Cogniţia socială: cum explică indivizii, la

nivelul simţului comun, realitatea în

care trăiesc

Loredana Ivan
loredana.ivan@comunicare.ro

1
Simţ comun- psihologie naivă
 Negarea importanţei simţului comun
Caracterul fragmentar, iluzoriu al cunoaşterii comune

 Investigarea simţului comun

Cum cunosc oamenii obişnuiţi lumea în care trăiesc?
Cum atribuie semnificaţii evenimentelor din viaţa proprie şi din
viaţa altora ?
Cum inferează prezenţa sau absenţa unor caracteristici în cazul
persoanelor cu care interacţionează pentru prima dată?

2
Cogniţia socială

 Trecerea de la abordarea behavioristă, la abordarea gestaltistă

 De la stimul-răspuns la social perception

3
Pionierii studiilor de cogniţie socială
 Solomon Asch (1907-1996)
-cum se formează primele impresii

 Fritz Heider (1896-1988)

-teoriile atribuirii

 Frederick Bartlett (1886-1969)

-introduce termenul de schemă mentală
-procesul de selecţie a informaţiilor dintr-un ansamblu
complex

4
Schema mentală- element central al cogniţiei sociale

seturi organizate de cogniţii despre anumite concepte sau,

general vorbind, despre anumiţi stimuli

care cuprind informaţii despre acei stimuli, relaţiile dintre

aceste informaţii şi un ansamblu de exemple
(S. T. Fiske şi S. E. Taylor, 1981/1991).

5
Tipuri de scheme

 Schemă persoană
 Schemă rol
 Self-scheme
 Scheme despre anumite grupuri (stereotipuri)
 Scheme eveniment (scripturi)

6
Valoarea schemelor

 Sunt scurtături mentale

 Au valoare adaptativă

 Reduc incertitudinea la nivelul individului - previzibilitate

7
Activarea şi structura schemelor

 Când apar elemente contra-schematice

 Schemele sunt organizate ierarhic

Ex: schemă restaurant
-schemă cină festivă
-schemă cină exotică
 Conţin exemple tipice care ilustrează elementele componente

8
Prototipurile

 Scheme care conţin tipuri ideale Zlate (1999); Miclea

(2003)
-schema “soţie perfectă”
-schema “cină perfectă”

 Ne ajută (mai degrabă) să inferăm că un anumit stimul

nu aparţine unei categorii

9
Schemele mentale şi rapelul

 Schemele mentale favorzează rapelul

Claudia E. Cohen (1981) – inclusiv memoria de lungă durată

 Inclusiv elementele inconsistente cu schema sunt uşor

reamintite

 Rapelul (mai degabă al) elementelor consonante sau

disonante este în funcţie de gradul de structurare al
schemei

10
Schemele mentale şi procesarea informaţiilor

 Grăbesc procesarea informaţiilor

 Dacă schema este foarte bine structurată- încetinirea

procesării informaţiilor

 De cele mai multe ori, procesarea schematică are loc

automat, fără efort conştient

11
Schemele şi interpretarea mesajelor
 Ne ajută să completăm informaţiile lipsă (în procesul
reactualizării din memorie)

William F. Brewer şi Jamess C. Treyens (1981)

 Permit realizarea unor inferenţe şi atunci când nu avem
informaţii concrete – produc aşteptări despre cum vor
evolua lucrurile

12
Schemele şi profeţia autorealizatoare
 Reticenţă în a accepta informaţii care nu sunt consistente
cu schema (Fiske şi Taylor, 1981)

 Schemele modifică realitatea astfel încât să fie

consistentă cu ele

 profeţia autorealizatoare (R. K. Merton, 1948)

 „efectul Pygmalion” (R. Rosenthal şi L. Jacobson, 1966)

13
Relaţia scheme-emoţii

 Bi-direcţională

 schema trigger affect (Forgas, 2001)

 Activarea în mod repetat a unei scheme – affect driven –

de obicei generează emoţii negative

14
Euristici (D. Kahneman şi A.Tversky, 1973)

 schemele= reprezentări simplificate ale

realităţii - euristici-inferenţe sociale
 Euristică = reguli de procesare simplificată,
a informaţiilor

Când realizeză predicţii sau evaluări în situaţii de

incertitudine, indivizii nu par a face apel la calcularea
probabilităţii sau la teoriile statistice de construire a
predicţiilor. În schimb, se ghidează după un număr
redus de euristici (D. Kahneman şi A.Tversky, 1973,
237).

15
Euristicile pot fi adaptative

 În situaţii de incertitudine

 Când subiecţii au resurse limitate (informaţionale, de

timp)

16
Euristicile pot fi disfuncţionale

 Când informaţia este suficientă

 Când impiedică găsire soluţiei optime

 Apar erori ale procesării cognitive (Tversky şi

Kahneman, 1974 (Kahneman şi Tversky, 1982)

17
Euristica reprezentativităţii

 Este o scurtătură mentală ce are la bază asemănarea

dintre stimulul supus evaluării şi schema care descrie
situaţia ce se vrea a fi analizată

 apare în situaţia în care subiecţii trebuie să

decidă probabilitatea ca un anume lucru să fie
adevărat sau fals

18
Eroarea de raport (ratio bias)

 rezultă din euristica reprezentativităţii

 indivizii renunţă la gândirea probabilistă, în favoarea

euristicii reprezentativităţii

 o descriere relevantă pentru o anume schemă activează

euristica reprezentativităţii, chiar în absenţa relevanţei
descrierii

19
Eroarea de conjuncţie (conjunction bias)
 rezultă din euristica reprezentativităţii

 anumite informaţii pot fi puse împreună pentru că „par

să se potrivească”

 o modalitate experenţială de tratare a informaţiilor

20
Euristica simulării
 Subiectul apelează la strategii:
 dacă A atunci probabil am sa fac B
şi dacă Ā atunci probabil o să fac C
 Astfel de simulări apar şi retrospectiv
Simularea de tipul „ce ar fi fost dacă?”
- simulare postfactuală
(counterfactual thinking)

21
counterfactual thinking
 Apare, în general, în situaţia în care
evenimentul sau situaţia suportă alternative
multiple
 În situaţii ieşite din comun
 Este adaptativă – reduce disconfortul

22
Euristica disponibilităţii

 Informaţiile care sunt mai uşor readuse în memorie sunt

în general considerate mai importante

- se estimează că se produc cu mai mare frecvenţă sau

- sunt acceptate mai uşor ca adevărate

23
Euristica ancorării şi ajustării

 Construirea inferenţelor sociale are la bază de puncte de

referinţă şi se modifică în funcţie de reperere oferite

 Proiecţia (apelul la propria persoană) este cel mai la

îndemână reper

24
Procesarea afectată de euristica ancorării şi
ajustării ....

 iluzia unicităţii (J. Suls şi C. K. Wan 1987)

 şi iluzia similarităţii (L. Ross, D. Green şi P. House, 1977)

25
Teoriile atribuirii – un alt subdomeniul al cogniţiei
sociale

 Indivizii încearcă să estimeze care sunt cauzele anumitor

comportamente

 construirea schemelor cauzale (Z. Kunda, 1999)

Fritz Heider – The Psychology of Interpersional Relations
(1958)

26
Modelul aribuirilor dispoziţionale versus
situaţionale Fritz Heider (1958)

 cauze care ţin de persoană (stabile, interne)

„cauze intenţionale, personale, dispoziţionale”

 la cauze care ţin de situaţie (externe, care nu pot fi

controlate de individ)
„impresonale şi non-intenţionale”

 În evaluarea celorlalţi – atribuim de obicei cauze

dispoziţionale

27
Modelul lui Fritz Heider (1958)

Cauze interne/ externe

Cauze stabile Intern extern

stabil (1) (2)

Cauze variabile instabil (3) (4)

28
Modelul inferenţei corespondenţei. Edward
E. Jones şi Keneth E. Davies (1965)
 Cum inferăm „corespondenţa” dintre un comportament
observat şi o anumită trăsătură internă a celui care
performează respectivul comportament?

 Cum facem atribuiri dispoziţionale?

29
Pentru a avea loc inferenţa corespondenţei

1) Comportamentul observat trebuie să fie

evaluat ca voluntar, ca având liber arbitru.
2) Comportametul evaluat produce efecte non-
comune?
3) Comportamentul observat nu trebuie să fie
considerat cu grad de dezirabilitate socială
ridicată.
4) Relevanţa hedonistă a comportamentului
observat
5) Comportamentul observat trebuie să fie
caracteristic personei evaluate (personalism)

30
Modelul covariaţiei (Harold H. Kelley
(1967)
Se referă la atribuiri dispoziţionale şi situaţionale

1. Consistenţa stabilitatea trăsăturii observate, durabilitate

în timp în aceeaşi situaţie socială

2. Specificitatea sau distinctivitatea – comportamentul

actorului în situaţii sociale diferite

3. Consensul- ce fac ceilalţi actori, alţii decât persoana

stimul,în situaţiile observate

31
Eroarea fundamentală de atribuire
Lee Ross (1977)
 tendinţa indivizilor de a supraestima
cauzele dispoziţianale şi de a subestima
importanţa factorilor situaţionali
(correspondence bias) - Jones şi Davies, 1965

O posibilă explicaţie:

persoana centrală în câmpul perceptiv este

subiectul şi reacţiile sale comportamentale

32
Efectul actor-observator Edward E. Jones şi
Richard E. Nisbett (1972)

 când atribuim cauze propriului comportament

(actor), tindem să accentuăm cauzele
situaţionale
 când evaluăm comportamentele altora
(observator), procedăm la atribuiri
dispoziţionale
 comportamentul nostru ca fiind mai puţin stabil
şi previzibil
 comportamentul altora- stabil şi previzibil

33
Modelul Bernard Weiner (1985)

1) Analiza pe dimensiunea intern-extern

1) Analiza pe dimensiunea stabil- instabil

1) Analiza pe dimensiunea controlabil-incontrolabil

34
Eroarea „protejarea selfului” (self-serving-
bias)
T. J. Johnson, R. Feigenbaum şi M. Weiby, 1964
S. T. Fiske şi S. E. Taylor, 1981/1991

-atribuirea succesului şi eşecului

35
Procesele cognitive
 Sunt tributare contextului socio-cultural

 Ce putem spune despre evoluţia în timp a

erorilor de procesare cognitivă la acealaşi
individ?

36
“savantul naiv” versus “leneş
cognitiv”
Savant naiv:
“inferenţa corespondenţei”
“covarianţa”

37
“leneşul cognitiv”
Erori în interpretatrea realităţii pe baza
simţului comun
 Eroarea falsului consens
 Eroarea falsei unicităţi
 Eroarile de atribuire
 Efectul de încadrare (framing)
 Efectul de priming
 Credinţa într-o lume dreaptă
 Efectul Muhamad Ali
 Etc.
38
Teoria disonanţei cognitive (L. Festinger,
1957)

 Dacă individul are două cogniţii

contrare
 Se va instala o tensiune psihică, pe
care înceracă să o reducă
 Cu cât diferenţa dintre cogniţii este
mai mare, cu atât presiunea de
reducere a tensiunii creşte

39
Teoria disonanţei cognitive (L. Festinger,
1957)

 Poate reduce tensiunea prin:

-renunţarea la una dintre cogniţii
-micşorarea importanţei unei cogniţii
şi mărirea importanţei celeilalte
cogniţii
Ex:
Sunt fumător
Cred că fumatul are grave efecte asupra
sănătăţii
40
Aplicaţii
 Complianţa indusă
EX. Am declarat ceva în care nu
credeream
Am primit un “cadou” pentru asta

Când va fi disonanţa mai mare? Când

“cadoul” este nesemnifiativ sau când
este important?
41
Aplicaţii
 Creşterea ataşamentului
Ex. Am depus efort pentru a obţine
această slujbă
Nu îmi place slujba

42
Aplicaţii
 Alegere dificilă/alegere uşoară
Am ales produsul. Alegerea a fost
dificilă
Nu-mi place produsul

43
Aplicaţii
 Disconfirmarea credinţelor
Ex. Am crezul că ...
Profeţia nu s-a îndeplinit

44
Bibliografie
 Iluţ, Petru.(2000). Cogniţia socială. În P. Iluţ:
Iluzia localismului şi localizarea iluziei. Iaşi:
Polirom
 Eddie Harmon-Jones şi Cindy Harmon-Jones. (2007).
Cognitive dissonance theory after 50 years of
development. Zeitschrift für Sozialpsychologie, 38,1,
7–16
(http://www.socialemotiveneuroscience.org/pubs/ehj2007
diss.pdf)
 Leary, Mark &Hoyle, Rick.(2009) Handbook of
individual differences. Londra:Guilford (Cap 18,
cap.19). 45