REZUMATUL CAPITOLULUI „OBICEIURILOR DE NUNTĂ” – Fr. J.

Sulzer

-acesta dorește să spulbere iluzia „așa-zisei asemănări dintre căsătoris la vechii români și valahi.”
-acesta scrie ca cine i-a citit pe Cantemir și pe Del Chiaro înțelege deosebirile ceremoniei din
Muntenia și Moldova.
-Muntenii „nu procedează de ilda strămoșilor” ca moldovenii
-spre deosebire de nunta de la moldoveni, pe lângă stabilirea zestrei mireasa era ascunsă. Zestrea
semnifică fixarea datei nunții.
-mireasa este luată de pețitori și condusă la biserică cu fața acoperită.
-nunta începe joia, la casa mirelui și miresei oaspeții cărând alimente
-sâmbăta, a III-a zi după ospăț, mirele trimite miresei diferite daruru, printre care și o pereche de
pantaloni cusuți de o femeie și decorați cu perle.
-nașului i se oferă de către mire un covor și niște blănuri sau alte animale, apoi nașul și mirele
pleaca la casa mirelui.
-duminica dimineața se joacă hora în fața casei miresei, mirele merge și ia nașul, care apoi pleaca
la casa miresei.
-mirele nu doar ca este spălat pe picioare și descălecat, asta însemnând „desfeciorirea” acestuia,
ci se oferă și iertăciunea, iar copii își iau rămas-bun de la familia lor.
-apoi urmează mersul la biserică , ceremonia și rugăciunea.
-Fr. J. Sulzer precizează că mai sunt tradiții, dar care nu se păstrează.
-la sopăț tinerii căsătoriți nu au voie să apară ci sunt despărțiți.
-abia ziua următoarese vor putea vedea la următorul ospăț.
-în Valahia cuscrii iau masa cu singurii copii ai lor, iar tatăl miresei îi oferă ginerului său zestrea
fetei.
-toată nunta durează o săptămână.
-dacă părinții au posibilitatea, mirii sunt conduși la noua lor casă.