Daianu, D.

- Bugetul public si relatia cu FMI

Am fost intrebat cum vad situatia actuala a bugetului si daca ar fi oportun un acord nou cu FMI. Sunt
doua aspecte cheie de avut in vedere in acest sens: a/ in ce masura situatia bugetului contine riscuri
semnificative; daca este fezabil un acord cu FMI in conditiile date.
Sa ne referim la prima chestiune. In ultimii ani a avut loc o consolidare fiscala de amploare si foarte
dificila, care a dus deficitul bugetului public consolidat la cca. 0,7-0,8% din PIB in 2015 --dupa
metodologia ESA (a Comisiei Europene), de la cca 8% in 2009. Si totusi, deficitul revine iar in atentie. Si
nu aiurea, ci fiindca marimea programata pentru 2016 este aproape de 3% din PIB, iar deficitul pentru
2017, care ar tine cont de inlesniri fiscale aplicabile de la 1 ianuarie anul ce vine, ar duce imbalanta la
semnificativ peste 3% din PIB.

Sunt si alte masuri in discutia parlamentului care ar pune presiune pe buget (ex: propunerea privind o
noua diminuare a CAS, care in sine are merite) ca si posibile implicatii bugetare ale legii Darii in Plata. In
fine, chiar dupa estimari foarte conservatoare, o eventuala aplicare a legii salarizarii unitare, ar avea
impact asupra bugetului public de peste 2% din PIB. Ca aplicarea ar fi esalonata, pe mai multi ani,
conteaza mai putin in judecarea efectului total. Deci, in 2016 avem consemnata o mai mult decat
triplare a deficitului bugetar, inclusiv a celui ce nu tine cont de faza ciclului economic (adica deficitul
structural).

In ce masura este acceptabila cresterea deficitului bugetar considerand ca nu se recurge la masuri

compensatorii? Poate fi motivata daca raspunde la situatii extreme, un caz fiind cel al necesitatii de a
combate exodul de capital uman din domeniul sanatatii. Se poate vorbi de temei si la reducerea TVA la
produse alimentare de baza, care ajuta si lupta contra evaziunii fiscale. Dar a a merge cu deficitul catre
3% din PIB, a-l depasi cu pasi repetati, este mai mult decat discutabil; este periculos fragilizand totodata
dinamica economiei. Oricum, sa triplezi deficitul in mod deliberat cand economia era in revenire vizibila
ridica semne de intrebare, mai ales daca stimulii aplicati privesc mai ales consumul. Argumente ca astfel
se mareste potentialul de crestere a economiei nu sunt convingatoare in conditiile date.

Pentru a examina periculozitatea unor deficite ca cele actuale (deci fara a considera alte influente
negative preconizate din 2017) merita sa avem in vedere, intre alte, de:

 este nevoie de o crestere economica cel putin tot atat de rapida ca cea a datoriei publice pentru
a o tine pe aceasta din urma sub control (nu luam in consideratie cursul de schimb si inflatia aici
pentru a simplica judecata); fara o crestere economica adecvata, datoria publica poate rapid
merge catre 50% din PIB (de la nivelul de cca 39% acum), dupa care se poate intra in logica unui
bulgare de zapada.
 este improbabil ca ritmul de crestere economica in termeni reali sa fie constant peste 3,5-4% in
anii ce vin in lipsa unor investitii publice si private mai mari, a unei calitati mai bune a
investitiilor (este chestiunea cresterii potentiale);
 mediul international este in continuare extrem de incert si perspectiva economica din Europa
este incetosata; oricat am vrea sa vedem economia autohtona iesita din chingile necazurilor din
euroarie, din UE in ansamblu, trebuie sa fim realisti in rationamente;
 economia are nevoie de spatiu, instrumente de ajustare. Mijloace de corectie avem pe partea
bugetului in masura in care exista spatiu fiscal –adica deficit mic, rezerve, tampoane.
Consolidarea fiscala in Romania s-a facut in mod prevalent prin diminuare de cheltuieli
bugetare, chiar daca s-a recurs la suirea brutala a TVA cu cativa ani in urma. Si este bine ca avem
 inca rata de schimb si politica monetara proprie ca instrumente de ajustare (de aceea este bine
sa promovam de-euroizarea tranzactiilor).
 daca deficitul bugetar creste substantial, spatiul fiscal se reduce in mod automat –mai ales cand
avem de-a face cu taieri masive de impozite si crestere de cheltuieli permanente ale bugetului.
Unii ar putea invoca efecte dinamice pozitive asupra economiei, dar acestea sunt ipotetice si
care chiar daca exista nu ar putea contracara marirea dramatica a deficitului bugetar
(structural).
 deficitele externe sunt inca mici (probabil in jur de 2% din PIB in 2016, de la cca. 1% in 2015) si
usor finantabile. Dar importurile mult crescute in acest an sunt un semn al pistoanelor din
economie. Si nici nu se poate miza tot mai mult pe servicii IT si transporturi pentru a compensa o
crestere tot mai mare a importurilor.
Deficitul bugetului public programat in acest an si cum se prefigureaza pentru urmatorul an nu este de
bun augur. Si aceasta apreciere nu este derivata din observatii ale Comisiei, ale FMI. Bunul simt
economic trebuie sa iti spuna ca atunci cand economia creste nu este cazul sa stimulezi cererea interna,
mai ales consumul. Avand in vedere circumstantele foarte complicate din economia mondiala este bine
sa creezi rezerve, pe care sa le folosesti la nevoie.

Administrarea bugetului public, a economiei in general, in 2017 nu poate sa contemple cu seninatate un

deficit tot mai problematic. La un moment dat si nu este vorba de calende grecesti, corectii vor fi
necesare. Cetatenii trebuie sa fie protejati de noi chinuri.

A doua chestiune priveste oportunitatea unei noi intelegeri cu FMI. Aici trebuie sa vedem daca se poate
ajunge la un nou acord cu aceasta institutie, in afara de ceea ce decurge din consultarile normale ale
unui stat membru. Romania nu are probleme grave de balanta de plati si deci un SBA (acord specific de
asistenta financiara) nu se justifica. Nici o linie de credit flexibila nu pare a fi la indemana avand in
vedere ca un astfel de aranjament implica credibilitate in actul de politica macroeconomica. La noi se
invoca aceasta posibilitate prezumandu-se tocmai deficitul de management macroeconomic. Deci un
non-starter.

Polonia are experienta unui FCL (flexible credit line), dar se califica pentru acest aranjament, care nu
implica conditionalitati. Am dubii serioase ca noi ne calificam avand in vedere usurinta cu care riscam
consolidarea fiscala realizata in ultimii ani. Nu comentez aici semnalul dat pentru o tara ce tinteste sa
adere, finalmente, la euroarie. Derapajul in politica bugetara nu ne-ar califica nici pentru un aranjament
tip precautionar (PLL-precautionary and liquidity line) avand in vedere aceeasi chestiune, a deficitului
bugetar sarit din cadru in mod excesiv. Cand o economie este posibil sa se confrunte cu socuri adverse
puternice, un PLL poate avea insa justificare. Alte aranjamente precum RFI (rapid financing instrument )
si facilitate extinsa (extended fund facility) nu intra in discutie intrucat nu avem probleme iminente,
grave, cu platile externe.

Se poate vorbi despre utilitatea unui nou aranjament, mai ales daca exista credinta (unora) ca numai
astfel se poate pune ordine in finantele publice, in politica macroeconomica. Dar, un nou aranjament ar
reclama dorinta partii romane pentru asa ceva. Nu este mai bine sa evitam sa fie nevoie de un
aranjament, care, in mod inerent, ar fi iar un vot de blam pentru ce pot livra singure guverne autohtone?
Mai ales ca beneficiaza de monitorizarea Comisiei ca fiecare stat membru al UE. Nici nu suntem in
situatia Greciei. In plus, FMI are tot mai multe griji izvorate din situatia unor economii emergente
indatorate excesiv in exterior in ultimii ani (de notat ca ca Romania si-a redus indatorarea externa totala
la sub 60% din PIB in ultimii ani).
Este putin probabil ca FMI sa doreasca a intra intr-un nou aranjament cu Romania, avand in vedere
circumstantele mentionate. Ce conteaza in ultima instanta, este sa intelegm ca nu este cazul sa se
"’intinda coarda" cu bugetul public; ca bani pentru zile negre (care vor veni, la un moment dat) trebuie
pusi de o parte in mod sistematic.

Ca in loc sa facem jocuri de imagine si sa recurgem la masuri populiste in sir, este cazul sa ne gandim
cum sa absorbim mai mult si bine fonduri europene, sa trimitem proiecte viabile pentru Planul Juncker
(este tulburator ca, in lipsa unor propuneri concrete si temeinice de la Bucuresti, Bruxelles ne invita sa
construim un proiect pentru sistemul de irigatii finantabil cu bani europeni…); cum sa starpim jaful din
domenii de baza (vezi ce se intampla in sanatate), sa introducem bune practici in companiile de stat, sa
finalizam si sa trimitem Master Plan-ul pe transporturi la Bruxelles, sa stabilim prioritati inevstitionale
mari clare, etc. Trebuie sa gasim forta intelectuala si de conducere acasa pentru a face lucruri absolut
necesare, care nu inseamna "stiinta rachetelor". Intr-un tren al responsabilitatii si bunului simt economic
trebuie sa intre si cei din cercurile de afaceri care inteleg ca Romania are nevoie echilibru
macroeconomic (economic), de venituri fiscale superioare, de combatere ferma a evaziunii fiscale –nu
cu o retorica monotona sa tot ceara reduceri de taxe si impozite. Daca gasim raspunsuri la asemenea
deziderate am dovedi si patriotismul economic sanatos de care este nevoie.

Executia bugetar din acest a preluat un cadru normativ si a incercat sa tina situatia bugetului sub
control. In 2017 nu va mai fi suficient.