Sunteți pe pagina 1din 2

Zona euro: un exemplu de keynesianism eșuat

Culorile Uniunii Europene luminează fațada de sud a sediului Băncii Centrale


Europene din Frankfurt, Germania, pe 30 decembrie 2021. (Reuters/Wolfgang
Rattay

De Daniel Lacalle
04.09.2023
Actualizat:
04.09.2023
0:00
Comentariu
Cifrele economice din zona euro arată riscul de stagflație, iar impactul pe
termen scurt este clar în Germania și Franța, dar se extinde și în restul
țărilor.
De ce a rămas zona euro în urma Statelor Unite și a altor economii dezvoltate
în ultimii ani? Pachetele enorme de stimulente, inclusiv Planul pentru
creștere și locuri de muncă din 2009, Planul Juncker, New Green Deal și Europa
Următoarea Generație, demonstrează că planificarea centrală produce doar o
creștere slabă, o datorie ridicată și acum o inflație ridicată.
Cele mai recente cifre ale Băncii Centrale Europene arată că agregatele
monetare încep să se modereze, dar inflația rămâne ridicată și, în ultimul
tipar, este în creștere.
Povești înrudite
Economia a 20 de națiuni din zona euro intră în recesiune tehnică
08.06.2023

Creșterea afacerilor din zona euro solidă în mai, dar dă semne de scădere: PMI
rapid
23.05.2023

Estimările consensuale privind creșterea PIB-ului în 2023 se situează la 0,6%,


cu o inflație peste 5,0%, potrivit Bloomberg, și este important de reținut că
inflația de bază continuă să fie de trei ori mai mare decât ținta de
stabilitate a prețurilor.
Mesajele despre inflație ale președintelui BCE Christine Lagarde par clare,
dar ținta BCE trebuie îndeplinită, iar creșterile dobânzilor sunt aici pentru
a rămâne, deși piața estimează că BCE va începe să scadă ratele dobânzilor
până în 2024. Problema este că zona euro este doar pariând pe majorări ale
ratelor pentru a modera inflația, în timp ce guvernele continuă să cheltuiască
miliarde de euro pe așa-numitele fonduri și deficite Next Generation care
înseamnă mai multă inflație sau taxe în viitor.
Nu trebuie să fim surprinși că creditul în zona euro scade odată cu agregatele
monetare. Întreaga povară a normalizării monetare cade asupra sectorului
productiv, a familiilor și a întreprinderilor, în timp ce multe guverne
continuă să crească cheltuielile deficitare.

Cifrele privind creșterea în zona euro sunt foarte slabe, dar sunt și mai rele
dacă luăm în considerare că progresul Irlandei, așa cum arată Eurostat,
explică aproape în întregime cea mai recentă revizuire ascendentă. Ce face
zona euro? În loc să stimuleze modelul libertăţii economice, îi subvenţionează
pe cei interveniţi.
Se preconizează că economia va crește ușor în 2023, afectată de inflație
ridicată, rate ale dobânzilor în creștere și exporturi mai scăzute. Fondurile
Next Generation nu au un efect marginal sau multiplicator perceptibil.
Starea slabă a indicilor de producție și servicii confirmă această teamă.
Indicii managerilor de achiziții arată o tendință negativă larg răspândită în
noile comenzi și investiții.
Creșterea ratelor nu este suficientă atunci când bilanțul BCE este de 52% din
PIB. Inflația armonizată a scăzut la 5,3 la sută în iulie de la 5,5 la sută în
iunie, din cauza efectului de bază și a scăderii mărfurilor. Cu toate acestea,
mărfurile au crescut din luna mai, când piața a început să reducă la sfârșitul
majorărilor ratelor.
Nu putem ignora faptul că datele privind așteptările inflaționiste din zona
euro sunt în creștere și au fost la apogeu în 2018.
BCE și-a majorat rata dobânzii de referință la 4,25% de la 4,00%, o creștere
cumulată din iulie 2022 de 425 de puncte de bază. Cred că se va încheia în
2023 la 4,43 la sută și în 2024 la 3,68 la sută, dar fără a termina bătălia
inflației.
În ciuda trilioanelor de planuri centrale de deficit și de creștere, zona euro
se confruntă cu un mediu de creștere slabă și inflație ridicată, cu vânt
contra puternic, condus de o creștere a costurilor energiei și de efectul de
întârziere pe care îl poate genera creșterea ratelor dobânzilor, deoarece
creșterile dobânzilor nu își arată efect deplin asupra economiei până la 12-18
luni de la finalizarea acestora, conform estimărilor BCE.

De asemenea, am lua în considerare problemele tehnologice ale Uniunii


Europene. În timp ce Statele Unite și China sunt în fruntea progreselor
tehnologice globale, se pare că Uniunea Europeană a rămas în urmă în creștere
și investiții, dar mai ales în brevete și companii de tehnologie. UE nu are
giganți tehnologici care să îi provoace pe liderii mondiali, iar unul dintre
factorii care ne îngrijorează cel mai mult este nivelul foarte ridicat al
impozitării. Funcționează împotriva oportunităților de a crea giganți
tehnologici de clasă mondială.
Potrivit Comisiei Europene însăși, impozitarea în Europa rămâne la un nivel
foarte ridicat pentru capital (27,8 la sută) și muncă (21 la sută) – doi
factori cheie pentru dezvoltarea companiilor de tehnologie. O taxare atât de
ridicată pune în pericol inovația, atragerea investițiilor și îmbunătățirea
capitalului uman.
Dacă există o lecție pentru Statele Unite și pentru restul lumii, aceasta este
că planificarea centrală masivă nu oferă creștere și că guvernele nu conduc
dezvoltarea economică și inovarea. Zona euro ar beneficia de o abordare de jos
în sus a economiei pe partea ofertei. Din păcate, se dublează planificarea
centrală.
50 Epoch Share

S-ar putea să vă placă și