In textul suport, perspectiva narativa este subiectiva, caracterizata fiind prin situarea naratorului

personaj in centrul evenimentelor. Naratorul este intradiegetic si autodiegetic, evenimentele find

relatate la persoana I ("L-am gasit", "M-a scos din sarite").

Realitatea este perceputa si interpretata subiectiv in concordanta cu punctul de vedere al personajului

narator (viziunea impreuna cu). Astfel femeia il gaseste pe Domnul D cititnd, avand insa impresia ca
acesta luase cartea in mana in momentul in care i-a auzit pasii. Acest fapt o scoate din sarite si o
enerveaza teribil. Se observa deasemenea caracterizarea subiectiva si directa a domnului D de catre
naratorul personaj : "Era palid... cu ochii tulburi si gura informa" - trasatura a naratiunii subiective. Mai
apoi cei doi beau niste ceai, fata domnului D incepand sa se lumineza ("i s-a ridicat in privire o
stralucire") - caraterizare directa, trasare a portretului fizic. Se observa deasemenea si relatarea la
persoana 1 , prin folosirea verbelor si pronumelor la persoana 1 ("M-a scos din sarite").

Fiind un text de tip confesiune, apar tehnici specifice analizei psihologice care pun in evidenta
conflictul interior al personajelor: confesiunea, introspectie, rememorare. Doamna D se pune in pielea
Domnului D, astfle alegand sa nu ii impartaseasca derajul pe care i l-a pricinuit. Aceasta alege sa il lase
in casa, deoarede socoteste ca mania ei i-ar sfarama nervii si l-ar deprima pe Domnul D. In egala
masura, aceste fapte il contureaza indirect pe narator ca fiind o fiinta miloasa, calda si buna la suflet.
Rezulta din aceasta secventa si autenticitatea trairii acestui eveniment (conflict interior).

Asadar personajul narator, naratorul intradiegetic, relatarea la persoana 1, confesiunea si autenticitatea

trairii demonstreaza naratiunea subiectiva in textul dat.