Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ce sunt afecţiunile articulare inflamatorii şi care sunt cele trei subtipuri principale?
Afecţiunile articulare inflamatorii se caracterizează prin inflamaţie sinovială. Cele trei subtipuri
principale sunt artrita reumatoidă (AR), spondilartrita şi artrita microcristalină.
Cum ajută evaluarea numărului și tipului afectării articulare la diagnosticarea acestor afecţiuni?
Boli non-articulare cum ar fi psoriazisul, iridociclita, bolile inflamatorii intestinale (BII), uretrita
nespecifică sau dizenteria recentă pot sugera spondilartrită.
Care sunt caracteristicile generale ale durerii și redoării în afecţiunile articulare inflamatorii?
Durerea și redoarea în afecţiunile articulare inflamatorii sunt mai accentuate dimineața, durează
adesea câteva ore și se îmbunătățesc odată cu activitatea, spre deosebire de redoarea matinală
scurtă și durerea mecanică din osteoartrită (OA).
Prevalența artritei reumatoide variază în funcție de populație, afectând 0,5-1% din populație, cu o
preponderență feminină de 3:1. Prevalența este scăzută în negrii din Africa și la chinezi.
Principalul marker genetic asociat cu spondilartrita este alela B27 din locusul B al genelor complexului
major de histocompatibilitate (MHC) din clasa I.
Cum se manifestă poliartrita inflamatorie precoce și care este importanța diagnosticării rapide?
Poliartrita inflamatorie precoce se manifestă prin durere și redoare articulară și necesită diagnosticare
rapidă și tratament intensiv pentru a obține remisiune susținută.
Care este vârsta de debut cea mai frecventă a artritei reumatoide (AR)?
Cea mai frecventă vârstă de debut a artritei reumatoide este între 30 și 50 de ani.
Patogenia artritei reumatoide implică o combinație de factori genetici și de mediu care duc la tulburări
ale răspunsului imun și inflamație articulară.
1
Care este preponderența de gen în cazul artritei reumatoide (AR)?
Afecțiuni non-articulare cum ar fi psoriazisul, iridociclita, bolile inflamatorii intestinale (BII), uretrita
nespecifică sau dizenteria recentă pot sugera spondilartrită.
Cum se diferențiază durerea și redoarea dimineața în afecțiunile articulare inflamatorii de cele din
osteoartrită (OA)?
Durerea și redoarea dimineața în afecțiunile articulare inflamatorii sunt mai accentuate dimineața,
durează câteva ore și se îmbunătățesc odată cu activitatea, spre deosebire de redoarea matinală mult
mai scurtă și durerea mecanică din OA.
Care sunt markerii inflamatori obișnuiți utilizați în diagnosticul afecțiunilor articulare inflamatorii?
Markerii inflamatori obișnuiți utilizați în diagnosticul afecțiunilor articulare inflamatorii includ VSH
(viteza de sedimentare a hematiilor) și PCR (proteina C reactivă), care sunt de obicei crescuți în
aceste afecțiuni.
Existența unei incidențe crescute la rudele de gradul întâi și asocierea cu haplotipurile HLA-DR4 sunt
factori genetici implicați în apariția artritei reumatoide.
Fumatul crește riscul de artrită reumatoidă, mai ales în prezența haplotipului HLA-DR4, și acționează
sinergic cu acesta pentru a crește riscul de a dezvolta autoanticorpi ACPA.
Modificările microbiomului la nivelul cavității bucale, tractului respirator superior și intestinului pot
facilita dezvoltarea imunității innascute și adaptive care predispun la artrita reumatoidă.
Factorii reumatoizi (FR) sunt autoanticorpii care țintesc porțiunea Fc a imunoglobulinei G și se găsesc
în aproximativ 75-80% dintre pacienții cu artrită reumatoidă.
ACPA sunt autoanticorpii care țintesc peptidele citrulinate și au o sensibilitate și specificitate mai mari
pentru diagnosticul artritei reumatoide în comparație cu factorii reumatoizi. Aceștia sunt prezenti
adesea împreună cu FR în AR.
Artrita reumatoidă este caracterizată în primul rând de sinovită cronică, care implică inflamația
membranei sinoviale din jurul articulațiilor.
Care este rolul factorului de necroză tumorală alfa (TNF-a) în artrita reumatoidă?
2
Ce celule sunt implicate în procesul distructiv din artrita reumatoidă?
Care este termenul pentru sinovita persistentă a articulațiilor, tecilor tendoanelor sau burselor în artrita
reumatoidă?
Filagina, colagenul de tip li și vimentina sunt antigeni declanșatori asociați cu producția de anticorpi
anti-peptide citrulinate (ACPA) în artrita reumatoidă.
Sinovita poate duce la subțierea cartilajului, expunerea osului subcondral și la distrugerea osului în
artrita reumatoidă.
Eroziunile osoase sunt leziuni distructive care pot apărea în artrita reumatoidă. Acestea pot contribui
la deformările articulare și dizabilitatea pe termen lung.
Factorii reumatoizi (FR) sunt un factor predictiv util al prognosticului în artrita reumatoidă și un titru
persistent ridicat poate indica sinovită activă și dizabilitate.
Care este termenul utilizat pentru pacienții cu teste FR de tip lgM persistente negative în artrita
reumatoidă?
Fibroblastele sinoviale prezintă niveluri ridicate ale moleculelor de adeziune și pot facilita formarea
țesutului limfoid ectopic în membrana sinovială din artrita reumatoidă.
Antigenul declanșator asociat cu producția de ACPA în artrita reumatoidă include filagina, colagenul
de tip li și vimentina.
3
Utilizarea precoce a DMARD în primele 3 luni de la debutul artritei reumatoide poate ajuta la
inducerea remisiunii bolii și la prevenirea formării eroziunilor osoase.
Care factori sunt mai specifici pentru diagnosticul și prognosticul artritei reumatoide: factorii reumatoizi
(FR) sau anticorpii anti-peptide citrulinate (ACPA)?
ACPA sunt mai specifici și au o sensibilitate mai mare pentru diagnosticul și prognosticul artritei
reumatoide în comparație cu factorii reumatoizi (FR).
Ce celule produc autoanticorpi în artrita reumatoidă și cum acești anticorpi contribuie la patologie?
Limfocitele B sinoviale produc autoanticorpi, cum ar fi FR de tip lgM și lgA FR, care pot stimula
inflamația articulară și producția de citokine pro-inflamatorii în artrita reumatoidă.
Care citokină pro-inflamatorie este produsă de limfocitele Th17 și are un rol în patogenia artritei
reumatoide?
Citokina pro-inflamatorie IL-17 este produsă de limfocitele Th17 și contribuie la patogenia artritei
reumatoide.
Anumite haplotipuri HLA, cum ar fi HLA-DR4 și alelele din clasa HLA-DRB1*04, sunt asociați cu riscul
de artrită reumatoidă.
Fumatul crește riscul de artrită reumatoidă, în special în prezența anumitor haplotipuri HLA, și poate
acționa sinergic cu acești factori pentru a crește riscul bolii.
Modificările microbiomului pot contribui la dezvoltarea imunității înnăscute și adaptive care predispun
la artrita reumatoidă.
Care sunt cele două tipuri de autoanticorpi specifici pentru artrita reumatoidă?
Cele două tipuri de autoanticorpi specifici pentru artrita reumatoidă sunt factorii reumatoizi (FR) și
anticorpii anti-peptide citrulinate (ACPA).
"AR seronegativă" se referă la pacienții cu teste FR de tip lgM persistente negative în artrita
reumatoidă.
Care este rolul citokinelor, cum ar fi TNF-alfa și IL-6, în patologia artritei reumatoide?
4
Care sunt caracteristicile tipice de debut ale artritei reumatoide?
Factorii care prezic un prognostic negativ includ vârsta înaintată, sexul feminin, afectarea simetrică a
articulațiilor mici, redoarea matinală prelungită, prezența a cel puțin 4 articulații tumefiate, fumatul,
comorbiditățile, PCR crescut și prezența ambelor FR și ACPA pozitivi.
Simptomele frecvente includ durere și redoare la nivelul articulațiilor mici ale mâinilor și picioarelor,
tumefierea articulațiilor, limitarea mișcării, hipotrofia musculară locală, precum și redoarea matinală
prelungită. Deformările și manifestările extra-articulare pot apărea ulterior în evoluția bolii.
La pacienții în vârstă, artrita reumatoidă poate să semene cu polimialgia reumatică, iar sinovita devine
evidentă pe măsură ce doza de glucocorticoizi este redusă.
Criteriile ACR/EULAR 2010 pentru clasificarea artritei reumatoide includ afectare articulară, serologie,
reactanți în fază acută și durata simptomelor pentru a determina dacă un pacient poate fi clasificat ca
având artrită reumatoidă. Aceste criterii iau în considerare numărul de articulații afectate, serologia,
valorile reactanților în fază acută și durata simptomelor pentru a stabili clasificarea pacientului.
Debutul rapid al artritei reumatoide este caracterizat de instalarea simetrică severă, poliarticulară, în
special la vârstnici, în curs de câteva zile sau chiar exploziv peste noapte.
Criteriile ACR/EULAR 2010 sunt mai potrivite pentru evaluarea și diagnosticarea artritei reumatoide
precoce, deoarece acestea se concentrează pe caracteristicile precoce ale bolii, fără a se baza pe
modificările tardive ale bolii, cum ar fi eroziunile și manifestările extra-articulare.
Artrite postvirale, cauzate de infecții virale precum rubeola, hepatita B sau eritrovirus.
Spondilartrită.
Polimialgia reumatică.
Ce factori sunt evaluați în criteriile de clasificare ACR/EULAR 2010 pentru artrita reumatoidă?
Criteriile de clasificare ACR/EULAR 2010 pentru artrita reumatoidă iau în considerare următorii
factori:
5
Serologie (prezența factorilor reumatoizi sau a anticorpilor anti-peptide citrulinate - ACPA).
Care este rolul PCR și VSH în criteriile de clasificare ACR/EULAR 2010 pentru artrita reumatoidă?
PCR și VSH sunt utilizați pentru a evalua reactanții în fază acută și pot contribui la clasificarea artritei
reumatoide în funcție de starea lor (normali sau anormali).
Ce reprezintă eroziunile tipice în contextul criteriilor de clasificare ACR/EULAR 2010 pentru artrita
reumatoidă?
Eroziunile tipice nu sunt un criteriu direct în cadrul criteriilor de clasificare ACR/EULAR 2010, dar pot
contribui la clasificarea unui pacient ca având artrită reumatoidă, în special dacă pacientul prezintă
leziuni erozive tipice în evoluția bolii.
ACR reprezintă Colegiul American de Reumatologie (American College of Rheumatology), iar EULAR
reprezintă Liga Europeană contra Reumatismului (European League Against Rheumatism).
Cât de utilă este utilizarea criteriilor ACR/EULAR 2010 în diagnosticul și clasificarea artritei
reumatoide?
Criteriile ACR/EULAR 2010 sunt utile în diagnosticul și clasificarea artritei reumatoide, deoarece iau
în considerare mai multe aspecte ale bolii și se concentrează pe caracteristicile precoce ale acesteia,
permițând astfel identificarea și tratamentul precoce al pacienților cu artrită reumatoidă.
Recăderile și remisiunile în artrita reumatoidă sunt perioade în care boala poate deveni activă
(recădere) sau poate intra în remisiune (reducerea simptomelor sau dispariția lor).
Artrita reumatoidă seronegativă afectează inițial carpul mai des decât degetele și se caracterizează
prin un model de afectare articulară mai puțin simetric. Are un prognostic mai bun pe termen lung.
Reumatismul palindromic este o afecțiune rară, caracterizată de episoade de 24-48 de ore de mono-
artrită acută, care se remit complet. Unele cazuri progresează spre sinovita cronică.
Una dintre complicațiile grave asociate cu artrita reumatoidă este artrita septică, care necesită
tratament cu antibiotice sistemice și, uneori, drenaj local.
Amiloidoza este o afecțiune rară care poate apărea la un număr foarte mic de persoane cu artrită
reumatoidă necontrolată. AR este cea mai frecventă cauză a amiloidozei de tip AA secundare.
6
În artrita reumatoidă, degetele devin tumefiate, dureroase și rigide. Pot apărea deviere ulnară,
subluxație palmară a articulațiilor MCF și alte modificări care afectează funcționalitatea mâinii.
Artrita reumatoidă afectează frecvent umărul, inițial manifestând simptome similare tendinozei calotei
rotatorilor, cu durere și limitare de mișcare.
Sinovita coatelor în artrita reumatoidă poate provoca tumefiere și o deformare dureroasă în flexie fixă,
cu pierderea capacității de extensie și dificultăți de hrănire.
Palindromică.
Tranzitorie.
Remisivă.
Cronică, persistentă.
Rapid progresivă.
Artrita reumatoidă tranzitorie este autolimitată, durează mai puțin de 12 luni și nu lasă afectări
articulare permanente, în timp ce forma cronică persistă de-a lungul mai multor ani și poate cauza
afectări articulare durabile.
Deformarea "în butonieră" în artrita reumatoidă se referă la o flexie fixă a articulațiilor interfalangiene
proximale (IFP) care afectează funcția mâinii.
În artrita reumatoidă, umerii pot prezenta simptome similare tendinozei calotei rotatorilor, cu durere și
limitare de mișcare, iar ulterior pot apărea rupturi ale tendoanelor, afectând funcționalitatea.
Sinovita coatelor în artrita reumatoidă provoacă tumefiere și o deformare dureroasă în flexie fixă, iar
pierderea capacității de extensie poate apărea în boala constituită.
7
Care sunt modificările observate la nivelul picioarelor în artrita reumatoidă?
Tipurile de afectare clinică în artrita reumatoidă includ: palindromică, tranzitorie, remisivă, cronică și
rapid progresivă.
Tratamentul timpuriu și agresiv în artrita reumatoidă este important pentru a preveni leziunile
articulare mari și pentru a îmbunătăți prognosticul pe termen lung.
Deformarea "în gât de lebădă" în artrita reumatoidă se referă la o hiperextensie fixă a articulațiilor
interfalangiene proximale (IFP) care afectează funcția mâinii.
Nodulii subcutanați sunt formațiuni nodulare sub piele care pot apărea în artrita reumatoidă și sunt
asociate cu leziunile articulare.
Încălțămintea adecvată, largă și amortizantă este esențială, dar rareori rezolvă problema în întregime,
iar mersul poate rămâne dureros și limitat.
Intervenția pediatrului poate fi utilă, și în unele cazuri, pot fi necesare intervenții chirurgicale pentru a
trata afecțiunile picioarelor în artrita reumatoidă.
Cum se poate trata sinovita masivă și revărsatul articular al genunchiului în artrita reumatoidă?
Sinovita masivă și revărsatul articular al genunchiului pot răspunde bine la aspirație și injecție cu
glucocorticoizi.
8
În funcție de tipul de afectare, genunchii pot dezvolta o deformare în varus sau în valgus în artrita
reumatoidă.
Coxartroza secundară este o afecțiune comună care poate apărea în artrita reumatoidă mai târziu, și
poate necesita artroplastie șoldului pentru a restabili mobilitatea și a reduce durerea.
Rigiditatea dureroasă a gâtului în artrita reumatoidă poate fi cauzată de sinovita reumatoidă care
afectează articulațiile sinoviale ale coloanei vertebrale cervicale superioare și poate duce la
instabilitate atlanto-axială sau vertebrală cervicală superioară.
Cum pot fi afectate alte articulații în afara celor principale în artrita reumatoidă?
Neuropatiile senzoriale periferice în artrita reumatoidă pot apărea sub formă de mononevrită multiplex
sau neuropatie periferică simetrică, cauzate de afectarea vaselor nervoase (vasa nervorum).
Nodulii reumatoizi subcutanați sunt leziuni ferme și intradermice care apar de obicei la punctele de
presiune, cum ar fi coatele, articulațiile degetelor și tendonul lui Ahile, la pacienții cu artrită reumatoidă
erozivă seropozitivă.
Manifestările cutanate pot include sindromul sicca (xeroftalmie și xerostomie), sclerită, episclerită și,
rar, scleromalacia perforans.
Artrita reumatoidă severă și de lungă durată poate cauza amiloidoză renală, care se manifestă prin
proteinurie, sindrom nefrotic și boală renală cronică.
9
Complicațiile cardiovasculare pot include pericardită, endocardită, boală miocardică și un risc crescut
de evenimente cardiovasculare, în special în cazul artritei reumatoide slab controlate.
Artrita reumatoidă poate afecta sistemul nervos prin neuropatii senzoriale periferice, neuropatii de
compresie (cum ar fi sindromul de tunel carpian), și, în cazuri rare, compresia măduvei spinării.
Ce trebuie să știe pacienții cu artrită reumatoidă despre manifestările non-articulare ale bolii?
Pacienții cu artrită reumatoidă ar trebui să fie conștienți că boala poate afecta o varietate de organe și
țesuturi în afara articulațiilor și să solicite asistență medicală pentru gestionarea acestor manifestări
non-articulare.
10