Suport curs membri 2021

Controlul fiscal.
Abordarea inspectorilor fiscali vs. abordarea instanțelor de judecată.
Spețe actuale

Autor: Av. Raluca Andrei

Octombrie 2021
Lector: Av. Sorina Neagu
Tema 1: Recapitulare – principii generale de conduită în administrarea creanțelor
fiscale
 Principiul legalității: creanțele fiscale și obligațiile corespunzătoare ale contribuabilului sunt cele
prevăzute de lege;
 Principiul aplicării unitare a legii: organul fiscal are obligația de a aplica unitar prevederile legislației
fiscale pe teritoriul României;
 Principiul dreptului de apreciere: organul fiscal este îndreptățit să aprecieze relevanța stărilor de
fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege:
o Limitări:
 opinia emisa în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil;
 soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța de
judecată printr-o hotărâre definitivă anterioară, pentru situații de fapt similare la același
contribuabil;
• Notă: daca organul fiscal constată ca există diferențe între starea de fapt fiscală a
contribuabilului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act
administrativ fiscal la același contribuabil, organul fiscal are dreptul să consemneze
constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să
menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă.
Studiu de caz 1 – exercitarea dreptului de apreciere
Contribuabilul X SRL inregistreaza in contul 628 „servicii executate de terti” cheltuieli reprezentand servicii
de marketing prestate de societatea Y, reprezentata prin dl. B.B., in calitate de administrator si asociat unic,
servicii care sunt similare celor pe care B.B. le desfasoara la X SRL, in calitate de angajat in functia de
reprezentant comercial sau responsabil import/export. Pentru aceste servicii asimilate salariului
angajatului BB echipa de inspectie fiscala a calculat toate contributiile aferente veniturilor salariale.
Punctul de vedere al contribuabilului:
- Contractul de prestari servicii cu BB a fost incheiat anterior incheierii contractului de munca;
- Serviciile profesionale de marketing, prestate de firma Y SRL, au un cod COR diferit de cel inscris in
contractul de munca al lui BB;
- Y SRL nu are prevazute in contractul de prestari servicii constrangeri privitoare la locul, modul de
desfasurare a activitatii, programul de lucru etc. si nici clauze care sa oblige sa lucreze cu un singur client;
- Y SRL are patrimoniu propriu si isi asuma toate riscurile pentru activitatea economica pe care o
desfasoara, are obligatii fiscale si personal propriu angajat, desfasurandu-si in mod independent
activitatea.

Comentati cu privire la speta prezentata.

Studiu de caz 2 – exercitarea dreptului de apreciere
In cadrul unui control fiscal echipa de control apreciaza ca nu se poate acorda dreptul de deducere TVA
pentru sumele platite de contribuabilul X SRL in legatura cu:
- Serviciile de masaj contractate de la un furnizor extern, masajul fiind facut angajatilor in timpul
programului de lucru;
- Serviciile de inchiriere a spatiilor de parcare pentru autoturismele personale ale angajatilor.
Echipa de control a considerat ca aceste servicii nu sunt prestate in scopul desfasurarii activitatii economic
a X SRL.
Punctul de vedere al contribuabilului:
- X SRL este o firma de IT, serviciile de masaj oferite angajatilor fiind o practica in aceasta piata, lipsa
acestora putand sa creeze un dezavantaj competitiv fata de ceilalti jucatori de pe piata din perspectiva
retentiei angajatilor;
- Oferirea, in pachetul de angajare, a locurilor de parcare reprezinta un avantaj pentru atragerea
angajatilor, avand in vedere lipsa locurilor de parcare din zona in care este situat sediul contribuabilului,
existenta unui loc de parcare cantarind semnificativ in decizia angajatilor de a lucra cu X SRL
Comentati cu privire la speta prezentata.
Studiu de caz 3 – exercitarea dreptului de apreciere
X SRL din Germania desfasoara activitati comerciale (lucrari de constructii ingineresti) in Romania prin
intermediul unui sediul permanent, intre firma mama si sediul permanent fiind facturate achizitiile de
bunuri necesare derularii proiectelor din Romania. Echipa de inspectie fiscala a considerat ca achizitiile
intracomunitare efectuate de sediul permanent de la firma mama nu sunt in folosul activitatilor economice
ale acestuia, iar TVA-ul aferent este nedeductibil fiscal.
Punctul de vedere al contribuabilului este in sensul in care:
- Operatiunile dintre societatea mama si sediul permanent nu intra in sfera TVA intrucat sediul permanent
nu actioneaza de o maniera independenta in relatia cu societatea mama (art. 269 din Codul fiscal);
- Potrivit jurisprudentei CJUE un sediu fix care nu este o entitate juridica distincta de compania din care
face parte, stabilit in alt stat membru si caruia compania ii furnizeaza servicii, nu ar trebui tratat ca o
persoana impozabila pe motivul costurilor alocate acestuia cu privire la aceste prestari (cauza C-210 FCE
Bank – trateaza problema alocarii de costuri intre firma mama si sucursala).

Comentati cu privire la speta prezentata. Cum ar trebui justificata, documentar, alocarea de costuri intre
societatea mama si sediul permanent? Este discriminatoriu tratamentul TVA aplicat acestui tip de achizitii
in raport de achizitiile efectuate de un cumparator de la un furnizor din Romania, pentru care
cumparatorul plateste TVA?
Tema 1: Recapitulare – principii generale de conduită în administrarea creanțelor
fiscale

 Rolul activ al organului fiscal: obligația de a examina starea de fapt în mod obiectiv și in limitele
stabilite de lege precum și de a îndruma contribuabilul în îndeplinirea obligațiilor și exercitarea
drepturilor sale;
 Dreptul de a fi ascultat: dreptul contribuabilului de a-și exprima punctul de vedere înainte de luarea
deciziei de către organul fiscal;
 Obligația contribuabilului de a coopera;
 Obligația personalului din cadrul organului de control de a păstra secretul asupra informațiilor de
care a luat cunoștință ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu;
 Buna credință: se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul.
Tema 2: Interpretarea prevederilor legislatiei fiscale. Nulitatea actelor
administrativ fiscale
 Regula de interpretare in dubio contra fiscum  principiul protecției asteptărilor legitime;
 Cazuri noi de nulitate introduse prin Legea nr. 295/2020:
 neprezentarea, de către organul fiscal, a argumentelor pentru care depăsește limitele dreptului
de apreciere neluând în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluția adoptată de
organul fiscal sau de instanța de judecată, în cazul în care contribuabilul a prezentat organului
fiscal anterior emiterii actului administrativ-fiscal respectiva opinie/soluție;
 nerespectarea considerentelor deciziei de soluționare a contestației în cazul emiterii noului act
administrativ-fiscal urmare a refacerii inspecției fiscale;
 emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a
bazei de impunere de către organul de inspecție fiscală după încetarea inspecției fiscale ca
urmare a expirării perioadei maxim permise pentru inspecție;
 emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere/deciziei de modificare a bazelor
de impozitare/deciziei de nemodificare a bazelor de impozitare/deciziei pentru regularizarea
situației, în situația în care se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de
legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare, pentru care
organul fiscal are obligația de a sesiza organele de urmărire penală.
Tema 3: Procedura de contestare a actelor administrative fiscale:

 etapa contestației administrative prealabile;

 etapa reexaminării cu privire la decizia de soluționare a contestației administrative prealabile
(introdusă prin Legea nr. 295/2020)
o Motive:
 nu s-a avut în vedere aplicarea în speță a anumitor dispoziții legale care ar fi schimbat
fundamental soluția adoptată;
 ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se emite o decizie de
către Comisia fiscală centrală care oferă o altă interpretare dispozițiilor legale incidente speței;
 anterior sau ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se adoptă o
hotărâre judecătorească a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României fie pentru dezlegarea de
principiu a unor chestiuni de drept, fie un recurs în interesul legii care dictează o anumită practică
judiciară pentru problematica supusă analizei diferită de cea din decizia de soluționare a
contestației;
 anterior sau ulterior emiterii deciziei de către structura de soluționare a contestației se adoptă o
hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care este contrară deciziei de soluționare a
contestației administrative.
Tema 3: Procedura de contestare a actelor administrative fiscale:
o Procedura de soluționare a cererii de reexaminare:
 dacă a fost formulată acțiune în contencios administrativ, cererea de reexaminare poate fi depusă pe
perioada judecării cauzei. Dacă nu a fost formulată acțiune în contencios, cererea de reexaminare
poate fi depusă în termen de un an de la data comunicării deciziei de soluționare, sub sancțiunea
decăderii, chiar dacă obligația fiscală a fost stinsă;
 în urma reexaminării deciziei emise în soluționarea contestației, organul de soluționare o poate
confirma sau o poate retracta, emițând o nouă decizie;
 dacă cererea de reexaminare este promovată în paralel cu acțiunea în instanță, decizia emisă în urma
cererii de reexaminare poate fi comunicată până la data încheierii dezbaterilor în fond în fața primei
instanțe. Dacă organul de soluționare competent a confirmat decizia inițială, acțiunea în contencios
administrativ își continuă cursul. În cazul în care decizia emisă în urma cererii de reexaminare nu a fost
comunicată până la data încheierii dezbaterilor în fond în fața primei instanțe, aceasta nu se mai
comunică și nu produce niciun efect juridic;
 Dacă nu există acțiune în contencios, contribuabilul promovând doar cerere de reexaminare, decizia de
confirmare a soluției inițiale poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, în
condițiile legii  motivele acțiunii în contencios administrativ vor viza aspecte de nelegalitate în
legătură cu procedura de reexaminare, neputând fi aduse în discuție aspecte de fond care țin de
temeinicia actelor administrative fiscale inițiale.
 etapa acțiunii în instanță.
Tema 4: Măsuri fiscale în perioada martie – mai 2020
 Pe perioada stării de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020, adică în intervalul 15.03.2020 –
15.05.2020 au fost suspendate termenele de prescripție, inclusiv termenele de prescripție fiscală.
 Nota 1: potrivit art. XII alin. 5 din OUG 48/2020 privind unele măsuri financiar fiscale, Termenele de
prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale și de a cere executarea silită, precum și
cel al contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale, prevăzute de Codul de
procedură fiscală, se suspendă sau nu încep să curgă până la împlinirea termenului prevăzut la art. XIII
alin. (1) – respectiv 30 de zile de la încetarea stării de urgență (adică până la 15.06.2020).
 Nota 2: potrivit art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2020, termenul prevăzut
la art. XIII alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2020 privind unele măsuri financiar-
fiscale, se prorogă până la data de 25 octombrie 2020 inclusive.
 Nota 3: Potrivit art. 24 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2020, termenul prevăzut
la art. XIII alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2020, astfel cum a fost prorogat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2020, se prorogă până la data de 25 decembrie 2020
inclusiv.
 Concluzie: prelungire cu 284 de zile a termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili
creanțe fiscale și de a cere executarea silită, precum și cel al contribuabilului/plătitorului de a cere
restituirea creanțelor fiscale?
 Tema 4: Măsuri fiscale în perioada martie – mai 2020
 Amânarea de la 31 martie 2020 la 30 iunie 2020, a termenului de depunere a declarațiilor și de plată a
primei rate pentru următoarele impozite aferente anului 2020: impozitul pe clădiri, pe terenuri și pe
mijloace de transport;
 Cine beneficiază: orice persoană fizică, juridică sau entitate care deține în proprietate o clădire, un
teren sau un mijloc de transport supus impozitării precum și locatorii din cadrul contractelor de leasing
financiar pentru impozitul pe mijloacele de transport.
 Impact procedural ulterior datei de 30 iunie 2020: pe perioada 31 martie la 30 iunie organele fiscale
nu pot calcula și impune penalități de nedeclarare în cadrul unui control fiscal derulat în viitor pentru
această perioadă fiscală.
 Creanțele fiscale care au devenit scadente în intervalul cuprins între 21.03.2020 -25.12.2020 nu au fost
purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere pe perioada menționată mai sus – Art. VII alin. 1 din
O.U.G. nr. 29/2020 asa cum a fost modificata succesiv prin OUG 90/2020, OUG 99/2020 si OUG
181/2020:
 Cine a beneficiat de aceasta măsură: orice contribuabil care depășește termenul de plată a creanțelor
fiscale care au devinit scadente în perioada 21.03.2020 – 25.12.2020.
 Cât timp a fost valabilă măsura: în intervalul 21.03.2020 și până la 25.12.2020 (ca efect al prevederilor
art. 24 din O.U.G. nr. 181/2020) însă efectele acestei măsuri pot fi relevante până la finalul perioadei de
prescripție fiscală și trebuie să fie avute în vedere în cadrul controalelor fiscale care includ perioada
fiscală martie – iunie 2020.
Tema 4: Măsuri fiscale în perioada martie – mai 2020
 pot beneficia de suspendarea accesoriilor și contribuabilii care au înregistrat creanțe fiscale
suplimentare în urma unei inspecții fiscale dacă aceste creanțe au devenit exigibile în perioada
menționată mai sus?
 Notă:
• măsura nu reprezintă o amânare a termenului de depunere a declarațiilor  Pentru
nedepunerea declarațiilor în termen, se pot percepe în continuare penalitățile de nedeclarare
reglementate de 181 Codul de Procedură Fiscală în valoare de 0,08% din suma nedeclarată
începând cu ziua imediat următoare scadenței.
 Cum putem utiliza prevederile legale în avantajul contribuabilului în cadrul și ulterior unui control
fiscal.
 Măsurile pot reprezenta un instrument util in vedere obținerii unor decizii de suspendare a
efectelor actelor de control emise de organele fiscale  Orice încălcare a măsurilor adoptate
pentru perioada martie – mai 2020 (e.g. calculul greșit al termenului de prescripție fiscală,
calculul de penalități de întârziere pe perioada în care aceste accesorii ale creanțelor fiscale au
fost suspendate prin efectul legislației adoptate în perioada martie – mai 2020) pot reprezenta un
«caz bine justificat» în baza căruia instanțele de contencios pot suspenda efectelor actelor de
control emise de organele fiscale.
Tema 5: Răspunderea solidară pentru obligațiile fiscale neachitate de debitor

 Cine răspunde solidar cu debitorul:

 asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale,
pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință,
au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență;
 terții popriți, în cazul executării silite prin poprire, în limita sumelor sustrase indisponibilizării;
 reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii, ca nu deține alte
disponibilități bănești;
 emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție ori instituția care a confirmat
scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție, în cazul în care nu a virat, potrivit legii,
sumele de bani în conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal.
Tema 5: Răspunderea solidară pentru obligațiile fiscale neachitate de debitor

 Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta
următoarele persoane:
 persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au
dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;
 administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea
persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a
activelor debitorului;
 administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit
obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru
obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de
insolvabilitate;
 administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau
neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
 administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau
rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite
debitorului;
Tema 5: Răspunderea solidară pentru obligațiile fiscale neachitate de debitor

 Persoana juridică dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control
comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
- dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar
valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a
tuturor activelor dobânditorului;
- are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități,
care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate
din totalul valoric al tranzacțiilor;
- are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate
dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului;
- Note:
• control înseamnă majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a
asociaților, fie în consiliul de administrație al unei societăți/ consiliul director al unei
asociații/fundații;
• control indirect înseamnă activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una
sau mai multe personae.
Tema 5: Răspunderea solidară pentru obligațiile fiscale neachitate de debitor

 Aspecte procedurale privind atragerea răspunderii persoanelor:

 organul fiscal competent emite o decizie pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte.
Decizia este act administrativ fiscal și reprezintă titlu executoriu.
 înaintea emiterii deciziei, organul fiscal efectuează audierea persoanei. Persoana are dreptul să își
prezinte în scris punctul de vedere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii. Lipsa audierii
determină nulitatea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
 Decizia va cuprinde, printre altele, următoarele:
• datele de identificare a persoanei răspunzătoare;
• datele de identificare a debitorului principal;
• cuantumul și natura sumelor datorate;
• termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligația debitorului
principal;
• temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii, inclusiv opinia organului
fiscal motivată în drept și în fapt cu privire la punctul de vedere al persoanei.
Tema 6: Controlul fiscal

 definiție: controlul fiscal reprezintă totalitatea activităților efectuate de organele fiscale pentru
verificarea modului de îndeplinire de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația
fiscală și contabilă;
 forme:
 Inspecția fiscală;
 Controlul inopinat;
 Controlul antifraudă;
 Verificarea situației fiscale personale;
 Verificarea documentară.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

Aspecte generale:
 mijloacele de probă pe care le poate folosi organul fiscal în cadrul inspecției fiscale (înscrisuri,
cercetarea la fața locului, solicitarea de informații de la terți, solicitarea de explicații de la
reprezentantul legal al contribuabilului etc.);
 măsurile ce pot fi dispuse: măsuri asigurătorii, aplicarea de sigilii asupra bunurilor
contribuabilului;
 prerogativele organului de control în sensul stabilirii diferențelor, în plus sau în minus, față de
obligația fiscală principală declarată de către contribuabil/plătitor și sancționării încălcărilor
legislației fiscale și contabile;
 obligația organului de inspecție fiscală de a informa contribuabilul cu privire la constatările
inspecției fiscale precum și de a le discuta cu acesta. Aceasta este expresia, în cadrul inspecției
fiscale, a dreptului contribuabilului de a fi ascultat reglementat de articolul 9 din Codul de
procedură fiscală;
 poate viza atât persoanele fizice cât și persoanele juridice, pe toată durata existenței acestora.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

Forme:
 Din punct de vedere al întinderii:
 generală, vizând modul de îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale într-o perioadă determinată sau
 parțială, vizând modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale în legătura cu una sau mai multe
categorii de impozite/taxe într-o perioadă determinată.
• Inspecțiile fiscale parțiale pot fi extinse până la a deveni inspecții fiscale generale, fiind
necesară emiterea și comunicarea unui nou aviz de inspecție fiscală.
 Din punct de vedere al metodelor de control:
 prin sondaj, verificarea perioadelor impozabile, documentelor și operațiunilor semnificative
făcându-se în mod selectiv;
 exhaustiv, constând în activitatea de verificare a tuturor perioadelor impozabile, precum și a
documentelor și operațiunilor semnificative;
 electronic, constând în verificarea contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu
electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice
specializate.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

Principiile inspecției fiscale:

 Principiile ierarhizării, teritorialității și descentralizării: efectuarea inspecției fiscale de către
organele fiscale competente material și teritorial, conform organizării ierarhice interne și conform
limitelor teritoriale în interiorul cărora au competență;
 Principiul independenței: inspecția fiscală nu trebuie să fie influențată de alte organe sau
autorități (de ex. organele de urmărire penală etc);
 Principiul autonomiei: libertatea organelor fiscale de a-și organiza activitatea de inspecție fiscală;
 principiul unicității: inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță
fiscală și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
• Excepții de la principiul unicității: refacerea inspecției fiscale și reverificarea.
Reguli de derulare a inspecției fiscale:
 la inițierea procedurii de inspecție, echipa de inspecție trebuie să se legitimeze prezentând
legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecție
fiscală;
Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)
 începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control. În cazul contribuabilului care
nu ține sau nu prezintă registrul unic de control, data începerii inspecției se înscrie într-un proces-verbal
de constatare semnat de organul de inspecție și de contribuabil și înregistrat la registratura
contribuabilului;
 minima afectare a activității contribuabilului;
 obligația contribuabilului de a colabora pentru constatarea stărilor de fapt fiscale:
• furnizarea datelor și informațiilor necesare;
• prezentarea la locul inspecției fiscale a documentelor solicitate.
o Notă: refuzul contribuabilului de a furniza informațiile și documentele solicitate în termen de 15
zile de la solicitare poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală,
sancționabilă cu închisoarea de la 1 an la 6 ani sau poate reprezenta contravenție.
 stabilirea creanțelor fiscale prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare în cazul în care nu se poate
determina situația fiscală corectă întrucât evidențele contabile sau fiscale sunt incorecte, incomplete sau
daca acestea nu există;
 contribuabilul: declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că:
• au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate;
• au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil.
 se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru si în timpul programului de lucru al contribuabilului.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

Etapele inspecției:
 avizul de inspecție: documentul prin care contribuabilul este înștiințat cu privire la desfășurarea
inspecției fiscale;
• cuprinde: temeiul juridic al inspecției fiscale, data de începere a inspecției fiscale,
obligațiile fiscale, perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale, posibilitatea de a
solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscal;
• trebuie comunicat contribuabilului cu 30 de zile înainte de începerea inspecției fiscale, în
cazul marilor contribuabili și cu 15 zile înainte de începerea inspecției pentru ceilalți
contribuabili;
o Nota: excepții de la regula comunicării anterioare a avizului: art. 122 alin. 5 din Codul de
procedură fiscal.
 Data începerii inspecției: data menționata in aviz
 Data finalizării inspecției: data emiterii raportului de inspecție fiscală sau data menționată în
raport ca fiind data de finalizare a inspecției
Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

 Durata inspecției:
• 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii care au sedii
secundare, indiferent de mărime;
• 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
• 45 de zile pentru ceilalți contribuabili;
• Posibilitate de extindere pana la dublul duratei;
• Depășirea termenului: sancțiune  inspecția încetează fără a se emite raport și decizie de
impunere;
• Reluarea inspecției încetate ca urmare a depășirii termenului maxim legal: o singură dată
pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale, dacă nu s-a împlinit termenul de
prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale raportat la perioada controlată.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

Jurisprudență: CAB, Decizia 4359/2018:

Contribuabilul solicită amânarea inspecției fiscale invocând ca motiv temeinic existenta pe rolul
instanțelor a unei acțiuni vizând anularea deciziei Comisiei Fiscale Centrale prin care s-a stabilit că
turnurile de susținere a turbinelor eoliene sunt asimilate unor clădiri și li se aplică impozitul aferent
(inspecția fiscală vizând stabilirea unor impozite potrivit deciziei Comisiei Fiscale Centrale). Anterior,
urmare a unei inspecții fiscale vizând un alt parc eolian aparținând contribuabilului, organele fiscale au
emis decizii de impunere prin care s-a stabilit impozitul pe clădiri si accesorii pentru construcțiile aferente
turbinelor eoliene – deciziile de impunere făcând obiectul unor acțiuni separate in contencios vizând
anularea acestora.
Cererea de amânare a inspecției se respinge, motivat de faptul că se poate solicita doar amânarea datei
de începere a inspecției, iar nu a inspecției fiscale în sine.
Contribuabilul solicită în instanță anularea deciziei de respingere a amânării inspecției și suspendarea
inspecției fiscale.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

Instanța de fond:
- Respinge ca neîntemeiată contestația împotriva deciziei de respingere a cererii de amânare, având în
vedere obiectul inspecției fiscale, astfel cum este reglementat de art. 113 CPF;
- Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a inspecției fiscale întrucât între timp aceasta se
finalizase.
Instanța de recurs:
- Admite recursul;
- Pe fond, anulează decizia de respingere a cererii de amânare și amână efectuarea inspecției fiscale
pana la rămânerea definitivă a sentinței din dosarul vizând anularea deciziei Comisiei Fiscale Centrale.

Întrebare: ce se întâmplă cu decizia de impunere emisă împotriva contribuabilului ca urmare a finalizării

inspecției fiscale?
Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

 Suspendarea inspecției fiscale:

• decisă de conducătorul inspecției fiscale;
• motivele: prevăzute de art. 127 CPF, și numai dacă acestea împiedică desfășurarea inspecției:
- Efectuarea de cercetări suplimentare pentru clarificarea situației de fapt fiscale, inclusiv
controale la alți contribuabili;
- Aducerea la îndeplinire de către contribuabil a măsurilor stabilite de organul de control,
inclusiv prezentarea dosarului de prețuri de transfer;
- Desfășurarea, în paralel, a altor proceduri care pot influența desfășurarea inspecției
fiscal;
• Se poate dispune și la cererea justificată a contribuabilului, pentru o durată de maxim 3 luni;
• Decizia de suspendare se poate contesta separat.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

Jurisprudență: CA București, Decizia 2772/2018

Contribuabilul a solicitat suspendarea efectelor deciziei de impunere arătând că aceasta a fost emisă
urmare a unui control care a depășit durata maximă a inspecției (în cazul de fata dublul a 180 zile,
întrucât contribuabilul are sedii secundare):
- Inspecția fiscală a început pe 13.10.2016 și s-a finalizat pe 17.04.2018, când a fost emis raportul de
inspecție fiscală;
- Inspecția fiscală a fost suspendată în perioada 12.04.2017 – 17.10.2017.

Ce va considera instanța de judecată? A fost sau nu depășită durata maximă de derulare a inspecției
fiscale?
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

 Dreptul de a fi informat (art. 130 CPF):

• pe parcursul derulării inspecției fiscale, contribuabilul trebuie informat despre aspectele
constatate de echipa de control;
• la finalizarea inspecției, când contribuabilului i se comunică proiectul de raport de inspecție
fiscală, acordându-i-se posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

Jurisprudența: CA Constanta
Nu sunt considerate motive întemeiate care să contureze cazul bine justificat – condiție pentru
suspendarea efectelor actului administrativ fiscal:
- inspecția fiscală a fost demarată la mai puțin de 15 zile de la comunicarea avizului;
- lipsa audierii contribuabilului și lipsa accesului la dosarul administrativ – nu există mențiuni în acest
sens în raportul de inspecție fiscală, iar discuția finală a avut un rol pur formal întrucât decizia de
impunere și raportul de inspecție fiscală erau deja listate la ora stabilită pentru audiere;
- proiectul de raport a fost doar prezentat, nu și comunicat contribuabilului.
Aspectele de mai sus nu pot crea îndoieli serioase asupra prezumției de legalitate de care se bucura actul
administrativ.
Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)
 Rezultatul inspecției fiscale: se consemnează în raportul de inspecție fiscală;
• Dacă, în cadrul inspecției, se fac constatări cu privire la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea
penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare, echipa de
control va întocmi un proces verbal ce reprezintă act de sesizare a organelor de urmărire
penală;
• Daca se emite raport de inspecție în cazul în care se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor
fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de
impozitare, atât raportul cât și actele administrative fiscale care îl succed sunt lovite de nulitate.
 Decizia de impunere provizorie
• Se emite pe parcursul inspecției fiscale și înainte de întocmirea raportului de inspecție fiscală, în
situația în care au fost finalizate verificările pentru o perioadă sau pentru un anumit impozit și
au fost constatate diferențe în plus în sarcina contribuabilului;
• se emite fără ascultarea contribuabilului; acesta își poate exprima punctul de vedere cu privire
la sumele stabilite prin această decizie la finalul inspecției fiscale;
• nu se contestă în mod separat, ci împreună cu decizia finală.
Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

 Reverificarea: art. 128 CPF

• condiții cumulative:
- după încheierea inspecției fiscale apar date suplimentare care erau necunoscute
organului de inspecție fiscală sau, după caz, contribuabilului, la data efectuării inspecției
fiscale și
- datele suplimentare influențează rezultatele inspecției fiscale încheiate.
• se dispune prin decizie, care trebuie comunicată contribuabilului, în acest caz nefiind necesară
și emiterea unui aviz de inspecție fiscală;
• Decizia de reverificare poate fi contestată în mod separate.
Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

Jurisprudență:
1) CA Bucuresti, Decizia 6739/2018
Contribuabilul este supus unui control fiscal finalizat in 2014, validându-se dreptul de deducere a TVA
aferente unor consumuri cu materiale consumabile, erbicide, fungicide, insecticide și combustibil peste
limitele admise prevăzute în instrucțiunile de utilizare a acestor produse, contribuabilul neavând stabilite
norme interne de consum pentru culturile agricole pentru care s-au utilizat respectivele consumabile.
In 2017 contribuabilul este supus unui control inopinat, în urma căruia rezultă depășirea limitelor admise
conform celor de mai sus. Pe cale de consecința, este emisă decizie de reverificare pentru perioada și
impozitul ce au făcut obiectul inspecției finalizate in 2014, organul fiscal arătând că datele obținute în
urma controlului inopinat sunt date suplimentare, în sensul art. 128 alin. 2 CPF.
Instanța de judecată a admis acțiunea prin care contribuabilul a solicitat anularea deciziei de reverificare:
analiza cu privire la depășirea limitelor admise pentru consumul respectivelor materiale este de fapt o
reinterpretare de către organul fiscal a prevederilor legale și a bazei documentare existente la data
primului control fiscal, și nu se încadrează în noțiunea de date suplimentare; situația de fapt nu a suferit
vreo modificare prin apariția unor date suplimentare.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

2) CA București, Decizia 4911/2017

În anul 2015 contribuabilul este supus unei inspecții fiscale generale vizând modul de constituire și
declarare a obligațiilor fiscale aferente anului 2014. În sarcina contribuabilului s-au stabilit obligații
fiscale suplimentare vizând TVA și impozit pe profit.
în perioada 16.12.2015 – 19.04.2016 contribuabilul este supus și unui control antifraudă vizând
„verificarea relațiilor comerciale derulate în perioada 2012-2015”. În urma controlului, prin procesul
verbal se estimează în sarcina contribuabilului obligații fiscale suplimentare aferente impozitului pe profit
inclusiv pentru anul 2014.
Urmare a controlului antifraudă se dispune reverificarea cu privire la perioada 2014, datele suplimentare
fiind cele rezultate din controlul antifraudă.
Instanța de judecată admite acțiunea în anularea deciziei de reverificare arătând că toate tranzacțiile din
2014 analizate de inspectorii DGAF erau evidențiate în evidențele contabile ale contribuabilului și ar fi
putut fi analizate de inspectorii fiscali în cadrul inspecției generale, aceștia având inclusiv posibilitatea de
a solicita informații de la autoritățile fiscale din țările de reședință ale partenerilor contractuali – acestea
nu se încadrează în noțiunea de date suplimentare conform art. 128 CPF.
 Tema 6: Controlul fiscal
Inspecția fiscală (art. 113 și urm. Cpf)

3) CA Cluj, Decizia 1197/2018

Sunt considerate date suplimentare informațiile comunicate ANAF de către organele de urmărire penală,
în acest caz fiind întemeiata reverificarea în condițiile art. 128 CPF.

 Refacerea inspecției: art. 129 CPF;

• se dispune în cazul în care organul de soluționare a contestației nu poate stabili cu exactitate
situația de fapt dedusă soluționării, decizia de refacere a inspecției urmând să indice aspectele
care se impun a fi clarificate;
• sancțiunea nerespectării instrucțiunilor din decizia de soluționare a contestației: nulitatea
noilor acte administrative fiscale.
 Tema 6: Controlul fiscal
Controlul inopinat (art. 134-135 CPF):
 poate fi inițiat:
 ca urmare a unor informații cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale;
 în forma controlului încrucișat, vizând verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale unui
contribuabil, în corelație cu cele deținute de entitatea supusă unui control fiscal.
 fără înștiințarea contribuabilului;
 durată maxima de 30 de zile;
 La finalizarea controlului inopinat: proces-verbal
 nu reprezintă act administrativ fiscal și nu se poate contesta separat – jurisprudență constantă în
sensul respingerii a inadmisibile a acțiunilor în contencios vizând contestarea proceselor verbale de
control întrucât acestea nu sunt acte administrative;
 constituie însă mijloc de probă cu privire la constatările organului fiscal.
Jurisprudența: Tribunalul Cluj, sentința 795/2019
Faptul ca durata controlului a fost de 80 de zile nu atrage nulitatea absolută întrucât nu este un caz de
nulitate prevăzut expres de art. 94 CPF și nici nu s-a adus vreo vătămare ireversibilă reclamantei.
Bulversarea activității, tensiunea creata, prejudiciile de imagine în relația cu partenerii contractuali ar
putea deriva din orice acțiune de control.
 Tema 6: Controlul fiscal
Controlul antifraudă (art. 136 CPF):
 numit și control operativ și inopinat;
 se efectuează de către funcționării publici din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală;
 scopul: operațiuni de control tematic urmărind constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal
specific uneia sau mai multor activități economice determinate;
 legea nu reglementează durata maximă, dar sunt opinii în doctrină care apreciază că ar trebui să se
aplice prevederile privind durata maximă a controlului inopinat (30 de zile);
 La finalizarea controlului: proces verbal de control
 nu reprezintă act administrativ fiscal și nu se poate contesta separat;
 constituie însă mijloc de probă cu privire la constatările organului fiscal.

Jurisprudență: Curtea de Apel București, sentința 352/2017

Întrucât legea nu reglementează o durată maximă a controlului antifraudă, nu se pot aplica prin analogie
prevederile ref. durata maximă a controlului inopinat: controlul antifraudă este o operațiune complexă,
incompatibilă cu un termen maxim de 30 de zile.
 Tema 6: Controlul fiscal
Verificarea situatiei fiscale personale (art. 138 și urm CPF):
 se adresează persoanelor fizice;
 etape preliminare:
 analiza de risc pentru stabilirea riscului de neconformare la declararea veniturilor impozabile;
 selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificării situației fiscale personale.
 înștiințarea prealabilă scrisă a persoanei vizate în legătură cu acțiunea de verificare, prin transmiterea
unui aviz de verificare;
 pe întreaga durată a procedurii persoana supusă verificării are dreptul să prezinte documente
justificative sau explicații pentru stabilirea situației fiscale reale;
 durata verificării: maxim 270 de zile;
 suspendarea verificării:
 la solicitarea persoanei verificate, pentru motive obiective ce conduc la imposibilitatea continuării
verificării, o singură dată pe parcursul procedurii;
 la inițiativa organului de control, pentru administrarea de probe;
 se dispune printr-o decizie motivată, care se comunică persoanei fizice.
 rezultatul verificării se consemnează într-un raport de verificare;
 Tema 6: Controlul fiscal
Verificarea situației fiscale personale (art. 138 si urm CPF):
 În baza raportului de verificare, organul de control emite:
 decizia de impunere;
 decizia de încetare a procedurii de verificare, dacă nu se ajustează baza de impozitare.
 reverificarea unei anumite perioade: dacă de la data încheierii verificării fiscale și până la data
împlinirii termenului de prescripție apar date suplimentare necunoscute organului fiscal la data
efectuării verificării.
Verificarea documentară (art. 148 CPF)
 efectuarea unei analize de coerență a situației fiscale a contribuabilului, pe baza:
 documentelor existente la dosarul fiscal al acestuia,
 oricăror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal;
 procedura desfășurată “în spatele ușilor închise”;
 dacă se constată diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și/sau
informațiile în legătură cu acestea declarate de contribuabil, organul fiscal îi solicită contribuabilului
documente în vederea clarificării situației fiscale;
 contribuabilul trebuie audiat înainte de emiterea deciziei de impunere, sub sancțiunea nulității
acesteia (jurisprudență relevantă: Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia 1716/2018).
 Tema 6: Controlul fiscal
Verificarea documentară (art. 148 CPF)

Inspectorii DGAF pot efectua verificare documentară?

Acte normative relevante:
 Ordin ANAF 3666/2020 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și documentelor
utilizate în activitatea de verificare documentară;
 Ordin ANAF 3632/2020 privind stabilirea unor competențe de efectuare a verificării documentare:
inspectorii DGAF pot efectua verificare documentară.
 Tema 6: Controlul fiscal
Verificarea documentară (art. 148 CPF)
Este Ordinul 3632/2020 aliniat cu prevederile Codului de procedură fiscală?
 Art. 148 alin. 1 CPF: pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, organul
fiscal poate proceda la o verificare documentară;
 Art. 1 pct. 30 CPF organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum și alte instituții
publice care administrează creanțe fiscal;
 Art. 1 pct. 31 CPF organ fiscal central: Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de
Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuții de
administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice sau
A.N.A.F.
 Art. 3 (1) din OUG 74/2013 - În cadrul Agenției se înființează Direcția generală antifraudă fiscală,
structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire și combatere a actelor și faptelor de
evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală;
 Concluzie posibilă: DGAF nu este organ fiscal în sensul CPF (nu are atribuții de administrare a
creanțelor fiscale) și nu poate primi prin Ordin ANAF competențe în legătura cu efectuarea de
verificări documentare, întrucât astfel s-ar modifica prevederile CPF printr-un act normativ cu forță
juridică inferioară.
Tema 7: Înlesnirile la plată – Procedura Simplificata - O.U.G. 181/2020 si
art. 209^1 Cod Procedura Fiscala detaliate prin Ordinul nr.1767/2021

A. ESALONARE SPECIALA- O.U.G. 181/2020:

Ce creante: obligatiile fiscale principale si accesorii a caror scadenta/termen de plata s-a implinit dupa data declararii starii de urgenra
si nestinse pana la data eliberarii certificatului de atestare fiscala, administrate de organul fiscal central:
Cine: Orice contribuabil
Cat timp: 12 luni
Fara Garantii

B. ESALONARE SIMPLIFICATA – Art. 209^1 Cod Procedura Fiscala – Ordin nr. 1767/2021
Ce creante: obligaţiile fiscale principale şi accesorii restante a căror vechime este de maximum 12 luni anterioare datei depunerii
cererii şi nestinse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală, administrate de organul fiscal central, denumit în continuare
organ fiscal, se aprobă eşalonarea la plată pe o perioadă de cel mult 12 luni.
Cine: Orice contribuabil
Cat timp: 12 luni
Fara Garantii
 Tema 7: Înlesnirile la plată – Procedura Simplificata - Ordinul 1767/2021 pentru aprobarea
Procedurii de acordare a eşalonării la plată, în formă simplificată, de către organul fiscal central
 se acordă de organul fiscal central (eșalonări) și local (eșalonări și/sau amânări la plata obligațiilor
fiscale și/sau scutiri sau reduceri de majorări de întârziere);
 eșalonările se acordă:
 debitorilor persoane juridice sau persoane fizice, inclusiv asocierilor fără personalitate juridică;
 pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală;
 pentru o perioadă de cel mult 5 ani, iar dacă debitorii nu constituie niciun fel de garanție – pentru
o perioadă de cel mult 6 luni.
 Nu se acordă eșalonări pentru obligațiile fiscale care:
 au făcut obiectul unei eșalonări care și-a pierdut valabilitatea;
 au scadența după data eliberării certificatului de atestare fiscală;
 fac obiectul unei proceduri de compensare;
 sunt stabilite prin acte administrative fiscale ale căror efecte sunt suspendate la data eliberării
certificatului de atestare fiscală. Dacă suspendarea încetează după comunicarea deciziei de
eșalonare, debitorul poate solicita includerea în eșalonare a obligațiilor fiscale ce au făcut obiectul
suspendării, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente;
 au o valoare mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice, 2.000 lei în cazul asocierilor fără
personalitate juridică și 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.
 Tema 7: Înlesnirile la plată
 Condițiile de acordare a eșalonării: art. 186 CPF:
 debitorul trebuie să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești dar să
aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eșalonare la plată, conform planului de restructurare;
 debitorul trebuie să constituie garanțiile conform art. 193 CPF;
 debitorul trebuie să nu se afle în procedura insolvenței sau în dizolvare;
 debitorului să nu i se fi stabilit răspunderea potrivit legislației privind insolvența și/sau răspunderea
solidară, potrivit prevederilor art. 25 și 26 din Codul de procedură fiscală;
 la data eliberării certificatului de atestare fiscală, debitorul trebuie să aibă depuse toate declarațiile
fiscale.
 procedura de acordare a eșalonării:
 debitorul: cerere însoțită de documente justificative care probează îndeplinirea condițiilor de acordare a
eșalonării - Ordinul Președintelui ANAF nr. 90/2016;
 în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, organul fiscal eliberează, din oficiu, certificatul
de atestare fiscală;
 dacă cererea de eșalonare la plată îndeplinește condițiile de admisibilitate, organul fiscal emite un acord
de principiu privind eșalonarea, acord în baza căruia debitorul urmează să constituie garanțiiș
• Acordul de principiu nu se emite dacă debitorii nu dețin bunuri în proprietate.
 După constituirea garanțiilor, organul fiscal emite decizia de eșalonare, act administrativ fiscal ce se
comunică debitorului.
 Tema 7: Înlesnirile la plată
 Garanțiile în vederea eșalonării la plată:
 Termen de constituire: maxim 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu;
 nu este necesară constituirea de garanții dacă:
• valoarea bunurilor proprietatea debitorului deja sechestrate de organul fiscal acoperă valoarea
necesară pentru acordarea eșalonării, cu condiția prezentării unui raport de evaluare cu valori
actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii de eșalonare;
• pentru creanțele solicitate la eșalonare a fost instituit, un sechestru asigurător transformat în
sechestru executoriu;
• există sume indisponibilizate în conturile bancare ale debitorului ca urmare a popririi asigurătorii sau
executorii care acoperă valoarea necesară în vederea eșalonării, sumele astfel indisponibilizate
urmând a fi virate la trezorerie;
 Garanția poate fi constituită în următoarele forme:
• sume de bani consemnate la dispoziția organului fiscal la o unitate a Trezoreriei Statului;
• scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție, cu un termen de valabilitate cu cel puțin 3 luni
mai mare decât scadența ultimei rate din eșalonarea la plată;
• sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietate a debitorului;
• contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal având ca obiect bunuri proprietatea unei terțe
persoane, libere de sarcini, cu excepția cazului în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către
organul fiscal competent;
Tema 7: Înlesnirile la plată
 Valoarea pentru care se constituie garanția:
• Garanțiile constituite în formă bănească sau prin scrisoare de garanție bancară trebuie să acopere
sumele eșalonate la plată și dobânzile;
• Garanțiile constituite asupra bunurilor: trebuie să acopere sumele eșalonate la plată, dobânzile
datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eșalonate la
plată, stabilit în funcție de perioada de eșalonare la plată;
• Dacă bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori sau sunt sechestrate anterior de
organul fiscal, valoarea acestor bunuri trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit
ipoteca/gajul/sechestrul precum și sumele eșalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada
eșalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de
perioada de eșalonare la plată.
 înlocuirea sau redimensionarea garanției în funcție de valoarea ratelor rămase de achitat – se poate
acorda la cererea temeinic justificată a debitorului;
 Reîntregirea garanției:
• dacă pe parcursul derulării eșalonării la plată, garanția se execută de către un alt creditor;
• dacă pe parcursul eșalonării bunurile care fac obiectul garanției s-au degradat ori dreptul de
proprietate a acestor bunuri s-a modificat prin hotărâri judecătorești care constituie titluri executorii.
 Debitorul poate solicita executarea garanției constituită prin mijloace bănești sau asupra bunurilor
proprietatea debitorului daca astfel se stinge întreaga sumă eșalonată la plată.
 Tema 7: Înlesnirile la plată

 Menținerea valabilității eșalonării – art. 195 CPF

 condiționată de conduita fiscală a debitorului de după acordarea eșalonării, în sensul achitării de
către acesta a obligațiilor fiscale, respectiv:
• obligațiile fiscale curente cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare
la plată și pentru care nu s-a solicitat în mod distinct eșalonarea;
• diferențele de obligații fiscale rezultate din declarații rectificative;
• ratele din graficul de eșalonare, la termenele scadente, fiind acceptată o întârziere de maxim un
termen;
• obligațiile fiscale nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul
eșalonării la plată, în termen de cel mult 180 de zile de la data comunicării acestei decizii, dacă
debitorul nu a solicitat eșalonarea la plată;
• creanțele stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor
fiscale, precum și amenzile de orice fel;
• obligațiile fiscale rămase nestinse după soluționarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu
opțiune de rambursare;
Tema 7: Înlesnirile la plată
• obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au fost și pentru care suspendarea
executării actului administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eșalonare;
• obligațiile fiscale stabilite de alte autorități a căror administrare a fost transferată organului
fiscal după emiterea unei decizii de eșalonare la plată;
• sumele pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor legislației privind insolvența
și/sau răspunderea solidară;
• obligațiile fiscale datorate de debitorii care fuzionează, potrivit legii, și care nu beneficiază de
eșalonarea la plată.
 Alte condiții:
• să nu fie inițiată procedura insolvenței sau procedura dizolvării cu privire la debitor;
• debitorul să reîntregească garanția;
• să constituie garanții pentru a le înlocui pe cele executate silit de organul fiscal pentru stingerea
obligațiilor fiscale ale terțului garant (dacă au fost constituite garanții în forma ipotecii asupra
bunurilor aparținând unui terț);
 Tema 7: Înlesnirile la plată

 Modificarea deciziei de eșalonare pe perioada eșalonării:

 vizează includerea în eșalonare a următoarelor obligații fiscale:
• cele a căror achitare condiționează menținerea valabilității eșalonării;
 în decursul unui an calendaristic pot fi depuse maxim două cereri de modificare a deciziei de
eșalonare. Cu titlu de excepție, debitorul poate depune cerere de modificare ori de câte ori este
necesar dacă:
• debitorul obține o suspendare a executării actului administrativ fiscal în care sunt
individualizate creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării la plată/actele administrative fiscale
respective sunt anulate/desființate;
• a încetat suspendarea efectelor actului administrativ fiscal în care sunt individualizate
creanțele;
• modificarea se referă la obligații fiscale stabilite de alte autorități a căror administrare a fost
transferată organului fiscal după emiterea unei decizii de eșalonare la plată.
 Tema 7: Înlesnirile la plată

Nota: „anul calendaristic” ca perioadă de referință pentru verificarea numărului maxim de cereri de
eșalonare depuse a fost reglementat expres prin Legea 295/2020. Anterior acestei clarificări legislative
instanțele de judecată considerau ca anul se calculează ca an de eșalonare (adică o perioada de 1 an de la
data deciziei de aprobare a eșalonării).

 includerea în eșalonare a sumelor suplimentare se efectuează cu menținerea perioadei de

eșalonare deja aprobate;
 procedura de modificare:
• Organul fiscal emite un acord de principiu cu privire la eșalonare;
• În termen de 10 zile de la emiterea acordului, debitorul trebuie să constituie garanții, cu
excepția situațiilor în care garanțiile deja constituite acoperă și obligațiile pentru care se solicită
modificarea deciziei de eșalonare la plată.
 Tema 7: Înlesnirile la plată
 Dobânzi și penalități pe perioada eșalonării
 Dobânzi: 0,02% pentru fiecare zi de întârziere;
• Daca debitorul constituie întreaga garanție sub forma scrisorii de garanție și/sau poliței de
asigurare de garanție și/sau consemnării de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului –
dobânda: 0,015% pentru fiecare zi de întârziere.
 penalitățile de întârziere: în cuantum de 0,01%/zi de întârziere;
• se calculează până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată
 penalități în cazul achitării cu întârziere a ratei de eșalonare: 5% din suma rămasă nestinsă din rata
de eșalonare;
 penalitățile de întârziere și 50% din majorările de întârziere evidențiate în certificatul de atestare
fiscală la data deciziei de eșalonare - se amână la plată printr-o decizie distinctă;
• dacă eșalonarea se finalizează prin stingerea obligațiilor eșalonate, penalitățile și majorările de
întârziere amânate la plată se anulează prin decizie;
• dacă se pierde valabilitatea eșalonării, își pierde valabilitatea și amânarea la plată a penalităților
și majorărilor de întârziere, iar garanțiile se execută și în contul penalităților și/sau majorărilor
de întârziere amânate la plată.
 Tema 7: Înlesnirile la plată

 Pierderea valabilității eșalonării

 debitorul nu respectă condițiile pentru menținerea eșalonării;
 debitorul nu achită, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere, sumele
pentru care a solicitat modificarea deciziei de eșalonare, solicitarea sa fiind respinsă;
 generează obligația de plată a unei penalități de 5% din sumele rămase de plată din eșalonare,
reprezentând obligații fiscale principale și/sau obligații fiscale accesorii;
 Debitorul poate solicita menținerea unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută, cu excepția
situației în care pierderea valabilității a intervenit ca urmare a deschiderii procedurii
insolvenței/inițierii procedurii dizolvării;
 Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația să achite obligațiile fiscale exigibile la
data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, cu excepția celor care au făcut
obiectul eșalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 90 de zile de la data comunicării
deciziei.
 Tema 7: Înlesnirile la plată
 Suspendarea executării silite pentru sumele care fac obiectul eșalonării la plată
 efect al acordării eșalonării la plată: neînceperea/suspendarea procedurii de executare silită pentru
sumele ce fac obiectul eșalonării inițiale precum și pentru:
• obligațiile fiscale cu termene de plată ulterioare comunicării deciziei de eșalonare (inclusiv cele
stabilite prin decizii de impunere);
• diferențele de obligații fiscale derivând din depunerea declarațiilor rectificative;
• creanțele stabilite de alte organe decât cele fiscale, dar transmise acestora din urmă spre
executare;
• amenzile de orice fel;
• obligațiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare
la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată;
• obligațiile fiscale rămase nestinse după soluționarea deconturilor cu suma negativă de TVA cu
opțiune de rambursare;
• obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au fost suspendate și pentru care
suspendarea a încetat după data comunicării deciziei de eșalonare la plată;
• sumele pentru care s-a stabilit răspunderea prevederilor legislației privind insolvența și/sau
răspunderea solidară;
• obligațiile fiscale datorate de debitorii care fuzionează.
 Tema 7: Înlesnirile la plată
 Stingerea creanțelor până la data comunicării deciziei de eșalonare la plată
 Dacă, în perioada cuprinsă între data eliberării certificatului de atestare fiscală și data comunicării
deciziei de eșalonare s-au stins obligații fiscale cuprinse în suma care face obiectul eșalonării,
debitorul achită ratele eșalonate până la concurența sumei rămase de plată;
 dacă anterior comunicării deciziei de eșalonare s-au stins mai mult de 50% din obligațiile ce fac
obiectul eșalonării, organul fiscal eliberează un nou certificat de atestare fiscală, iar decizia de
eșalonare va avea în vedere suma rămasă de stins;
 Plata anticipată a ratelor de eșalonare
 Cu notificarea prealabilă a organului fiscal, indicând sumele pe care intenționează să le plătească
anticipat;
 Dacă suma achitată anticipat stinge mai mult de 3 rate, organul fiscal reface graficul de eșalonare,
menținând perioada de eșalonare aprobată și diminuând valoarea ratelor.
Tema 8: Tichetele cadou acordate partenerilor de afaceri
Cadrul legal

 Legea 193/2006 – art. 2: Tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul
pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă
și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale

 Norme metodologice: Angajatorii pot utiliza tichete cadou pentru campanii de marketing,
studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de
reclamă și publicitate, în limita sumelor destinate acoperirii valorii nominale a acestor
tichete, prevăzute în bugetele proprii.
 Tema 8: Tichetele cadou acordate partenerilor de afaceri
Cadrul legal

 Legea 165/2018 – art. 15 alin. 2: Prin excepție de la prevederile art. 1 (n.n.: acordarea
tichetelor cadou salariaților proprii), pot fi acordate tichete cadou și altor categorii de
beneficiari, pentru campaniile de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau
noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă și publicitate

 Norme metodologice: Angajatorii pot utiliza tichete cadou pentru campanii de marketing,
studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de
reclamă și publicitate, în limita sumelor destinate acoperirii valorii nominale a acestor
tichete, prevăzute în bugetele proprii, aprobate potrivit legii, în poziții distincte de cheltuieli.
 Tema 8: Tichetele cadou acordate partenerilor de afaceri
Poziția autorităților fiscale: venituri de natură salarială sau venituri din alte surse

 Anterior anului 2020: Ghiduri publicate de DGRFP Brașov, Ploiești, București, Direcția de Administrare
Mari Contribuabili - tichetele cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relații generatoare de
venituri din salarii fac parte din categoria veniturilor din alte surse, fără nicio interpretare a sintagmei
“relații generatoare de venituri din salarii”
 Ianuarie 2020: Punct de vedere al Ministerului de Finanțe – pentru identificarea regimului fiscal
aplicabil, se impune examinarea condițiilor în care persoana fizică realizează veniturile, astfel încât să
se stabilească dacă acestea rezultă sau nu dintr-o relație generatoare de venituri din salarii, inclusiv în
absența unui contract individual de muncă.
 Anul 2020: controalele DGAF – angajații terților nu au acționat într-o manieră independentă față de
entitatea care acordă tichetele cadou, ci în realitate aceștia au desfășurat o activitate dependentă.
Tema 8: Tichetele cadou acordate partenerilor de afaceri
Cum ne apăram în cazul unui control fiscal care califică tichetele cadou ca fiind venituri de
natură salarială? (I)

1. Pentru tichetele cadou acordate anterior anului 2020, este obligatoriu punctul de vedere al
autorităților fiscale pentru a justifica încadrarea în categoria veniturilor din alte surse?
 Art. 6 CPF: organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal
competent respectivului contribuabil în cadrul activității de asistență și îndrumare a
contribuabililor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal
sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt
similare la același contribuabil.
 nu putem opune, cu titlu obligatoriu, ghidurile publicate de ANAF anterior anului 2020.
Tema 8: Tichetele cadou acordate partenerilor de afaceri
Cum ne apăram în cazul unui control fiscal care califică tichetele cadou ca fiind venituri de
natură salarială? (II)
2. Este aplicabil principiul protecției așteptărilor legitime:
i. Consacrat la nivel UE, regăsit în comunicări ale Comisiei Europene către Parlament și Consiliu
precum și în jurisprudența CJUE (cu referire la predictibilitatea normei juridice): în virtutea
principiilor securității juridice și ale protecției așteptărilor legitime, efectul legislației Uniunii
trebuie să fie clar și previzibil pentru cei care fac obiectul acesteia.
ii. Extins în jurisprudența CEDO de la predictibilitatea normelor de drept la predictibilitatea
interpretării cu privire la acestea: Curtea este chemată să verifice dacă felul în care este
interpretată și aplicată legea locală este consistent cu principiile CEDO. Nu se poate exclude ca
modul în care este interpretată la un moment dat o normă fiscală să stea la baza deciziei de a
iniția anumite operațiuni comerciale (Cauza Serkov vs. Ukraina).
iii. Neconsacrat constituțional în România, dar menționat în diverse decizii ale Curții
Constituționale.
Tema 8: Tichetele cadou acordate partenerilor de afaceri
Cum ne apăram în cazul unui control fiscal care califică tichetele cadou ca fiind venituri de
natură salarială? (III)

3. Putem valorifica principiul in dubio contra fiscum?

 Art. 13 (6) CPF: Interpretarea normei fiscale: Dacă după aplicarea regulilor de interpretare
prevăzute la alin. (1)-(5), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în
favoarea contribuabilului
4. Putem valorifica jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție?
 Decizia 79/A/2018 – nu este corectă calificarea ca dependentă față de beneficiarul serviciilor de
leasing de personal a activității angajaților închiriați de către agentul de muncă temporară, câtă
vreme activitatea acestora este deja dependentă în raport de agentul de muncă temporară, chiar
dacă acesta nu deținea autorizațiile necesare desfășurării acestor activități. Nu se poate recalifica
drept dependentă o activitate care este deja dependentă.
Tema 8: Tichetele cadou acordate partenerilor de afaceri
Jurisprudența națională cu privire la caracterul deductibil al cheltuielilor cu achiziționarea
tichetelor cadou
Poziția ANAF:
 sunt deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile de reclamă și publicitate dacă au fost
efectuate de o firmă specializată cu obiect de activitate în domeniul publicității;
 acordarea de tichete-cadou unor persoane fizice sau juridice în scop de reclamă și publicitate nu
are sens.
Poziția instanțelor de judecată:
 CA Timișoara: Aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal în condițiile în care:
 contribuabilul a prezentat documente justificative ce atestă realitatea și efectivitatea cheltuielilor:
contractul cu societatea emitentă a tichetelor cadou, contractele încheiate cu partenerii cărora le-
au fost acordate aceste tichete cadou și procesele verbale de predare primire, regulamentul de
organizare a campaniei de marketing și promovare (care prevede perioada de desfășurare,
conținutul campaniei, volumul vânzărilor pentru care se acorda bonusuri, beneficiarii tichetelor,
modul de calcul al bonusurilor etc.
 în perioada ulterioară distribuirii acestor tichete s-a considerat o creștere a veniturilor
contribuabilului
Tema 9: Optica instanțelor de judecată cu privire la reîncadrarea ca dependente a
anumitor activități

Decizia Curții de Apel Galați 813/2019

X SRL, în calitate de cesionar, încheie contracte de cesiune de drepturi de autor cu “modele”, în calitate de
cedenți. Contractele prevăd că cesionarul:
- reglementează programul de lucru;
- poate impune cedentului creația și interpretarea adecvată;
- își rezervă dreptul de a decide în ce mod și când va fi utilizată creația artistică;
- se obligă să achite periodic sume ce reprezintă contravaloarea cesiunii și onorariu de interpretare;
- poate impune cedentului respectarea regulamentului propriu de ordine interioară.
ANAF și instanța recalifică activitățile ca fiind dependente întrucat cesionarul:
- nu dispune de libertatea de alegere a programului de lucru;
- prevederile contractuale se referă la cesionarea tuturor “creațiilor și interpretărilor”, ceea ce echivalează
cu o clauză de exclusivitate și anulează libertatea “modelului” de a desfășura activitatea pentru mai mulți
clienți;
- faptul că “modelul” este membru CREDIDAM nu echivalează cu apartenența la un corp/ordin profesional;
- “creațiile și interpretările” nu pot fi efectuate decât de cesionar, care nu are libertatea de a folosi angajați
sau subcontractori.
Tema 9: Optica instanțelor de judecată cu privire la reîncadrarea ca dependente a
anumitor activități

Decizia ICCJ 3738/2019

Activitățile prestate de antrenorii și personalul tehnic în baza convențiilor civile încheiate cu clubul
sportiv sunt activități dependente întrucât:
- Au caracter permanent, nu ocazional;
- Sunt desfășurate după un timp de lucru și program stabilite de club, în spatii și cu mijloace tehnic
furnizate de club;
- Persoanele activează numai cu prestația fizică și intelectuală, nu cu un capital propriu;
- Costul deplasărilor este suportat de club;
- Persoanele lucrează sub autoritatea și organizarea clubului.
S-a reținut și ca opiniile exprimate de diverse autorități ale statului cu privire la caracterul acestor
activități nu au relevanță întrucât aplicarea normelor de drept substanțial fiscal este atributul organului
fiscal și este supusă controlului instanței de contencios administrativ.
Tema 10: Ajustarea bazei de impozitare TVA în cazul debitorului aflat în procedură de insolvență

X SA a deținut împotriva Y SA o creanța în valoare de 119.000 RON reprezentând utilități furnizate și facturate
către Y SA, din care 19.000 RON TVA colectat de X și virat către bugetul de stat în legătura cu această creanță.
În data de 07.06.2011 a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei Y SA.
X SA a fost înscrisă la masa credală a debitoarei cu întreaga valoare a creanței sale, adică inclusiv cu suma
reprezentând valoarea TVA.
În data de 15.11.2011 se dispune intrarea în faliment a Y SA, însă sentința de deschidere a procedurii
falimentului este recurată, Curtea de Apel admițând recursul în data de 30.01.2013 și confirmând planul de
reorganizare depus de debitoare. Conform acestui plan, creanța X SA este eliminată complet, fiind trecută cu
valoare 0.
În data de 15.01.2015 instanța dispune deschiderea procedurii falimentului Y SA, sentința de deschidere a
procedurii falimentului fiind menținută de instanța de recurs.
Urmare a celor de mai sus, în luna februarie 2016 X SA înregistrează scoaterea din gestiune a creanței
împotriva Y SA, creanța eliminată la plată prin planul de reorganizare fiind trecută pe pierdere în evidențele
contabile ale contestatoarei.
În data de 01.12.2017 X SA își reactivează în evidența contabilă creanța cu TVA în suma de 19.000 RON și
înscrie această sumă în decontul de TVA aferent lunii decembrie 2017.
Tema 10: Ajustarea bazei de impozitare TVA în cazul debitorului aflat în procedură de insolvență

Prin RIF și Decizia de impunere subsecventă, ANAF a respins la rambursare suma de 19.000 RON, motivat în
principal pe următoarele aspecte:
- X SA trebuia să înregistreze scoaterea din gestiune a creanței Y SA la data confirmării planului de
reorganizare a debitoarei (30.01.2013);
- În susținerea notelor contabile prin care a fost reactivată creanța reprezentând TVA colectat în relația cu Y,
X nu a prezentat niciun document din care sa rezulte că această creanță a fost reactivată printr-o hotărâre
judecătorească.
Norme legale aplicabile
a) Potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d din Codul Fiscal în forma în vigoare la data de 30.01.2013, data la
care a fost confirmat planul de reorganizare al Y SA, creanța X fiind trecută cu valoare 0, în cazul în care
contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului
beneficiarului, ajustarea este permisă începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de închidere a
procedurii prevăzute de Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, hotărâre rămasă definitivă și
irevocabilă.
În același sens au fost și îndrumările transmise de Ministerul de Finanțe – Direcția Generală de Legislație Cod
Fiscal și Reglementări Vamale prin adresa nr. 6777145/29.06.2015.
Tema 10: Ajustarea bazei de impozitare TVA în cazul debitorului aflat în procedură de insolvență

Concluzie: sub imperiul acestei prevederi legale, contestatoarea nu avea dreptul la ajustarea bazei de
impozitare TVA și nici nu a efectuat această ajustare.
b) Potrivit prevederilor art. 287 alin. 1 lit. d din Codul Fiscal în forma în vigoare la data de 01.01.2016 (adică
la data la care X SA înregistrează scoaterea din gestiune a creanței împotriva Y SA) în cazul în care
contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului
beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat printr-o
hotărâre judecătorească, prin care creanța creditorului este modificată sau eliminată, ajustarea este
permisă începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de confirmare a planului de reorganizare.
HG 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal adaugă o condiție
suplimentară, permițând ajustarea începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de confirmare a
planului de reorganizare, daca aceasta a intervenit după data de 1 ianuarie 2016 (Titlul VII, Cap VII, Secțiunea
2, pct. 32 alin. 6 din HG 1/2016 – normele de aplicare pentru art. 287 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal).
Poziția ANAF: acesta este textul de lege aplicabil în speță, X SA neavând dreptul să își ajusteze baza de
impunere TVA întrucât hotărârea de confirmare a planului de reorganizare al debitoarei este din 2013.
Tema 10: Ajustarea bazei de impozitare TVA în cazul debitorului aflat în procedura de insolvență

c) Potrivit prevederilor art. 287 alin. 1 lit. d din Codul Fiscal în forma în vigoare la data de 01.12.2017, “în
cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza
falimentului beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și
confirmat printr-o hotărâre judecătorească, prin care creanța creditorului este modificată sau eliminată,
ajustarea este permisă începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de confirmare a planului de
reorganizare. Ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în
care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de confirmare a planului de reorganizare, sub sancțiunea
decăderii”. Menționam și faptul că Legea nr 177/2017 de aprobare a OUG 3/2017 pentru modificarea și
completarea Codului fiscal prevede în mod expres faptul ca art. 287 lit. d) intră în vigoare de la data de 1
octombrie 2017.
Nota 1: chiar anterior modificării Codului fiscal conform celor de mai sus, în 04.05.2017 Normele Metodologice
aprobate prin HG 1/2016 sunt, la rândul lor, modificate, alin. 6 al pct. 32 din Titlul VII, capitolul VII, secțiunea 2,
eliminându-se condiția ca planul de reorganizare să fi fost confirmat după data de 01.01.2016 și precizându-se
că ajustarea se poate efectua în termen de 5 ani începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care
s-a pronunțat hotărârea judecătorească de confirmare a planului de reorganizare.
Tema 10: Ajustarea bazei de impozitare TVA în cazul debitorului aflat în procedura de insolvență

Nota 2: în prezent art. 287 alin. 1 lit d. din Codul Fiscal prevede următoarele:
“Baza de impozitare (TVA) se reduce în următoarele situații:
în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a intrării
în faliment a beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis și confirmat
printr-o sentință judecătorească, prin care creanța creditorului este modificată sau eliminată. Ajustarea este
permisă începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești de confirmare a planului de reorganizare, iar, în
cazul falimentului beneficiarului, începând cu data sentinței sau, după caz, a încheierii, prin care s-a decis
intrarea în faliment, conform legislației privind insolvența. Ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească de confirmare a
planului de reorganizare, respectiv a celui în care s-a decis, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, intrarea
în faliment. În cazul în care intrarea în faliment a avut loc anterior datei de 1 ianuarie 2019 și nu a fost
pronunțată hotărârea judecătorească definitivă/definitivă și irevocabilă de închidere a procedurii prevăzute de
legislația insolvenței până la această dată, ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie
2019”.
X SA a formulat cererea de rambursare TVA în decembrie 2017, sub imperiul reglementarilor mai sus citate,
care permiteau o astfel de solicitare, sub sancțiunea decăderii, în perioada 01.01.2014 (anul următor celui în
care a fost confirmat planul de reorganizare) – 01.01.2019.
Tema 10: Ajustarea bazei de impozitare TVA în cazul debitorului aflat în procedura de insolvență

Jurisprudența CJUE
Hotărârea pronunțata în cauza C-246/16 Enzo di Maura împotriva Agenzia delle Entrate – Direzione Provinciale
di Siracusa.
Analizând posibilitatea de ajustare a bazei de impozitare TVA în situația în care există un grad inerent de
incertitudine cu privire la posibilitatea de recuperare a creanței în cazul unei proceduri de insolvență, CJUE
reține că “această incertitudine este, în mod evident, luată în considerare, privându-se persoana impozabilă de
dreptul său la reducerea bazei de impozitare atât timp cât creanța nu prezintă un caracter definitiv
nerecuperabil, astfel cum prevede, în esență, legislația națională în discuție în litigiul principal. Trebuie însă să
se constate ca același scop ar putea fi de asemenea urmărit prin acordarea reducerii atunci când persoana
impozabilă face vorbire de o probabilitate rezonabilă ca datoria sa nu fie onorată, chiar dacă baza de
impozitare este reevaluată în sensul majorării în ipoteza în care plata ar interveni totuși. (….) Art. 11 secțiunea
C alin 1 al doilea paragraf din a șasea directivă trebuie interpretat în sensul că un stat membru nu poate
condiționa reducerea bazei de impozitare a TVA-ului de caracterul infructuos al unei proceduri colective atunci
când o astfel de procedură este susceptibilă să dureze mai mult de zece ani”.
Este întemeiată cererea contribuabilului de rambursare TVA? Care este forma art. 287 alin. 1 din Codul fiscal
aplicabilă in speță?
 Vă mulțumim
pentru
participare!

Email: raluca.andrei@tudor-andrei.ro
Telefon: 0755 633 856