Masterand: BUBUTANU (STROIA) ELENA

Managementul public – tema de dezbatere 2

1. Care a fost principiul managementului public în prima parte a secolului al

XIX-lea sugerat de „spoil system of administration”?
RASPUNS:
Principiul managementului public sugerat de "spoil system of administration"
în prima parte a secolului al XIX-lea era acela că funcțiile și pozițiile în
administrația publică erau distribuite pe baza loialității politice și a
recompensării partizanilor politici. Acest sistem permitea partidului aflat la
putere să numească susținătorii săi în funcții guvernamentale, indiferent de
competențe sau calificări. Acest principiu a fost criticat pentru că favoriza
nepotismul și corupția, afectând eficiența și meritocrația în administrația
publică.
2. Ce particularităţi prezintă teoria tradiţinalist-birocratică?
RASPUNS:
Teoria tradiționalist-birocratică prezintă următoarele particularități:
a) Ierarhie și structură rigidă: Această teorie se bazează pe o ierarhie clară
și o structură rigidă în cadrul organizațiilor. Deciziile sunt luate de către
conducători și sunt transmise în mod ierarhic către subordonați.
b) Autoritate bazată pe statut: Autoritatea în cadrul organizațiilor este
acordată în funcție de statutul și poziția ocupată în ierarhie. Persoanele
cu poziții superioare au autoritatea de a lua decizii și de a controla
activitățile celor din subordine.
c) Reguli și proceduri standardizate: Teoria tradiționalist-birocratică se
bazează pe reguli și proceduri standardizate care trebuie urmate de
către toți membrii organizației. Aceste reguli asigură uniformitatea și
predictibilitatea în cadrul organizației.
 d) Specializare și diviziunea muncii: Organizațiile bazate pe această teorie
își împart activitățile în sarcini specializate, astfel încât fiecare membru
să aibă un rol specific și bine definit în cadrul organizației.
e) Neutralitate și impersonalitate: Deciziile și acțiunile în cadrul
organizațiilor tradiționalist-birocratice sunt bazate pe criterii obiective și
impersonale, evitându-se favoritismul sau preferințele personale.

3. Care sunt principiile dezvoltate de teoria politică?

RASPUNS: În cadrul acestei teorii s-au dezvoltat trei principii:

- aparatul administrativ reprezintă executivul, în timp ce aparatul politic, prin

reprezentanţii lui, stabileşte obiectivele activităţii în instituţiile publice;
- între liderii politici şi instituţiile publice din administraţie există o separaţie clară,
prin urmare, indiferent de schimbările intervenite în sfera politică sistemul
administrativ funcţionează în continuare potrivit regulamentelor proprii;
- reprezentanţii organizaţiilor politice sunt reprezentanţii comunităţilor şi este
normal să determine coordonatele politicilor pentru instituţiile publice, deoarece
cunosc nevoile generale şi specifice şi au şi competenţa să intervină pentru
implementarea acestora.

4. Identificaţi funcţiile managementului public propuse de Teoria

managementului ştiinţific.

RASPUNS:
Teoria managementului științific, dezvoltată de Frederick Taylor, propune
următoarele funcții ale managementului public:

a). Analiza și planificarea muncii: Această funcție implică analiza detaliată a

fiecărei sarcini și a modului în care aceasta poate fi îmbunătățită pentru a
maximiza eficiența și productivitatea. Planificarea muncii se referă la stabilirea
metodelor și procedurilor optime pentru realizarea sarcinilor.
b). Selectarea și pregătirea lucrătorilor: Managementul public trebuie să se
asigure că angajații potriviți sunt selectați pentru fiecare poziție și că aceștia sunt
pregătiți corespunzător pentru a-și îndeplini sarcinile. Acest lucru implică
identificarea abilităților necesare și oferirea de instruire și dezvoltare
profesională.
c). Supervizarea și controlul: Funcția de supervizare și control implică
monitorizarea activităților angajaților pentru a se asigura că acestea sunt realizate
conform standardelor și obiectivelor stabilite. Managerii publici trebuie să ofere
feedback și să ia măsuri corective atunci când este necesar.
d). Coordonarea și colaborarea: Managementul public trebuie să asigure o
coordonare eficientă între diferitele departamente și echipe de lucru pentru a se
asigura că obiectivele organizației sunt atinse. Colaborarea între angajați și
departamente este esențială pentru eficiența și succesul organizației.

Aceste funcții ale managementului public propuse de teoria managementului

științific au ca scop îmbunătățirea eficienței și productivității în cadrul
organizațiilor publice prin aplicarea unor metode și principii științifice.

Elton Mayo a creionat o altă variantă în teoria managementului ştiinţific care, deşi
sub unele aspecte a contrazis teoria lui Taylor, a accentuat rolul relaţiilor umane
privite într-un cadru mai larg, cel social, în care-şi desfăşoară activitatea angajaţii.

5. Care sunt ţările şi în ce perioadă s-a dezvoltat teoria noului management

public?
RASPUNS:
Teoria Noului Management Public (NMP) s-a dezvoltat în mai multe țări în
perioada anilor 1980 și 1990. Această teorie a avut un impact semnificativ
asupra reformei administrației publice în această perioadă. Iată câteva
exemple de țări în care s-a dezvoltat teoria Noului Management Public:
a) Regatul Unit: În Regatul Unit, teoria NMP a fost promovată în timpul
guvernului lui Margaret Thatcher în anii 1980. Aceasta a implicat o serie de
reforme care au avut ca scop creșterea eficienței și responsabilității în
administrația publică.
b) Statele Unite ale Americii: În Statele Unite, teoria NMP a fost adoptată în
anii 1990, în special în timpul administrației președintelui Bill Clinton.
Aceasta a implicat o serie de reforme care au promovat eficiența,
responsabilitatea și orientarea către rezultate în administrația publică.
c) Canada: În Canada, teoria NMP a fost implementată în anii 1990, sub
conducerea guvernului liberal condus de Jean Chrétien. Aceasta a implicat o
serie de reforme care au avut ca scop modernizarea și eficientizarea
administrației publice.
 d) Noua Zeelandă: Noua Zeelandă a fost una dintre primele țări care a
adoptat teoria NMP în anii 1980. Aceasta a implicat o serie de reforme
radicale care au promovat eficiența, responsabilitatea și flexibilitatea în
administrația publică.

Acestea sunt doar câteva exemple de țări în care teoria Noului

Management Public s-a dezvoltat și a avut un impact semnificativ asupra
reformei administrației publice.

6. Nominalizaţi premizele fundamentării teoriei legalităţii.

RASPUNS:
Premizele fundamentării teoriei legalității includ următoarele:
a) Supremația legii: Teoria legalității se bazează pe principiul că legea este cea
mai înaltă autoritate și că toți indivizii și instituțiile trebuie să se supună legii.
Legea este considerată a fi obiectivă, generală și aplicabilă în mod egal pentru
toți.
b) Previzibilitate și certitudine: Teoria legalității promovează ideea că legea
trebuie să fie clară, accesibilă și previzibilă. Persoanele trebuie să poată
cunoaște și înțelege în mod rezonabil ce este permis și ce este interzis prin
lege.
c) Protecția drepturilor și libertăților individuale: Teoria legalității subliniază
importanța protejării drepturilor și libertăților individuale prin intermediul
legii. Legea trebuie să asigure respectarea și garantarea acestor drepturi
fundamentale.
d) Separarea puterilor în stat: Teoria legalității se bazează pe principiul
separării puterilor în stat, în care puterea legislativă, executivă și judiciară sunt
distincte și independente una față de cealaltă. Aceasta asigură un control
reciproc și echilibrul puterilor în cadrul statului.
e) Controlul legalității actelor administrative: Teoria legalității implică controlul
juridic al actelor administrative pentru a se asigura că acestea sunt conforme
cu legea și că nu încalcă drepturile și libertățile individuale.

Aceste premize sunt fundamentale în teoria legalității și stau la baza unui

sistem juridic bazat pe respectarea legii și protejarea drepturilor individuale.