Terapia lichidiană este o temă controversată În managementul periope-
rator al copilului. Sunt vizate: volumul şi compoziţia fluidelor ce acoperă necesarul orar, aportul lichidian postoperator după chirurgia majoră şi te- rapia optimă de corecţie a hiposodemiei din această etapă, dispute Între cristaloide versus coloide. La copil, trialurile controlate si randomizate sunt insuficiente să determine un consens. Există diferenţe În managementullichidian al copilului programat pentru chirurgie sau cu deshidratare instalată lent şi pacientul cu traumă severă, cu pierderi În desfasurare. Hipovolemia trebuie tratată rapid şi precoce. Uti- lizarea de lichide În exces are ca argument În chirurgia majoră Înlocuirea lichidelor redistribuite În spaţiul III şi menţinerea volumului plasmatic adec- vat. Alternativa restrictivă consideră că stresul chirurgical cauzează retenţia de sodiu şi apa. S-a dovedit că terapia fluidică judicioasă, individualizată. fără excese sau restricţii, scade complicaţiile şi amelioraează rezultatele, iar lichidele izotone sunt mai sigure atât intraoperator, cât şi imediat postope- rator. Referitor la soluţiile glucozate administrate În perioada intraoperatorie, efectele hipoglicemiei (preponderent pe SNC la sugari) şi ale hiperglicemiei (diureză osmotică cu deshidratare şi diselectrolitemie, leziuni nervoase) au Contribuit la decizia administrării acestora doar la categoriile cu risc. In trans- fuzia masivă şi by-pasul cardiopulmonar glucoza nu trebuie administrată. Monitorizarea glicemiei la aceste categorii este obligatorie. Postoperator, după ch.ir~rgie maj?ră la pacienţii .cu risc crescut de se- creţie ADH, volumul lichldlan la copilul normovolemlc scade la 1/3-1/2 din • Spitalul ..Louis ţ urcon» " - Timişoara necesarul zilnic, fiind indicate glucoza 5% şi ringerul lactat. Hiponatremia postoperatorie este prevenită prin evitarea soluţiilor hipotone intraoperator şi imediat postoperator. Este necesar ca studiile viitoare să elucideze care sunt cele mai bune soluţii pentru perioada perioperatorie la copil. Concluzie: Managementul lichidian perioperator al copilului impune ale- gerea tipului şi administrarea volumelor de lichid judicious, in concordanta cu starea clinică a copilului, necesitand o monitorizare atentă clinică iar uneori şi paraclinică (glicemie şi sodemie).