REGATUL JOSEON – SOCIETATEA

1. Regele Sejong (세종대왕)

 Al patrulea monarh al dinastiei Yi și singurul care poartă supranumele „Cel
Mare”
 Monarh luminat și învățat (considerat singurul monarh educat în tradiția
confucianistă în timpul anilor formativi)
 Frotinerele din nord ale regatului au fost întărite, stabilindu-se granițele de
astăzi ale Coreei
 Pirații japonezi au fost ținuți departe de coastele coreene
 A susținut educația în rândurile populației coreene, fiind un patron al artelor,
culturii, educației și științei
 A comisionat crearea unui calendar bazat pe latitudinea capitalei regatului, care
să îl înlocuiască pe cel chinezesc
 Este creditat cu numeroase inovații științifice și tehnologice, prin susținerea
acordată lui Jang Yeong Sil (proeminent inventator): invenția primului
pluviometru (측우기), a ceasurilor solare și a ceasului cu apă
 Înființează Jippyeonjeon (Adunarea Vrednicilor), alături de care studiază
documente chinezești și coreene => desprinde învățăminte pentru o mai bună
guvernare
 Cea mai importantă realizare culturală a regelui Sejong = inventarea
alfabetului coreean
- La inițiativa regelui, Jippyeonjeon lucrează la crearea unui sistem de
scriere care: să fie compatibil cu sunetele limbii coreene și să poată fi
învățat de oamenii de rând
- 1443: sunt create 28 de semne grafice, pe baza principiilor fonetice,
estetice și geometrice
- 1446: noul sistem de scriere este promulgat sub numele de heungmin
jeongeum (sunete corecte pentru educarea poporului), denumit apoi și
eonmun (scriere vernaculară)
- Este respins de cărturarii care considerau limba chineză drept limba
elitelor (învățarea alfabetului de către oamenii de rând le-ar fi diminuat
prestigiul) + documentele importante se scriu în continuare cu caractere
chinezești
- Noul alfabet este folosit în proză (în special în scrierile femeilor)
- Primește denumirea de hangeul în secolul XX

2. Redefinirea valorilor sociale și culturale în Joseon

 Societatea se ghidează după cele 5 norme confucianiste, care guvernează
relațiile sociale:
- 친– dragostea, apropierea dintre părinți și copii
- 의 – dreptatea, în relația dintre suveran și supuși
 - 별– diferența, în relația dintre soț și soție
- 서 – ordinea, în relațiile ierarhice dintre bătrâni și tineri
- 신 – încrederea, în relațiile dintre prieteni
 Cele 3 principii cardinale: loialitatea (ch’ung) supușilor față de suveran,
pietatea filială (hyo) față de părinți și distincția (yo ̆l) între bărbat și femeie
 Importanța cunoașterii rolului în societate, accentuată de diferența dintre
limbjul onorific (존대말) și limbajul informal (반말)

3. Stratificarea socială:
 Societatea este împărțită în yangin (oameni buni) și cheonmin (oameni răi)
 Yangin au dreptul să primească o educație, să participe la examenele civile și
să primească slujbe oficiale
 Se diferențiază 3 clase sociale primare: yangban, pyeongin și cheonmin
 Yangban (sadaebu)
- Domină (politic, social și financiar) viața în Joseon
- Funcții în guvernare, la Curte, în capitală, dar și în provincie
(hyangban)
- Nu plătesc taxe, nu fac serviciul militar, nu fac ore de muncă în folosul
statului
- Statut ereditar, prestigiu menținut prin promovarea examenelor civile și
obținerea slujbei de oficiali
 Pyeongin – oamenii de rând
- Plătesc taxe, fac serviciul militar obligatoriu, fac ore de muncă în
folosul statului
- Se ocupă cu agricultura, meșteșuguri sau comerț
 Cheonmin (sclavi și proscriși)
- Cei mai numeroși din această categorie sunt sclavii (노비), împărțiți
în sclavi guvernamentali (공노비) și sclavi privați (공노비). Aceștia
au statut ereditar, provin din prizonieri de război, datornici, criminali
și se pot elibera făcând serviciu militar
- Din această categorie mai fac parte măcelarii (백정), tăbăcari,
proprietari de hanuri, cârciumi, bac, actori, dansatori, prostituate
 Un al grup ereditar supus nedreptății și discriminării era cel al fiilor nelegitimi
(서자), care nu aveau dreptul de a susține examenele civile sau de a moșteni
averea tatălui
 Alt grup ereditar diferit de yangban sau cheonmin =중인: trec examenele 잡,
nu dețin funcții importante în stat (astronomi, medici, interpreți, caligrafi)
 향리 – funcționari ai administrației locale (colectează taxe, dări,
administrează hambare, fac recensământul populației, poliție)
4. Familia și statutul femeii
 Importanța descendenței (문중) se reflectă în scrierea registrelor pentru
înregistrarea acesteia (족보) în secolul al XV-lea
 Comemorarea strămoșilor (조상) este un ritual sacru în cadrul familiei, ce
urmează reguli stricte cu privire la așezarea alimentelor (ritual executat de cel
mai în vârstă bărbat/fiu)
 Clasificarea ritualurilor (제사): 기제 (comemorarile), 차례 (sarbatorile), 묘제
(vizitarea mormintelor); acestea erau impuse prin lege conform 경국대전
(Marele Compendiu de Legi)
 Căsătoria era interzisă între persoane de aceeași descendență; soților li se
permite să aibă o a doua soție pentru a crește șansele nașterii unui moștenitor
(importanța primului născut - 장자)
 Practica 민며느리 – căsătorirea fetelor la vârste fragede (7-8 ani), practicată
de familiile sărace, care nu își permiteau să ofere zestre sau să organizeze o
nuntă; mai rar, aceeași practică are loc în cazul băieților (대릴사위)
 Familia patriarhală: bărbatul este cel care moștenește proprietate și în a cărui
casă se mută femeia după căsătorie; în consecință, statutul femeii scade
considerabil
 Confucianismul pune accentul pe statutul femeii ca subordonată bărbatului
(tatăl, soțul și fiul); se pune accentul pe castitate, obediență, filialitate, inocență
 Decăderea statutului femeii:
- După căsătorie, este numită 도둑녀 (femeie hoață) și 출가인 (cea care
a devenit o străină) => nu mai are dreptul la moștenire
- Nu are voie să iasă afară în timpul zilei (dacă o face, trebuie să fie
complet acoperită), nu are voie să participe la activități sociale, să
viziteze șamani sau temple budiste (pedepse conform 경국대전)
- Își pierd idenitatea (sunt asociate cu rudele de sex masculin)
- Segregate în viața publică, dar și în cea privată (organizarea casei
reflectă rolul și poziția membrilor: 사랑방 – bărbați, 안방 – femeile)
- Nu au voie să divorțeze, spre deosebire de soț (칠거지악 – cele 7
motive pentru divorț: gelozie, inabilitatea de a oferi un fiu, adulter,
hoție, disobediență față de socri)
- Văduvele au o situație tragică: sunt numite 미망인 (cea care nu a murit
încă), nu au voie să se recăsătorească sau sunt căsătorite cu un văduv
împotriva voinței lor
- Pentru a-și proteja onoarea, precum și reputația familiei în caz că erau
necinstite => 패도 (cuțit pentru sinucidere)
- Semnul femeilor măritate: 쪽 (împletitură) + 비녀 (hair pin)
 Excepții: 무당 (femeile-șaman) și 기생 (femei antrenate pentru a-i întreține pe
bărbați, știau să scrie și să citească, unele aveau chiar talent literar – 황진이)
5. Justiție
 Secolul al XV-lea: Marele Compendiu de legi – 경국대전
 Se adoptă modelul chinez în cazul instituțiilor judiciare:
- Cazurile mai puțin serioase erau gestionate de magistrații locali
- Cazurile mai serioase ajungeau în fața Ministerului pedepselor (deținea
și închisori)
- Cea mai importantă instituție este uigumbu (Tribunalul de stat)
- Pedepse sub forma bătăilor
- Discriminare între clasele sociale, între femei și bărbați

6. Credință și spiritualitate
 În ciuda sentimentelor anti-budiste promovate de Neo-confucianism, budismul
rămâne o parte integrantă în viața coreenilor (în special oamenii de rând)
 Templele budiste există în munți și în zona rurală, fiind vizitate de oamenii
simpli. Ritualurile budiste = parte a culturii populare
 Coreenii continuă să creadă într-o lume a spiritelor => continuitatea
șamanismului și a geomanției ca tradiție și credință spirituală
 Zeii copacilor, pietrelor și munților sunt sărbătoriți și venerați
 Diferențierea ritualurilor în funcție de gen (chesa – bărbați, kosa – femei)

7. Filosofie
 Cei mai importanți filosofi Neo-confucianiști: 퇴계 și 율곡
 퇴계 susținea ideea de li (principiu universal), în vreme ce 율곡 susținea ideea
de ki (suflul vital al materiei)
 Contradicția dintre li și ki a reprezentat un subiect de dezbatere pentru
intelectualii neoconfucianiști timp de mai multe secole
 퇴계 a avut o dezbatere și cu Kobong pe tema naturii umane (Dezbaterea 4-7)
– citit în carte

8. Arta și literatură
 Unii yangban erau pictori amatori, mai apreciați decât profesioniștii chungin
 Artiștii de la curte trebuiau să treacă un examen, ce consta în copierea operelor
unor vechi maeștri (în ordinea importanței: bambus, peisaje, oameni, animale
și păsări, și flori)
 Ceramică Punchong (simplă, culori șterse, fără ornamentații)
 Modelul chinezesc în arhitectură (Palatul Kyo ̆ngbok)
 Literatura:
- 시조 = poezie scurtă, asemănătoare poeziei japoneze haiku
- 시조 erau scrise și de kisaeng, având ca principală temă decepția în
iubire (cea mai apreciată scriitoare de 시조 este 황진이)
- 가사 = alt tip îndrăgit de poezie, mai lungă, pe tema frumuseții naturii,
scrisă în caractere 한글
- Povești apreciate: 금오신화(New Stories from Golden Turtle
Mountain)
- Romane: 홍길동전 (Povestea lui Hong Kil-tong), 구운몽 (Un vis cu
nouă nori) – considerat cel mai vechi roman scris în 한글