Seneca a spus: ,,Prefrer să deranjez cu adevărul decât să fac pe plac cu lingușiri”

Critica literară, în calitate de interpretare profesională și analiză obiectivă a textului literar, vine să
exprime acest adevăr, intuit de Seneca, ce poate fi găsit supărător, dar niciodată mult prea măgulitor.
Cinstit și corect, Nicolae Cartojan, un adevărat critic de valoare a literaturii române, a demonstrat o
acuitate a judecatei ce a marcat istoria criticii literare.

Îmi propun în acest discurs să vă introduce în lumea analizei textului literar și să vă fac cunoștință cu
personalitatea menționată-Nicolae Cartojan.

Vă voi prezenta operele sale de valoare, biobibliografia autorului și, desigur, voi încerca să vă conving
asupra însemnătății sale ca critic recunoscut roman.

Biobiliografie:
Specialist în literatura română veche, profesor la Universitatea din București, Nicolae Cartojan s-a
remarcat prin amplitudinea documentării și prin analiza minuțioasă a contextului istoric și cultural al
epocilor literare.

A fost cel mai aplicat exeget al cărților populare, acoperind în studiile consacrate acestora originile,
motivele, temele, filiația, circulația, mediile sociale de receptare în Europa și Peninsula Balcanică.

Cartojan a scris opere precum:

Alexăndria în literatura românească

Legendele Troadei în literatura românească

Cărțile populare în literatura românească

storia literaturii române vechi

Mihail Kogălniceanu

Cercetări literare, 5 volume

În italiană:

Un grande erudito romeno a Padova: lo "Stolnic" Constantin Cantacuzino

Breve storia della letteratura romena

,,Istoria literaturii române vechi”

Opera lui CARTOJAN îmbrățișează aproape întreaga istorie a literaturii române. Literatura secolului
nostru a intrat în sfera cercetării sale în chip indirect, prin raportările la vechi teme și subiecte care
reapar în operele scriitorilor moderni. Restul perioadele sunt reprezentate, de la literatura veche a
secolului al XVI-lea, până la figurile clasicilor din secolul trecut, printre care s-a bucurat de o favoare
deosebită personalitatea lui M. Kogălniceanu (căruia intenționa să-i dedice o monografie, doar parțial
realizată), și, în general, toată epoca de la 1848.

Dupa C, literatura română veche include trei categorii principale de scrieri: religioase, istorice si
"poporane scrise". Dacă textele religioase au o importanță culturală și lingvistică, dacă cele istorice sunt
expresia devenirii conștiinței naționale a poporului.

Opera a fost publicată între anii 1940-1945, în trei volume.

Concluzii:
În concluzie, putem spune că Nicolae Cartojan a avut un aport semnificativ asupra evoluției studiului
literaturii române vechi, detalizând perioade literare, examinant marii clasici români și enunțând teze de
valoare referitoare la istoria literaturii noastre din trecut până în prezent. Mai mult decât atât, el a
exporat istoria cărților populare și a rămas în istorie ca cel mai valoros critic în acest domeniul.

Consider că Nicolae Cartojan trebuie studiat și citit, deoarece astfel vom putea vace cunoștință cu istoria
literaturii române vechi și a cărților populare, completându-ne bagajul de cunoștințe de cultură
națională.