluca Iustina Ionescu,

Mihaela Ajder
Sexualitate și religie
Tensiuni și controverse
în România și Republica Moldova
CARTIER
Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău, MD2012.
Tel./fax: 022 20 34 91, tel.: 022 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, Bucureşti.
Tel/fax: 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md
cartier.md

Cărţile Cartier pot fi procurate online pe shop.cartier.md

şi în toate librăriile bune din România şi Republica Moldova.
Cartier eBooks pot fi procurate pe iBooks, Barnes & Noble şi cartier.md

LIBRĂRIILE CARTIER
Librăria din Centru, bd. Ştefan cel Mare, nr. 126, Chişinău.
Tel./fax: 022 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.md
Librăria din Hol, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău.
Tel.: 022 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md
Librăria online, shop.cartier.md.
Tel.: 068 555 579. E-mail: vanzari@cartier.md

Comenzi CARTEA PRIN POŞTĂ

CODEX 2000, Str. Toamnei, nr. 24, sectorul 2, 020712 Bucureşti, România.
Tel./fax: (021) 210.80.51. E-mail: romania@cartier.md
Taxele poştale sunt suportate de editură.
Plata se face prin ramburs, la primirea coletului.

Colecția Cartier istoric este coordonată de Virgil Pâslariuc

Editor: Gheorghe Erizanu
Lector: Dorin Onofrei
Coperta: Vitalie Coroban
Design/tehnoredactare: Marina Darii
Prepress: Editura Cartier
Tipărită la

Florin Buhuceanu, Raluca Iustina Ionescu, Mihaela Ajder

SEXUALITATE ȘI RELIGIE
Ediția I, iunie 2019

© 2019, Editura Cartier pentru prezenta ediție. Toate drepturile rezervate.

Cărțile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

 Cuprins

Florin Buhuceanu
Fundamentalism, gender și orientare sexuală. O scurtă
introducere ........................................................................................7
Trăsături ale fundamentalismului de uz local ............................... 10
Unde aflăm rădăcinile fundamentalismului? ................................ 13
Cum e cu genul? .................................................................................. 19
Discriminarea ca virtute ................................................................... 29
Este referendumul despre familie? .................................................. 38
Post referendum .................................................................................. 43

Raluca Iustina Ionescu

Stigmatul în discursul public despre avort .................................47
Stigmatul în legătură cu avortul ...................................................... 48
Grupul organizaţiilor antiavort din România – expresie
a fundamentalismului religios ......................................................... 53
Discursul public despre avort – analiză de texte ........................... 71
Etichetarea ........................................................................................... 72
Stereotipuri .......................................................................................... 79
Separarea femeilor .............................................................................. 84
Pierderea statutului şi discriminarea .............................................. 86
Concluzii .............................................................................................. 89

Mihaela Ajder
Ne-am putea întoarce în viitor? ...................................................91
Grupuri ale societății civile iliberale din Republica Moldova .... 93
Grupurile de extremă dreaptă .......................................................... 94
 Grupuri de presiune conservatoare ................................................. 95
Biserica Ortodoxă din Republica Moldova .................................. 100
Intoleranță religioasă față de alte culte ......................................... 100
Opoziția față de Legea împotriva discriminării .......................... 102
Curricula școlară influențată de Biserică ..................................... 103
Organisme și persoane active în cadrul agendei iliberale
a Bisericii ........................................................................................... 104
Concluzii ............................................................................................ 105

6
 Florin Buhuceanu
Florin Buhuceanu este activist de drepturile omului. S-a năs-
cut în anul 1971, a studiat teologia și istoria la Universitatea
București și a elaborat rapoarte și studii în domeniul nedis-
criminării, drepturilor LGBT și libertății de religie, precum
„Traditional values, religion & LGBT rights” (2014). Este auto-
rul volumului „Homoistorii”, a cărui ediție a II-a a fost publi-
cată în anul 2016 de Editura Maiko, și a colaborat la alcătuirea
volumului colectiv „Iubirea din oglindă” publicat în anul 2017
de Editura Humanitas. O primă variantă a acestui studiu a
apărut la Editura Maiko în anul 2018 cu titlul „Fundamenta-
lism, gender și orientare sexuală. O scurtă introducere”.

Fundamentalism,
gender și orientare sexuală.
O scurtă introducere
Pentru prea multă vreme, puterea de mobilizare a reli-
giei, folosită în favoarea unei agende politice sau a alteia,
nu a fost luată cu adevărat în serios în rândul elitei liberale.
Dimpotrivă, s-a încercat o normalizare a diferenței prin re-
cursul la trivializare, desconsiderare ori negare a capacității
mișcărilor de tip fundamentalist de a inspira și propu-
ne narațiuni publice, politici și legi specifice mai degrabă
unor regimuri polițienești ori autoritare. Iluzia că aveam
o înțelegere comună a ceea ce înseamnă cetățenie, familie,
religie, drepturi și libertăți, ritualuri civice începe să se risi-
pească. Încrederea că aceste mișcări sunt un simplu implant
occidental, fără putere de contagiune asupra mediului local,
merită pusă în discuție.
Azi nu mai suntem în situația de a lua confortabil distanță
față de cei care nu împărtășesc cu noi același set de valori li-

7
beral-democratice. Este evident că lumea din jurul nostru s-a
schimbat și că agenda drepturilor omului și-a pierdut, într-o
oarecare măsură, puterea de convingere. Mai mult, ea riscă
să fie confiscată și deturnată. Atacurile frecvente pe care le
înregistrăm astăzi împotriva drepturilor persoanelor LGBT
ori a drepturilor sexuale și reproductive, în numele dreptu-
rilor majorității, nu sunt întâmplătoare ori arbitrare. Ele fac
parte dintr-o agendă îndelung pregătită, dispunând de tactici
pe termen mediu și lung. Atacul asupra acestor drepturi re-
prezintă doar un punct de plecare, însă nu e nicidecum un
capăt de linie.
Cu sprijinul generos oferit de fundamentaliștii americani
și de Rusia lui Putin, s-a inițiat deja procesul de destructu-
rare a întregii arhitecturi pe care se sprijină valorile liberale.
Întreg sistemul de protecție a drepturilor omului este regân-
dit și redefinit în numele libertății religioase, fiind asociat cu
secularismul agresiv. Setul de valori atribuite Vestului liberal
este recuperat, adaptat și refolosit cu succes, însă într-un scop
contrar menirii sale, în România și în alte țări din estul și
din centrul Europei, mizându-se pe acele valori la care publi-
cul general reacționează, precum cele naționale, tradiționale
și ale familiei. Nu Vestul liberal e propriu-zis ținta de atac
a acestor grupări, ci cei considerați a fi agenții acestuia și
activitățile lor la nivel local ce apără standardele și valorile
democrației europene. Adevărata miză, la scară macro, e re-
definirea caracterului și menirii statului în România.
Descinderea pe scena publică a Coaliției pentru Familie
și campania acesteia de modificare a Constituției Români-
ei nu s-a produs din senin ori într-un vacuum. O parte din
organizațiile care o compun dispun deja de experiență în
mobilizarea publică pentru conservarea cu succes a legislației

8
antihomosexualitate (art. 200 CP) până la finele anului 2001
și prin inițiative legislative repetate antiavort (ultima având
loc în anul 2012). O încercare similară de modificare a
Constituției pe mâna Alianței Familiilor din România a fost
demarată în anul 2006: deși se reușise colectarea a 650 000 de
semnături din întreaga țară, nu a existat dispersia teritorială
a acestora la care obliga legea. În întreaga regiune, apelul fer-
vent la religie, valori și tradiții naționale este parte din agen-
da iliberalismului1 în plină expansiune.
Nu e nouă nici tendința acestor organizații de a și-l apro-
pria pe Dumnezeu și a-l „confisca” pentru susținerea unor
cauze politice și sociale cu o țintă pragmatică. Revenirea la
treimea profană Biserică – Stat – Națiune nu se face exclusiv
în numele unui trecut simbolic ce ar trebui adus în plin pre-
zent. Departe de a sta cu privirea sucită către un trecut mo-
numentalizat și în egală măsură iluzoriu, membrii Coaliției
pentru Familie experimentează noi forme de organizare,
mobilizare și comunicare ce au potenţial de atracție pentru
grupuri de populație cât mai diverse și mai largi. Succesul
acestor noi strategii și tactici, care nu rămân cantonate ex-
clusiv într-un perimetru religios clar demarcat, este într-o
importantă măsură dependent de implicarea și susținerea
cultelor religioase, ale Bisericii Ortodoxe în primul rând.

În iulie 2014, în ceea ce a devenit cunoscut ca discursul „democrației

1

iliberale”, ținut la Băile Tușnad de prim-ministrul ungar Viktor Orbán,

acesta a echivalat valorile liberale cu violența, corupția și sexul și a su-
gerat că viitorul nu aparține democrațiilor vestice de tip liberal.

9
 Trăsături ale fundamentalismului
de uz local
Nu e rolul acestei publicații să vină cu o definiție a fun-
damentalismului în varianta sa românească ori regională. E
important, mai degrabă, să schițăm caracteristicile acestor
grupări și organizații de tip fundamentalist, al căror militan-
tism dispune de ingrediente comune ce ar putea fi bine cu-
noscute și analizate de apărătorii drepturilor omului. Teama
eroziunii ori chiar a pierderii identității etnice sau religioase,
într-un context de continuă schimbare și globalizare este cea
mai puternică legătură ce unește grupuri și organizații care,
tradițional, nu coabitează lesnicios unele cu celelalte (creștini
– evrei – musulmani, ortodocși – neoprotestanți etc.). Aceas-
tă teamă este deopotrivă reală și indusă, acționând ca meca-
nism defensiv în raport cu o modernitate liberală ce părea de
nestăvilit, și, în termeni practici, conduce la o suprareacție
ce poartă germenii radicalismului integrist. Această teamă,
amplificată la proporțiile considerabile ale unui adevărat
pericol identitar, nu poate fi disociată de „bizantinismul” și
naționalismul care au răpus România democratică pe durata
celor două episoade totalitare și care au marcat pe mai de-
parte perioada primelor două decenii posttotalitare: ambele
sunt elemente determinante pentru modul în care BOR și
diferite grupări religioase s-au raportat la stat și la societate.
Dacă „fundamentele” la care se raportează diferite grupări
fundamentaliste pot varia, există o tipologie comună a perico-
lului care le unește dincolo de posibilele diferențe. Între cele
două războaie mondiale, pericolul l-a reprezentat evreul dizol-
vant de tradiții naționale și valori creștine, în perioada comu-
nistă, acesta a fost „omul vechi” al cosmopolitismului apatrid
de tip burghez-occidental, astăzi este „sexo-marxismul” coru-

10
pător de moravuri și adversar al „familiei tradiționale”, repre-
zentat de cei care fac parte din comunitatea LGBT (lesbiene,
gay, bisexuali și persoane transgender). Această versatilitate a
definirii dușmanului, ca să nu-i spunem fluiditate de-a drep-
tul, este o caracteristică constantă a acestor grupări ultragiate
de un Vest corupător al tradițiilor și specificului neamului.
Evreul, homosexualul, „transgenderul”, Uniunea Europeană
sunt țintă a atacului legitimat și travestit într-un act defensiv:
Biserica națională, familia tradițională și sufletul românesc
trebuie protejate de „presiunile internaționale” care vor să in-
staureze „omul nou”, fără Dumnezeu și fără identitate.
Nici nu e din cale afară de dificil să organizezi o întreagă
agendă de negare a ceea ce e deja perceput în societate ca
străin ori neobișnuit, precum orientarea sexuală sau genul.
La finele anilor ’90, confruntate cu posibilitatea dezincri-
minării homosexualității, diferite organizații ortodoxe din
România gândeau o posibilă strategie de instigare la un re-
ferendum național pentru menținerea în viață a legislației
antigay: ar fi reușit cu siguranță un asemenea rezultat, în
absența unei intense și constante presiuni internaționale.
Stenograma ședinței Camerei Deputaților din 25 iunie 1998
captează fidel stupefacția și nervozitatea parlamentarilor în
raport cu aceste „ingerințe externe”. Drepturile omului? A se
scuti! Deputații vorbeau de o adevărată „hărțuire textuală”
la care sunt dumnealor supuși pentru eliminarea articolului
200 din Codul Penal ce incrimina homosexualitatea, se alar-
mau vădit de ceea ce percepeau a fi oficializare și extindere a
„flagelului”, pentru a nu se ajunge la o adevărată bulversare
națională, perorau despre nevoia de a continua lupta pentru
tradiția noastră milenară, despre Vestul care există „în mare
parte din cauză că aici, la răscruce de drumuri, a fost, este şi
va fi România”. Legea o avem de la Dumnezeu, din Biblie,

11
iar tradițiile religioase ale poporului român trebuie transfe-
rate în norme și reglementări juridice aplicabile tuturor, cu
ștergerea diferențelor dintre viață publică și viață privată.2
Regăsim în aceste furtunoase dezbateri parlamentare,
aflate sub presiunea publică a Bisericii Ortodoxe și a unor
organizații cu agendă fundamentalistă precum ASCOR sau
Pro Vita, câteva din trăsăturile de bază ale fundamentalis-
mului, sumarizate de fostul secretar general al Consiliului
Mondial al Bisericilor, Konrad Raiser, pe baza cercetărilor
făcute încă din anii ‘70 de Heinrich Schäfer3: credința în va-
lorile religioase ca valori societale absolute, așezarea societății
sub dominația convingerilor de natură religioasă (exercitată
adesea de o Biserică majoritară), cu controlul inerent al vieții
private și al celei publice. Analizând revitalizarea naţionalis-
mului religios, resuscitat de Biserica Ortodoxă în prelungirea
perioadei legionare, istoricul Olivier Gillet atrăgea atenţia asu-
pra influenței toxice pe care aceasta o poate exercita în strate-
gia-i publică de „renaștere morală”: „În climatul de prăbușire
ideologică din România zilelor noastre, Biserica Ortodoxă,
majoritară, se bucură de o autoritate morală care îi conferă
impunitate, chiar dacă îi sunt cunoscute compromisurile ei
cu comunismul. Pericolul pe care îl reprezintă Biserica Or-
todoxă este acela de a constitui unica referință morală într-
un climat de criză ideologică. Prin strânsele sale legături cu
naționalismul, Biserica Ortodoxă poate juca un rol deloc ne-
glijabil. (…) Ea poate nu numai să favorizeze o încrâncenare

2
Florin Buhuceanu, Homoistorii. Ieșirea din invizibilitate, Editura Maiko,
ediția a II-a, București, 2016, pp. 104-105.
3
Konrad Raiser, Religion, Power, Politics, World Council of Churches
Publications, Geneva, 2013, p. 103.

12
naționalistă, ci poate fi chiar o școală a intoleranței, ce nu poa-
te admite un pluralism democratic «impus» de străinătate”.4
Astăzi devine evident că nu mai putem vorbi despre de-
mersurile de tip fundamentalist ca despre un simplu reflex
cultural de penalizare a „străinului” din societatea româneas-
că ori o respingere brambura a „Vestoxifierii”. Putem vorbi
deja de o mișcare fundamentalistă multistratificată, aflată sub
protectoratul Bisericii Ortodoxe Române, Ruse sau al celei din
Republica Moldova și cu sprijin strategic și financiar din par-
tea bisericilor neoprotestante, cu o certă capacitate de seducție
publică și cu o agendă uneori radicală de rescriere a drepturi-
lor și libertăților pe care le-am considerat definitiv câștigate și
apărate prin simpla accedere în structurile politice europene.
Progresul neobosit al drepturilor omului la nivelul Consiliului
Europei ori în Uniunea Europeană s-a dovedit a fi o naivitate
de bună credință, care ne va costa pe toți și pe fiecare dintre
noi dacă nu vom înțelege care sunt cauzele care au dus la proli-
ferarea inițiativelor iliberale susținute de fundamentaliștii din
regiune și unde și cum ar trebui să ne reinventăm pe noi înșine
pentru a apăra valorile care ne definesc.

Unde aflăm rădăcinile fundamentalismului?

Unul dintre cei mai importanți savanți evrei și gânditori
contemporani, rabinul Jonathan Sacks, definește simplu și
concis fundamentalismul ca „încercare de a impune un sin-
gur adevăr într-o lume plurală”5. Este dur conservator și se
concentrează pe un trecut mitologizat, reinventat și politizat

4
Olivier Gillet, Religie și naționalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române
sub regimul comunist, Editura Compania, București, 2001, pp. 238-239.
5
Rabinul Jonathan Sacks despre fundamentalism, http://www.youtube.
com/watch?v=tC_HZdg2qNM.

13
în interiorul protestantismului american de început de se-
col XX, folosind posibilitățile de comunicare și mobilizare
ale secolului al XXI-lea. Această definiție poate conduce la
concluzia că vorbim despre o forță coerentă, monolitică, care
duce războaie sfinte sub o coordonare centrală. Cercetătoarea
religioasă Karen Armstrong demonstrează că nu este cazul:
„Fiecare «fundamentalism» dispune de propria sa lege
și are propria sa dinamică. Totuşi toate fundamentalismele
urmează un anumit tipar. Ele sunt angajate într-un con-
flict cu dușmani ale căror politici și credințe seculariste par
a fi inamice religiei în sine. Fundamentaliștii nu consideră
că această bătălie este o luptă politică convențională (…).
Ei se tem de anihilare și încearcă să-și fortifice identitatea
lor confiscată prin recuperarea selectivă a anumitor doctri-
ne și practici ale trecutului. Pentru a evita contaminarea,
ei se retrag de multe ori din societatea principală pentru a
crea o contracultură; totuși fundamentaliștii nu sunt niște
visători nepractici. Ei au absorbit raționalismul pragmatic
al modernității și, sub îndrumarea liderilor lor charisma-
tici, redefinesc aceste «fundamente» pentru a crea o ideolo-
gie care să le ofere credincioșilor un plan de acțiune”6.
În monumentala lor cercetare dedicată fundamentalis-
mului, Marty și Appleby subliniază că acest fenomen nu este
o simplă prelungire în prezent a tradiționalismului. Este un
fenomen al modernității urbane, orientat militant împotriva
modernității, în numele unei agende de sorginte religioasă7
ce încearcă captarea divinității și a modernității în proprii

6
Karen Armstrong, The Battle for God. A History of Fundamentalism,
Ballantine Books, New York, 2001, XII-XIII.
7
Martin E. Marty, R. Scott Appleby. Fundamentalisms Observed (The
Fundamentalism Project), Univ. of Chicago Press, 1994, IX.

14
termeni, și cu o clară capacitate de a convinge clasa de mij-
loc sau tinerele generații. Noi forme de organizare sunt ex-
perimentate (precum diferitele organizații profesionale, de
tineri ori de părinți care se regăsesc în platforme ample de
acțiune comună), noi retorici sunt practicate (precum ideo-
logia de gen, care are avantajul înghesuirii în aceeași cate-
gorie a antifeminismului, antiegalitarismului, orientării se-
xuale și identității de gen). Una dintre victoriile de etapă ale
fundamentalismului are de-a face cu instalarea victimizării:
creștinismul și valorile sale se află în pericol, libertatea religi-
oasă este atacată în numele nediscriminării și al drepturilor
omului, ne paște inevitabil ștergerea diferențelor dintre băr-
bat și femeie, societatea se află sub opresiunea generalizată
a corectitudinii politice și a miliției gândirii, copiii sunt în
pericol în școlile publice din România prin expunerea la ho-
mosexualitate și transsexualitate, respectiv educație sexuală.
Libertatea religioasă este portretizată ca absolută, pre-
cedând celelalte drepturi fundamentale și situându-se pe o
poziție de superioritate în raport cu acestea. Folosită pentru a
inspira și a genera referințe politice comune, angajament pu-
blic și emoții colective, este adesea contopită cu valori mora-
le, tradiționale ori familiale, care ajung să se susțină reciproc.
Acest drept fundamental este deconstruit și reconstruit ca
unul din principalele instrumente în apărarea și promovarea
valorilor tradiționale, înțelese ca valori universale și/sau va-
lori europene. Mesajul pe care îl transmit la unison Biserica
Ortodoxă, grupările fundamentaliste de tip Coaliția pentru
Familie sau cele extremiste de tip Noua Dreaptă este unul
percutant și inteligibil pentru largi categorii de populație,
prin monopolizarea tradițiilor și valorilor morale, familiale
și religioase: fără prezervarea și apărarea acestora, colapsul
societății noastre este iminent.

15
 Identitatea creștină e în pericol și trebuie, nu mai puțin,
apărată de tot ceea ce poate însemna modernitate europea-
nă, nediscriminare, drepturile omului. În termenii folosiți în
Pastorala de Crăciun a anului 2010 de mitropolitul ortodox
Bartolomeu Anania, supranumit Leul Ardealului, odată ce li-
bertatea creștină îți e amenințată, trebuie să te aperi: „În faţa
abuzului, toleranţa încetează. Unii spun că aceasta s-ar numi
fundamentalism; e un termen care nu are ce căuta în profilul
Bisericii Ortodoxe şi al poporului român. Dar dacă, de dra-
gul demonstraţiei, l-am adopta, ne vom aminti că Domnul
Hristos însuşi a fost primul mare fundamentalist (sic)”. Al-
tfel, riscăm să ne pierdem specificul naţional şi cel identitar-
religios, prin intrarea în Europa urmând a ni se cere ultima-
tiv să acceptăm „homosexualitatea, viciul, avortul, desfrâul,
sexualitatea, pornografia, adică tot ceea ce poate fi mai rău în
viaţa unei societăţi, nişte rele pe care noi ca popor, în frunte
cu biserica şi, din fericire, în frunte cu tineretul nostru creş-
tin-ortodox, le respingem cu toată fermitatea (…)”.8
Pentru evitarea colapsului, statul însuși trebuie apărat
de toate aceste rele în calitatea-i de garant al identității re-
ligioase și al tradițiilor aferente. Ministrul rus de externe
Lavrov este categoric: împotriva celor care militează în fa-
voarea permisivității morale și a hedonismului, pot fi și tre-
buie luate măsuri forte de restrângere a drepturilor omului.9
Președintele Dodon al Republicii Moldova nici nu încearcă
să justifice de ce refuză a se considera președintele tuturor
cetățenilor republicii – asta ar dăuna cert valorilor creștin-
ortodoxe pe care s-ar sprijini întregul eșafodaj statal:

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/146/art02-stan_turcescu.html#_ftn13.
8

http://www.euroforumlgbtchristians.eu/images/pdf/Traditional-va-
9

lues-religion-and-LGBT-rights-in-Eastern-%20Europe-ECPI.pdf.

16
 „Sunt patru lucruri principiale care, pentru mine, nu
pot fi negociate și discutate: 1) Aceasta ține de statalitatea
Republicii Moldova (…); 2) Eu sunt adeptul neutralității
(…); 3) Eu sunt adept al valorilor noastre creștine, eu con-
sider că credința noastră ortodoxă stă la baza statalității
Republicii Moldova. Da, sunt și alte culte religioase, noi
trebuie să-i respectăm absolut pe toți, dar 98 la sută sunt
creștini ortodocși, și lucrul acesta… eu sunt categoric împo-
trivă dacă va încerca cineva să spună: uite, haideți să înre-
gistrăm minoritățile sexuale și așa mai departe. De aceea,
cei care sunt pentru lichidarea bisericii, cei care sunt pen-
tru înregistrarea minorităților sexuale, mă scuzați, dar eu
nu voi fi reprezentantul Dvs. și nu pot fi președintele Dvs.”.10
Pentru sociologul Vitalie Sprînceană din Republica Mol-
dova, acest fenomen în curs de expansiune în spațiul estului
Europei este unul important, care ar trebui cercetat și din
această perspectivă a unei consistente istorii locale. Portretul
puțin flatant ori dezumanizant făcut Occidentului dispune,
într-adevăr, de o întreagă tradiție în regiune, în care ideolo-
gia s-a putut uni cu fervoarea militant-religioasă:
„În mod evident, conservatorismul religios din Europa
de Est nu este un fenomen exclusiv de import: regiunea are
o bogată istorie de mișcări reacționare, multe din ele cu
rădăcini religioase. (…)
Orice discuție despre mișcările conservatoare religi-
oase rusești trebuie să țină cont de o situație paradoxa-
lă: în Federația Rusă, platforma conservatoare religi-
oasă (credință, familie heterosexuală, stat puternic) e
împărtășită în mod curent de aproape toată lumea: stat

Emisiune din 20 iunie 2017 a postului Accent TV, disponibilă la http://

10

www.youtube.com/watch?v=CAti3seLFz0&t=3618s.

17
 (care a demarat mai multe inițiative patriotice: de la rescri-
erea istoriei la pedepsirea celor care lezează sentimentele
religioase ale credincioșilor – atît fetele de la Pussy Riot,
cît și internautul care căuta pokemoni într-o biserică), Pa-
triarhia Moscovei (Biserica Ortodoxă Rusă), dar și o mare
parte a societății. Mai mult, comunitățile LGBT sînt per-
manent demonizate și persecutate. S-ar părea că nu există
nici un motiv care ar explica zelul BOR de a promova «fa-
milia tradițională», homofobia și celelalte concepte ideolo-
gice reciclate de la colegii catolici sau protestanți.
Explicația ține de politică: activiștii conservatori
religioși din Rusia nu luptă contra unei părți din socie-
tatea internă (așa cum o fac colegii catolici și protestanți
din SUA și Europa), ci construiesc o nouă luptă, una a
civilizațiilor, una în care Rusia, ca protectoare a valorilor
tradiționale, se opune Vestului decadent.
Observatorii numesc acest fenomen occidentalism.
E un procedeu de imaginar și discurs politic prin care
autoritățile rusești (politicieni, intelectuali, figuri media,
clerici etc.) inventează un fel de Occident (asupra căruia
proiectează ulterior fantasmele sale negative), apoi, într-
un proces dialectic, inventează o Rusie «morală» care se
opune ferm acestui Occident negativ inventat”11.
Cu aceeași definiție a occidentalismului operează, în
bună măsură, istoricul și eseistul anglo-olandez Ian Buruma,
atrăgând atenția asupra consecințelor pe care acest întreg set
de prejudecăți le poate antrena atunci când este activat și
primește sprijin public:

http://www.platzforma.md/arhive/38512.
11

18
 „A reduce o întreagă societate sau civilizație la nivelul
de masă al unor paraziți fără suflet, decadenți, lacomi de
bani, fără rădăcini, fără credință și fără sentimente este o
formă de distrugere intelectuală. Din nou, dacă ar fi doar
o chestiune de antipatie sau idei preconcepute, problema
n-ar prezenta prea mult interes. Prejudecățile sunt par-
te integrantă a condiției umane. Dar când capătă forță
revoluționară, ideea că ceilalți sunt subumani duce la dis-
trugerea de vieți omenești”12.

Cum e cu genul?
Într-o țară ca România în care homofobia se vinde bine,
iar studiile de gen nu depășesc granițele universităților de eli-
tă, există puține posibilități de inculturare a conceptului de
gender. Genul nu are o traducere adecvată, este redus sistema-
tic la sex, cu toate acestea a devenit o referință amenințător-
negativă în discursul și practica mișcărilor fundamentaliste
și ale organizațiilor media afiliate acestora. Conceptul de gen
a fost dislocat din mediul său academic, combinat în mod
deliberat cu homosexualitatea, avortul, permisivitatea se-
xuală și „născut din nou” ca amenințare a relațiilor de gen
„tradiționale” și „naturale”, a heterosexualității și familiei.
Așa-numita „ideologie de gen” are menirea de a simplifica și
distorsiona genul, transformându-l într-o armă letală la adre-
sa masculinității și feminității, a rolurilor asociate cu aces-
tea și a familiei de tip tradițional, conducând la instaurarea
unui nou tip de totalitarism în care „minoritățile” vor dicta
„majorității”, iar femeile vor deveni bărbați (și viceversa).

Ian Buruma, Avishai Margalit, Occidentalismul. Războiul împotriva

12

Occidentului. O scurtă istorie a urii față de Vest, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2016, p. 20.

19
 Nici măcar „egalitatea de gen” nu ar fi ceea ce se știe că
este, o reglementare a egalității dintre bărbați și femei, ci
ar reprezenta posibilitatea de a te „plimba” între genuri și
a experimenta jucăuș un rol de gen sau un altul13, cu grave
consecințe pentru umanitate: „Suntem puși în fata unei în-
cercări de schimbare a fiinţei omului. Fiecare persoană – fe-
meie sau bărbat, fetiță sau băiețel – nu mai trebuie să fie ceea
ce credem noi că este, ci ceea ce el însuși vrea/alege să fie în
orice moment”14. Conceptul de gender a evadat, după cum se
vede, din spațiul academic și bântuie obsesiv lumea în cău-
tare de victime, mai ales minori. Nimic nu va mai fi cum era
odată, când țăranul „era țăran, bărbatul era bărbat, femeia
era femeie, copilul era copil, boierul era boier, românul era
român”. Astăzi, nici românul, nici bărbatul nu mai sunt ce
erau odată, din cauza feminismului, homosexualității, mass-
mediei corupte și ocultei occidentale în general.
Necazul este că, sub presiunea ideilor feministe, se în-
tâmplă astăzi că femeia se căsătorește cu un bărbat puter-
nic și deștept, întotdeauna mai deștept ca ea, pentru că în-
totdeauna așa caută ea un bărbat mai puternic, după care
uită lucrul acesta și vrea să-l domine și să-l stăpânească.
Dacă domină și-l stăpânește, e dramatic, e total nefericit.
Dacă nu reușește, mai are o șansă, însă oricum presiunea
ideologică o convinge de faptul că trebuie să se impună.

13
Alianța Familiilor din România: „Genul nu mai rămâne nimic altceva
decât o identitate voluntară, ca un costum pe care cineva îl îmbracă sau
îl dezbracă. Distrugerea rolurilor diferite ale celor două genuri a fost
o premisă necesară pentru distrugerea genului în sine”. Comunicat al
Alianței preluat pe http://razvan-codrescu.blogspot.com/2015/07/de-
con structia-familiei-traditionale.html.
14
http://stiripentruviata.ro/ana-corina-sacrieru-daca-ne-pasa-de-copiii-
nost ri-sa-definim-la-referendum-ce-considera-societatea-romaneas-
ca-ca-roluri -de-gen-adecvate/.

20
 (…) Așa este din fire, că bărbatul își dorește o femeie sfi-
oasă și care să asculte, și care să intre într-o relație de sfat,
nu o femeie dominatoare, iar femeia caută un bărbat care
să aibă o autoritate (…).15
Trebuie, evident, luate măsuri de apărare împotriva aces-
tei amenințări globale, crede milionarul ortodox Konstantin
Malofeev, apropiat al regimului Putin și susținător al fun-
damentalismului rus și est-european în lupta sa împotriva
„noului totalitarism liberal anticreștin al corectitudinii po-
litice, ideologiei de gen, cenzurii mass-media și a dogmei
neomarxiste”16. Altfel, dacă o ținem tot așa și vom continua
să rămânem apropiaţi valorilor Europei occidentale, se va
ajunge inevitabil la ceea ce geopolitologul rus Aleksandr Du-
ghin numea „transhumanitate”, la o lume fără bărbați17.
În absența dominației bărbatului asupra femeii, a hete-
rosexualilor asupra persoanelor de orientare homosexuală,
lumea își va pierde complet reperele și intră într-o nouă zodie
a totalitarismului. Copiii vor fi vânați în școli pentru a pri-
mi educație sexuală, sexualizarea acestora este indiscutabilă,
părinții vor fi privați de posibilitatea de a decide pentru pro-
priii urmași prin scoaterea acestora de sub autoritatea paren-
tală, în timp ce protestul împotriva acestei fatalități odioase
te poate băga direct în închisoare: este sfârșitul civilizației
umane!18 Responsabilă este ideologia de gen, care:

15
http://www.familiaortodoxa.ro/2012/10/24/virgiliu-gheroghe-confe-
rinta-cand-barbatii-nu-mai-sunt-barbati-si-femeile-femei/.
16
http://www.pfaw.org/sites/default/files/globalizing_homophobia_re-
port_ final1.pdf.
17
Alexander Dughin, The Fourth political theory, Arktos, London, 2012,
pp. 191-192.
18
http://ortodox.md/gabriele-kuby-vor-sa-ajunga-la-copiii-vostri-ii-
vor-sexualiza-iar-sexualizarea-copiilor-va-prabusi-civilizatia/.

21
 • „Luptă împotriva bunului-simţ, pentru că tăgăduieşte
diferenţele biologice, psihologice şi sociale dintre bărbat
şi femeie.
• Luptă împotriva femeilor, pentru că face să prevaleze
imaginile masculine ale femeii promovate de feministe
şi devalorizează material şi moral mamele.
• Luptă împotriva bărbatului, pentru că fetele şi femeile
sunt în mod sistematic privilegiate, în vreme ce autorita-
tea şi influenţa bărbaţilor este diminuată prin efemina-
rea bărbatului.
• Luptă împotriva unităţii dintre bărbat şi femeie în cadrul
căsniciei şi a necesarei cooperări dintre ei în slujba viito-
rului.
• Luptă împotriva copilului nenăscut, pentru că declară
avortul un „drept al omului”.
• Luptă împotriva copilului, pentru că distruge familia,
locul de neînlocuit al formării unor personalităţi sănă-
toase şi locul transmiterii culturii şi credinţei.
• Luptă împotriva familiei, pentru că distruge ideologic,
social şi material fundamentele existenţei sale.
• Luptă împotriva idealului ştiinţific de adevăr şi raţiune,
pentru că transformă ştiinţa într-un agent al ideologiei
şi-şi abuzează resursele pentru a impune scopuri care
transformă societatea.
• Luptă împotriva liberei exprimări în mass-media şi şti-
inţă prin suprimarea opiniilor divergente.
• Luptă împotriva democraţiei, pentru că prin puterea sta-
tului binele comun este sacrificat în favoarea intereselor
unei minorităţi.
• Luptă împotriva lui Dumnezeu şi a ordinii creaţiei”19.

http://www.familiaortodoxa.ro/2010/04/22/o-fantoma-bantuie-lu-
19

mea-ideologia-%E2%80%9Egenului%E2%80%9D-ii/.

22
 Biserica ortodoxă, cea rusă în principal, s-a alăturat
denunțătorilor ideologiei de gen, asociind-o cu homosexuali-
tatea, decadența morală și influența corupătoare de moravuri
a Vestului. Patriarhia Moscovei a adoptat în ianuarie 2016 o
rezoluție „Despre problemele familiei, protecția maternității
și a copiilor”, precizând că amenințările la adresa familiei sunt
legate de „ideologii, concepții și abordări false”. „Ideologia de
gen” este menționată explicit ca o forță agresivă care atacă fa-
milia tradițională, definită ca singura formă de familie ce poa-
te fi recunoscută. Chiar și conceptul de „violență în familie” ar
trebui respins, deoarece ar putea fi privit și interpretat ca fiind
opus instituției familiei tradiționale: sub masca acestui tip de
violență s-ar ascunde o ideologie feminist radicală (punctul 1
al rezoluției), prelații ortodocși nu ar trebui să folosească aces-
te concepte periculoase precum gender, violență domestică,
violență în familie (punctul 3). Preotul ortodox Dmitri Smir-
nov, șeful Comisiei Patriarhiei Ortodoxe Ruse pentru proble-
me de familie, protecția maternității și a copilăriei, a prezentat
această inițiativă ca reacție defensivă la încercările Europei de
Vest de intruziune a statului în chestiuni ce țin de viața privată
și de familie. Chiar și în cazul violenței domestice, ar trebui
respinse aceste intruziuni, în caz contrar se va ajunge inevita-
bil la „propaganda antifamilie”20.
Rezultatele acestor opinii normalizate de Biserica Ortodo-
xă Rusă și susținute de majoritatea politicienilor pot conduce
la schimbări legislative. Într-o țară în care violența domesti-
că este endemică, în ianuarie 2017, aproximativ 385 de parla-
mentari ai parlamentului rus au fost de acord să decriminali-
zeze violența domestică care nu cauzează „daune de durată”,

http://www.wheeljournal.com/blog/2016/2/9/lena-zezulin-the-russi-
20

an-orthodox-church-the-law-and-family-violence.

23
cu aprobarea președintelui Putin. Împărtășind aceleași opi-
nii, Biserica Ortodoxă Bulgară a cerut, în ianuarie 2018,
Adunării Naționale de la Sofia să nu ratifice Convenția de
la Istanbul a Consiliului Europei menită să combată violența
împotriva femeilor și violența în familie, căci va conduce la
„decădere morală” și va introduce noi idei și concepte pre-
cum genul, considerate incompatibile cu credința ortodoxă.
În cazul României, prelați ortodocși și reprezentanți ai
diferite organizații cu o agendă fundamentalistă, precum
Pavel Chirilă, au salutat inițiativele creștine din alte țări est-
europene îndreptate împotriva Convenției de la Istanbul și
militează în aceeași direcție, chemând la acțiune prin „scris
și rugăciune”, fără însă a recunoaște scopul fundamental al
acestui instrument juridic, și anume protecţia împotriva vi-
olenţei domestice:
„Dintotdeauna, sexul genetic se stabilește în momen-
tul fecundării și nu pot parteneriatele propagandistice,
nici teoria gender să decidă altfel.
Genetica ființei umane, unică și stabilă în veci, înteme-
iată pe genomul uman (identică la toți oamenii în proporție
de 99,9%), evoluează în mediul biologic și social. Dacă omul
încalcă sau corupe legile acestui leagăn al creației, pedeapsa
nu întârzie, adică apar mutațiile genice – cauzatoare ale
multor suferințe.
Să nu fie!
Sinodul bulgar s-a exprimat în legătură cu Convenția
de la Istanbul:
Chemăm poporul bulgar să-și apere credința pe care
a păstrat-o în mijlocul tuturor încercărilor istorice” (Sau
altfel spus, să-și apere genele în mijlocul universului bio-
logic și social).

24
 Reprezentanții Bisericilor creștine din Republica Slo-
vacă denunță Convenția de la Istanbul și cer guvernului
slovac să nu o ratifice: documentul va consolida agenda
teoriei de gen și va afecta familia naturală.
Ar fi frumos și o mare bucurie duhovnicească dacă
părinții din România – țară care a aderat la Convenția de
la Istanbul – ar reacționa pașnic, în scris și prin rugăciune,
pentru a îndepărta din hotarele acestui popor atacul și agre-
siunea la versetele Creației. Și încă mai mare bucurie am
avea dacă am primi un cuvânt de folos de la Sfânta noastră
Biserică. Dogmatica Ortodoxă vorbește de la sine”21.
„Ideologia de gen” este, așadar, prezentată și tratată în cheia
unui adevărat pericol național, prin subminarea instituției fa-
miliei, argument împrumutat direct din retorica Papei Bene-
dict al XVI-lea. Biserica ortodoxă greacă ucraineană (UGCC)
și Biserica Ortodoxă Ucraineană au folosit exact același tip
de argument (distrugerea familiei) pentru a condamna in-
troducerea măsurilor pentru combaterea discriminării în
Codul muncii în 2016, comparând-o cu un experiment so-
cial ce amintește de sistemele totalitare. Consiliul ucrainean
al bisericilor și organizațiilor religioase a avertizat, mai mult,
că amendamentele la Codul muncii vor fi urmate inevitabil
de restricții privind libertatea de exprimare, cote de angaja-
re pentru homosexuali și legalizarea căsătoriilor homosexu-
ale. Bisericile și organizațiile religioase vor fi astfel sufocate
de-a dreptul, nu vor mai putea să își manifeste dezacordul,

http://www.activenews.ro/stiri-social/Scrisoare-deschisa-Noua-pro-
21

fesori-universitari-in-frunte-cu-parintele-Necula-si-Dr.-Pavel-Chi-
rila-denunta-teoriile-gender-adoptate-de-Romania-prin-Conventia-
de-la-Istanbul-cer-indepartarea-%E2%80%9Eagresiunii-la-versetele-
Creatiei-din-hotarele-acestui-popor-149599.

25
finalmente vor fi obligate să renunțe la elemente importan-
te identitare și dogmatice. Persecuția împotriva creștinilor în
țări majoritar ortodoxe se anunță, așadar, ca iminentă, o nouă
sclavie modernă e pe cale a se naște, în viziunea arhiepiscopu-
lui Sviatoslav Șevciuk (UGCC):
„Astăzi observăm un fenomen foarte interesant și peri-
culos, la nivel global, o nouă ideologie încearcă să distrugă
instituția de familie, amenințând cu o nouă înrobire a po-
porului ucrainean. Acest pericol se numește ideologie de
gen. Aceasta este o altă modalitate de a ucide o viață.”22.
Situându-se împotriva Legii egalității de șanse, percepute
ca antinațională, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica
Moldova se vede ignorat, neputincios și practică atacul fron-
tal ca mijloc de apărare după adoptarea ei de către Parlament
în mai 2012. Amenință public un an mai târziu cu respin-
gerea împărtășaniei ori chiar cu excomunicarea parlamen-
tarilor care au introdus această legislație antidiscriminare
pentru binele spiritual al acestora și al întregii țări:
„Luând prin jurământ datoria de a sta la strajă şi de
a ne opune cu orice preţ răspândirii păcatului, situaţia ne
cere astăzi să alegem între veşnicul Hristos şi vremelnica
guvernare cu toată legislaţia sa anticreştină. Desigur că noi
alegem prima cale. Această raţiune a lucrurilor ne face să ne
declarăm oponenţi şi să ne depărtăm deschis de cei care pri-
gonesc făţiş Biserica lui Hristos şi să apelăm la scopuri strict
terapeutice – la tradiţia canonică a excomunicării lor din
Biserică până la îndreptare. Acest fapt îi va lipsi dintru în-
ceput pe guvernanţi de accesul la Sfânta Taină a Împărtăşa-

http://www.lifesitenews.com/news/ukrainian-archbishop-gender-
22

ideo-logy-threatens-a-new-enslavement-of-our-peo.

26
 niei, ca mai apoi, în dependenţă de pocăinţă, să fie primiţi,
sau respinşi definitiv, de la oricare slujire bisericească”23.
Reacția ortodoxă oficială este nu mai puțin severă în cazul
Rusiei: cei care se află în spatele acestor propuneri legislative
nu sunt doar „agenți străini”, „nepatrioți”, simpli cetățeni,
ci anticreștini activi de-a dreptul. În cel mai bun caz, ei sunt
foști creștini care se „pregătesc pentru primirea solemnă a
Antihristului” – în cuvintele influentului preot rus Dmitri
Smirnov, șeful Comisiei Patriarhiei Ortodoxe Ruse pentru
chestiuni de familie, protecția maternității și a copilăriei.
Pentru a răspunde acestui tip de terorism împotriva Biseri-
cii și familiei, pentru a pune capăt intolerabilului, aceștia nu
pot fi tolerați. Dacă ar fi tolerați, ar ajunge să se căsătorească
între ei: o asemenea perspectivă ar afecta Rusia „ca parte a
civilizației europene”, crede ÎPS Ilarion, mitropolit de Vo-
lokolamsk și președintele Departamentului Sinodal pentru
Relații Externe al Patriarhiei moscovite.24
Nu prea departe de o asemenea viziune moscovit-europea-
nă este purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române,
repudiind toleranța la care îndemna public Președintele Ro-
mâniei în contextul proiectatului referendum constituțional
pentru redefinirea familiei ca slăbiciune și promovând dis-
criminarea ca pe o virtute necesară ce trebuie activată și asu-
mată împotriva răului.25

23
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/mitropolia-moldovei-
chi-sinau-ii-opreste-de-la-impartasanie-pe-politicienii-care-au-votat-
lege-pro-homosexualitate-ips-pimen-felicita-deputatul-alexandru-
baisanu-familia-crestina/.
24
http://ortodox.md/biserica-ortodoxa-rusa-preocupata-de-legalizarea-casato
riei-unisex-si-a-avortului-si-de-ascensiunea-secularismului-in-europa/.
25
http://b1.ro/stiri/eveniment/vasile-banescu-bor-toleranta-valoare-cres-
tina-2 22135.html.

27
 „Toleranța nu este o valoare în sine. Din punct de ve-
dere creștin, toleranța este o slăbiciune pentru că te pune
în situația de a nu pune capăt răului și de a-l păstra lân-
gă tine sub forme mai mult sau mai puțin benigne. Din
punct de vedere creștin, lucrurile stau altfel. Fermitatea
în fața răului e recomandată. Nu în fața persoanei, repet,
persoana niciodată nu e discreditată în creștinism, oricât
de păcătoasă ar fi ea, dar răul pe care îl propagă în spațiul
public, și nu numai, trebuie stopat. Așadar, toleranța nu
este o valoare. (…)
Și ei nu pot vorbi decât despre drepturile omului, bu-
năstare, diversitate, toleranță. Bun, toleranță către ce? Că
scopul vieții mele nu este să fiu tolerant așa, în mod gra-
tuit, mai ales atunci când sunt agresat. Nu am cum! (…)
À propos de discriminare, uneori discriminarea este
absolut necesară și absolut pozitivă, pentru că trebuie să
discriminezi între bine și rău, între prost și deștept, între
leneș și harnic – discriminarea este necesară, iar în plan
moral cu atât mai mult. Nu te joci cu demonul, despre
care Steinhardt spunea că nici măcar nu trebuie să începi
vreo conversație, pentru că ești pierdut. Nu te joci cu răul,
nu-i acorzi niciun pic de toleranță, îl discriminezi pentru
a-l înlătura. Iată, discriminarea este necesară uneori dacă
prin absența ei ar permite inundarea spațiului public cu
lucruri nefirești.”
Noi trebuie să decidem în propria țară! Altfel, riscăm să o
transformăm într-una de ucigași ai copiilor „nenăscuți încă”,
opina la un seminar național dedicat familiei tradiţionale
arhiepiscopul Craiovei și mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu.
Cum decidem viitorul țării, al familiei și copiilor? Facem re-
ferendum!

28
 „Acest demers al fraților noștri este foarte important
și sperăm ca el să aibă un succes deosebit. Sunt convins că
au fost și alții care voiau să semneze pentru declanșarea
acestui referendum. Nu sunt în România doar 3 milioane
de români. Toți trebuie să gândească laolaltă și mă adre-
sez și celor care sunt clerici, superiori și de mijloc: e nece-
sar ca Biserica să fie întru totul implicată în acest demers!
Ca și cum cineva ne-ar dicta ce să facem în casa noas-
tră. În casa noastră noi decidem! Nu sunt cei care sunt la
Bruxelles sau în altă parte, nu trebuie să ne dea principii
de viață, cei care sunt semnul sau inspirația unei patimi,
ci noi suntem aceia care decidem”.26

Discriminarea ca virtute
La finele slujbei de Crăciun a anului 2015, Ioan Selejan,
arhiepiscopul Timișoarei și mitropolitul Banatului, anunța
lansarea unei inițiative cetățenești de revizuire a Constituției
prin modificarea articolului 48 dedicat familiei:
„Este o iniţiativă civică pe care fraţii noştri care iubesc
familia creştină ar dori să le-o prezinte celor care conduc
destinele acestui neam şi să scrie acolo în Constituţie că
familia creştină are la bază codul familiei din Sfânta Scrip-
tură – familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu
– bărbat şi femeie. De aceea, dacă veţi găsi tineri studenţi
care o să vă roage să semnaţi, vă îndemn cu încredere pen-
tru că, dacă nu mă înşel, nu ştiu dacă nu săptămâna tre-
cută, nu ştiu dacă nu Grecia a fost îngenunchiată în sensul
acesta. Suntem un popor cu mult mai mulţi credincioşi şi

http://ortodox.md/ips-irineu-mitropolitul-olteniei-mesaj-clar-pentru-
26

ambasadele-pro-homosexualitate-in-casa-noastra-noi-decidem/.

29
 de aceea să-l rugăm pe Dumnezeu să păzească familia bi-
necuvântată în faţa sfântului altar al neamului nostru.”27.
Toate referințele invocate de mitropolit erau eronate. Fa-
milia este întemeiată în România pe baza căsătoriei în artico-
lul constituțional ce se vrea reformat, căsătoria fiind definită
deja în Codul civil ca fiind uniunea dintre un bărbat și o fe-
meie. Mai mult, atât căsătoria dintre persoane de același gen,
cât și parteneriatul civil încheiat în străinătate sunt explicit
interzise în Codul civil în articolele 258, 259, 277. Invocata
referință biblică la codul familiei nu există, în paginile Scrip-
turii coexistând multiple tipuri de familii: monogamă, poliga-
mă, monoparentală, extinsă etc. Nu mai puțin, legea statului
nu poate fi croită exclusiv pentru uzul „familiilor creștine”.
Exemplul Greciei invocat ca un motiv de reală urgență nu
avea nimic de-a face cu instituția căsătoriei, ci cu modifica-
rea legislației referitoare la parteneriatul civil (aceas-ta exista
de ani buni, fusese rezervată până atunci doar cuplurilor he-
terosexuale, și parlamentul elen deschisese această formă de
recunoaștere juridică și cuplurilor de același sex).
În ianuarie 2016, într-un articol găzduit de cotidianul Ade-
vărul, avertizam asupra a ceea ce înseamnă consecințele aces-
tei inițiative derulate cu sprijinul masiv al Bisericii Ortodoxe
în întreaga țară. Nu prevedeam decât parțial, la acel moment,
valul de atacuri îndreptate împotriva comunității LGBT, poli-
tizarea dezbaterii și divizarea societății între „noi” și „ei”:
„În numele libertăţii religioase, dreptul la viaţă privată şi
de familie ar trebui interzis românilor LGBT în chiar textul
Constituţiei, care garantează accesul egal al tuturor cetăţe-

http://www.mediafax.ro/social/reactia-dura-a-mitropolitului-bana-
27

tului-sa-scrie-in-constitutie-ca-familia-are-la-baza-un-barbat-si-o-
femeie-14934531.

30
 nilor în faţa legii. Căsătoria e interzisă oricum, de ce să nu o
mai facem încă o dată pe banii contribuabilului? Libertatea
religioasă ne e servită ca un drept absolut, căruia trebuie să
i se dea prioritate în raport cu oricare alt drept fundamen-
tal. De ce? Acesta, în viziunea BOR, e dreptul care stă la te-
melia civilizaţiei româneşti actuale şi cel care susţine «valo-
rile familiale» şi cele «tradiţionale». Fără activarea acestor
valori prin iniţiative aşa-zis cetăţeneşti derulate pe mâna
BOR, ne prăbuşim demografic, rata divorţurilor o ia razna,
familia «naturală» e sub atacul bicisnicilor de homosexuali,
tinerimea se duce în cluburi infame precum Colectiv, şi nu
în Casa Domnului. Legiferarea moralităţii prin referendum
e primul pas logic. Familia trebuie ajutată din condei. Ur-
mează descurajarea divorţurilor, restricţionarea accesului
la avort, limitarea accesului la pornografia online, pentru
a cita câteva din priorităţile iniţiatorilor organizaţi în Co-
aliţia pentru Familie cu sprijinul direct şi de masă al BOR.
Despre educaţie pentru sănătate sexuală şi reproductivă a
tinerilor în şcoală nici nu se poate concepe, desigur. Salutăm
însă renunţarea iniţiatorilor la pedeapsa cu moartea pentru
infracţiuni sexuale, un alt deziderat naţional. Ce îmi pare
trist, păgubos (pentru Biserică) şi completamente inaccep-
tabil (pentru întreagă societate) este înrolarea preoţilor şi
dascălilor în entuziaşti adunători de semnături şi petiţii în
incinta bisericilor şi a caselor oamenilor vizitaţi de Bobo-
tează. Aşa folosim libertatea religioasă, cerând restricţiona-
rea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în Constituţia
României pentru o minoritate? Aşa folosim spaţiul şcolar,
cerând elevilor «să pună buletinul pe masă» şi să semneze
«împotriva homosexualităţii»?”28

http://adevarul.ro/news/societate/revolutia-sexualaortodoxa-
28

1_5697b29 137115986c67d1437/index.html.

31
 Principala problemă a acestui demers referendar o re-
prezintă abuzul la scenă deschisă a folosirii unor drepturi
cetățenești (inițiativă civică de modificare a Constituției) pen-
tru restrângerea dreptului la viață de familie, contravenind
articolului 152 (2) din Constituție cu privire la limitele revi-
zuirii.29 Inițiatorii acestui demers au încurcat, de asemenea,
adresantul prin depunerea propunerii la Senat în data de 23
mai 2016. Experta în drepturile omului și cercetătoare în ca-
drul European Equality Law Network, înființată de Comisia
Europeană, Romanița Iordache rezumă contradicțiile acestui
parcurs legal, care, finalmente, a condus la nerespectarea ter-
menelor legale, și analizează decizia Curții Constituționale
privitoare la analizarea procedurii urmate de inițiatori:
„În rezumat, pocinogul, cu sau fără agende ascunse,
constă din obligația ca inițiatorii să înregistreze propune-
rea legislativă la Camera Deputaților în termen de 6 luni
de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, con-
form articolului 151 din Constituție și Legii 189 privind
exercitarea inițiativei cetățenești. Ei bine, cu Constituția în
mână și încercând să schimbe chiar Constituția, inițiatorii
au făcut un balet dubios, au trecut întâi pe la prietenii din
Senat și inițiativa a fost înregistrată la Camera Deputaților
abia pe 13 februarie 2017, adică la 15 luni de la publicarea
sa pe 25 noiembrie 2015. Legea 189 prevede clar: «După
împlinirea acestui termen, propunerea legislativă nu mai
poate fi prezentată decât ca o nouă inițiativă legislativă, în
condițiile prezentei legi».”30

http://www.constitutiaromaniei.ro/art-152-limitele-revizuirii/.
29

http://www.observatorcultural.ro/articol/democratia-si-limitele-sale-
30

faza-pe-referendum-pentru-restringerea-definitiei-familiei/.

32
 Curtea Constituțională, parte a acestui proces, a avizat
pozitiv în iulie 2016 inițiativa în cauză, urmărind procedura
respectării condițiilor care au condus la depunerea acesteia
în Parlament. Romanița Iordache analizează critic grila de
lectură și de interpretare folosită de Curte:
„(…) Decizia CCR din iulie 2016 se rezumă la a bifa
respectarea procedurii referitoare la publicarea propune-
rii, atestarea verificării din pix a listelor de susținători de
către primării și la verificarea respectării condiției de dis-
persie teritorială pe județe. Pe substanță, CCR ne oferă nici
mai mult, nici mai puțin decât cinci paragrafe de analiză a
conformității modificării propuse cu prevederile articolu-
lui 152 (2). Pusă în fața unei întrebări incomode și a unei
presiuni uriașe, Curtea Constituțională a înghețat și a ales
să rezolve problema derobându-se de responsabilitate, spe-
rând că, poate, Parlamentul va avea mai mult curaj și va
pica inițiativa pe motive ce țin de oportunitate. CCR își re-
zervă însă posibilitatea de a reveni asupra acestui subiect
în etapele următoare ale controlului de constituționalitate
(paragraful 30 din Decizia 580 din 20 iulie 2016 a CCR).
(…) Pe substanță, CCR se face vinovată de două erori
care au dus la avizarea pozitivă a inițiativei de revizuire a
articolului 48, în Decizia 580 din 20 iulie 2016. Prima și cea
mai gravă este că CCR a ales să se concentreze în mod limi-
tat pe analiza conformității propunerii de revizuire cu arti-
colul 48, fără însă a lua în calcul prevederi constituționale
la fel de relevante cauzei, cum ar fi articolul 1 (3), care
menționează, ca valori supreme, «demnitatea omului,
drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a
personalității umane…», articolele 4 și 16 din Constituție,
care articulează egalitatea în drepturi și nediscriminarea,
articolul 26, care prevede obligația autorităților de a res-

33
 pecta și de a ocroti viața intimă, familială și privată, și,
poate cel mai important, articolul 53, referitor la restrân-
gerea unor drepturi, ceea ce ar fi obligat Curtea la o ana-
liză detaliată, răspunzând testului de legalitate, necesita-
te și proporționalitate dezvoltat de CEDO și impus și de
Constituție. A doua greșeală a fost aceea că, în focusarea sa
exclusivă asupra articolului 48, Curtea a utilizat ochelari
de cal pentru a restrânge și mai mult scopul analizei. În loc
să se raporteze la felul în care dreptul la căsătorie este arti-
culat în tratatele internaționale privind drepturile omului
și cum este el analizat în jurisprudența CEDO sau în opi-
niile Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a
Consiliului Europei (Comisia de la Veneția), CCR a ales să
folosească drept scuză definiția din DEX a noțiunii de «a
suprima», concluzionând că nu poate fi suprimat un drept
care, în accepțiunea originară a legiuitorului constituant la
1991, nu exista. E drept că, în acest moment, dreptul la că-
sătorie al cuplurilor de același sex nu e expres prevăzut în
Constituție și e explicit interzis în Codul civil, prin articole-
le 258, 259, 277. Așa cum e legea română a anului 2017, nu
numai că e definită căsătoria ca fiind bazată pe uniunea
dintre bărbat și femeie, dar este interzisă și recunoașterea
acelor căsătorii sau parteneriate legal înregistrate în alte
state. Un cuplu de același sex, legal căsătorit în Marea Bri-
tanie sau în parteneriat în Grecia, nu are nevoie de divorț,
cei doi pot, pur și simplu, veni în România pentru a nu mai
fi recunoscuți ca familie, devenind doi străini.
Formularea neutră de gen din formula actuală a ar-
ticolului 48 ar fi permis însă ca legiuitorul român să se
uite la diversitatea modelelor de familie din jur, inclusiv
la nevoile reale ale familiilor din România, să vadă reco-
mandările neechivoce pe care Curtea de la Strasbourg le

34
 face în sensul recunoașterii și protecției familiei de fapt,
arătând că „noţiunea de «viaţă de familie» din articolul 8
nu se limitează numai la familii întemeiate pe căsătorie şi
include şi alte relaţii de facto” (cauza „X, Y şi Z – c. Ma-
rii Britanii”). Se putea deci ca Parlamentul să decidă că
este cazul ca și cuplurile de același sex să fie recunoscute
și protejate în România. Această potențialitate latentă a
garantării drepturilor cuplurilor de același sex este unul
dintre motivele mobilizării CpF. Preventiv, Coaliția vrea
să se asigure că definiția constituțională a familiei, acest
pat al lui Procust, e formatată pe modelul impus de ei și că
cuplurile de același sex nu vor fi recunoscute.
Organizații fundamentaliste americane precum World
Congress of Families (WCF), European Center for Law and
Justice ori Liberty Council au depus memorii în favoarea
CpF. Dignity Watch s-a alăturat prin derularea unei cam-
panii mediatice purtate în România. Adresându-se Curții
Constituționale, în memoriul său de susținere a modifică-
rii Constituției, Liberty Council a asociat homosexualita-
tea cu pedofilia și a demonizat minoritatea LGBT31. O altă
organizație aliată a CpF, Alliance Defending Freedom, a de-
pus la rândul său un memoriu juridic, pronunțându-se în fa-
voarea acestui referendum, calificat ca „expresia unui proces
democratic sănătos și funcțional”, și a atras atenția asupra
pericolului demografic pe care l-ar reprezenta căsătoria din-
tre persoane de acelaşi gen: organizarea unui referendum ar
pregăti o dezbatere națională care să conducă la găsirea celei
mai bune soluții la actuala criză demografică.32 Deloc sur-

http://lc.org/072016RomanianMarriageAmicusBrief.pdf.
31

http://adflegal.blob.core.windows.net/international-content/docs/de-
32

fault-source/default-document-library/resources/media-resources/euro-
pe/interven tie-constitutionala-adf-international.pdf.

35
prinzător, ambasadorul Federației Ruse la București a salu-
tat, în luna februarie 2017, inițiativa Coaliției pentru Familie.
Pentru Valeri Kuzmin, întreaga agendă a drepturilor omului
nu este nimic altceva decât un instrument pe care Occiden-
tul îl folosește împotriva intereselor Rusiei.
Implicarea în organizații membre ale CpF a unor
militanți cu o agendă naţionalistă și rasistă, sprijinul pe care
agenda CpF îl primește din partea formațiunii extremiste
Noua Dreaptă sunt semnale îngrijorătoare pentru o viitoa-
re radicalizare. Southern Poverty Law Center (SPLC) face o
analiză a unora dintre actorii-cheie din spatele CpF, precum
Bogdan Stanciu.
„Unul dintre cofondatorii coaliției, Bogdan Stanciu,
conduce grupul antiavort Pro Vita din România, care ad-
ministrează contul donațiilor coaliției. Stanciu a fost ad-
ministratorul ediției române a portalului AlterMedia, un
consorțiu de buletine informative rasiste și naționaliste, si-
te-uri web și posturi de radio afiliate cu extremistul și fostul
lider Ku Klux Klan David Duke. Site-ul german Alterme-
dia a fost interzis din Germania pentru conținutul neona-
zist. Altermedia română a inclus și conținut neonazist.
Stanciu a condus, de asemenea, Noua Dreaptă, un
grup creștin ultranaționalist de extremă dreaptă, care este
atât antisemit, cât și antiRoma, și le-a scris pentru peri-
oada 2001-2004. Grupul a atacat în trecut atât mormonii,
cât și LGBT. Într-unul din articolele sale, Stanciu a scris
că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ar fi «in-
trat cu entuziasm în Mișcarea Legionară» (…).
Stanciu a fost menționat, de asemenea, într-o listă de
potențiali colaboratori ai unui «club de elită și / sau unui
grup de influență informațională» pro-Rusia, compilat
de influentul filosof ultranaționalist rus Alexander Du-

36
 ghin. Așa cum a dezvăluit recent Hatewatch, Dughin este
apropiat de oligarhii ortodocși ruși expansioniști care au
acaparat segmente ale Congresului Mondial al Familii-
lor (WCF) pentru a-și impune interesele politice. Există o
suprapunere semnificativă între rețelele Dughin și WCF,
ambele apelând la unitatea Europei creștine împotriva
Uniunii Europene pro-LGBT.
Stanciu nu face excepție. A participat la cel puțin pa-
tru congrese oficiale ale WCF. Potrivit lui Tiut, el a fost
unul dintre cei trei români care au călătorit la o adunare a
WCF din 2014 la Moscova (inițial anulată în mod public,
apoi aparent sub o altă denumire) finanțată de un oligarh
rus apropiat de Dughin.
Când s-a adresat WCF în 2017 la Budapesta, Stanciu a
copiat unul dintre punctele principale de discurs ale puter-
nicului lider politic maghiar antiimigranți, Viktor Orbán,
referindu-se la o teorie a conspirației de dreapta țintindu-l
pe filantropul de origine maghiară George Soros: «Occiden-
tul ce ne-a fost arătat după căderea comunismului a fost
de fapt un McMenu ideologic oferit de ONG-uri finanțate
direct de miliardarul american George Soros sau grupuri
de interese similare cu acesta». De asemenea, Stanciu a
fost cel care a transmis Parlamentului român memoriul
WCF în favoarea amendamentului constituțional”33.
Un alt comentator al acestei încercări de provocare a refe-
rendumului, Mihai Polițeanu, semnala ratarea oricărei ținte
familiste pe care CpF ar trebui să o aibă, precum reducerea
violenței în familie ori preocuparea pentru mai buna educație
a copiilor. Ar fi, consideră liderul Inițiativei pentru România,

http://www.splcenter.org/hatewatch/2018/06/11/romania-alliance-de fen-
33

ding-freedom-works-allies-tied-far-right-christian-nationalism-and.

37
cel mai imoral demers public după 1989 prin manipularea
fricilor și resentimentelor de către majoritatea religioasă, „cu
intenție și fără scrupule”:
„Iar organizația umbrelă care a inițiat demersul,
Coaliția pentru Familie, este o ciorbă de putiniști și ru-
sofili, exaltați care și-au asumat menirea divină să mân-
tuiască națiunea cu forța, antioccidentali și inamici ai
societății deschise, conspiraționiști care trăiesc anxios
sub asediul ocultei mondiale, neomarxismului occiden-
tal, vaccinurilor Big Pharma și globalizării, protocroniști,
nostalgici ai lui Antonescu sau ai Gărzii de Fier, protectori
ai ființei naționale în fața asaltului decadenței morale a
Occidentului, dar, foarte probabil, și naivi care cred că
pot construi o Românie mai bună sau reda demnitatea
și reconstitui influența etică a Bisericii prin modificări
constituționale limitative”34.

Este referendumul despre familie?

De la bun început, petiția de modificare a Constituției a
inclus familia („tradițională” la început, ulterior înlocuită cu
cea „naturală”) ca principala sa prioritate. Prin demonstrații
stradale și campanii media susținute pe durata a aproape
trei ani de zile s-a încercat explicarea rațiunii și urgenței
pentru care trebuie modificată definiția familiei din textul
constituțional, prin înlocuirea termenului soți cu „bărbat și
femeie”. Din punct de vedere legislativ, definirea instituției
căsătoriei nu comportă însă interpretări:

http://adevarul.ro/news/politica/coalitia-rusia-1_592e8fdb5ab6550­
34

cb8a1f046/index.html.

38
 „ART. 271 Cod civil: Căsătoria se încheie între bărbat și
femeie prin consimțământul personal și liber al acestora.”
„ART. 277 – (1) Este interzisă căsătoria dintre per-
soane de același sex. (2) Căsătoriile dintre persoane de
același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de
cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunos-
cute în România. (3) Parteneriatele civile dintre persoane
de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în
străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini
nu sunt recunoscute în România.”
Ce a contat cu adevărat a fost împământenirea în spațiul
public a legăturii dintre patrie – neam – familie – căsătorie –
Dumnezeu. Diversele mesaje emise atât de BOR, cât și de
reprezentanți ai partidelor politice au servit ca releu acestei
narațiuni, surprinse inconfundabil de unul dintre inițiatorii
inițiativei de modificare a Constituției, rapperul Tudor Șișu
de la trupa La familia: „Credem în DUMNEZEU, credem în
NEAM, mândrie națională și patrie, credem în FAMILIA
compusă doar din bărbat și femeie”. Celelalte cuvinte-cheie
din manifestul acestei formații muzicale se regăsesc de-a val-
ma, sprijinindu-se circular prin învecinare retorică, în toate
mesajele cultelor și grupărilor religioase care susțin demersul
CpF (cu excepția notabilă a Bisericii Unitariene), ale grupări-
lor neolegionare de tipul Noua Dreaptă ori ale mișcării anti-
vaccin: normalitate, moralitate, unitate românească, frăție și
legătură de sânge, tradiție, credință în România și în români.
În aceeași logică naționalistă, încercările de intimidare a
Cluj Pride 2018 au recurs la cunoscuta recuzită retorică pe
care Noua Dreaptă o utilizează încă din anul 2005, reciclată
apoi începând cu 2015 de CpF – cu binecuvântarea și concur-
sul a nenumărați lideri religioși români: România nu trebuie
să devină un spațiu de propagandă homosexuală, nu accep-

39
tăm să fim sodomizați de Europa, vrem tradiție și spiritu-
alitate – nu propagandă pentru homosexualitate, familia e
căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Exact aceeași retorică
a fost invocată de unele organizații membre ale CpF, precum
ASCOR sau Pro Vita, în demersurile repetate de a menține
discriminarea prin lege împotriva persoanelor de orientare
homosexuală (Art. 200 CP). Dincolo însă de retorică, Noua
Dreaptă s-a implicat direct în colectarea de semnături desti-
nate modificării Constituției, apelând la argumentele legiti-
mate de CpF, BOR și diferite biserici neoprotestante:
„Mii de membri ai partidului din toate judeţele sunt
angajaţi în procesul de strângere de semnături, acest obiec-
tiv fiind asumat în Programul Partidului Noua Dreaptă,
punctul 13 referindu-se la «Protejarea sacralităţii familiei
prin definirea constituţională a căsătoriei ca uniune între
un bărbat şi o femeie».
Această modificare constituţională va exclude legali-
zarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex şi adopţiile
de copii de către «cuplurile» homosexuale. În faţa masivei
şi constantei propagande a grupurilor de lobbyişti homo-
sexuali, transsexuali şi pedofili împotriva familiilor nor-
male, noţiunea sănătoasă şi tradiţională de familie tre-
buie protejată expres de orice încercare de a fi modificată
sau relativizată.
Naţiunea şi Statul Român se bazează pe o moştenire,
tradiţii, morală şi cultură creştine, iar legalizarea căsăto-
riilor şi adopţiilor homosexuale sunt concepte total opuse
valorilor societăţii româneşti. În plus, declinul demografic
al României din ultimii 26 de ani, dar şi efectele plecării a
peste 5 milioane de români peste hotare, pun deja în peri-
col existenţa statului şi naţiunii române şi vor avea efecte

40
 negative în plan economic şi social pentru întreaga socie-
tate. Este, aşadar, interesul şi datoria statului să stopeze
declinul demografic care ameninţă viitorul Naţiunii Ro-
mâne şi să promoveze o politică de redresare a natalităţii
centrată pe familia tradiţională”35.
Ținta neîndoielnică a întregului demers referendar o re-
prezintă respingerea oricărei forme de recunoaștere a vieții
de familie în cazul persoanelor de orientare homosexuală,
indiferent despre care dintre actorii publici vorbim. Luând
ca reper mesajele publicate de pagina de Facebook a CpF
doar pentru perioada februarie-iulie 2018, observăm lesne că
ele vizează direct persoanele LGBT. Reținem aici o parte din
argumentația folosită ca justificare a referendumului:
„Redefinirea căsătoriei are efecte majore în societa-
te. Se vor legaliza adopțiile de copii de către cuplurile de
același sex, va fi afectată libertatea de exprimare (dacă
îți vei manifesta dezacordul poți fi concediat, amendat și
trimis la cursuri de reeducare), în școli li se va prezenta
copiilor căsătoria între doi bărbați ca fiind o alternativă
viabilă la căsătoria firească, comportamentul homosexu-
al ca fiind o alternativă normală la comportamentul he-
terosexual, preoții pot fi obligați să căsătorească cupluri
unisex. (20.02.2018)”;
„Scindarea și tensionarea situaţiei este determinată
de către cei care atacă aceste valori universale și vor să
reinventeze legile firescului, legile existenţei, impunând
o nouă formă de totalitarism, similară comunismului, în
care libertăţile fundamentale sunt erodate. (22.02.2018)”;

http://www.nouadreapta.org/comunicate-noua-dreapta/311-mem-
35

brii-partidului-noua-dreapta-strang-semnaturi-pentru-modificarea-
constitutiei.html.

41
 „Putem apăra dreptul fiecărui copil de a avea o mamă
și un tată? Putem să stabilim ce anume vor învăţa copiii
noștri la şcoală? Din acest motiv apărăm definiţia căsăto-
riei ca fiind uniunea între un bărbat și o femeie. Cine are
dreptul să stabilească aceste lucruri? Sunt realităţi funda-
mentale care stau la baza societăţii.
Ce vor învăța copiii la şcoală? Cine decide acest lucru?
Normal, părinții copiilor, majoritatea!
Într-o democraţie autentică, este firesc ca această
decizie să aparţină majorităţii. Faptul de a i se impune
majorităţii, de către o minoritate, o redefinire forţată a
căsătoriei este o nouă formă de totalitarism, similară co-
munismului. (2 martie 2018)”;
„Cauza acestor cheltuieli cu organizarea Referendu-
mului o reprezintă atacul agresiv al unei minorităţi împo-
triva unor valori consacrate: căsătoria și familia bazată pe
aceasta. Este normal să ne apărăm valorile, este normal
să apărăm minţile și sufletele copiilor noștri; 3 000 0000
de români și-au asumat, în mod direct, acest demers.
Pe termen mediu și lung, pentru promovarea noii ide-
ologii, cheltuielile în administraţia publică, sistemul edu-
caţional și cel de sănătate ar fi net superioare celor anga-
jate pentru apărarea căsătoriei prin Referendum.
Costurile vor crește! Spre exemplu, Olanda alocă anu-
al 2,8 mil. euro pentru implanturi mamare la transsexu-
ali. (24 mai 2018)”;
„Conform ideologiei de gen părinții nu vor mai fi liberi
să-și educe copiii conform propriilor standarde morale și
religioase și nu vor putea să se opună orelor de «educație se-
xuală» în care copiii sunt învățați că își pot schimba sexul.
Pe aici NU se trece! Spune NU ideologiei de gen! Ide-
ologia de gen afirmă că diferențele între femei și bărbați

42
 sunt doar rezultatul unor convenții sociale și de educație
şi că ar fi posibil să ALEGI să fii bărbat sau femeie, fără
ca sexul biologic să conteze. Ideologia de gen include in-
troducerea educației sexuale radicale în școlile publice
intenționând să submineze etica creștină a sexualității
umane și familia. (9 iulie 2018)”;
„Definirea constituţională a căsătoriei ca uniunea
liber consimţită între un bărbat și o femeie este cea mai
bună apărare în fața agendei LGBT şi a ideologiei de gen.
(23 iulie 2018)”.
Dacă justificarea referendumului nu a convins, ce a reușit
CpF este divizarea societății românești în „noi” (majoritatea
morală, singura care poate decide responsabil pentru țară) și
„ei” (cei care susțin valori străine de spiritul neaoș românesc,
vânduți Occidentului decadent și prejudecăților sale agresiv-
seculariste). Aniversarea Centenarului României Mari, săr-
bătorită în anul 2018, nu ne putea surprinde mai divizați.

Post referendum
CpF și susținătorii săi au reușit să obțină cea mai slabă
participare din istoria democrației românești postcomu­
niste. Cu o prezență la vot de doar 21,1%, referendumul nu a
fost validat, cu toată extinderea perioadei de vot la două zile,
în 6 și 7 octombrie 2018. Societatea a respins categoric trans-
formarea prin degradare a unui exercițiu democratic într-un
test despre biologie, așa cum au sperat membrii fondatori ai
CpF precum preotul ortodox Constantin Necula, consilier al
Mitropoliei Ardealului și membru fondator al Coaliției pen-
tru Familie:

43
 „Noi avem un referendum despre biologie. Dacă e va-
labil manualul de biologie sau nu. (…) La biologie văd că
avem probleme majore”36.
Poate cea mai lucidă și mai profetică analiză a acestui re-
ferendum au făcut-o reprezentanții Bisericii Evanghelice de
Confesiune Augustană din România (B.E.C.A.R.), episcopul
Reinhart Guib, episcopul-vicar dr. Daniel Zikeli și curatorul
Friedrich Philippi. Respingerea referendumului dintr-o per-
spectivă asumat creștină este fără precedent și nu lasă urmă
de echivoc:
„Căsătoria nu este contestată şi nu trebuie apărată.
Nici chiar referendumul nu va aduce vreo modificare
substanțială. Căsătoria este şi rămâne ancorată în Codul
civil. Majoritatea parlamentară şi Guvernul atrag aten-
ţia asupra unei teme de formă. Scopul este de a distrage
atenţia de la propria corupţie, violarea justiţiei, nepotism,
ostilitatea faţă de UE şi de democraţie. Fac abuz de buna-
credinţă a populației României pentru a se prezenta drept
mântuitorii şi salvatorii credincioşiei şi prosperităţii ţării.
Polarizează şi politizează o iniţiativă creştină pentru a-i
discredita pe adversarii politici. Acceptă alternativa unei
divizări a populaţiei religioase creştine. Propagă sloganuri
populiste, naţionaliste, dictatoriale, care nu sunt demne
de o biserică.
(…) Curajul mărturisirii nu se găseşte de partea ce-
lor care sunt de partea majorităţii şi se lasă manipulaţi.
Curajul mărturisirii este de găsit acolo unde se afirmă:
„aşa nu!”. O biserică cu o coloană dreaptă, aceasta este

https://stiripentruviata.ro/parintele-constantin-necula-avem-un-refe-
36

rendum-despre-biologie-sa-vedem-daca-manualul-de-biologie-este-
valabil-sau-nu/.

44
 B.E.C.A.R. Aduceţi-vă aminte de poziţia Sinodului faţă
de distrugerea mediului cu cianură sau prin fracking, ori
faţă de refugiaţi. (…)
Noi susţinem credinţa în Dumnezeu, libertatea şi to-
leranţa faţă de minorităţi. (…) Un referendum care este
iniţiat de o putere dictatorială şi distructivă şi care încalcă
valorile democratice şi de demnitate umană cele mai ele-
mentare nu poate fi susţinut”37.
Reacția CpF la această usturătoare înfrângere s-a înscris
în același tipar misionar al urii prost disimulate: majorita-
tea va sfârși prin a fi terorizată de către minoritate, apăra-
rea firescului trebuie continuată ca o adevărată mărturisi-
re a credinței, trădarea lui Hristos prin vot pune în discuție
supraviețuirea societății. Ne-am transformat în „neamul lu’
Boicot”, concluzionează preotul-vedetă al CpF și al Platfor-
mei Împreună, Constantin Necula:
„De azi creștinismul românesc a intrat în minoritate!
Cerem să fim tratați ca atare! (…)
Neam boicotat, nu o dată, de-a lungul istoriei, am
ajuns performanța teribilă de a ne boicota de noi înșine,
de propria natură și naturalețe. Crucile din cimitire vor
spune, cândva, arheologilor viitorului că și în acest Neam
au trăit familii. Dacă nu ne-om boicota cimitirele, trans-
formându-le grabnic în autostrăzi”38.
Nu este, propriu-zis, pentru prima dată când numitele
dezastre, decretate ca iminente, poartă chipul minoritarului.
El este responsabil pentru boicotarea românismului, cel care

37
https://www.evang.ro/ro/noutate/artikel/auf-ein-wort-anstelle-eines-
aufrufs/.
38
http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/neam-boicotat-138693.html.

45
utilizează agenda drepturilor omului în opoziție cu libertatea
religioasă și care a declanșat beligerant un adevărat conflict
între cetatea divină și cea terestră. Este un dușman neîndu-
plecat al lui Hristos și al Bisericii sale. Pentru secole, acest rol
a revenit evreului. Astăzi, „noul evreu” este gay, un adevărat
„sexomarxist” distrugător de tradiții și de valori tradiționale.
Poartă măștile identitare multiple ale orientării sexuale și ale
identității de gen.

46
 Raluca Iustina Ionescu
Iustina Ionescu, născută în anul 1980, este avocată specia-
lizată în nediscriminare și în drepturi sexuale și reproduc-
tive. După studii de drept la Universitatea București, a ab-
solvit cursul de master în politici, gen și minorități al Școlii
Naționale de Studii Politice și Administrative din București
și este membră a European Network of Legal Experts in Gen-
der Equality. A publicat diverse lucrări științifice în reviste
de specialitate și studii la solicitarea FRA-Fundamental Ri-
ghts Agency a Uniunii Europene. O primă variantă a acestui
studiu a apărut în Noua Revistă a Drepturilor Omului, numă-
rul din anul 2015.

Stigmatul în discursul public

despre avort
Voi face aici sinteza principalelor rezultate ale cercetărilor
privitoare la relaţia dintre avort şi stigmat cu referiri la situația
recentă din România (datele se opresc la nivelul anului 2015).
Prezint apoi analiza grupului de organizaţii antiavort şi rolul
pe care acestea îl au în crearea unui stigmat în legătură cu
avortul. Am încercat să determin care este anvergura acestui
grup, baza sa ideologică, ce efecte produce şi care sunt cele
mai potrivite modalităţi de răspuns sau de acţiune pentru
contracararea efectelor acţiunilor sale. Am ales analiza de
conţinut, cunoscută şi sub numele „analiză de text”, „anali-
za discursului” sau „deconstrucţie”, ca metodă de cercetare.
Ca unitate de eşantionare am folosit comunicatul de presă şi
manifestul anual (atunci când există) publicate de cei care or-
ganizează aşa-numitul „marş pentru viaţă” în încercarea de
a identifica tendinţe în formularea şi transmiterea mesajelor.
Am folosit atât analiza de conţinut cantitativă, pentru a
identifica şabloanele promovate prin mesajele din texte, cât

47
şi analiza de conţinut calitativă sau interpretativă, pentru
a scoate la iveală stigmatul asociat femeilor care fac avort.
Analiza de conţinut are o limitare semnificativă, deoarece
rezultatele acestei metode se rezumă la o simplă descriere a
textului, fără a determina de ce se transmit mesajele respec-
tive în text, cum reacţionează persoanele la text şi care este
semnificaţia socială a textului. De aceea am extins analiza
prin punerea în context a discursului – am trecut în revistă
alte acţiuni în materie de avort întreprinse de grupurile re-
spective în ultimii ani în România, în încercarea de a arăta
care este agenda lor de advocacy.

Stigmatul în legătură cu avortul

Stigmatul este definit ca „un atribut care discreditează în
mod semnificativ o persoană, reducând-o în mintea noas-
tră de la o persoană întreagă, obişnuită la o persoană viciată,
inferioară”1; nu este vorba însă despre orice atribut nedorit,
ci doar despre „acelea care nu se potrivesc cu stereotipul pe
care îl avem despre cum ar trebui să fie un anumit tip de
persoană”2. Aşadar, cu excepţia atributelor care sunt discre-
ditante în orice context social, în cazul stigmatului, ceea ce
contează nu este atributul în sine, ci relaţia dintre atribut şi
stereotip3. Unele autoare au legat stigmatul în mod insepa-
rabil de relaţiile de putere, făcând distincţie între modul în
care răspund când sunt expuse la stigmatizare persoanele cu
statut social înalt şi cele cu un statut social redus4.

1
Goffman, E., Stigma. Notes on the Management of Spoiled Identity, 1986.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Major, B. & O’Brien, L.T. The Social Psychology of Stigma. Annual Review
of Psychology, Volum 56, 2005, p. 393-421, citând Link & Phelan, 2001.

48
 Stigmatul în legătură cu avortul este definit ca „o carac-
teristică negativă atribuită femeilor urmăresc să-şi întrerupă
sarcina, care le marchează, la nivel intern şi extern, ca fiind
inferioare idealului feminin”5. Într-o cercetare sociologică de
tip calitativ, efectuată în aprilie-decembrie 2006 în cinci ţări
(Mexic, Nigeria, Pakistan, Peru şi SUA), cu participanţi în
vârstă de 18-44 de ani, bărbaţi şi femei din diferite categorii
sociale, care au avut sau nu experienţe legate de avort, s-a
concluzionat că avortul este un comportament puternic stig-
matizat, indiferent de existenţa unei legi liberale sau restric-
tive în domeniu, dar mai ales în ţările în care legislaţia este
restrictivă; femeile care optează pentru avort sunt conside-
rate „ucigaşe”, „malefice”, „anormale” sau „iresponsabile”6.
O primă explicaţie a apariţiei stigmatului în legătură cu
avortul este faptul că stigmatul în materie de avort îşi are
rădăcinile în construcţiile arhetipale a ceea ce înseamnă
feminin – sexualitatea femeii, care este legată exclusiv de
procreare şi de dorinţa înnăscută a femeii de a fi mamă7,8.
Femeile care recurg la avort încalcă aceste idealuri la mai
multe niveluri, inclusiv prin angajarea în relaţii sexuale în alt
scop decât pentru procreare, prin faptul că nu doresc să de-
vină mame şi nu doresc să dezvolte o relaţie mamă-fetus. În
plus, femeile care recurg la întreruperea de sarcină sfidează

5
Kumar, A. şi altele. Conceptualising abortion stigma. Culture, Health
& Sexuality, Volum 11, Nr.6, 2009, p. 625-639.
6
Shellenberg, K. M. şi altele. Social stigma and disclosure about induced
abortion: Results from an exploratory study. Global Public Health: An
International Journal for Research, Policy and Practice, Volum 6, 2011,
p. S111-S125.

7
Cockrill, K. & Nack, A. „I’m Not That Type of Person”: Managing the Stig-
ma of Having an Abortion. Deviant Behavior, Volum 34, 2013, p. 973-990.
8
Kumar, A. şi altele. Conceptualising abortion stigma. Culture, Health
& Sexuality, Volum 11, Nr. 6, 2009, p. 625-639.

49
idealurile de subordonare a femeilor nevoilor comunităţii9.
Femeile trebuie să-şi îmbrăţişeze destinul reproductiv, sa-
crificându-şi propriile idealuri pentru a asigura perpetuarea
speciei, continuarea naţiunii sau a familiei, să contribuie la
atingerea sporului de înlocuire a populaţiei pentru a putea
suporta plata pensiilor, etc.
Strâns legată de stigmatul legat de caracteristicile morale
ale femeilor este stigmatul care are legătură cu apartenenţa
la grup, prin referire la grupul femeilor rele (care fac avort)
în opoziţie cu grupul femeile bune (care corespund idealu-
rilor feminine)10. Comportamentele care determină apariţia
stigmatului de acest tip sunt percepute ca fiind „alegeri” ale
femeilor respective şi, prin urmare, stigmatul este considerat
ca fiind meritat de aceste femei, pentru că au ales greşit11.
Stigmatul în legătură cu avortul s-a dezvoltat foarte agresiv
de la mijlocul anilor 1960 încoace, în paralel cu dezvoltarea
imaginii şi statutului fetusului. Pentru ca avortul să fie perce-
put la nivelul culturii de masă ca fiind un act violent, crud şi
nejustificat, a fost nevoie de crearea în imaginarul colectiv a
imaginii fetusului ca subiect în întregime umanizat, autonom
din multe puncte de vedere, chiar dacă nu din punct de vedere
biologic – înzestrat cu atribute precum inocenţă, puritate, vul-
nerabilitate, simţuri etc.12. S-a încercat o personificare a fetu-
sului şi ştergerea limitelor existente anterior între fetus şi copil,
pentru a sugera ideea că avortul este echivalent cu o crimă13.

9
Ibidem.
10
Cockrill, K. & Nack, A. „I’m Not That Type of Person”: Managing the Stig-
ma of Having an Abortion. Deviant Behavior, Volum 34, 2013, p. 973-990.
11
Ibidem.
12
Kumar, A. şi altele. Conceptualising abortion stigma. Culture, Health
& Sexuality, Volum 11, Nr. 6, 2009, p. 625-639.
13
Norris, A. şi altele. Abortion Stigma: A Reconceptualization of Consti-
tuents, Causes, and Consequences, Women’s Health Issues, 2011.

50
 Avortul mai este stigmatizat şi atunci când este considerat
sau prezentat ca fiind ceva murdar, ilegal, periculos pentru
sănătatea femeilor14, în ciuda faptului că Organizaţia Mondi-
ală a Sănătăţii îl consideră ca fiind o intervenţie ginecologică
de rutină şi sigură15; femeile sunt, astfel, prezentate ca victi-
me ale unor grupuri interesate de profit16. Acest aspect este
foarte relevant în contextul românesc, care păstrează încă
moştenirea celor douăzeci de ani de interzicere a avortului la
cerere, în care femeile au fost nevoite să recurgă la metode de
întrerupere a sarcinii care le puneau viaţa şi sănătatea în pe-
ricol şi peste zece mii de femei au murit din această cauză17.
O componentă esenţială în procesele sociale de generare
a stigmatului ţine de dinamica puterii, fiind perpetuată de
sisteme de acces inegal la putere şi resurse, de o interpretare
rigidă şi limitată a rolurilor de gen şi de tentative sistematice
de control al sexualităţii femeilor sau de luptă ideologică de
definire a semnificaţiei conceptelor de familie, maternitate
şi sexualitate18. Aceste relaţii de putere se exercită la şi de la
diferite niveluri. În cazul stigmatului în domeniul avortului,

14
Norris, A. şi altele. Abortion Stigma: A Reconceptualization of Consti-
tuents, Causes, and Consequences. Women’s Health Issues, 2011.
15
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2012. Safe abortion: technical and
policy guidance for health systems [online]. Second edition, disponibil
la http://www.who.int/reproductivehealth/publications/unsafe_abor-
tion/ 9789241548434/en/ (accesat 17 iunie 2015).
16
Norris, A. şi altele. Abortion Stigma: A Reconceptualization of Consti-
tuents, Causes, and Consequences, Women’s Health Issues, 2011.
17
Popa, R. Corpuri femeieşti, putere bărbătească. Studiu de caz asupra
adoptării reglementărilor legislative de interzicere a avortului în Româ-
nia comunistă (1966). În: Băluţă, O., ed. „Gen şi putere. Partea leului în
politica românească”, Editura Polirom, 2006.
18
Kumar, A. şi altele. Conceptualising abortion stigma. Culture, Health
& Sexuality, Volum 11, Nr. 6, 2009, p. 625-639, care citează Link &
Phelan (2001).

51
acestea sunt: nivelul formulării discursului public şi al culturii
de masă, nivelul structural/guvernamental, nivelul organiza-
ţional/instituţional, nivelul comunitar şi nivelul individual19.
Există trei grupuri de persoane care sunt vizate şi afec-
tate de stigmatul privind avortul: femeile care au recurs la
avort, persoanele care efectuează avorturi şi suporterii feme-
ilor care au recurs la avort20. Mai multe autoare au studiat
impactul pe care stigmatul în legătură cu avortul îl are asu-
pra femeilor care recurg la avort şi diferitele modalităţi de
gestionare a stigmatului atât la nivel personal, cât şi politic.
Una dintre teorii defineşte trei categorii de stigme: stigmatul
internalizat, stigmatul simţit şi stigmatul experimentat21.
Stigmatul în legătură cu avortul este strâns legat de miş-
carea antialegere sau pro vita (în engleză, antichoice sau pro-
life), care îşi are originea în Statele Unite ale Americii (SUA),
la finele anilor 1960. Aceasta se opune legalizării avortului;
denumirea pro-life a fost luată ca urmare a deciziei Curţii
Supreme a SUA în Roe v. Wade (1973), care a susţinut drep-
tul la avort în Statele Unite. O schimbare importantă a avut
loc în anii 1980 în rândul mişcării antialegere din SUA, când
s-a trecut de la activităţi de schimbare a legii privind avor-
tul la un adevărat război cultural împotriva semnificaţiei
sociale a avortului. De cealaltă parte a războiului cultural
se afla mişcarea pro-alegere (în engleză, pro-choice), care se
întemeiază pe ideea că femeile trebuie să aibă dreptul garan-

19
Kumar, A. şi altele. Conceptualising abortion stigma. Culture, Health
& Sexuality, Volum 11, Nr. 6, 2009, p. 625-639.
20
Norris, A. şi altele. Abortion Stigma: A Reconceptualization of Consti-
tuents, Causes, and Consequences. Women’s Health Issues, 2011.
21
Cockrill, K. & Nack, A. „I’m Not That Type of Person”: Managing the
Stigma of Having an Abortion. Deviant Behavior, Volum 34, 2013, p.
973-990, citând Herek 2009.

52
tat prin lege de a face avort la cerere, întrucât decizia de a
continua sau nu sarcina reprezintă o alegere personală care
priveşte propriul corp, sănătatea şi viitorul fiecărei femei, iar
legalizarea avortului reduce expunerea femeilor la riscurile
asociate avorturilor ilegale.

Grupul organizaţiilor antiavort

din România – expresie
a fundamentalismului religios
Cu toate că după 1990 avortul este un serviciu medical per-
mis de lege în România, de mai bine de zece ani au dobândit
vizibilitate publică tot mai mare activităţile unui grup de or-
ganizaţii neguvernamentale care se declară împotriva avortu-
lui şi se autointitulează „pentru viaţă” sau „pro vita” (în engle-
ză, pro-life). Le voi numi în continuare „grupul organizaţiilor
antiavort”. Voi încerca în această secţiune să fac un inventar
al principalelor organizaţii de acest tip şi al celor mai proemi-
nente ieşiri în public ale acestora pentru afirmarea agendei lor
antiavort. Scopul este de a înţelege originea şi amploarea gru-
pului care activează public împotriva avortului în România,
precum şi ideologia politică de la baza acţiunilor lor.
Originile primei organizaţii antiavort sunt de import oc-
cidental. Prima organizaţie care a activat în România cu o
agendă antiavort a fost Asociaţia Pro Vita, înfiinţată în mai
1990 de poetul Ioan Alexandru în urma participării sale la
Congresul mondial pro-vita de la Oslo, 1990. La acel congres a
fost semnată şi Declaraţia drepturilor copilului nenăscut, prin
care semnatarii se angajează să activeze pentru interzicerea
„avortului provocat”, înţelegând prin „copil nenăscut” „omul,
oricare ar fi el, procreat pe cale naturală sau artificială, în sau

53
în afara pântecelui matern, înainte ca el sau ea să se fi născut”
şi afirmând că acesta ar avea dreptul de a fi născut22.
După crearea Asociaţiei Pro Vita, s-a creat Asociaţia Pro
Vita pentru născuţi şi nenăscuţi, cu sediul în Valea Plopului,
condusă de preotul ortodox Nicolae Tănase, a cărei misiune
este protejarea „copiilor nenăscuţi” din perioada uterină şi
afirmarea „dreptului lor de a se naşte”; printre modalităţi-
le de acţiune ale asociaţiei este şi sprijinirea „[mamei] să nu
ajungă la soluția criminală a avortului”, organizaţia oferind
adăpost unor copii abandonaţi şi unor femei care au ales să
păstreze sarcinile. Prin această iniţiativă este transpusă în
context ortodox românesc misiunea antiavort, deşi implica-
rea comunitară de acest tip nu este tocmai obişnuită în rân-
dul Bisericii Ortodoxe Române.
Activişti antiavort din SUA au venit în România să spri-
jine activităţile organizaţiilor surori româneşti. Aşa cum se
prezintă pe site-ul organizaţiei Pro Vita Bucureşti, activită-
ţile Asociaţiei Pro Vita au pornit cu sprijinul unor activişti
pro-life din SUA, asociaţi ai Life Issues Institute Inc., o or-
ganizaţie a cărei misiune declarată este să schimbe focusul
dezbaterii din SUA de la drepturile femeilor şi „cine deci-
de” la „mica victimă care este ucisă [prin avort]”. Ulterior,
în 1998, organizaţii creştine nord-americane, precum Global
Partners şi Pregnancy Resource Center International, afiliată
Heartbeat International, au contribuit la întărirea grupului
antiavort prin constituirea Fundaţiei Clinica Pro Vita, cu se-
diul central la Cluj, şi înfiinţarea până în prezent a unspreze-
ce organizaţii creştine antiavort: Fundaţia Pro Vita Medica

Congresul mondial pro-vita de la Oslo, 1990. Declaraţia drepturilor co-

22

pilului nenăscut (art. 1, 7e, 10) [online]. Disponibil la http://provitabucu-

resti.ro/ceinseamna-provita/istoricul-provita (accesat 17 iunie 2015).

54
şi Fundaţia Estera la Timişoara, Asociaţia Primul Pas la Iaşi,
Fundaţia Confident la Cluj, Asociaţia Centrul Iochebed Alba
Iulia, Asociaţia Pro Vita Media la Bucureşti, Asociaţia „Pro-
Vita” Sibiu, Asociaţia „Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi”,
filiala Bucureşti, Asociaţia „Pro-Vita pentru născuţi si ne-
născuţi”, filiala Craiova, Asociaţia ortodoxă Pro-Vita, filiala
Gorj, Asociaţia „Pro-Vita pentru născuți și nenăscuți”, fili-
ala Galaţi. Din punctul de vedere al numărului de membri
ai asociaţiei înregistraţi oficial la Registrul Asociaţiilor şi
Fundaţiilor, aceste organizaţii rămân totuşi organizaţii de
dimensiuni mici, formate din câţiva membri (de exemplu,
Asociaţia „Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi” – filiala
Constanţa este înregistrată cu patru membri23).
Datorită influenţei nord-americane, registrul argumente-
lor organizaţiilor antiavort a fost la început de inspiraţie ne-
oprotestantă, având succes în comunităţi româneşti neopro-
testante cum sunt cele din Timişoara, Arad sau Cluj. În anul
2006, asistăm la o afirmare publică a caracterului ortodox al
unor organizaţii din grupul pro-vita prin înfiinţarea Federa-
ţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, cu sediul
în Sibiu. Federaţia reuneşte nouă organizaţii de tip pro-vita24
şi are ca scop, printre altele:

23
Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, partea a II-a (pct. 36725). Mi-
nisterul Justiţiei [online]. Disponibil la http://www.just.ro/Portals/0/
WWWW/files/registrul_ong/Asociatii25052015_2.pdf (accesat 17 iu-
nie 2015).
24
Asociaţia „Pro-Vita” Sibiu, Asociaţia Filantropică Medical Creştină
„Christiana”, filiala Cluj, Asociaţia „Pro-Vita pentru născuţi şi nenăs-
cuţi”, filiala Bucureşti, Asociaţia „Pro-Vita pentru născuţi si nenăscuţi”,
filiala Craiova, Asociaţia „Pro-Vita pentru născuți și nenăscuți”, filia-
la Gorj, Asociaţia „Filantropia Ortodoxă” Alba Iulia, Asociaţia „Filan-
tropia Ortodoxă”, filiala Tg. Mureş, Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni”.

55
 „…conjugarea eforturilor tuturor persoanelor şi organi-
zaţiilor ortodoxe în vederea apărării şi promovării în întrea-
ga societate a învăţăturii de credinţă ortodoxe cu privire la
[…] valoarea unică în faţa lui Dumnezeu a vieţii persoanei
umane încă de la concepere”25.
În anul 2008, apare prima ocazie când grupul organizaţii-
lor antiavort iese în public într-un demers major de advocacy.
Mass-media din acea vreme urmărea îndeaproape cazul unei
fete în vârstă de 11 ani, din regiunea Moldovei, care fusese
violată şi căreia i se refuzase, din partea a două comisii de
la nivel local, efectuarea avortului26; deoarece părinţii aflase-
ră despre sarcină după trecerea termenului de 14 săptămâni
pentru accesarea avortului la cerere, au cerut efectuarea avor-
tului pe motive medicale legate de vârsta fragedă a fetei. Re-
fuzul comisiilor medicale a fost dezbătut public extensiv, ceea
ce a dus la formarea unei comisii interministeriale chemate
să răspundă dacă, în cazul unei fete de 11 ani, sarcina şi naş-
terea pot să ridice probleme de sănătate fizică sau psihică a
fetei în cauză în aşa măsură, încât să se justifice efectuarea
avortului pe motive medicale după 14 săptămâni de sarcină27.

Constanţa, Fundaţia Creştin Ortodoxă „PRO FILIIS” Piteşti. Informaţie

disponibilă la http://federatiaprovita.ro/despre-federatia-provita/.
25
Statutul Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România
(art. 5) [online]. Disponibil la http://federatiaprovita.ro/docs/statut-
FOOPV.pdf (accesat 17 iunie 2015).
26
Gândul, 2008. Fetiţă de 11 ani, violată de unchiul său, silită de Co-
dul penal să devină mamă, Gândul [online]. Disponibil la http://www.
gandul.info/stiri/fetita-de-11-ani-violata-de-unchiul-ei-silita-de-co-
dul-penal-sa-devina-mama-video-2728756 (accesat 17 iunie 2015).
27
Mediafax, 2008. Fetiţa de 11 ani din Neamţ poate face avort în Româ-
nia, Mediafax [online]. Disponibil la http://www.mediafax.ro/social/
fetita-de-11-ani-din-neamtpoate-face-avort-in-romania-2741616 (ac-
cesat 17 iunie 2015).

56
După ce comisia a decis că fata are dreptul să efectueze avort
pe motive medicale, care ţin de sănătatea sa psihică, Minis-
terul Sănătăţii a propus spre dezbatere publică proiectul unui
ordin de ministru menit să clarifice accesul la avort în cazul
minorelor sub 15 ani din punct de vedere legal, procedural şi
instituţional. În esenţă, proiectul venea să întărească ceea ce
se putea deduce din legislaţia în vigoare, anume că avortul se
putea efectua după 14 săptămâni pentru motive psihosociale,
în cazul adolescentelor sub 15 ani, şi să creeze un cadru in-
stituţional care să aplice legea – o comisie interdisciplinară
la nivel local28. Faţă de acest proiect de ordin de ministru a
reacţionat vehement Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-
vita din România, alături de alte filiale şi organizaţii pro-vi-
ta şi de partenerii lor; ele au trimis Ministrului Sănătăţii şi
Preşedintelui Colegiului Medicilor din România o scrisoare
deschisă referitoare la situaţia avortului în România. Scrisoa-
rea acuză Ministerul Sănătăţii de numărul mare de avorturi
care au loc în România şi care duc, în opinia semnatarilor, la
„deteriorarea sănătăţii femeilor şi adolescentelor, la destabi-
lizarea familiilor şi la vicierea mediului social”29. Organiza-
ţiile semnatare critică Ministerul Sănătăţii pentru păstrarea
unei legislaţii liberale privind avortul, pentru neinstituţio-
nalizarea consilierii femeilor înainte şi după avort şi pentru
nesocotirea „drepturilor embrionului şi fătului”, printre care

28
Gândul, 2008. Minorele până în 15 ani ar putea face întrerupere de sar-
cină până în săptămâna 24, Gândul [online]. Disponibil la http://www.
gandul.info/stiri/minorelepana-in-15-ani-ar-putea-face-intrerupere-
de-sarcina-pana-in-saptamana-24-2806295 (accesat 17 iunie 2015).
29
Asociaţia Pro-vita Bucureşti, 2008. Pro-vita Bucureşti prezentă la
„Marşul Vieţii” de la Timişoara [online]. Disponibil la http://provi-
tabucuresti.ro/activitati/manifconf/71-marsul-vietii-timisoara-2008
(accesat 17 iunie 2015).

57
dreptul la viaţă ca „fiinţă autonomă”, „persoană”. Organizaţi-
ile semnatare pledează pentru consilierea femeilor înainte şi
după avort, introducerea în şcoli a educaţiei sexuale concen-
trate pe „valoarea vieţii, a iubirii, a căsătoriei şi a familiei” şi
susţinerea femeilor prin oferirea de alternative la avort, pre-
cum adopţia şi plasamentul familial temporar30.
În cadrul acestui demers, obiectivul strategic al federaţi-
ei de promovare a „vieţii persoanei umane încă de la conce-
pere” se completează cu interesul pentru „valorile căsătoriei
şi familiei”, precum şi pentru moralitatea societăţii. Acesta
este momentul în care organizaţiile din grupul antiavort se
revendică în calitate de „parteneri sociali” în materia avortu-
lui, ca „organizaţii care se ocupă cu monitorizarea situaţiei
avortului în România”, „furnizori de servicii sociale, medi-
cale, de asistenţă, de consiliere psihopedagogică, de consilie-
re a femeilor aflate în criză de sarcină, de educatori, de orga-
nizaţii care promovează drepturile omului”31.
În anul 2009, au avut loc în Parlamentul României dezba-
teri pentru adoptarea unor noi coduri de legi. Cu această oca-
zie, Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – filiala
Bucureşti, în parteneriat cu Alianţa Familiilor din România,
s-a pronunţat asupra conţinutului Codului penal, inclusiv
asupra infracţiunii de întrerupere ilegală a cursului sarci-
nii32. Astfel, organizaţiile au solicitat creşterea cuantumului
pedepselor, limitarea strictă a situaţiilor în care, după pai-

30
Ibidem.
31
Asociaţia Pro-vita Bucureşti, 2008. Pro-vita Bucureşti prezentă la
„Marşul Vieţii” de la Timişoara [online].
32
Asociaţia Pro-Vita Bucureşti, 2009. Comunicat de presă, 22 mai 2009
[online]. Disponibil la http://www.provitabucuresti.ro/activitati/
lobby/95-cod-penal (accesat 17 iunie 2015).

58
sprezece săptămâni, medicul specialist poate efectua avortul
pe motive medicale – „pentru a salva viaţa, sănătatea sau in-
tegritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav
şi iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel” – şi limitarea
până la 24 de săptămâni de sarcină a perioadei în care se poa-
te efectua avortul pentru motive terapeutice33. Amendamen-
tele respective nu au trecut de dezbaterea parlamentară, fiind
contracarate şi de demersurile din Parlament ale unei coali-
ţii mai largi de organizaţii neguvernamentale de drepturile
omului, unite de către ECPI-Centrul Euroregional pentru
Iniţiative Publice şi de organizaţia internaţională Center for
Reproductive Rights34. Anterior acestei dezbateri, în comi-
sia parlamentară privind Codul penal mai fusese propus,
la iniţiativa altor grupuri religioase35, un amendament care
viza acordarea personalităţii juridice fătului după ce atingea
24 de săptămâni de sarcină36, iniţiativă contracarată cu suc-
ces de aceeaşi coaliţie de organizaţii de drepturile omului,
cu argumentul că ar aduce îngrădiri efectuării avortului pe

33
Asociaţia Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – filiala Bucureşti,
2009. Amendamente la Proiectul Codului penal, pp. 3-5 [onli-
ne]. Disponibil la http://www.provitabucuresti.ro/docs/lobby/scris.
CP.final21mai.pdf (accesat 17 iunie 2015) şi www.provitabucuresti.ro/
docs/lobby/amend.CP.final21mai.doc (accesat 17 iunie 2015).
34
Center for Reproductive Rights, 2009. Scrisoare către Parlamentul Ro-
mâniei [online]. Disponibil la http://www.reproductiverights.org/si-
tes/crr.civicactions.net/files/documents/Letter_Amendments_Abor-
tion_Romania_FINAL5.pdf (accesat 17 iunie 2015).
35
Gardianul, 2009. Biserica ar vrea ca noul Cod penal sa interzica avor-
tul, Gardianul [online]. Disponibil la https://theologhia.wordpress.
com/2009/04/14/ (accesat 17 iunie 2015).
36
Frontpress, 2009. Biserica ar vrea ca noul Cod penal sa interzica avortul,
Frontpress [online]. Disponibil la http://www.frontpress.ro/2009/04/
biserica-ar-vrea-ca-noulcod-penal-sa-interzica-avortul.html (accesat
17 iunie 2015).

59
motive medicale pentru a salva viaţa sau sănătatea femeilor
însărcinate după 24 de săptămâni de sarcină37.
Surprindem totuși diferențieri de viziune și argumente
în cadrul grupului de organizații cu etos fundamentalist pe
această temă. Asociaţia Pro-Vita Media a criticat propune-
rea de acordare a personalităţii juridice fătului după 24 de
săptămâni, deoarece vine în contradicţie cu ideea conform
căreia vorbim despre persoană cu drepturi din momentul
concepţiei38, în timp ce Asociaţia Pro-Vita pentru Născuţi şi
Nenăscuţi – filiala Bucureşti nu s-a opus permiterii avortu-
lui la cerere până la 14 săptămâni şi a susţinut în propuneri-
le sale marcarea termenului de 24 de săptămâni de sarcină,
considerat de către medicii prezenţi la dezbaterea parlamen-
tară ca termenul de viabilitate al fătului; termenul de 24 de
săptămâni de sarcină a rămas marcat la nivel legislativ prin
noul Cod penal, ca fiind momentul până la care, din punc-
tul de vedere al procedurilor medicale, se efectuează avort,
după acest moment întreruperea sarcinii în scop terapeutic
urmând să nu mai poarte numele de „avort”39.
Una din manifestările care unesc eforturile organizaţiilor
antiavort o reprezintă aşa-numitul „marş pentru viaţă”. Or-
ganizat mai întâi la Timişoara de organizaţiile antiavort lo-
cale, cu sprijin din partea cultului baptist, bine reprezentat în

37
Center for Reproductive Rights, 2009. Romania Reconsiders AntiAbor­
tion Amendment [online]. Disponibil la http://www.reproductiveri-
ghts.org/pressroom/romania-reconsiders-antiabortion-amendment
(accesat 17 iunie 2015).
38
Asociaţia Pro-Vita Media, 2009. Noul cod penal propune recunoașterea
legală a fătului de la 24 de săptămâni [online]. Disponibil la http://
www.provita.ro/detaliistire.php?id=372 (accesat 17 iunie 2015).
39
Legea nr. 286/2009 Noul Cod penal (art. 201), Monitorul Oficial nr.
510 din 24 iulie 2009.

60
zonă şi sprijinit tot din SUA40, începând din anul 2011, acest
marş este organizat, în mod coordonat în fiecare an în jurul
sărbătorii ortodoxe Buna Vestire, în mai multe oraşe din ţară
și Bucureşti, de către asociaţiile din grupul antiavort. Este
o demonstraţie publică împotriva avorturilor, pentru recu-
noaşterea şi apărarea „dreptului la viaţă încă de la concepţie”.
De obicei, cu câteva săptămâni înainte să aibă loc acest marş,
apar în mass-media generală sau în mediul online asociat
grupului organizaţiilor antiavort articole care deplâng nu-
mărul mare de avorturi41,42,43. Un articol de acest tip a fost
publicat în cotidianul naţional România Liberă în februarie
2011, intitulat „Cum a ajuns România să aibă 22 milioane de
avorturi”44, lansând puternica metaforă că, în 50 de ani, ne-

40
Asociaţia Pro-vita Bucureşti, 2008. Pro-vita Bucureşti prezentă la
„Marşul Vieţii” de la Timişoara [online]. Disponibil la http://provi-
tabucuresti.ro/activitati/manifconf/71-marsul-vietii-timisoara-2008
(accesat 17 iunie 2015).
41
ActiveNews, 2015. România are cea mai mare rată a avorturilor din
Uniunea Europeană. ActiveNews [online]. Disponibil la http://www.
activenews.ro/primapagina/Romania-are-cea-mai-mare-rata-a-avor-
turilor-din-Uniunea-Europeana-101175 (accesat 17 iunie 2015).
42
Ştiri pentru viaţă, 2014. România: Cea mai mare rată a avorturilor şi
mortalităţii materne din UE pusă pe seama finanţărilor americane.
Ştiri pentru viaţă [online]. Disponibil la http://stiripentruviata.ro/ro-
mania-cea-mai-mare-rata-avortului-simortalitatii-materne-din-ue-
pusa-pe-seama-finantarilor-americane/ (accesat 17 iunie 2015).
43
Business Magazin, 2012. Cum vrea să combată Noua Republică scăde-
rea populaţiei şi numărul mare de avorturi. Business Magazin [online].
Disponibil la http://www.businessmagazin.ro/actualitate/cum-vrea-
sa-combata-noua-republicascaderea-populatiei-si-numarul-mare-de-
avorturi-9433817 (accesat 17 iunie 2015).
44
Dan Gheorghe. Cum a ajuns România să aibă 22 milioane de avorturi.
România Liberă, 2011 [online]. Disponibil la http://www.romaniali-
bera.ro/special/reportaje/cum-a-ajuns-romania-sa-aiba-22-milioane-
de-avorturi-217321 (accesat 17 iunie 2015).

61
am fi avortat ca naţiune45,46,47. Opinia reprezentantului Aso-
ciaţiei Pro-Vita Bucureşti este inclusă în articol, reieşind că
organizaţia a agregat datele statistice din articol48 şi a lansat
numărul „22 milioane”, pe care l-ar fi prezentat anterior în
Parlamentul României49.
O altă temă cu o susţinere largă în rândul grupului orga-
nizaţiilor antiavort este consilierea obligatorie a femeilor care
doresc să facă avort, acestea aflându-se inevitabil într-o stare
denumită „criză de sarcină” ce reclamă obligatoriu un anumit
tip de consiliere. În anul 2012, o iniţiativă legislativă în acest
sens vine să unească organizaţiile din grupul antiavort între
ele şi împreună cu alte organizaţii, fie că este vorba despre
organizaţii religioase mici de la nivel local sau care fac „con-
siliere în criza de sarcină”, fie că este vorba despre organiza-

45
Lumea Credinţei, 200-. Interviul cu preotul Nicolae Tănase, şeful Aso-
ciaţiei Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Vălenii de Munte. Lu-
mea Credinţei [online]. Disponibil la http://www.provitabucuresti.ro/
docs/art/varf+de+ lance.pdf (accesat 17 iunie 2015).
46
Credinţa ortodoxă, 2006. Interviul cu preotul Nicolae Tănase, şeful
Asociaţiei Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Vălenii de Munte.
Credinţa ortodoxă [online]. Disponibil la http://www.cuvantul-orto-
dox.ro/2011/08/25/ parintele-tanase-faramenajamente-despre-avort-
si-perspectivele-apocaliptice-ale-neamului-urmeazapieirea/ (accesat
17 iunie 2015).
47
Pană, M., 2014. Un adevărat masacru: 22 000 000 de avorturi în Ro-
mânia (1958-2011)! Cultura Vieţii [online]. Disponibil la http://www.
culturavietii.ro/2014/10/06/un-adevarat-masacru-22-000-000-de-
avorturiromania-1958-2011/ (accesat 17 iunie 2015).
48
Asociaţia Pro-Vita Bucureşti, Prelucrări secundare de date statistice
[online]. Disponibil la http://provitabucuresti.ro/resurse/statistici-i-
studii/statistica/178-statistica-avort-romania (accesat 17 iunie 2015).
49
Dan Gheorghe, 2011. Cum a ajuns România să aibă 22 milioane de
avorturi. România Liberă [online]. Disponibil la http://www.romani-
alibera.ro/special/reportaje/cum-a-ajuns-romania-sa-aiba-22-milioa-
ne-de-avorturi-217321 (accesat 17 iunie 2015).

62
ţii mari ca World Vision România, CARITAS Bucureşti sau
Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România50,51.
Este vorba despre Propunerea legislativă privind înfiinţarea,
funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru
criza de sarcină, ai cărei principali iniţiatori au fost doi par-
lamentari ai Partidului Democrat Liberal aflat atunci la gu-
vernare, respectiv Marian Dugulescu şi Sulfina Barbu52. Un
aspect inedit pentru o propunere legislativă a fost faptul că, în
expunerea de motive care însoţeşte textul propunerii, pe lân-
gă susţinătorii parlamentari, a fost adăugată o listă de orga-
nizaţii neguvernamentale susţinătoare, în frunte cu Federaţia
Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România53. În esenţă,
proiectul propunea condiţionarea femeilor care doresc să ac-
ceseze serviciul medical legal de avort la cerere sau de avort
terapeutic de parcurgerea unui serviciu de consiliere obliga-
torie oferită în cadrul unor centre de consiliere speciale54. Şi

50
Memoriu, 2012. Consilierea în criza de sarcină, Memoriu pentru susţi-
nerea legii depus la Parlament de 39 de către ONG-uri [online]. Dispo-
nibil la http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2012/06/consilierea-in-
criza-de-sarcinamemoriu_22.html (accesat 17 iunie 2015).
51
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România, Fundaţia
Pro Vita Medica (Timişoara), Centrul de Consiliere şi Informare pen-
tru Femei cu Sarcină Nedorită „Puls” (Oradea), Asociaţia Familia şi
Viaţa (Roman), Asociaţia Centrul Iochebed (Alba Iulia), Fundaţia Cli-
nica Pro-Vita (Cluj-Napoca), Asociaţia Clinica Provita Internaţional
(Bucureşti), Alianţa Familiilor din România, Centrul Noua Speranţă
(Deva), Fundaţia Arsenie Boca (Bucureşti).
52
Pl-x nr. 348/2012 Propunere legislativă privind înfiinţarea, funcţio-
narea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină
[online]. Disponibilă la http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.
proiect?cam=2&idp= 12593 (accesat 17 iunie 2015).
53
Expunere de motive, 2012 [online]. Disponibil la http://www.cdep.ro/
proiecte/2012/300/40/8/em425.pdf (accesat 17 iunie 2015).
54
Pl-x nr. 348/2012 Propunere legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea
şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină [online].

63
de această dată, coaliţia de organizaţii neguvernamentale de
drepturile omului, care se opusese în 2008 şi 2009 iniţiative-
lor de restrângere a accesului la avort, a reacţionat coordonat
și eficace, arătând că propusa consiliere ducea la întârzierea
accesului la serviciul medical cu cinci sau mai multe zile, livra
informaţii incorecte din punct de vedere ştiinţific şi era di-
recţionată către păstrarea sarcinii, fiind contrară drepturilor
femeilor şi conceptului de consiliere55. După multe dezbateri
publice şi demersuri la factorii de decizie, propunerea legisla-
tivă a fost respinsă în Parlament.
În anul 2013, se înfiinţează una dintre cele mai tinere
organizaţii antiavort, Asociaţia Studenţi pentru Viaţă, care
are ca scop „promovarea în mediul studenţesc a educaţiei,
a valorilor şi a respectului pentru viaţa umană din momen-
tul concepţiei şi până la încetarea ei naturală”56. În anii 2014
şi 2015, Asociaţia Studenţi pentru Viaţă a fost organizatorul
oficial în Bucureşti al marşului pentru viaţă.
Din istoricul înfiinţării, susţinerii, agendei şi argumente-
lor folosite de organizaţiile din grupul antiavort trag conclu-
zia că acestea au fost importate în România din SUA, încă de
la începutul anilor 1990, constituindu-se în replici ale organi-
zaţiilor nord-americane de tip pro-life, iniţial traduse literal
în limba română. Folosesc expresia „traduse literal” pentru
faptul că informaţiile de pe primele website-uri create şi ad-
ministrate de aceste organizaţii reprezentau adesea traduceri

55
22 Plus, 2012. Consilierea obligatorie pentru criza de sarcină în con-
flict cu drepturile femeilor. 22 Plus, Nr. 338 [online]. Disponibil la
http://issuu.com/ecpi/docs/22-plus/3 (accesat 17 iunie 2015).
56
Statutul Asociaţiei Studenţi pentru Viaţă (art. 7) [online]. Disponibil
la http://studentipentruviata.ro/wp-content/uploads/2013/12/Statut-
Asocia%C8%9BiaStuden%C8%9Bi-pentru-via%C8%9B%C4%83.pdf
(accesat 17 iunie 2015).

64
literale ale informaţiilor luate de pe site-uri din SUA (www.
strigatulmut.ro, www.avort.info, www.adevaruldespreavort).
Ulterior, aceste organizaţii şi-au creat resurse proprii, expu-
nând aşa-zise „experienţe” româneşti – fie interviuri cu femei
care ar fi făcut avort, fie interpretări de natură teologică şi
pastorală ale unor preoţi ortodocşi, fie opinii ale unor medici
sau ale altor profesionişti români (www.rupetacerea.ro).
Mişcarea pro-life din SUA a fost încadrată din punct de
vedere al ideologiei politice la fundamentalism religios, fă-
când parte din aşa-numita Dreaptă Religioasă, care recâşti-
gă influenţă publică şi politică după alegerea la preşedinţie
a lui Ronald Reagan57. Aşadar, prin dezvoltarea grupului or-
ganizaţiilor antiavort am asistat în România la un import al
fundamentalismului religios nord-american de influenţă ne-
oprotestantă. Spre deosebire de grupurile neoprotestante din
SUA anilor 1970, în România, interesul de a susţine o mişcare
antiavort nu este la fel de puternic. În primul rând, Biserica
Ortodoxă Română nu a putut fi activă în a condamna public
avortul58 şi nici nu şi-a pierdut influenţa la nivelul autorităţi-
lor publice în ariile sale de interes pentru a se justifica o re-
venire în forţă. În al doilea rând, celelalte culte religioase din
România sunt minoritare şi au o mai redusă susţinere politi-
că. În al treilea rând, românii sunt relativ toleranţi în ceea ce
priveşte acceptarea avortului, după cum relevă studiile socio-
logice recente – în planul politicilor, aproximativ 60% dintre
români sunt împotriva îngrădirii avortului prin lege, iar 10%

57
Dobrei, N.-E. „Fundamentalismul religios”. În: Miroiu, M., (ed.) Ideo-
logii politice actuale, Editura Polirom, 2012, citând pe Marsden, 2006.
58
Fundaţia Soros, 2012. Avortul între drept câştigat, respingere mora-
lă şi practică larg răspândită [online], Bucureşti. Disponibil la http://
www.fundatia.ro/sites/default/files/Romanii%20sustin%20drep-
tul%20la%20avort_ Analiza%20studiului.pdf (accesat 17 iunie 2015).

65
nu au o opinie; în plan moral, 19% dintre români au vederi
liberale în sensul în care sunt de acord cu întreruperea vo-
luntară a sarcinii (avortul) atunci când părinții nu-şi doresc
copilul, în timp ce 44% sunt de acord doar în anumite situaţii
(de la motive medicale până la motive economice sau sociale);
procentul de conservatori a scăzut de la 56%, în 2005, la 52%,
în 2008, şi apoi la 43%, în 2011, tendință ce nu arată semne de
inversare59. În aceste condiţii, grupul de organizaţii antiavort
nu are deocamdată o susţinere largă pentru a putea vorbi des-
pre o mişcare comparabilă cu SUA. Totuşi nu sunt de acord
cu Dobrei când afirmă că „a pune eticheta fundamentalismu-
lui este, în cazul României, destul de impropriu”60. Discursul
antiavort promovat de aceste organizaţii nu este unul mar-
ginal, precum cel destinat respingerii paşapoartelor biome-
trice, şi nu „produce mai degrabă o plasare în derizoriu sau
tabloidizare a temei/purtătorului”61. În anul 2015, BOR s-a
plasat public mult mai vizibil pe tema antiavort, după tema
antihomosexualitate deja larg abordată; BOR foloseşte aceste
teme pentru a-şi asigura revenirea în spaţiul public ca for-
ţă morală şi a câştiga popularitate publică. Astfel, în martie
2015, Patriarhia Română şi-a exprimat în mod oficial susţi-
nerea pentru marşul antiavort printr-un comunicat de presă,
îl popularizează prin propriul centru de presă62, şi mai multe

59
Ibidem.
60
Dobrei, N.-E. „Fundamentalismul religios”. În: Miroiu, M., (ed). Ideo-
logii politice actuale, Editura Polirom, 2012.
61
Dobrei, N.-E. „Fundamentalismul religios”. În: Miroiu, M., (ed). Ideo-
logii politice actuale, Editura Polirom, 2012.
62
Biroul de presă al Patriarhiei Române, 2015. Comunicat de presă „Pa-
triarhia Română susţine «Marşul pentru viaţă 2015». Fiecare viaţă este
un dar” [online]. Disponibil la http://patriarhia.ro/patriarhia-roma-
na-sustine-marsul-pentru-viata-2015-fiecare-viataeste-un-dar-7943.
html (accesat 17 iunie 2015).

66
arhiepiscopii s-au implicat direct, în mod oficial, în organi-
zarea marşului pentru viaţă la nivel local63. Tot în anul 2015,
Mitropolitul Clujului, IPS Andrei Andreicuţ, a vorbit în ca-
drul marşului pentru viaţă desfăşurat la Cluj-Napoca despre
„împuţinarea naşterilor” din România şi a spus că, dacă se
doreşte redresarea situaţiei, „ar trebui ca fiecare familie tână-
ră să aibă măcar trei copilaşi”64. În martie 2015, pr. prof. univ.
dr. Stelian Tofană, din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă
a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a conferen-
ţiat împotriva avortului la Casa de Cultură a Studenţilor din
Cluj-Napoca, în prezenţa Mitropolitului Clujului65.
Şi la nivelul cultelor neoprotestante, influenţa politică este
totuşi consistentă: unul dintre cei doi iniţiatori ai proiectului
de lege privind consilierea obligatorie înainte de avort din
2012 a fost pastor baptist în Timişoara şi deputat în Parla-
mentul României, iar iniţiativa legislativă a fost susţinută de
partidul de guvernământ. La nivelul societăţii, tinerii apar ca
fiind potenţiali susţinători ai iniţiativelor antiavort – sondaje
recente arată că aceştia au un grad de acceptare mai scăzut
faţă de avort: 56% dintre tinerii între 19 și 29 de ani ar fi de
acord cu o modificare a legii actuale a avortului în sensul
restrângerii drepturilor actuale, dintre aceştia 19% ar fi de

63
De exemplu, Arhiepiscopia Aradului, Arhiepiscopia Iașilor, conform
informaţiei disponibile la http://www.marsulpentruviata.ro/ (accesat
17 iunie 2015).
64
Ziare.com, 2015. Mitropolitul Clujului: Fiecare familie sa aiba trei
copilasi – unul sa fie pentru Biserica si tara. Ziare.com [online]. Dis-
ponibil la http://www.ziare.com/social/biserica/mitropolitul-clujului-
fiecare-familie-sa-aibatrei-copilasi-unul-sa-fie-pentru-biserica-si-ta-
ra-1354185 (accesat 17 iunie 2015).
65
Basilica.ro, 2015. Conferinţă cu tema: „Avortul – ce ne spune Biblia?”
Basilica.ro [online]. Disponibil la http://basilica.ro/conferinta-cu-te-
ma-avortul-ce-ne-spunebiblia--105306.html (accesat 17 iunie 2015).

67
acord cu interzicerea totală a avortului prin lege66. Nu există
date care să ne permită să urmărim dacă această tendinţă se
păstrează cu înaintarea în vârstă, însă sunt relevante cele ce
arată că, dintre tinerii care nu au avut relații sexuale până
în acest moment, mai mult de un sfert consideră că avortu-
rile ar trebui să fie total interzise prin lege. Din rândul celor
care au avut relații sexuale, doar 15% încă mai consideră că
avortul ar trebui să fie interzis prin lege, în timp ce aproape
jumătate consideră că avortul ar trebui să rămână legal, ca în
prezent67. Categoric, tinerii reprezintă un grup vizat de orga-
nizaţiile de tip pro-vita68.
Prin urmare, ultimii ani indică nu doar o simplă copie-
re și adaptare a discursului nord-american antiavort, ci mai
ales un progres gradual al fundamentalismului religios au-
tohton. Alegerile europarlamentare din mai 2014 au fost o
ocazie pentru organizaţiile din grupul antiavort şi partenerii
lor să-şi afirme setul de valori şi obiective într-un registru
fundamentalist autohton. Mai multe organizaţii creştin-or-
todoxe, în frunte cu Asociaţia „Pro-Vita – pentru Născuți și
Nenăscuți”- București, au susţinut un candidat, în persoa-
na lui Iulian Capsali, pe care îl identifică drept „candidatul
familiei româneşti” pentru faptul că este tată a nouă copii
şi pentru platforma sa politică dedicată „valorilor familiei”.

66
Friedrich Ebert Stiftung, 2014. Tineri în România: griji, aspirații, ati-
tudini și stil de viață [online]. Bucureşti. Disponibil la http://www.fes.
ro/media/2014_news/RaportFES-Tineri_in_Romania.pdf (accesat 17
iunie 2015).
67
Ibidem.
68
În 2013, s-a înfiinţat Asociaţia Studenţi pentru Viaţă, care editează o
revistă dedicată tinerilor, organizează conferinţe în universităţi şi este
partener în organizarea pentru studenţi a Taberei Naționale „Împreu-
nă pentru copii de la Valea Plopului”. A se vedea informaţii disponibile
la http://studentipentruviata.ro/desprenoi/ (accesat 17 iunie 2015).

68
Este inserată aici definiţia familiei ca întemeiată exclusiv
pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, sprijinirea cuplu-
rilor tinere şi a familiilor numeroase. Aceste organizaţii au
semnat, la data de 10 mai 2014, un text programatic intitulat
„Memorandumul pentru familie”69, pe care îl încadrez din
punct de vedere ideologic la fundamentalismul religios. Me-
morandumul afirmă faptul că acţiunile acestor organizaţii
sunt un răspuns la o criză identitară creată a Uniunii Euro-
pene. Memorandumul o numește drept criza valorilor creşti-
ne prin atacarea „fundamentelor familiei naturale în contex-
tul larg al de-spiritualizării statelor-națiune componente”70,
prin propunerea sau adoptarea unor poziții percepute ca
deschizând perspectiva recunoaşterii drepturilor familiilor
formate din cupluri de acelaşi sex (identificată cu Raportul
Lunacek71), a drepturilor sexuale şi reproductive (identifica-
tă cu Raportul Estrella72) şi a egalităţii de gen (identificată
cu Raportul Zuber73). În realitate, este vorba despre o revo-
luţie culturală pe fondul diminuării influenţei religioase, în
cadrul căreia mai ales ţările Europei Occidentale au devenit
mai tolerante faţă de cuplurile de acelaşi sex şi au adoptat la
nivel naţional anumite prevederi legislative de recunoaştere

69
Memorandumul pentru familie, 2014 [online]. Disponibil la http://
www.culturavietii.ro/wp-content/uploads/2014/05/Memorandum-
pentruFamilie.pdf (accesat 17 iunie 2015).
70
Ibidem.
71
Raportul Lunacek, 2014 [online]. Disponibil la http://www.europarl.
europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=//EP// TEXT+REPORT+A7-2014-
0009+0+DOC+XML+V0//EN (accesat 17 iunie 2015).
72
Raportul Estrella, 2013 [online]. Disponibil la http://www.europarl.
europa.eu/oeil/popups/ficheprocedure.do? lang=en&reference=2013/
2040%28INI%29 (accesat 17 iunie 2015).
73
Raportul Zuber, 2013 [online]. Disponibil la http://www.europarl.
europa.eu/oeil/popups/ficheprocedure.do? lang= en&reference=2013/­
2156%28INI%29 (accesat 17 iunie 2015).

69
juridică a acestor uniuni consensuale74; în plus, organiza-
ţiile care promovează drepturile sexuale şi reproductive ar
fi încercat în ultimii ani să obţină modificări legislative în
favoarea accesului la avort în cele câteva ţări din Uniunea
Europeană care mai aveau o legislaţie restrictivă75. Pe fon-
dul acestor noi realităţi din statele membre şi în lipsa unor
standarde ferme privind drepturile omului în domeniu, la
nivelul Parlamentului European au fost demarate iniţiative
cu caracter politic-declarativ de recunoaştere a acestor po-
litici publice şi de promovare a lor ca modele de bune prac-
tici (rapoartele menţionate în paragraful precedent). Uniu-
nea Europeană nu are însă competenţe în a impune statelor
membre o definiţie a căsătoriei sau a familiei şi nu are com-
petenţe în domeniul combaterii violenţei împotriva femeilor
sau al combaterii stereotipurilor de gen. Totuşi Parlamentul
European poate face recomandări în domeniile amintite. În
acest context, organizaţiile fundamentaliste recurg la o rede-
finire identitară prin exacerbarea rolului procreaţiei (pretins
inaccesibilă cuplurilor de acelaşi sex) în ceea ce ei înţeleg a fi
familia naturală din textele sacre – căsătoria religioasă dintre
un bărbat şi o femeie76. Se pune accentul pe sprijinirea de că-

74
ILGA-Europe, 2014. Rainbow Map Index [online]. Disponibil la http://
www.ilgaeurope.org/home/ publications/rainbow_europe (accesat 17
iunie 2015).
75
E.g. Spania: a se vedea legalizarea avortului la cerere până la 14 săptă-
mâni prin Legea Organică 2/2010 din 3 martie 2010; Portugalia: a se
vedea legalizarea avortului la cerere până la 14 săptămâni prin Legea
16/2007 din 10 aprilie 2007; Polonia: a se vedea CEDO, Tysiac c. Polo-
nia, nr. 5410/03 Eur. Ct. H.R. (2007), R.R. c. Polonia, nr. 27617/04 Eur.
Ct. H.R. (2011), P. şi S. c. Polonia, nr. 57375/08 Eur. Ct. H.R. (2012); Ir-
landa: a se vedea A, B şi C c. Irlanda, nr. 25579/05 Eur. Ct. H.R. (2010).
76
Memorandumul pentru familie, 2014 [online]. Disponibil la http://
www.culturavietii.ro/wp-content/uploads/ 2014/05/Memorandum-
pentruFamilie.pdf (accesat 17 iunie 2015).

70
tre stat a „familiilor numeroase” şi se merge atât de departe,
încât se transformă în model de familie tocmai viaţa perso-
nală a candidatului Iulian Capsali, care are nouă copii.
În concluzie, ceea ce a început drept import nord-ame-
rican s-a adaptat contextului românesc şi s-a diversificat.
Grupul organizaţiilor antiavort a aşezat în centrul agendei
sale apărarea vieţii umane de la concepţie prin recunoaşte-
rea juridică a dreptului la viaţă pentru copilul nenăscut. În
timp, acest obiectiv general importat a prins contur în cadrul
unei ideologii politice fundamentalist religioase autohtone,
formulate ca reacţie la anumite tendinţe de la nivelul Uniunii
Europene mai degrabă decât din România. Lipsa unor ame-
ninţări reale în ţară la adresa poziţiei dominante a religiei
ortodoxe şi relativa acceptare a avortului la nivelul populaţi-
ei au făcut ca, până acum, grupul organizaţiilor antiavort să
rămână la scară mică în comparaţie cu mişcarea pro-life din
SUA sau din alte state în care au exportat războiul cultural
pro-life versus pro-choice.

Discursul public despre avort –

analiză de texte
În continuare, voi face o analiza de text din perspectiva
stigmatizării în legătură cu avortul care se regăseşte în comu-
nicările publice făcute cu ocazia celor cinci marşuri pentru
viaţă şi a unui marş premergător acestora, care au avut loc în
anii 2010-2015 în România77. Coordonate de grupul organi-

Schema de codare include reguli care privesc atât aspectele vizibile din
77

text (codare evidentă – în engleză, manifest coding), cât şi aspectele care

se referă la anumite conotaţii ale textului (codare latentă – în engleză,
latent coding): 1. De câte ori apar în text următoarele cuvinte şi expresii
şi derivatele lor (unele în defavoarea altora): „femeie”, „mamă”, „sarci-

71
zaţiilor antiavort, în special de Asociaţia Pro Vita Bucureşti
şi, ulterior, de Asociaţia Studenţi pentru Viaţă, aceste marşuri
reprezintă momentul care le oferă cea mai multă vizibilita-
te, ocazie cu care îşi lansează în spaţiul public din România
principalele mesaje. Scopul oficial al marşului pentru viaţă
s-a păstrat, în linii mari, acelaşi de la un an la altul, și anume
afirmarea şi apărarea „dreptului la viaţă din momentul con-
cepţiei”. Afirmarea dreptului la viaţă în această formă vine în
opoziţie cu avortul, ceea ce face ca, în mod direct sau indirect,
autorii mesajelor lansate cu ocazia marşului pentru viaţă să se
pronunţe cu privire la avort şi la femeile care recurg la avort.

Etichetarea
Primul proces social în cadrul mecanismului de produ-
cere şi reproducere a stigmatului, etichetarea, presupune o
suprasimplificare a ceea ce presupune avortul. Avortul este
prezentat prin opoziţie faţă de conceptul de viaţă înţeleasă

nă”, „embrion”, „fetus/făt”, „prunc”, „copil”, „copil nenăscut”, „sarcină

nedorită”, „avort”, „întrerupere de sarcină”, „drept”, „serviciu medical”,
„ucide”, „omor/omucidere”, „pruncucidere/ucidere de prunci”, „păcat”,
„crimă”? 2. Este manifestul însoţit de imagini? În ce constau imagini-
le respective? Ce semnifică? Ce culori sunt folosite? Ce personaje apar?
Care sunt emoţiile pe care le exprimă personajele? Apar femei – în ce
ipostaze? Apar femei însărcinate – cât de avansată apare sarcina? Apar
fetuşi – în ce ipostaze, în ce stadiu al dezvoltării, cât de asemănători cu
un copil nou-născut? Apare sânge? Apar anumite simboluri? 3. Care este
direcţia mesajului şi cât de puternic este mesajul (afirmaţii pozitive sau
negative despre temă, ton foarte pesimist, destul de pesimist, relativ ne-
utru, destul de optimist, foarte optimist)? 4. Cum este descris portretul
femeii ideale? 5. Cum este descrisă sarcina? Este fetusul personificat? 6.
Cum este descris avortul? 7. Cum sunt descrise femeile care avortează? 8.
Cum sunt descrişi cei care le ajută pe femei să avorteze? 9. Cum este de-
scrisă familia? 10. Există referiri la argumente religioase/de etică/legale?
Câte? 11. Există referiri implicite sau explicite la „naţiune”?

72
de la concepţie. Cu cât viaţa este ridicată la rangul de valoare
supremă, cu atât avortul este mai rău, anormal, iar motivele
pentru care femeile recurg la avort sunt mai nesemnificative
sau pot fi uşor depăşite. Voi urmări mai departe cum sunt
plasate etichetele în legătură cu conceptele viaţă, avort, moti-
ve pentru care se recurge la avort în textele analizate.
Viaţa. Conceptul „viaţă” este prezentat în opoziţie cu con-
ceptul „avort”, de aceea este important să înţelegem ce mesa-
je se transmit prin etichetarea conceptului „viaţă”. Cuvântul
„viaţă” apare cel mai des în textele analizate78, comparativ cu
alte cuvinte-cheie pe care le-am urmărit în analiza mea. Din
expresiile în care apare cuvântul „viaţă” reiese că textele vi-
zează începutul vieţii şi sfârşitul vieţii (cu referire la avort). În
mod invariabil, textele înţeleg prin începutul vieţii momen-
tul concepţiei. De aceea, conceptul „viaţă” este prezentat în
strânsă legătură cu sarcina, prezentată cel mai adesea sub de-
numirea „copil”, prin cuplul femeie-copil79 sau în legătură cu
familia, rezultată din naşterea de copii80. Mai recent, concep-
tul „viaţă” este prezentat în textele analizate sub denumirea
„persoană”, cu o încărcătură juridică semnificativă în virtu-

78
De opt ori în anul 2010, de douăzeci şi patru de ori în anul 2011, de
cincisprezece ori în anul 2012, de treisprezece ori în anul 2013, de zece
ori în anul 2014 şi de treisprezece ori în anul 2015.
79
Marşul pentru viaţă 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
Disponibil la http://peniel.ro/marsul-pentru-viata-2013/ şi http://
www.frontpress.ro/2013/ 03/manifestul-marsului-pentru-viata-iubes-
te-i-peamandoi.html (accesat 17 iunie 2015).
80
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viața! [online]. Disponibil la http://
www.ziaristionline.ro/2012/03/18/manifest-si-mars-pentru-viata-
sambata-24-martie-in-cele-mai-importante-20-de-orase-ale-romani-
ei/ (accesat 17 iunie 2015).

73
tea drepturilor fundamentale ale omului ataşate statutului de
persoană81, în ciuda faptului că, în legislaţia internaţională de
drepturile omului, statutul de persoană este atribuit la naşte-
re, nu la concepţie82. Textele analizate prezintă viaţa umană
ca reprezentând o valoare supremă ce trebuie apărată, avan-
sând speculaţia de natură juridică conform căreia ar exista un
drept inalienabil la viaţă de la concepţie. Prin expresia „via-
ţa este un dar”, reiterată în mai mulţi ani83,84, prin alăturarea
conceptelor „viaţă-femeie-copil”85 şi prin mesajul „o cultură a
adopţiei […] va conduce la o cultură a vieţii”86, autorii texte-
lor încearcă să coopteze publicul-ţintă pentru apărarea vieţii.
Se desprinde ideea că a da viaţă sau a menţine viaţa vine de
la cineva – este alegerea femeii-mamă sau este chiar alegerea
publicului căruia i se adresează textul:

81
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă, „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România și
Republica Moldova” [online]. Disponibil la http://www.marsulpentru-
viata.ro/marsul-pentru-viata-2015-fiecare-viata-este-un-dar-21-mar-
tie-2015-romania-si-republica-moldova/ (accesat 17 iunie 2015).
82
Zampas, C.&Gher, J.M. Abortion as a Human Right – International
and Regional Standards. Human Rights Law Review, Volum 8 (2), 2008,
p. 249-294.
83
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
„Marșul tăcerii”. Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online]. Disponi-
bil la http://www.apologeticum.ro/2010/05/provita-organizează-mar-
sul-tacerii-alege-viatanu-avortului/ şi http://www.provita.ro/detalii-
eveniment-intern.php?id=2 (accesat 17 iunie 2015).
84
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă, „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].
85
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
86
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă».” [online]. Disponibil la http://
www.marsulpentruviata.ro/comunicat-depresa-marsul-pentru-viata-
2014-adoptia-o-alegere-nobila/ (accesat 17 iunie 2015).

74
 „Sufletul unui copil depinde de alegerea ta. ALEGE VIA-
ŢA! Copiii nenăscuţi nu pot striga şi nici nu pot răspunde
dacă-şi doresc sau nu viaţa. Suntem acolo pentru cei care nu
pot face nimic pentru a se apăra”87.
De exemplu, cu ocazia marşului din primul an, îndem-
nul „alege viaţa!”, singura propoziţie scrisă cu litere mari din
text, precum şi contextul în care era plasată, aşeza o povară
grea şi urgentă pe umerii publicului-ţintă, căruia i se atribuia
rolul de apărător al unui personaj lipsit de apărare – copilul
nenăscut –, de răspunsul publicului depinzând însăşi viaţa
personajului respectiv88. Acest mesaj de mobilizare scade în
intensitate cu fiecare an în parte. În anul următor, partici-
panţii la marş au fost chemaţi să afirme ideea de „viaţă ca
valoare supremă, cerând protejarea ei în toate stadiile”, iar
manifestul era văzut ca un dialog cu partidele politice şi cu
factorii de decizie, fiind creată o listă de solicitări de pro-
tecţie a vieţii şi a familiei.89 În al patrulea an, se arată cum
comportamentul femeilor afectează dreptul la viaţă, motiv
pentru care ele au nevoie de ajutorul publicului-ţintă pentru
a lua o decizie de protejare a vieţii.90 În al cincilea an, se face
apel către public să fie mai înţelegător faţă de cei implicaţi în
procesul de adopţie şi mai interesat să adopte copii, ceea ce ar

87
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marşul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
88
Ibidem.
89
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spune
„DA” vieţii! [online]. Disponibil la http://provitabucuresti.ro/activitati/
manif-conf/277-marsul-pentru-viata-2011 şi http://www.ziaristionline.
ro/2012/03/18/manifest-si-mars-pentru-viata-sambata-24-martie-in-
cele-mai-importante-20-de-orase-ale-romaniei/ (accesat 17 iunie 2015).
90
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].

75
face ca mai multe femei să păstreze sarcinile şi să-şi dea copiii
spre adopţie în loc să aleagă avortul.91 În anul 2015, mesajele
se reduc la sloganuri: „fiecare viaţă este unică şi este un dar
de nepreţuit”, „existenţa, unicitatea, demnitatea şi valoarea
fiecărui om începând din momentul concepţiei”92.
Avortul. Avortul este descris ca luarea unei vieţi, pentru
că, în înţelegerea autorilor textelor analizate, viaţa începe din
momentul concepţiei. Într-un singur an, comunicarea oficia-
lă privind marşul pentru viaţă nu a conţinut cuvântul „avort”,
focusul fiind pe adopţie93, în rest, cuvântul „avort” apare în
mod constant94. În primii trei ani, avortul este descris în mod
explicit ca reprezentând luarea unei vieţi, în timp ce, în ulti-
mii ani, avortul este calificat astfel doar indirect. Cuvântul
„avort” este folosit în primii trei ani interşanjabil cu „ucide”95,
„genocid”96,97, „cultura morţii”, „practici antiviaţă”98 ori ho-
locaust de-a dreptul, prin „viaţa curmată a milioane de copii

91
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
92
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova”. [online].
93
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
94
De patru ori în anul 2010, de două ori în anul 2011, de şapte ori în anul
2012, de trei ori în anul 2013, de opt ori în anul 2015.
95
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
96
Marşul pentru viaţă 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
97
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
98
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].

76
în România” (în 55 de ani s-au înregistrat „22 de milioane de
victime”99, „aproximativ 8 milioane de copii, doar conform
statisticilor oficiale, au căzut victime avorturilor din 1990”100).
Numărul de 22 de milioane este simbolic, pentru că este echi-
valent cu numărul populaţiei României la recensământul din
anul 2001, sugerând ideea cu certă încărcătură naţionalistă
că în 55 de ani ne-am „avortat” ca naţiune. Astfel, imaginea
celor 22 de milioane de avorturi are o dimensiune apocalip-
tică. O altă formulare foarte dură în legătură cu avortul este
redată în primul an de marş prin citatul din Maica Tereza de
Calcutta, care compară avortul cu războiul: „Dacă vom ac-
cepta că o mamă îşi poate ucide propriul copil, cum vom pu-
tea spune oamenilor să nu se ucidă între ei?”101. În ultimii trei
ani, tonul devine mai puţin dur. Cuvântul „avort” fie nu mai
apare deloc în manifestul sau comunicatul de presă privind
marşul pentru viaţă102, fie apare în foarte puţine rânduri103.
În plus, avortul este descris doar implicit ca luarea unei vieţi.
Astfel, în al patrulea an, autorii păstrează ideea că „dreptul
la viaţă al tuturor persoanelor” începe „din momentul con-
cepţiei”, vehiculând cifra de 8 milioane de copii „victime ale
avorturilor din 1990”104. În al şaselea an, se pot trage concluzii
despre o calificare implicită a avortului din punct de vedere

99
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
100
Ibidem.
101
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
102
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
103
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
104
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].

77
etic ca luarea unei vieţi: „22 000 000 de avorturi” raportat la
„22 000 000 de copii din România… nu au avut şansa să aibă
o zi de naştere”105. Această schimbare a abordării ar putea fi
pusă pe seama încercării autorilor de a părea mai puţin ex-
tremişti în limbaj – imaginea echivalării avortului cu luarea
unei vieţi fiind doar sugerată.
Motivele pentru care se recurge la avort. În textele ana-
lizate, motivele pentru care femeile ar recurge la avort sunt
nesemnificative, raportat la cât de grav este comportamentul
de a recurge la avort. Fie nu se explorează aceste motive106,
fie sunt descrise superficial ca fiind „probleme”, desconside-
rate şi minimalizate ca importanţă prin afirmația „Proble-
mele sunt multe, dar nu avortul este soluţia”107. Textele din
primii trei ani nu dau nicio soluţie concretă, doar se referă
generalizator la „sprijinul nostru”, al societăţii, în timp ce,
în următorii trei ani, asistăm la o suprasimplificare. Această
suprasimplificare vine, în primul rând, din aplicarea etiche-
tei „criză de sarcină” pentru a descrie starea în care se află
toate femeile care au o sarcină nedorită. În al doilea rând,
suprasimplificarea vine din felul în care arată lista de poten-
ţiale cauze care stau la baza stării de criză de sarcină: „povara
financiară a maternităţii”, faptul că adopţia este foarte rău
privită în România şi nu este posibilă din timpul sarcinii108,

105
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].
106
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
107
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
108
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].

78
faptul că femeile nu sunt încurajate de familie sau de socie-
tate să păstreze sarcina ori faptul că societatea discriminează
„persoanele cu sindrom Down” chiar înainte de naştere109.
Autorii textelor afirmă în mod simplist că orice femeie va
alege să păstreze sarcina în defavoarea avortului dacă s-ar
aboli întreaga legislaţie care permite avortul110,111, s-ar crea
condiţii financiare şi de susţinere a femeilor însărcinate112,
s-ar permite prin lege adopţia din perioada sarcinii113 sau
s-ar preţui mai mult fiecare persoană, indiferent de discri-
minare, de exemplu, persoanele cu sindromul Down114.

Stereotipuri
Al doilea proces social în cadrul mecanismului de produ-
cere şi reproducere a stigmatului, presupune apelarea la ste-
reotipuri pentru a descrie femeile care recurg la avort în tuşe
intens negative, precum promiscuitate, indiferenţă, egoism,
lipsă de compasiune pentru viaţa umană. Femeile care recurg
la avort sunt prezentate prin opoziţie faţă de idealul feminin

109
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă, „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].
110
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
111
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
112
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
113
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
114
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].

79
reprezentat de femeia-mamă şi prin opoziţie faţă de familie. O
altă modalitate de caracterizare negativă a acestor femei con-
stă în atribuirea de personalitate fetusului/sarcinii prin retori-
că şi transformarea lui în subiect de drepturi şi interese.
Portretul femeii ideale este puţin descris în textele anali-
zate, dar imaginea de bază este femeia-mamă ce stă alături
de copilul ei şi înfruntă problemele care apar în viaţă, inclu-
siv ideea de a recurge la avort115; nevoile femeilor sau con-
secinţele asupra femeilor se manifestă şi asupra familiei116.
Această imagine a femeii, legată în mod necesar de copil,
maternitate sau familie, este conturată în text prin folosirea
cuvântului „mamă” pentru a desemna femeile117, prin înso-
ţirea cuvântului „femeie”/„mamă” cu cuvintele „copil”118,119,
„familie”120,121, „sarcină”122, precum şi în mod vizual, prin fo-
tografia care însoţeşte textul. Fotografia este identică doi ani
la rând, în 2012 şi în 2013: o femeie însărcinată într-o lună
avansată ce îşi arată abdomenul foarte proeminent, în faţa
căruia sprijină o fotografie a fetusului obţinută în urma unei
ultrasonografii, iar pe deget poartă un inel de logodnă.

115
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
116
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
117
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
118
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
119
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
120
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
121
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
122
Ibidem.

80
 Femeia ideală se jertfeşte pentru naţiune. În comunicările
despre marşul pentru viaţă din anii 2011 şi 2012, ideea de naţi-
une a fost prezentă mai pregnant, femeile neputând decât să se
supună interesului și viitorului naţiunii. Marşul din anul 2012
devine un „marş naţional pentru respectarea vieţii”, organizat
în 20 de oraşe. Sunt puse în discuţie mai multe probleme cu
care s-ar confrunta ţara noastră, direct asociate cu rata mare a
avorturilor (denumită „criză morală” și care reprezintă „ade-
văratul pericol la adresa societăţii”): criza economică, criza
politică, criza demografică, dezechilibrul economico-social,
degradarea accentuată a importanţei familiei în viaţa socială,
pierderea a patru milioane de locuitori în ultimii douăzeci de
ani, îmbătrânirea populaţiei, afectarea pieţei forţei de muncă,
a bugetelor de pensii şi de asigurări de sănătate sau chiar a
„puterii creative a neamului nostru”, recurgerea la imigraţie
pentru menţinerea populaţiei. În acest context, femeile sunt
văzute implicit ca fiind cele care trebuie să rezolve aceste pro-
bleme prin naşterea de copii – creşterea natalităţii123.
În al patrulea an, în locul femeii-mame apare în prim plan
familia ca „temelie a unei societăţi prospere”; familia presupu-
ne în mod necesar copii. În această definiție limitată a familiei,
avortul este principala ameninţare a familiei, numărul mare de
avorturi ducând la „o degradare accentuată a importanţei sale
în viaţa socială”124. Prin opoziţie față de familie şi de idealul
feminin, femeile care recurg la avort sunt caracterizate nega-
tiv, însă tonul a evoluat în timp. În primii doi ani, afirmaţiile
aveau o încărcătură puternic negativă şi tonul era pesimist: fe-
meile care recurgeau la avort erau considerate implicit ca fiind

123
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
124
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].

81
ucigaşe125,126. În următorii doi ani, focusul nu mai este avortul,
ci sprijinirea femeilor şi copiilor, iar afirmaţiile cu privire la
temă sunt pozitive: femeile care recurg la avort sunt considera-
te ca fiind lipsite de susţinere127, victime ale violenţei, deoarece
sunt constrânse de împrejurări să apeleze la avort128. În ultimii
doi ani, focusul continuă să fie altul decât avortul – adopţia,
respectiv persoanele cu sindromul Down –, iar tonul este opti-
mist; în acest context, femeile care recurg la avort sunt reduse
la statutul de vehicul prin care copilul vine pe lume şi apoi este
dat spre adopţie129 sau susţinut de societate130.
Textele analizate personifică fetusul/sarcina cu scopul de
a-l/o transforma în subiect de drepturi şi interese. Acest pro-
ces se produce la nivel retoric prin cuvintele folosite pentru a
desemna sarcina, precum şi prin spectrul de argumente pre-
ferat pentru a desemna raportul dintre femeia care recurge la
avort şi sarcina ei. Cuvântului „sarcină” îi este adesea prefe-
rat cuvântul „copil” – în primii trei ani folosindu-se expresia
„copil nenăscut”, iar în ultimii trei ani folosindu-se „copil” în
mod nediferenţiat, atât pentru perioada dinainte, cât şi după
naştere. Schimbarea de la „copil nenăscut” la „copil” şi chiar

125
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
126
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
127
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
128
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
129
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
130
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].

82
la „persoană”, inclusiv imaginea „persoana pe care o poartă
în pântece”131, devine evidentă pentru tactica folosită.
La nivelul argumentelor folosite în textele analizate, autorii
textelor folosesc argumente juridice, etic-civice, demografi-
ce şi religioase, pentru a contribui la construcţia ideologică a
fetusului ca persoană, adică la întruparea sarcinii separat de
femeile însărcinate. Argumentele etice fac apel la principiul
apărării celor slabi şi la principiul să nu ucizi, avansând ideea
că viaţa începe la concepţie şi avem de a face cu o persoană
de la concepţie132, 133, 134. Argumentele juridice invocă dreptul la
viaţă care se aplică persoanelor ca fiind aplicabil „copilului” de
la concepţie; acest argument, deşi nu are susţinere în lege, este
avansat, în mod special, în ultimii trei ani135,136; pe această linie
de argumentare, în care drepturile ar fi aplicabile de la concep-
ţie, s-a introdus în comunicarea din anul 2015 argumentul că
discriminarea persoanelor cu sindromul Down se face tot de la
concepţie în cazurile în care femeile recurg la avort137.
Argumentele demografice şi statistice au fost folosite, în
mod special, cu ocazia marşului pentru viaţă din anul 2012,

131
Ibidem.
132
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
133
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
134
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
135
Ibidem.
136
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].
137
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].

83
iar datele respective au fost preluate până în prezent în comu-
nicările privind marşurile pentru viaţă. Este vorba despre fo-
losirea numărului de 22 de milioane de avorturi înregistrate
ca fiind efectuate din anul 1955 până astăzi, indiferent dacă
este vorba despre avorturi spontane sau despre avorturi pro-
vocate din motive medicale sau la cerere. Numărul „22 de mi-
lioane” contribuie la personificarea sarcinilor în momentul în
care, în loc de „22 de milioane de avorturi”, se foloseşte ex-
presia „22 de milioane de victime” sau „22 de milioane de co-
pii”. În plus, numărul 22 de milioane este identic cu numărul
populaţiei României la recensământul din 2001. Argumentele
religioase sunt prezente doar în primii trei ani, prin referirea
la un citat din Maica Tereza de Calcutta în care se compară
avortul cu războiul138, prin invocarea semnificaţiei sărbătorii
Buna Vestire şi prin invocarea „moralei creştine”139,140.

Separarea femeilor
Al treilea proces social în cadrul mecanismului de produce-
re şi reproducere a stigmatului presupune separarea femeilor
care recurg la avort de celelalte femei, care reprezintă norma,
prin prezentarea situaţiei speciale în care se află primele –
fie că sunt supuse unor riscuri privind avortul, fie că se află
într-o situaţie economică, financiară ori socială mai dificilă.
În primul rând, în textele analizate, femeile care recurg
la avort sunt prezentate ca victime. Pe de o parte, statutul

138
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
139
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
140
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].

84
de victimă vine din aşa-zisele „consecinţe fizice, mentale şi
sufleteşti” ale avorturilor141: se afirmă că, prin avort, femeile
respective rămân cu „urme atât fizice, cât şi psihice”142, sufe-
ră de cancere, infertilitate, alte afecţiuni fizice143. Pe de altă
parte, faptul că familia şi societatea le lasă să recurgă la avort
reprezintă o „adevărată formă de violenţă”144, un abandon145,
ele sunt „înjosite, tratate cu dispreţ, fără milă”146. Autorii tex-
telor explică motivul pentru care responsabilitatea privind
avortul este transferată de la cele care recurg la avort la cei
din jur. Astfel, în primii patru ani, acest transfer se explică
prin faptul că femeile ar fi, prin natura lor, predispuse spre
maternitate şi numai pentru că sunt constrânse de împreju-
rări apelează la avort147, 148, 149, 150. În ultimii doi ani, autorii
explică transferul prin faptul că femeile care recurg la avort
ar fi fiinţe incapabile să îşi asume responsabilitatea pentru

141
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
142
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
143
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
144
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
145
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
146
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
147
Ibidem.
148
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
149
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
150
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].

85
copiii lor şi, de fapt, ei nici nu se aşteaptă din partea lor să-
şi asume vreo responsabilitate, odată ce au născut copiii
respectivi151,152. În al doilea rând, aceste femei sunt prezentate
ca fiind persoane care se află într-o situaţie economică, fi-
nanciară sau socială mai dificilă, motiv pentru care au nevoie
de sprijinul nostru şi al statului153, 154, 155, 156. Simplul motiv că
femeia îşi pune problema de a întrerupe sarcina reprezintă
o situaţie dificilă în sine, numită „criză de sarcină”, faţă de
care societatea are obligaţia morală să intervină şi să susţină
femeile însărcinate pentru a păstra sarcina157, 158.

Pierderea statutului şi discriminarea

Al patrulea proces social în cadrul mecanismului de pro-
ducere şi reproducere a stigmatului presupune că persoanele
etichetate se confruntă cu pierderea statutului sau cu discri-

151
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
152
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].
153
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
154
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
155
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
156
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].
157
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
158
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].

86
minare care duce la la inegalităţi. Pierderea statutului, în ca-
zul femeilor care recurg la avort, este un aspect care se des-
prinde din textele analizate: femeile care recurg la avort sunt
prezentate ca trecând printr-o „profundă criză morală”, ceea
ce le aşază la marginea societăţii159. Această „criză morală”
provine din faptul că femeile care recurg la avort sunt con-
siderate de autori ca luând viaţa unei fiinţe care nu se poate
apăra singură160. Criza morală ia şi forma de „degradare a
importanţei familiei în viaţa socială”, deoarece avortul ame-
ninţă familia, care presupune naşterea de copii161. Ideea este
reluată cu ocazia ultimului marş pentru viaţă, sugerându-se
că persoanele care permit avortarea sarcinilor cu risc de sin-
drom Down îşi pierd umanitatea şi caracterul de societăţi
„civilizate”; se încearcă astfel introducerea ideii că avortarea
sarcinilor cu risc de sindrom Down este o discriminare pe
criteriul „stare de sănătate” sau „stare de dezvoltare”162.
În ultimii trei ani, în textele aferente marşului pentru via-
ţă, statutul acestor femei este direct legat de asumarea anu-
mitor responsabilităţi şi decizii. Astfel, cele ce vor să recurgă
la avort sunt portretizate ca fiind incapabile să îşi asume res-
ponsabilitatea pentru copiii lor. De altfel, nici nu se aşteaptă
din partea lor să-şi asume vreo responsabilitate, odată ce au
născut copiii respectivi. Nu ele, ci societatea este responsa-
bilă propriu-zis pentru abandonul copiilor lor şi chiar al lor

159
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
160
Marşul pentru viaţă, 2010. Comunicat de presă „Provita organizează
«Marșul tăcerii». Alege Viaţa! Spune NU avortului!” [online].
161
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
162
Marșul pentru viață, 2015. Manifest şi Comunicat de presă „Marșul
pentru viață 2015. Fiecare viață este un dar – 21 martie 2015, România
și Republica Moldova” [online].

87
(pentru că ele au ajuns în situaţia de a-şi abandona copiii).
La fel, nu ele, ci familia lor este responsabilă pentru creşterea
copiilor lor, iar decizia de a da copilul spre adopţie nu este
exercitată de femei, ci de „părinţii naturali”163.
În primii ani ai marşului pentru viaţă, una dintre solici-
tările principale adresate autorităţilor era chiar interzicerea
prin lege a avortului164, 165, 166. În ultimii ani, solicitarea de in-
terzicere a avortului a fost înlocuită cu cea de introducere a
unei legislaţii şi a unor servicii obligatorii care să trateze în
mod special femeile care doresc să întrerupă sarcina ca fiind
în aşa-numita „criză de sarcină”. Şi această solicitare repre-
zintă, de altfel, o discriminare de gen. În primul rând, nu
doar femeile, dar, uneori, şi partenerii lor sau familia se im-
plică în decizia de a păstra sau nu sarcina. Cu toate acestea,
textele pledează pentru consilierea privind criza de sarcină
doar pentru femei. În al doilea rând, necesitatea consilierii
în criza de sarcină pleacă de la premisa că femeile nu ar fi
capabile să ia singure o decizie privind viaţa lor, această de-
cizie fiind intrinsec foarte dificilă, indiferent de femeie. În
al treilea rând, nu ştiu să existe situaţii în care bărbaţii să fie
trataţi în acelaşi fel pentru că se află într-un proces de luare a
unei decizii personale.

163
Marşul pentru viaţă, 2014. Comunicat de presă „Marșul pentru viață
2014: «Adopția, o alegere nobilă»” [online].
164
Marşul pentru viaţă, 2011. Comunicat de presă „Spune DA vieţii, la
«Marşul pentru Viaţă»!” şi Manifestul „Marşului pentru viaţă” – Spu-
ne „DA” vieţii! [online].
165
Marşul pentru viaţă, 2012. Manifest pentru viaţă şi Comunicat de pre-
să: Orașele României sărbătoresc viaţa! [online].
166
Marşul pentru viaţă, 2013. Comunicat „Marşul pentru viaţă 2013” şi
Manifestul „Marșului pentru Viață”: Iubește-i pe amândoi! [online].

88
 Concluzii
Procesul de cunoaştere parcurs cu această lucrare este
unul parţial şi simt că am rămas datoare femeilor expuse
discursului public despre avort în România cu oferirea unui
spaţiu pentru a-şi împărtăşi experienţele lor în legătură cu
stigmatul privind avortul. Sper ca, pe viitor, să beneficiez de
generozitatea şi deschiderea lor pentru a putea aduce la înde-
plinire această obligaţie morală.
Mi se pare important inventarul făcut cadrelor legale şi
ideologice în care are loc discursul public despre avort în Ro-
mânia. În primul rând, modul foarte strict în care statul înţe-
lege să intervină în viaţa privată a femeilor cu ocazia recurgerii
la avort, inclusiv în relaţia medic-pacientă, nu poate fi trecut
cu vederea şi angajează statul să ia măsuri pentru a garanta
accesul efectiv la servicii medicale de avort în cazurile limitate
în care îl permite prin lege. Acest aspect este relevant pentru
o serie de probleme cu care se confruntă femeile în accesarea
serviciilor medicale legale de avort, de la faptul că serviciul
medical de avort la cerere nu este acoperit de asigurările de
sănătate şi până la confruntarea cu refuzul de a efectua avort
din partea cadrelor medicale în unităţile sanitare publice.
În al doilea rând, dovezile şi argumentele adunate în spri-
jinul calificării grupului de organizaţii antiavort în curentul
politico-ideologic al fundamentalismului religios pot fi uti-
le celor interesaţi de monitorizarea și combaterea acțiunilor
grupurilor antiavort din România. Eforturile acestora au fost
reorientate către o ofensivă mascată, de a schimba inimile şi
minţile, cum spunea Weitz, în legătură cu avortul, ceea ce
stigmatizează femeile care recurg la avort – acestea capătă
treptat imaginea de persoane de la care nu putem aştepta să-
şi asume anumite responsabilităţi, ceea ce atrage nevoia ca
noi, societatea, să intervenim şi să luăm decizii pentru ele.

89
 Aspectele teoretice privind stigmatizarea în legătură cu
avortul sunt trecute pe scurt în revistă pentru prima dată
într-o lucrare în limba română. Această incursiune teoretică
mi-a oferit baza pentru a arăta că stigmatul perceput şi inter-
nalizat în materie de avort nu duce, în realitate, la schimbarea
deciziei femeilor în privinţa optării pentru avort. Stigmati-
zarea în cazul avortului duce însă la ascunderea deciziei de a
recurge la avort şi a experienţelor trăite în legătură cu avortul,
ceea ce face ca vocile antiavort să fie singurele care se aud în
spaţiul public, noi, restul, fiind reduși la tăcere. De aceea este
nevoie de validarea publică a alegerii femeilor care recurg la
avort şi de discutarea avortului ca parte din condiţia umană,
întrucât este o experienţă de viaţă comună, des întâlnită.

90
 Mihaela Ajder
Mihaela Ajder este activistă de drepturile omului cu studii de
jurnalism la Chișinău, Republica Moldova. Născută în anul
1975, colaborează cu diverse instituții media și de drepturile
omului. O primă variantă a acestui studiu a apărut în 2018,
în publicația „The rise of illiberal society in the former Soviet
Union”, editată de Foreign Policy Centre din Marea Britanie.

Ne-am putea întoarce în viitor?

Evoluția discursului și practicilor iliberale din fosta Uni-
une a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) este similară
cu ceea ce se întâmplă în restul Europei: o creștere a xeno-
fobiei, a naționalismului, simultan cu sporirea impactului și
popularității unor grupuri cu agendă radicală și a partidelor
politice populiste. Una dintre perspectivele asupra acestor
tendințe este că acestea fac parte dintr-o dinamică istorică
naturală, când, după un avans sau un progres masiv, vine un
moment de „reacție”, un adevărat recul. Revenirea iliberală
poate fi văzută ca o reacție generală în Europa la avansul re-
gimului drepturilor omului și al valorilor democratice, îm-
potriva agendei liberale în ansamblul ei.
Desigur, în societățile noastre coexistă o diversitate de
opinii și atitudini, nu ne putem însă abține a formula întreba-
rea-cheie: de ce aceste grupuri, partide, politicieni devin po-
pulare? De ce îi susțin cetățenii într-un număr atât de mare?
Ce face ca discursul lor public să aibă căutare? Dacă opiniile
sau atitudinile radicale nu sunt tocmai surprinzătoare, în-
tărirea și răspândirea lor într-o societate democratică devin
realmente o problemă reală când ele sunt îmbrăţişate de o
parte semnificativă a populației, adesea într-un context în

91
care nu există domnia legii, legislația este mediocră ori de-a
dreptul proastă, iar statul și agenții săi devin captivi.
Ținând seama de plasarea geografică și de specificul isto-
riei Republicii Moldova, este de înțeles de ce independența și
autodeterminarea sunt două concepte foarte importante în
procesul de restabilire și renegociere a identității naționale
moldovenești. O identitate construită parțial pe criterii de
limbă, religie și un corp de tradiții poate intra în tensiune
cu setul de valori europene, în condiţiile preeminenței stan-
dardelor internaționale în domeniul drepturilor omului, a
democrației sau a cerințelor de aderare la Uniunea Europea-
nă. Toate acestea pot reprezenta diferențe în termeni de con-
cepte și valori percepute ca occidentale și se pot transforma
în adevărate amenințări pentru un număr destul de mare de
cetățeni care gândesc în termenii unei națiuni re-emergente,
reacționând defensiv.
Situația din Moldova se caracterizează printr-o profundă
polarizare. Nivelul ridicat al emigrației în rândul moldoveni-
lor cu vârstă activă de muncă lasă în urmă o populație osci-
lând permanent între tineri și vârstnici, având o relație com-
plexă cu o diasporă ce se definește ca fiind mai progresistă.
Încrederea în guvern și în sistemul judiciar este subminată de
corupție, în timp ce ideea de valori europene și idealurile aso-
ciate cu acestea au fost într-o măsură importantă compromise
de acțiunile păguboase ale actualei alianțe de guvernare au-
tointitulate „proeuropeană”. Mass-media este profund politi-
zată și dependentă de patronii politici. Biserica Ortodoxă din
Moldova este substanțial branșată la instituțiile și resursele
statului, lăsând să se vadă puternice accente de tip autoritarist.
Sexismul și homofobia sunt bine înrădăcinate și în plină
expansiune în întreaga societate, fiind deliberat instrumen-
talizate în scopuri electoraliste de o adevărată pletoră de po-

92
liticieni, îi amintesc aici doar în treacăt pe președintele Igor
Dodon și pe fostul președinte Vladimir Voronin. Primul dis-
criminează cu mândrie, neputând fi președintele cetățenilor
moldoveni de orientare homosexuală, conform propriilor
declarații publice din vara anului 2017, și resimțind ca o ade-
vărată agresiune manifestările publice ale comunității LGBT
(conform declarațiilor din mai 2018). Consiliul pentru Pre-
venirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității
a sancționat derapajele homofobe din 2017 ale președintelui
Dodon, învinuindu-l de instigare la discriminare, ostra-
cizare și distanțare socială prin refuzul de reprezentare a
cetățenilor LGBT în exercitarea celei mai înalte funcții re-
prezentative din stat. Nu mai puțin, instituția egalității din
Republica Moldova reiterează că „discursul homofob, ca și
discursul rasist sau cel antisemit, constituie o formă gravă
de incitare la dispreț, marginalizare, ostracizare, o formă de
manifestare a intoleranței și discriminării ce nu poate fi jus-
tificată prin invocarea unor precepte religioase”1.

Grupuri ale societății civile iliberale

din Republica Moldova
Rezistența și opoziția față de liberalism în Moldova nu cu-
nosc o formă omogenă. Prin urmare, este important să iden-
tificăm și să examinăm, fie și fragmentar, pe unii dintre prin-
cipalii actori și contribuitori, pentru a contura fidel spațiul în
care aceștia evoluează și mesajele pe care le distribuie în socie-
tate. Considerăm oportun din motive metodologice să împăr-
ţim societatea civilă iliberală în trei categorii distincte: extrema
dreaptă, grupurile fundamentalist-conservatoare și Biserica.

http://egalitate.md/news-and-information/afirmatiile-presedintelui-
1

igor-dodon-instiga-la-discriminare/.

93
 Grupurile de extremă dreaptă
Noua Dreaptă este un grup radical care operează în Repu-
blica Moldova2. A fost inspirată, susținută și coordonată de o
organizație similară din România, cu aceleași nume și agen-
dă extremiste. Grupul are un profil pronunțat naționalist,
utilizând retorici și tactici de inspirație religioasă și pro-
movează idealul politic al unirii Republicii Moldova cu Ro-
mânia. Limbajul și acţiunile sale publice pot fi definite fără
echivoc drept xenofobe, homofobe, puse în slujba promovării
conceptelor de „familie tradițională” și „normală”.
Occupy Pedophilia acționează în Moldova ca un grup radical
de militanți „justițiari”, inspirat de un grup cu sediul în Rusia
și având legături cu grupuri similare operaționale în Ucraina
și în Kazahstan. În Moldova, grupul este condus de Stanis-
lav Ghibadulin, principal suspect în mai multe investigații
administrative și penale vizând infracțiuni motivate de ură,
denunțate de organizația pentru drepturile LGBT din Moldo-
va GENDERDOC-M, ca și de alte organizații pentru dreptu-
rile omului3. Membrii acestei grupări sunt adesea adolescenți
sau persoane foarte tinere care operează într-o bandă de circa
8-10 persoane. Mobilizați sub pretextul „vânătorii” de pedofili,
aceștia atacă, în realitate, persoane din comunitatea gay, în-
treaga lor agendă fiind una intenshomofobă. Membrii Occupy
înscenează și creează diferite situații-capcană pentru a iden-
tifica bărbați homosexuali sau bisexuali care doresc să întâl-
nească pe cei asemenea lor, cu dorințe și nevoi similare. Aceste
bande infracționale organizează întâlniri cu viitoarele lor vic-
time pentru a le prinde, reține și umili, agresa fizic, emoțional
ori sexual, ajungându-se uneori la tortură. O parte din specifi-

https://nouadreapta.md/.
2

https://moldova.europalibera.org/a/27728603.html.
3

94
cul acestui grup ține de filmarea neconsensuală a victimelor în
timpul acestor agresiuni și, ulterior, postarea acestor filme în
spațiul virtual. Nu mai puțin de șapte videoclipuri de acest tip
au fost postate în Republica Moldova.
Cel puțin trei investigații penale au fost inițiate în urma
plângerilor victimelor, dar, în ciuda tuturor dovezilor și a
persistenței tacticilor agresive, nimeni nu a fost condamnat
și închis pentru aceste infracțiuni motivate de ură pe crite-
riul orientării sexuale. Apărați de un adevărat sentiment de
impunitate, acești extremiști au continuat și au intensificat
aceste atacuri vizând persoanele gay, îndreptându-se și îm-
potriva activiștilor pentru drepturile LGBT și trecând de la
amenințări verbale și insulte la violențe fizice. În dimineața
de 20 septembrie 2014, opt membri ai acestui grup extre-
mist purtând măști au atacat sediul organizației GENDER-
DOC-M, în care se aflau, la acea oră, aproximativ patruzeci
de membri ai comunității LGBT locale. În mai 2015, același
grup a încercat să provoace incidente la una dintre manifes-
tările culturale de tip Pride, desfășurată la Biblioteca Muni-
cipală B.P. Hașdeu din Chișinău.
În ciuda diferențelor de orientare geopolitică dintre Noua
Dreaptă și Occupy Pedophilia, prima fiind orientată prioritar
către România, cealaltă către Rusia, similitudinea agendei
antigay este vizibilă. Ambele împărtășesc o narațiune comu-
nă, axată pe apărarea familiei „tradiționale” și pe ura activă
față de drepturile LGBT.

Grupuri de presiune conservatoare

Stop Ham poate fi definit drept un grup informal care ope-
rează în Republica Moldova, jucând rolul de poliție socială și
acționând în situații în care „poliția lipsește sau nu ia măsuri”.

95
Acest grup a fost inspirat și sprijinit de un grup similar, „Stop
Ham” din Rusia. Agenda lor în Republica Moldova a vari-
at de la combaterea parcărilor ilegale la protestul împotriva
publicității anumitor produse pentru femei, cum ar fi ciorapii,
pe motivul „imoralității”. S-au implicat activ în promovarea
unei viziuni fundamentaliste pe teme de gen, orientare sexuală
și sexualitate. Au inițiat un proces împotriva unei organizații
neguvernamentale locale pentru apărarea drepturilor omului
și a liderilor ei pentru afișarea unor imagini privind relațiile
homosexuale într-o expoziție publică de fotografie.
Moldova Creștină este un grup fundamentalist creștin
protestant4, a cărui agendă implică campanii antiavort (nu-
mite „pro-viață”) și opoziția față de educația sexuală compre-
hensivă și accesul la contraceptive, pledând în schimb pentru
abstinență și „terapie de conversie” pentru homosexualitate5.
De asemenea, a discreditat, relativizat și s-a opus vehement
legislației pentru combaterea violenței domestice și a educă-
rii copiilor prin mijloace coercitive. Au făcut parte, de ase-
menea, dintr-o coaliție de grupuri cu etos fundamentalist
militând împotriva adoptării legii antidiscriminare. În acest
scop, Moldova Creștină l-a invitat pe notoriul Scott Lively,
pastor neoprotestant din Statele Unite – negaționist al Holo-
caustului, activist antigay și antiavort –, pentru a vorbi despre
„pericolul” pe care il presupune pentru societatea moldove-
nească adoptarea unei legislații pentru prevenirea și comba-
terea discriminării. Descins la Chișinău, acesta a beneficiat
de o primire la nivel înalt, adresându-se reprezentanților
parlamentului, guvernului, precum și publicului larg. În

https://moldovacrestina.md/.
4

https://moldovacrestina.md/strategia-de-salvare-a-oamenilor-lgbt-
5

pastor-vasile-filat/.

96
mod similar, a fost invitat Paul Cameron, un psiholog discre-
ditat și repudiat de American Psychological Association, cu
scopul de a vorbi despre „pericolul” homosexualității.
Pro Familia, organizație neguvernamentală afiliată la Mol-
dova Creștină, este condusă de pastorul baptist Vasile Filat și
a dezvoltat relații de colaborare cu organizația românească
antiavort și antihomosexualitate Pro Vita. I-a invitat pe avo-
catul britanic Alex Spak și pe Miss Ukraine din anul 2007,
Lika Roman, devenită ulterior expert în diplomație și relații
internaționale, pentru a vorbi despre „Noi politici europene
privind diversitatea și egalitatea și consecințele acestora asu-
pra societății și culturii”, consecințe descrise și deplânse ca
dezastruoase6. De asemenea, a cerut primarului Chișinăului
să interzică marșurile de tip Gay Pride.7 Pastorului Filat i s-a
datorat lansarea unor informații stigmatizante despre femeile
care „ucid” deliberat prunci prin accesarea serviciilor legale
de avort, lansând cifra de 6 milioane de fetuși avortați. S-a
arătat contrariat și revoltat, în anul 2015, de respingerea de
către Ministerul Sănătății a inițiativei sale de condamnare
publică a acestor femei prin amplasarea „Memorialului Co-
pilului Nenăscut” în curtea Institutului Mamei și Copilului
din Chișinău, descris ca un adevărat monument al rușinii
naționale, care ar fi putut persuada adolescentele să nu mai
apeleze la serviciul de întrerupere voluntară a sarcinii.
Vitalie Marian, membru al Moldovei Creștine și
vicepreședinte al Pro Familia, a publicat pe site-ul său, în 2011,
o listă cu numele a opt persoane publice (Avocatul Poporului,
șase membri din conducerea Radioteleviziunii naționale și

6
http://comunicate.md/index.php?task=articles&action=view&artic
le_id=3047.
7
http://comunicate.md/index.php?task=articles&action=view&artic
le_id=3021.

97
un lector la o facultate de drept din Republica Moldova), îm-
preună cu fotografiile lor și cu citate din declarațiile acestora.
Scopul său a fost de a-i intimida și a-i discredita în spațiul
public prin încercarea de a constitui o adevărată listă neagră
și prin stigmatizarea lor ca „suporteri homosexuali”. După ce
a fost dat în judecată și a pierdut cauza la nivel național, Vita-
lie Marian a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului
o plângere, cu sprijinul grupului fundamentalist European
Center for Law and Justice, victimizându-se și susținând că
i-a fost încălcată libertatea de exprimare.8
Inițiativa împotriva avortului a fost fondată de Valeriu
Ghilețchi, un politician din Republica Moldova ce a ajuns,
la 22 decembrie 2017, vicepreședinte al Parlamentului, pre-
ot baptist și membru al Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei, în cadrul căreia a condus Comisia pentru alegerea
judecătorilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a
fost membru în Comitetul pentru egalitate și nediscriminare.
Acest grup colaborează îndeaproape cu pastorul Vasile Filat
din Moldova Creștină. Inițiativa legislativă antiavort din anul
2012 își propunea impunerea consilierii obligatorii a femeilor
care optau pentru întreruperea voluntară a sarcinii cu scopul
descurajării acestora, intrumentalizând libertatea de religie
în vederea obținerii unui statut de impunitate oferit perso-
nalului medical de specialitate care refuză acordarea acestui
serviciu medical9. În anul 2015, Valeriu Ghilețchi s-a opus
unei rezoluții a Adunării Parlamentara a Consiliului Europei
ce viza discriminarea persoanelor transgender, declarând pu-
blic că homosexualitatea este clasificată ca o „boală”.

8
https://eclj.org/free-speech/echr/the-case-of-marian-vitalie-a-violati-
on-of-freedom-of-expression-in-moldova.
9
http://www.teologie.net/2012/03/06/parlamentul-restrictii-avort/.

98
 Veteranii Războiului din Afganistan (1979-1989) este un
grup paramilitar, implicat în proteste în masă pe o serie de
subiecte diferite, între care se numără și legea împotriva
discriminării, ca și alte măsuri pentru protecția drepturilor
LGBT. Aceștia au fost implicați direct, alături de câteva gru-
pări neoprotestante cu caracter fundamentalist, într-un atac
homofob în vara anului 2008, în chiar centrul Chișinăului,
asupra unui autocar în care se aflau susținători ai introdu-
cerii legislației antidiscriminare, inclusiv pe criteriul orien-
tării sexuale. Poliția nu a intervenit pentru a proteja grupul
de activiști ai drepturilor omului sechestrați în acel autocar,
autoritățile încurajând, de altfel, folosirea libertății de religie
împotriva altor drepturi fundamentale, precum libertatea de
asociere și de exprimare în vederea susținerii egalității în fața
legii și a nediscriminării.
Mișcarea avocaților ortodocși moldoveni este un grup a că-
rui activitate este susținută pe Facebook de 21 000 de persoa-
ne și care dispune de un site activ ce găzduiește o combinație
de teorii conspiraționiste și titluri senzaționaliste, precum
„Blasfemia: Unitatea în Satan”, cu privire la întrunirea din-
tre Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Papa10. S-a pronunțat
împotriva vaccinării obligatorii a copiilor și a organizat, în
septembrie 2018, o campanie publică de anulare a unui ordin
guvernamental pentru ameliorarea situației epidemiologice
privind rujeola care condiționa accesul copiilor la sistemul
public de învățământ de vaccinarea lor profilactică.

https://www.aparatorul.md/oamenii-deseori-sunt-inconstienti-de-
10

pericolele-psihologice/.

99
 Biserica Ortodoxă din Republica Moldova
Biserica Ortodoxă Moldovenească (MOC – Mitropolia
Chișinăului și a Întregii Moldove) este o biserică ortodoxă au-
tonomă aflată sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Dependen-
tă de Biserica Ortodoxă Rusă pe multiple planuri, este instituția
religioasă dominantă din țară, susținută deschis de numeroase
grupări politice și exercitând o influență masivă. Ca instituție,
și-a folosit influența publică pentru a discrimina și margina-
liza grupuri religioase rivale, s-a opus cu succes progresului
drepturilor LGBT și introducerii cursurilor de educație sexua-
lă în școlile publice, precum și derulării cursurilor pentru de-
prinderea abilităților pentru viață destinate elevilor.

Intoleranță religioasă față de alte culte

Putem aduce în discuție o serie de exemple care demon-
strează fără tăgadă modul în care Biserica Ortodoxă din
Moldova a înțeles să își exercite autoritatea pentru a restrân-
ge libertatea religioasă a altor culte. Încă din primele zile ale
independenței moldovenești, Mitropolia Basarabiei, o biseri-
că ortodoxă aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române, a fost
confruntată cu o serie de blocaje juridice menite să împiedice
reactivarea ei de către instituțiile de stat, ca urmare a presiunii
directe și a opoziției exercitate de Biserica Ortodoxă afiliată
Moscovei. Acest diferend juridic privind exercitarea libertății
religioase în Republica Moldova a fost rezolvat doar după
emiterea unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului
în favoarea bisericii basarabene, după un deceniu de blocaje și
varii tipuri de hărțuiri. În mod similar, în 2005, Organizației
Spirituale a Musulmanilor din Moldova, conduse de Talgat
Masaev, i-a fost refuzată recunoașterea legală după presiuni
venite din partea bisericii-satelit a Moscovei și, din nou, a fost

100
necesară intervenția Curții Europene a Drepturilor Omului
din Strasbourg, în 2009, pentru a obliga autoritățile naționale
să faciliteze înregistrarea acestui cult religios11.
Într-un incident de amploare din anul 2009, o acțiune de
protest condusă de preotul Anatolie Cibric cu rang de pro-
toiereu al Bisericii Ortodoxe afiliate Moscovei, președintele
Asociației Ortodoxe „Fericita Maică Matrona”, a dus la de-
sacralizarea și dărâmarea unei menorah de pe soclul ei din
Chișinău și la substituirea acesteia cu o cruce de lemn12. Pre-
otul și-a explicat infracțiunea motivată de ură ca pe una de
tip defensiv, folosind retorica valorilor tradiționale:
„Noi suntem în ţară ortodoxă şi Ştefan cel Mare a apă-
rat-o de tot soiul de jidovi, dar ei (evreii, n.n.) au venit şi
au pus Menora. Este o fărădelege, o îngăduinţă a puterii
de stat de astăzi, care a permis aşa ceva într-o ţară or-
todoxă. Eu fac apel, dacă sunteţi ortodocşi, sculaţi-vă şi
spuneţi cuvântul vostru”13.
Când Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a încercat să
organizeze un eveniment public dedicat studiului biblic,
un număr de preoți ortodocși au reușit sa îl blocheze prin
ocuparea spațiului desemnat și cerând autorităților locale să
prevină misionarismul neoprotestant într-o țară ortodoxă,
afectând libertatea de manifestare a credincioșilor acestui
cult religios minoritar14.

11
https://www.legislationline.org/documents/id/15778.
12
https://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3824287,00.html.
13
/adevarul.ro/international/europa/video-simbol-evreiesc-doborat-chi-
sinau-crestini-moldoveni-1_50ad66457c42d5a663946c1c/index.html.
14
https://www.dreamstime.com/stock-photography-antiadventist-pro-
test-moldova-europe-image10563972.

101
 Opoziția față de Legea
împotriva discriminării
În timpul dezbaterilor îndelungi care au precedat adopta-
rea Legii antidiscriminare (LAD), susținută, de UE, în 2013,
liderul bisericii ortodoxe moldovenești afiliate Moscovei, Mi-
tropolitul Vladimir, a vorbit în Parlamentul Republicii Mol-
dova și a făcut referire la criteriul orientării sexuale ca fiind
inacceptabil în lege, susținând că populația creștină din Re-
publica Moldova este de 98% și nu poate fi pus un semn de
egalitate cu cei 2% de homosexuali15. De asemenea, el a făcut
un apel public guvernului, parlamentului și președintelui, so-
licitând modificarea legii și retragerea criteriului orientării se-
xuale din sfera de protecție a legii16. În mod similar, episcopul
ortodox Marchel al aceleiași biserici ortodoxe s-a poziționat
vehement împotriva LAD într-o conferință de presă și i-a
amenințat pe deputații care au votat-o cu excomunicarea dacă
nu renunță la susținerea includerii orientării sexuale drept cri-
teriu antidiscriminare din textul legii17.
După adoptarea LAD, campania publică orientată împo-
triva legii antidiscriminare a continuat. De această dată, lideri
laici ai bisericii au condamnat această legislație, organizând
o conferință de presă în care au înmânat o petiție Mitropo-
litului Vladimir, îndemnându-l să acționeze mai departe18 și
amenințând cu organizarea de proteste. La 19 mai 2013, în

15
http://ortodox.md/ips-mitropolit-vladimir-impotriva-legii-antidis-
criminare-nu-doreste-mitropolitul-dar-intreaga-noastra-societate/.
16
http://ortodox.md/adresarea-sinodului-bisericii-ortodoxe-din-mol-
dova-catre-autoritatile-de-varf-ale-tarii-pentru-modificarea-legii-an-
tidiscriminare/.
17
http://ortodox.md/episcop-marchel-politicienii-care-au-votat-legea-
antidiscriminare-risca-sa-fie-exclusi-din-biserica/.
18
http://ortodox.md/cer-explicatii-de-la-mitropolit/.

102
Piața Marii Adunări Naționale din municipiul Chișinău, mi-
tropolitul Vladimir a citit o declarație a Sinodului Bisericii,
în care se cerea imperios anularea LAD în termen de o lună
și se anunța organizarea de proteste, în caz contrar.
O evoluție interesantă ne este oferită de coalizarea bise-
ricilor ortodoxe și a cultelor neoprotestante împotriva LAD
și a evenimentelor din cadrul manifestărilor publice de tip
Gay Pride. Anterior, Biserica Ortodoxă din Moldova nu re-
cunoştea aceste culte, calificându-le peiorativ drept „secte”
și punându-le sub presiune continuă pentru a le împiedica
activitățile de cult și pe cele misionare. Ura îndreptată îm-
potriva comunității LGBT a devenit însă adezivul perfect
pentru vechii inamici. Protestele antiPride au adunat frec-
vent creștini, neonaziști și grupări de extremă dreaptă19. Toa-
te aceste grupuri au găsit un inamic comun în comunitatea
LGBT și militează împotriva drepturilor acesteia. Aceasta
este, de fapt, cea mai bună ilustrare a valorilor și principiilor
pe care aceste grupuri religioase le împărtășesc de facto.

Curricula școlară influențată de Biserică

Cursul de abilități de viață a fost eliminat din programa
școlară sub presiunea constantă și eficace a Bisericii, prin-
cipalul motiv invocat fiind existența unui capitol privitor la
relațiile homosexuale. Educația sexuală încă nu se poate preda
în școli din cauza opoziției Bisericii Ortodoxe, aceeași atitu-
dine ostilă împiedicând predarea unor informații structurate
despre Holocaust. Stereotipurile de gen abundă în continuare
în manualele și în practicile de predare din școlile publice.

http://logos.md/2008/05/13/parada-gay-lor-a-fost-oprita/.
19

103
 Organisme și persoane active
în cadrul agendei iliberale a Bisericii
În timp ce cvasitotalitatea bisericilor din Moldova sunt
profund conservatoare din punct de vedere instituţional, atât
doctrinar, cât și în poziționările lor publice ori în pastorație,
sunt de menționat o serie de grupuri și persoane asociate cul-
telor religioase care transpun agenda socială a acestor bise-
rici. Acestea includ Asociația Creștinilor Ortodocși „Fericita
Maică Matrona” și Asociația Studenților Creștini Ortodocși
din Republica Moldova, ambele grupuri mobilizându-se îm-
potriva drepturilor LGBT, a drepturilor sexuale și reproduc-
tive, inclusiv în ceea ce privește accesul la educație sexuală ori
la întreruperea voluntară de sarcină conform legii. Pro-Orto-
doxia este o organizație al cărei președinte, preotul ortodox
Ghenadie Valuță, a fost vocal în a exercita presiuni asupra
Mitropolitului Vladimir pentru ca acesta să adopte o linie
chiar mai radicală împotriva drepturilor LGBT. În pofida
reglementărilor oficiale ale bisericii, care împiedică preoții
să se implice în campanii de tip politic, Valuță a sprijinit des-
chis campania electorală a președintelui Dodon prin dona-
rea a 50 000 de lei20. A fost implicat într-un incident, în anul
2014, într-un studio de televiziune, fiind acuzat că a stropit
cu agheasmă fără consimțământ o femeie gay, Angelica Fro-
lov, care reprezenta la acea dezbatere organizația GENDER-
DOC-M, pentru a exorciza „răul homosexualității”. Aceasta
l-a acționat în judecată, câştigând, de altfel, procesul, în anul
2018, la nivelul Judecătoriei Anenii Noi: „Ritualul pe care l-a

https://unimedia.info/stiri/preotul-ghenadie-valuta-a-sponsorizat-
20

campania-liderului-socialistilor-cu-aproape-50-000-de-lei-sunt-
bani-personali--de-la-trei-cumatrii--nunta-123858.html.

104
săvârşit Valuța și comentariile pe care le-a făcut erau umi-
litoare, pentru că se vorbea despre izgonirea diavolului din
mine. A fost un gest de umilire, foarte neplăcut pentru mine,
și eu l-am acționat în judecată”21.

Concluzii
Țările mici, puțin dezvoltate și cu un deficit de tradiție
democratică, precum Moldova, sunt parte dintr-un spațiu în
care dinamica geostrategică e polarizată între forțele proeu-
ropene și cele iliberale. O serie întreagă de figuri religioase
cu profil iliberal au participat la Congresul Mondial al Fa-
miliilor de la Chișinău, în perioada 14-16 septembrie 2018,
desfășurat sub patronajul Președintelui Republicii Moldova.
Pentru a susține evenimentul, președintele socialist Dodon
s-a întâlnit cu președintele Fondului Internațional pentru
Unitatea Națiunilor Ortodoxe, Valeri Alexeev, sprijinul fi-
nanciar venind de la o serie de donatori, inclusiv Fondul Pri-
mei Doamne a Moldovei.
Congresul se concentrează pe protejarea valorilor „fami-
liei tradiționale” (echivalată cu cea „naturală” din rațiuni de
comunicare publică) și a „valorilor creștine”. Din nefericire,
de cele mai multe ori, urmăritorii acestor scopuri înțeleg să
le atingă prin atacarea a tot ce nu se încadrează în această
definiție restrictivă de extracție conservator-religioasă. Tot
ce poate fi considerat ca perspective și atitudini liberale,
legislație pentru prevenirea și combaterea discriminării ori
măsuri pentru grupuri vulnerabile este țintă pentru atacuri,
inclusiv prin implicarea unor actori importanți, precum cul-

http://protv.md/stiri/actualitate/preotul-ghenadie-valuta-nu-si-va-ce-
21

re-scuze-publice-pentru-ca---2330701.html.

105
tele religioase și organizațiile-satelit ale acestora cu o agendă
și tactici iliberale în plină expansiune.
În anunțul său, președintele a făcut o serie de comenta-
rii cu privire la comunitatea LGBT și la Pride Parades, de-
clarând că a condamnat ultimul Marș Pride de la Chișinău
și criticând concomitent autoritățile locale și poliția pentru
protecția acordată participanților la marș și pentru arestarea
contra-demonstranților agresivi. Președintele a declarat că
obiectivul său major este conservarea familiei tradiționale și
a acuzat guvernul și majoritatea parlamentară de „promova-
rea unor proiecte de legi și valori care nu ne aparțin”22. El a
menționat că nu numai că Patriarhul Chiril al Bisericii Or-
todoxe Ruse a fost invitat la acest eveniment internațional
la invitația sa personală, dar și că un înalt reprezentant al
Vaticanului va participa la lucrările World Congress of Fa-
milies. Acest eveniment de import al agendei fundamentalis-
te americane a oferit o platformă Bisericii Ortodoxe din Ru-
sia și celei locale pentru a-și proiecta în continuare mesajul
fundamentalist direcționat către populația moldovenească,
întărind, de asemenea, capacitatea locală a societății civile
iliberale.
Campaniile publice și tacticile iliberale nu ar putea avea
însă succes în Republica Moldova fără sprijinul direct sau
tacit al autorităților statului și al partidelor politice care își
doresc menținerea la putere cu orice preț. Din cauza specu-
lării temerilor și fricilor populației și a instrumentalizării în
scopuri politicianiste și electoraliste a libertății de religie,
precum și a punerii ei în opoziție cu o agendă democratică,

http://agora.md/stiri/45721/video--dodon-anunta-un-congres-mon-
22

dial-al-familiei-la-chisinau-vor-fi-participantidin-peste-50-de-tari.

106
în care drepturile omului sunt protejate și respectate ca va-
lori ale societății, există deja numeroase semne că Republica
Moldova se va confrunta cu dificultăți reale în a reveni la un
traseu proeuropean.

107
108