Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
7
I Corinteni 6, 19-20.
8
Isaia 61, 10.
9
Coloseni 1, 12-14.
10
Psalm 85, 12, 14, 16.
11
Luca 1, 74-75.
Care răspândește prin noi, în orice loc, mireasma cunoștinței Lui” 12. Aceste
sincere rugăciuni de sfântă solidaritate cu cei care răspândesc Cuvântul lui
Dumnezeu, trebuie să fie adresate și pentru cei care aud, păstrează și
împărtășesc și altora dulceața învățăturii mântuitoare, în numele Domnului
Iisus Hristos.
Să nu uităm și rugăciunile de convertire către dreapta credință a
unora dintre noi, dar și convertirea noastră personală din legăturile păcatului,
păcat care ne duce pe cărările rătăcirii și a morții: “Dar acum, izbăviți fiind
de păcat și robi făcându-ne lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire,
iar sfârșitul viața veșnică”13.
Cât de mângâietoare sunt scrisorile Sfântului Apostol Pavel, către
creștinii din Roma, cărora le scrie: “Mulțumesc întâi Dumnezeului meu, prin
Iisus Hristos pentru voi toți, fiindcă credința voastră se vestește în toată
lumea. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia îi slujesc cu duhul meu, întru
Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi, cerând
totdeauna în rugăciunile mele, ca să am cumva, prin voința Lui, vreodată
bunul prilej ca să vin la voi”14.
Dar rugăciunea de mulțumire adusă lui Dumnezeu, pentru harul dat
altora și nu numai nouă? Câtă sensibilitate și bunătate! Adevărată iubire în
comuniune cu Dumnezeu și cu oamenii! Iată același divin Apostol Pavel:
“Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui
Dumnezeu dat vouă în Hristos Iisus. Căci întru El v-ați îmbogățit deplin
întru toate, în tot cuvântul și toată cunoștința. Astfel mărturia lui Hristos s-a
întărit în voi, întrucât voi nu mai sunteți lipsiți de niciun dar, așteptând
arătarea Domnului nostru Iisus Hristos”15.
O, Doamne, dar rugăciunea pentru întreaga omenire și pentru
fiecare dintre noi! Câtă solidaritate sfântă! Iată cum scrie ucenicului său
Timotei, înaripatul Apostol Pavel: “Vă îndemn, deci, înainte de toate, să
facem cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii. Pentru
împărați și pentru cei care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viața
pașnică și liniștită, întru toată cuvioșia și bunacuviință. Căci lucrul acesta
este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care
voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și la cunoștința Adevărului să vină”16.
Atunci când lucrurile merg rău în țară și în lume este semn vădit că
sunt prea puțini cei care se roagă cu adevărat lui Dumnezeu, pentru cei care
12
II Corinteni 2, 14.
13
Romani 6, 22.
14
Romani, 1 8-10.
15
I Corinteni 1, 1-7.
16
I Timotei 2, 1-4.
conduc destinele lumii create de El și că, suntem vinovați, fiecare în parte,
de insuccesele și relele care străbat omenirea.
Când seceta, boala, furtunile, fulgerele, trăsnetele și răutățile de tot
felul vin asupra noastră și ne cuprind aria vieții, Sfânta Scriptură și Sfinții
Părinți ne îndeamnă să plecăm de îndată genunchii și fiecare în parte, dar și
în comuniune să înălțăm rugi fierbinți către Dumnezeu, ca să ne izbăvească
de toată întâmplarea cea rea.
Pe lângă puținele dovezi biblice, din cele foarte multe, despre
rugăciune și celebrii rugători la Dumnezeu, dintre care cel dintâi a fost Iisus
Hristos, Domnul nostru, spre mângâierea noastră vom arăta și câteva
mărturii ale Sfinților Părinți. Iată, de pildă, Sfântul Ioan Gură de Aur:
“Rugăciunea este cea dintâi datorie a creștinului. Este “vreme pentru orice
lucru de sub cer”, spune Eclesiastul la capitolul 3, 1. Cum dar să nu fie
vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru de sub cer? Rugăciunea
este suflarea omului duhovnicesc. Așa cum prin respirație omul trage aerul
din jurul său și inspiră din el vitalitatea și forța, tot astfel prin rugăciune,
sufletul se deschide în fața Duhului lui Dumnezeu, prezent pretutindeni și
primește din El viață și putere duhovnicească”.
Confratele Sfântului Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, ne
îndeamnă: “Să nu uitați, se întâmplă ca cineva să înceapă rugăciunea ca un
păcătos și să o termine ca un drept!”, adăugând “Capul tuturor virtuților este
dragostea, fără de care nici postul, nici privegherea, nici osteneala, nu
înseamnă nimic. Diavolul îl poate imita pe om în toate! Îi vom zice de post?
Nici el nu mănâncă nimic; îi zicem de priveghere? El nu doarme niciodată și
umblă mereu răcnind ca un leu. Numai dragostea și smerenia nu le poate
imita”.
Vom medita, desigur, cu puțină osteneală și la cele cuprinse în scrisul
Sfântului Efrem Sirul: “Rugăciunea fără dragoste nu este ascultată, pentru că
numai dragostea deschide ușile rugăciunii și dacă vrei ca rugăciunea ta să
zboare liber până la Dumnezeu, atunci dă-i două aripi: postul și milostenia”.
Iar ca maximă prudență, să ascultăm ce spune Sfântul Ioan Scărarul:
„Să nu te mândrești când te rogi pentru alții și ești ascultat pentru că ceea ce
a lucrat în adânc a fost credința lor”.
Înainte de a ajunge la capătul acestui cuvânt voi spune, ceea ce unii
deja știu, dar mai ales pentru cei care nu știu. Când eram și eu ciobănaș de
oi, în Munții Neamțului, am văzut un lucru care m-a uimit. Oile și boii,
înainte de culcare, își alegeau un loc, cu grijă multă, făceau un semn jos cu
copita, un fel de cruce și apoi se culcau.
Am văzut, așadar, cum regnul animal se roagă în legea lui. Cât de
mult m-am bucurat! Și azi sunt fericit că am văzut cum animalele, zise de
noi, necuvântătoare, totuși se roagă, trezindu-ne și pe unii dintre noi la
realitate. Ce să mai spun de trilurile păsărilor, care laudă pe Dumnezeu, dis
de dimineață?
Și apoi să nu crezi cu înflăcărare că: “Cerurile spun slava lui
Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria?”17
Calinin Argeșeanul
17
Psalm 18, 1.