Rugăciunea: Scară către Cer

Primul gând care trebuie să izvorască din mintea noastre este de a

aduce din inimă și din tot sufletul, laudă și mulțumire Sfintei Treimi: Tatăl,
Fiul și Duhul Sfânt, pentru că au binevoit a ne zidi, aducându-ne în
frumusețea acestei lumi văzute!
Pentru această bucurie trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu prin
Rugăciune de laudă.
Această stare firească ne îndeamnă a asculta Cuvântul lui Dumnezeu
din Sfânta Scriptură.
Înainte de noi oamenii, oștirile cerești proslăvesc pe Dumnezeu 1, iar
aceste oștiri mai mult decât noi, înalță slavă lui Dumnezeu, prin Iisus
Hristos2, pentru negrăitul Său dar3, de care am fost învredniciți noi oamenii.
Cel dintâi gând și marea stăruință către Dumnezeu este ca El, să ne
asculte rugăciunile pentru iertarea păcatelor, săvârșite pe parcursul vieții.
Drept model ne stă Psalmul 50, care începe astfel: “Miluiește-mă
Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge
fărădelegea mea”!
Se cuvine ca îndată ce am rostit celebrul psalm al lui David, să-I
aducem mulțumire lui Dumnezeu, cum îndemna Sfântul Apostol Pavel pe
creștinii din Roma și azi pe noi cei din România: “Mulțumiri fie aduse lui
Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru!”4
Cea dintâi îndatorire a noastră, atunci când ne arătăm, prin Rugăciune
de Recunoștință, mulțumirea către Dumnezeu de a nu uita darul de bunuri
spirituale, înainte de cele materiale, zicând plini de evlavie, ca
dumnezeiescul Pavel: „Mulțumesc lui Hristos Domnul nostru, care m-a
întărit, care m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui” 5. Așa
suntem chemați și noi să mulțumim lui Dumnezeu pentru bunătatea și
milostivirea dumnezeiască, pentru că: “Îndurat și milostiv este Domnul,
îndelung răbdător și mult-milostiv… În ce chip a miluit Tatăl pe fii, așa a
miluit Domnul pe cei ce se tem de El”6.
Alt dar al lui Dumnezeu pentru care trebuie să-I mulțumim, cu adâncă
recunoștință, este darul răscumpărării noastre din robia păcatelor care duc
la moarte: “Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care
1
Luca 2, 13.
2
Romani 1, 8; 7, 25; Efeseni 5, 20; Coloseni 3, 17; Evrei 13, 15.
3
II Corinteni 9, 15.
4
Romani 7, 25.
5
Timotei 1, 12.
6
Psalmul 102, 8; 13-14.
locuiește în voi și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai
voștri? Pentru că ați fost cumpărați cu preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în
trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!”7
Înfrățit cu darul răscumpărării noastre este darul mântuirii, darul
desăvârșit. Iată cum zice Isaia profetul, când scrie: “Bucura-Mă-voi întru
Domnul, sălta-va de veselie și tresaltă de bucurie sufletul Meu întru
Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veșmântul veseliei
M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună și ca pe o mireasă M-a
împodobit cu podoabă”8.
Neclintiți în credință, să ne aducem aminte de darul mântuirii, așa
precum nu uita Pavel apostolul, când scria creștinilor din Colose:
“Mulțumind cu bucurie Tatălui Celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm
parte la moștenirea sfinților, întru lumină. El ne-a scos de sub puterea
întunericului și ne-a strămutat întru împărăția Fiului iubirii Sale, Întru Care
avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor”9.
Rugăciunile de cerere, trebuie făcute cuviincios, cu evlavie, stăruitor
întru nădejdea împlinirii și cu deplina iertare a tuturor celor care ne-au greșit
pe parcursul vieții. Fără aceste condiții, rugile noastre pot bate în zadar la
ușile Paradisului, pentru a ajunge la inima lui Dumnezeu. Cererile noastre
sunt numeroase. Ele încep cu rugămintea, ca Dumnezeu să ne izbăvească
de primejdii și de moarte: “Că mare este mila Ta spre mine și ai izbăvit
sufletul meu din iadul cel mai de jos, căci Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și
milostiv ești; îndelung răbdător și mult-milostiv și adevărat fă cu mine semn
spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze că Tu, Doamne, m-ai
ajutat și m-ai mângâiat”10.
Rugăciunea stăruitoare trebuie făcută și pentru a ne izbăvi de
vrăjmașii cei văzuți și cei nevăzuți, fără să-i condamnăm sau să-i judecăm
întru ceva, rugându-ne ca și Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul: “Că
după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim
fără frică, trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire în toate zilele vieții
noastre”11.
Cât de mângâietor este să facem rugăciuni pentru biruința
Evangheliei în întreaga lume? Creștinilor din Corint, Sfântul Apostol Pavel
le scrie, mulțumind lui Dumnezeu, astfel: “Mulțumiri fie aduse lui
Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul lui de biruință în Hristos și

7
I Corinteni 6, 19-20.
8
Isaia 61, 10.
9
Coloseni 1, 12-14.
10
Psalm 85, 12, 14, 16.
11
Luca 1, 74-75.
Care răspândește prin noi, în orice loc, mireasma cunoștinței Lui” 12. Aceste
sincere rugăciuni de sfântă solidaritate cu cei care răspândesc Cuvântul lui
Dumnezeu, trebuie să fie adresate și pentru cei care aud, păstrează și
împărtășesc și altora dulceața învățăturii mântuitoare, în numele Domnului
Iisus Hristos.
Să nu uităm și rugăciunile de convertire către dreapta credință a
unora dintre noi, dar și convertirea noastră personală din legăturile păcatului,
păcat care ne duce pe cărările rătăcirii și a morții: “Dar acum, izbăviți fiind
de păcat și robi făcându-ne lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire,
iar sfârșitul viața veșnică”13.
Cât de mângâietoare sunt scrisorile Sfântului Apostol Pavel, către
creștinii din Roma, cărora le scrie: “Mulțumesc întâi Dumnezeului meu, prin
Iisus Hristos pentru voi toți, fiindcă credința voastră se vestește în toată
lumea. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia îi slujesc cu duhul meu, întru
Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi, cerând
totdeauna în rugăciunile mele, ca să am cumva, prin voința Lui, vreodată
bunul prilej ca să vin la voi”14.
Dar rugăciunea de mulțumire adusă lui Dumnezeu, pentru harul dat
altora și nu numai nouă? Câtă sensibilitate și bunătate! Adevărată iubire în
comuniune cu Dumnezeu și cu oamenii! Iată același divin Apostol Pavel:
“Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui
Dumnezeu dat vouă în Hristos Iisus. Căci întru El v-ați îmbogățit deplin
întru toate, în tot cuvântul și toată cunoștința. Astfel mărturia lui Hristos s-a
întărit în voi, întrucât voi nu mai sunteți lipsiți de niciun dar, așteptând
arătarea Domnului nostru Iisus Hristos”15.
O, Doamne, dar rugăciunea pentru întreaga omenire și pentru
fiecare dintre noi! Câtă solidaritate sfântă! Iată cum scrie ucenicului său
Timotei, înaripatul Apostol Pavel: “Vă îndemn, deci, înainte de toate, să
facem cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii. Pentru
împărați și pentru cei care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viața
pașnică și liniștită, întru toată cuvioșia și bunacuviință. Căci lucrul acesta
este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care
voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și la cunoștința Adevărului să vină”16.
Atunci când lucrurile merg rău în țară și în lume este semn vădit că
sunt prea puțini cei care se roagă cu adevărat lui Dumnezeu, pentru cei care

12
II Corinteni 2, 14.
13
Romani 6, 22.
14
Romani, 1 8-10.
15
I Corinteni 1, 1-7.
16
I Timotei 2, 1-4.
conduc destinele lumii create de El și că, suntem vinovați, fiecare în parte,
de insuccesele și relele care străbat omenirea.
Când seceta, boala, furtunile, fulgerele, trăsnetele și răutățile de tot
felul vin asupra noastră și ne cuprind aria vieții, Sfânta Scriptură și Sfinții
Părinți ne îndeamnă să plecăm de îndată genunchii și fiecare în parte, dar și
în comuniune să înălțăm rugi fierbinți către Dumnezeu, ca să ne izbăvească
de toată întâmplarea cea rea.
Pe lângă puținele dovezi biblice, din cele foarte multe, despre
rugăciune și celebrii rugători la Dumnezeu, dintre care cel dintâi a fost Iisus
Hristos, Domnul nostru, spre mângâierea noastră vom arăta și câteva
mărturii ale Sfinților Părinți. Iată, de pildă, Sfântul Ioan Gură de Aur:
“Rugăciunea este cea dintâi datorie a creștinului. Este “vreme pentru orice
lucru de sub cer”, spune Eclesiastul la capitolul 3, 1. Cum dar să nu fie
vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru de sub cer? Rugăciunea
este suflarea omului duhovnicesc. Așa cum prin respirație omul trage aerul
din jurul său și inspiră din el vitalitatea și forța, tot astfel prin rugăciune,
sufletul se deschide în fața Duhului lui Dumnezeu, prezent pretutindeni și
primește din El viață și putere duhovnicească”.
Confratele Sfântului Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, ne
îndeamnă: “Să nu uitați, se întâmplă ca cineva să înceapă rugăciunea ca un
păcătos și să o termine ca un drept!”, adăugând “Capul tuturor virtuților este
dragostea, fără de care nici postul, nici privegherea, nici osteneala, nu
înseamnă nimic. Diavolul îl poate imita pe om în toate! Îi vom zice de post?
Nici el nu mănâncă nimic; îi zicem de priveghere? El nu doarme niciodată și
umblă mereu răcnind ca un leu. Numai dragostea și smerenia nu le poate
imita”.
Vom medita, desigur, cu puțină osteneală și la cele cuprinse în scrisul
Sfântului Efrem Sirul: “Rugăciunea fără dragoste nu este ascultată, pentru că
numai dragostea deschide ușile rugăciunii și dacă vrei ca rugăciunea ta să
zboare liber până la Dumnezeu, atunci dă-i două aripi: postul și milostenia”.
Iar ca maximă prudență, să ascultăm ce spune Sfântul Ioan Scărarul:
„Să nu te mândrești când te rogi pentru alții și ești ascultat pentru că ceea ce
a lucrat în adânc a fost credința lor”.
Înainte de a ajunge la capătul acestui cuvânt voi spune, ceea ce unii
deja știu, dar mai ales pentru cei care nu știu. Când eram și eu ciobănaș de
oi, în Munții Neamțului, am văzut un lucru care m-a uimit. Oile și boii,
înainte de culcare, își alegeau un loc, cu grijă multă, făceau un semn jos cu
copita, un fel de cruce și apoi se culcau.
Am văzut, așadar, cum regnul animal se roagă în legea lui. Cât de
mult m-am bucurat! Și azi sunt fericit că am văzut cum animalele, zise de
noi, necuvântătoare, totuși se roagă, trezindu-ne și pe unii dintre noi la
realitate. Ce să mai spun de trilurile păsărilor, care laudă pe Dumnezeu, dis
de dimineață?
Și apoi să nu crezi cu înflăcărare că: “Cerurile spun slava lui
Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria?”17
Calinin Argeșeanul

17
Psalm 18, 1.