Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrativ

Departamentul Administrație Publica

Seminar 5
Tema: Interferenţa dintre abordările clasice şi contemporane privind
administraţia publică

Referat: 1. Teoriile clasice referitoare la procesul de guvernare: tangenţe şi

deosebiri.

Elaborat de: Volintir Mădălina

Grupa 105 AP
Verificat de: Samboteanu A.

Chișinău, 2023
Titlu: Teoriile clasice referitoare la procesul de guvernare: tangențe și deosebiri și
Interferența dintre abordările clasice și contemporane privind administrația publică

Introducere

Procesul de guvernare și administrarea publică au fost subiecte de interes constant în

dezvoltarea științelor politice și administrative. De-a lungul timpului, au apărut diverse teorii
și abordări care au încercat să înțeleagă și să explice modul în care guvernele funcționează și
cum se administrează resursele și serviciile publice. În acest referat, ne vom concentra pe
teoriile clasice referitoare la procesul de guvernare și vom explora tangențele și deosebirile
dintre acestea. De asemenea, vom examina modul în care abordările clasice interacționează
cu cele contemporane privind administrația publică.

I. Teoriile clasice referitoare la procesul de guvernare

A. Teoria lui Thomas Hobbes

Thomas Hobbes, un filozof englez din secolul XVII, a dezvoltat teoria contractului social. El
considera că oamenii se află într-o stare de natură în care domina haosul și violența, și că
pentru a scăpa de această stare, oamenii au încheiat un contract social, acceptând să renunțe
la unele libertăți în schimbul protecției oferite de stat. Astfel, guvernul are rolul de a menține
ordinea și siguranța publică.

B. Teoria lui John Locke

John Locke, contemporan cu Hobbes, a dezvoltat o teorie a drepturilor naturale și a

guvernării limitate. El susținea că oamenii au drepturi inalienabile, cum ar fi dreptul la viață,
libertate și proprietate, și că guvernul trebuie să protejeze aceste drepturi. Locke argumenta
că un guvern legitimitate se bazează pe consimțământul populației și că, în cazul în care
guvernul își încalcă atribuțiile, oamenii au dreptul de a se revolta.

C. Teoria lui Montesquieu

Montesquieu, un filozof francez din secolul XVIII, a dezvoltat teoria separației puterilor în
stat. El susținea că guvernarea ar trebui să fie divizată în trei ramuri: legislativă, executivă și
judiciară. Această separare ar preveni acumularea excesivă de putere în mâinile unei singure
instituții și ar asigura un control reciproc.
II. Tangențe și deosebiri între teoriile clasice

Există câteva tangențe și deosebiri notabile între teoriile clasice referitoare la procesul de
guvernare:

- Tangențe: Toate aceste teorii clasice subliniază importanța guvernului în menținerea ordinii
și protecția drepturilor individuale. Ele pun accent pe rolul statului în asigurarea securității și
protecției drepturilor omului.

- Deosebiri: Hobbes și Locke au abordări contrastante în ceea ce privește natura umană și

legitimitatea guvernului. Hobbes vede statul ca o necesitate absolută, în timp ce Locke
susține guvernarea limitată și consimțământul populației. Montesquieu adaugă dimensiunea
separării puterilor în stat, o idee care nu este prezentă în teoriile celor doi filozofi anteriori.

III. Interferența dintre abordările clasice și contemporane privind administrația publică

Abordările clasice în guvernare și administrația publică au constituit baza pentru dezvoltarea

ulterioară a teoriilor și practicilor administrative. Cu toate acestea, în secolul XX și XXI,
abordările contemporane au introdus noi dimensiuni în administrația publică, inclusiv:

A. Managementul public

Managementul public modern se bazează pe principii de eficiență, eficacitate și

responsabilitate în gestionarea resurselor publice. Această abordare pune un accent mai mare
pe planificare, evaluare și măsurarea rezultatelor în comparație cu teoriile clasice.

B. Guvernarea deschisă și participarea publică

Abordările contemporane promovează transparența, responsabilitatea și participarea publică

în procesul decizional. Aceasta se deosebește de abordările clasice, care puneau un accent
mai mare pe autoritatea guvernamentală și secretul în administrația publică.
C. Tehnologia și inovația

Abordările contemporane integrează tehnologiile moderne și inovațiile în procesul de

administrare publică. Digitalizarea și utilizarea datelor au transformat modul în care
guvernele furnizează servicii publice și interacționează cu cetățenii.

Actualitate
Teoriile clasice referitoare la procesul de guvernare au o importanță deosebită în actualitate,
deoarece oferă un cadru conceptual solid pentru înțelegerea fundamentelor guvernării și a
relației dintre stat și cetățeni. Deși au fost dezvoltate cu sute de ani în urmă, aceste teorii au
influențat în mod semnificativ evoluția sistemelor politice și administrative din întreaga lume
și continuă să ofere perspective relevante pentru problemele contemporane. Iată câteva
aspecte care arată actualitatea teoriilor clasice referitoare la procesul de guvernare:

 Protejarea drepturilor individuale: Atât teoria lui John Locke cât și cea a lui
Montesquieu subliniază importanța protejării drepturilor individuale. În contextul
actual, respectarea drepturilor omului rămâne o preocupare fundamentală, iar teoriile
clasice oferă un fundament filozofic solid pentru acest obiectiv.

 Legitimitatea guvernului: Conceptele de consimțământ al populației și de guvernare

limitată promovate de Locke au relevanță într-o lume în care guvernele trebuie să
câștige și să mențină încrederea cetățenilor. Guvernele care încalcă drepturile
cetățenilor sau acționează în afara limitei de putere prevăzute de lege pot fi
considerate ilegitime, în conformitate cu aceste teorii.

 Separarea puterilor în stat: Teoria separației puterilor a lui Montesquieu a fost

adoptată în multe constituții din întreaga lume și continuă să fie un principiu de bază
în organizarea guvernării. Acesta este un instrument important pentru prevenirea
abuzurilor de putere și asigurarea controlului reciproc între ramurile guvernului.

 Contractul social: Ideea de contract social propusă de Thomas Hobbes a evoluat într-
un concept modern al cetățeniei și al relației dintre individ și stat. Cetățenii sunt în
mod implicit de acord să respecte legile și regulile stabilite de stat în schimbul
beneficiilor și protecției oferite de acesta.
  Aplicabilitate în context global: Teoriile clasice nu sunt legate de un anumit context
sau cultură, ceea ce le face relevante și aplicabile în diverse sisteme politice și
societăți din întreaga lume. Ele pot oferi un cadru universal pentru discuții despre
guvernare și drepturile omului.

Necesitatea studierii subiectului

Studiul teoriilor clasice referitoare la procesul de guvernare are o importanță fundamentală în
înțelegerea istoriei și evoluției guvernelor, precum și în dezvoltarea și perfecționarea
sistemelor politice și administrative contemporane. Iată câteva motive pentru care este
necesar să studiem aceste teorii:

1. **Înțelegerea rădăcinilor guvernării moderne**: Teoriile clasice reprezintă fundamentul

pe care s-au construit sistemele politice și administrative moderne. Studiul acestor teorii ne
ajută să înțelegem evoluția conceptelor de guvernare, drepturi și responsabilitate.

2. **Legitimitatea și autoritatea guvernului**: Teoriile clasice explorează conceptul de

legitimitate a guvernului și cum aceasta este obținută. Ele ne oferă o perspectivă asupra
modului în care guvernele obțin și mențin încrederea cetățenilor și cum pot fi evaluate
acțiunile guvernamentale în funcție de principii etice și politice.

3. **Protejarea drepturilor individuale**: Una dintre temele centrale ale teoriilor clasice este
protejarea drepturilor individuale. În contextul actual, în care drepturile omului sunt o
preocupare globală, înțelegerea fundamentelor acestor drepturi este crucială.

4. **Separarea puterilor în stat**: Principiul separării puterilor a fost introdus de

Montesquieu în teoria sa și este un concept-cheie în constituțiile multor țări. Acesta are un
impact direct asupra organizării guvernelor și asupra echilibrului de putere.

Scop si obiective
Scopul și obiectivele studierii teoriilor clasice referitoare la procesul de guvernare, în special
tangențele și deosebirile dintre ele, pot fi definite în următoarele moduri:

**Scopul:**
Studiul teoriilor clasice referitoare la procesul de guvernare are ca scop principal furnizarea
unei înțelegeri profunde și contextuale a evoluției guvernelor și a teoriilor politice, punând în
lumină contribuțiile și influențele acestor teorii asupra dezvoltării guvernelor contemporane.
Scopul general este de a oferi o perspectivă mai amplă asupra procesului de guvernare,
contextualizând ideile și conceptele de bază dezvoltate de gânditorii clasici în funcție de
perioada lor și de contextul istoric. Aceasta poate ajuta la înțelegerea mai profundă a
fundamentelor guvernelor actuale și a modului în care acestea pot fi adaptate și îmbunătățite.

**Obiectivele:**

1. **Analiza teoriilor clasice**: Unul dintre obiectivele principale ale studiului este analiza
în profunzime a teoriilor clasice referitoare la procesul de guvernare, cum ar fi teoria lui
Hobbes, Locke și Montesquieu. Acest lucru presupune înțelegerea conceptelor cheie și a
argumentelor prezentate de acești gânditori.

2. **Identificarea tangențelor**: Identificarea asemănărilor sau tangențelor între teoriile

clasice este esențială pentru a înțelege elementele comune și principiile fundamentale care
stau la baza acestor teorii. Acest obiectiv contribuie la dezvoltarea unei înțelegeri generale a
conceptelor politice.

3. **Explorarea deosebirilor**: În paralel, studierea deosebirilor dintre teoriile clasice

evidențiază modul în care gânditorii au abordat diferite aspecte ale guvernării și procesului de
autoritate. Acest aspect este crucial pentru a înțelege diferențele în abordarea drepturilor
individuale, a rolului guvernului și a separării puterilor.

4. **Conexiunea cu actualitatea**: Un alt obiectiv important este stabilirea legăturilor dintre

teoriile clasice și problemele contemporane. Cum pot fi aplicate aceste concepte și principii
în contextul guvernelor și politicilor publice actuale? Cum pot oferi soluții sau perspective
asupra provocărilor contemporane?

5. **Dezvoltarea gândirii critice**: Studiul teoriilor clasice promovează dezvoltarea

abilităților de gândire critică și analitică. Acest lucru ajută studenții sau cercetătorii să
evalueze mai bine argumentele politice și să dezvolte propriile opinii informate.

6. **Contribuția la dezvoltarea politicilor și guvernării**: Studierea teoriilor clasice poate

contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea guvernelor și politicilor publice prin furnizarea unor
perspective fundamentale asupra autorității, drepturilor individuale și separării puterilor.
Analiza surselor utilizate
Este important să subliniem că în cercetarea academică, este crucial să se consulte surse
primare și secundare relevante pentru a susține afirmațiile și argumentele. Aceasta include
lucrări scrise de gânditorii clasici înșiși, precum și analize și interpretări ale acestor lucrări de
către alți autori.
 Teoriile clasice referitoare la procesul de guvernare: Aceste informații se bazează pe
cunoașterea istorică și filozofică generală a teoriilor clasice ale gândirii politice. Ele
sunt bine stabilite în literatura de specialitate și au fost discutate și analizate în diverse
surse academice și cărți de referință în domeniul științelor politice și al filozofiei
politice.
 Scop și obiective: Aceste informații sunt bazate pe o înțelegere generală a modului în
care se abordează subiectul studierii teoriilor clasice în contextul științelor politice și
administrative. Ele reflectă obiectivele obișnuite ale studierii acestor teorii, dar pot
varia în funcție de contextul specific al unui curs sau cercetări.

Metodologia cercetării. În lucrarea dată au fost utilizate metode, procedee și tehnici de

cercetare și anume studiul surselor bibliografice, analize și clasificări.Realizarea cercetării a
presupus utilizării metodelor și tehnicilor de culegere și prelucrarea a datelor astfel metoda
analizei, documentării, observării.

Concluzie

Teoriile clasice referitoare la procesul de guvernare au oferit fundamente importante pentru

înțelegerea rolului și funcției guvernului în societate. Cu toate acestea, abordările
contemporane au adus perspective noi și inovatoare în administrația publică, reflectând
evoluțiile societății și tehnologiei. Interferența dintre abordările clasice și contemporane poate
duce la o administrare publică mai eficientă, transparentă și responsabilă, care să servească
mai bine interesele cetățenilor și ale comunității în ansamblu.

Cu toate acestea, este important să menționăm că lumea s-a schimbat semnificativ de la

dezvoltarea acestor teorii clasice, iar actualitatea lor trebuie să fie analizată în contextul
evoluției societății, al tehnologiei și al altor factori contemporani. Cu toate acestea, principiile
fundamentale promovate de teoriile clasice, precum protejarea drepturilor individuale și
limitarea puterii guvernului, rămân esențiale pentru garantarea unei guvernări eficiente și
responsabile în secolul XXI.
În concluzie, studiul teoriilor clasice referitoare la procesul de guvernare și administrația
publică este esențial pentru înțelegerea fundamentelor guvernelor și politicilor publice atât în
trecut, cât și în prezent. Teoriile clasice, precum cele dezvoltate de Hobbes, Locke și
Montesquieu, oferă principii fundamentale care rămân relevante în dezvoltarea societății și a
guvernelor.

Tangențele dintre aceste teorii clasice includ accentul pe protejarea drepturilor individuale,
importanța guvernării legitime și a separării puterilor în stat. Aceste concepte au contribuit la
formarea sistemelor politice și administrative moderne, care încearcă să echilibreze
autoritatea guvernului cu protecția drepturilor cetățenilor.

Deosebirile dintre teoriile clasice sunt, de asemenea, importante, deoarece reflectă

diversitatea viziunilor asupra guvernării. Hobbes a susținut necesitatea unui stat puternic
pentru a menține ordinea, în timp ce Locke a promovat guvernarea limitată și protejarea
drepturilor individuale. Montesquieu a introdus ideea separației puterilor în stat pentru a
preveni abuzurile.

Studiul acestor teorii clasice nu reprezintă doar o călătorie în trecut, ci oferă o bază solidă
pentru dezvoltarea și evaluarea politicilor și guvernelor contemporane. Prin înțelegerea
conceptelor și principiilor fundamentale, putem evalua mai bine acțiunile guvernamentale,
putem promova guvernarea responsabilă și putem contribui la dezvoltarea unei societăți mai
drepte și mai democratice.

În plus, integrarea abordărilor clasice cu cele contemporane, cum ar fi managementul public,

guvernanța deschisă și tehnologia, poate duce la inovații și îmbunătățiri în administrația
publică. Astfel, studierea teoriilor clasice și aplicarea lor în contextul actual poate contribui la
construirea unui viitor mai bun și mai eficient pentru guvernele și cetățenii din întreaga lume.

În concluzie, studiul teoriilor clasice referitoare la procesul de guvernare are ca scop

furnizarea unei înțelegeri profunde a istoriei și a dezvoltării guvernelor și a promovării
gândirii critice în contextul politic. Această înțelegere poate avea impact asupra dezvoltării
politicii și guvernării în societățile contemporane.