Jocuri de cunoastere

Cine ca mine?
Dӑ fiecӑrui jucӑtor cȃte o listӑ şi cȃte un pix. Fiecare trebuie apoi sӑ gӑseascӑ o persoanӑ
din salӑ care se potriveşte cu o descriere de pe listӑ. Acea persoanӑ trebuie sӑ ȋşi scrie numele
ȋn dreptul descrierii. Apoi jucӑtorul trebuie sӑ gӑseascӑ pe altcineva, care se potriveşte cu altӑ
descriere de pe listӑ.

Cȃştigӑtor: primul care ȋşi completeazӑ lista, semnatӑ de copii diferiţi, pentru fiecare descriere
de pe listӑ .

Să vină la minge
Scop: Copiii să înveţe numele celor din grup şi să socializeze.

Materiale: O minge şi un spaţiu întins;

Desfăşurare: Copiii se adună la un loc, în picioare. Un copil ia mingea şi

strigă: ,,Să vină, să vină la minge...X!! ( Adagă un nume dintre numele copiilor din grup.) În
momentul în care strigă numele aruncă mingea cât mai sus în aer ( perpendicular). Toţi copiii
aleargă încercând să se depărteze de minge, exceptie copilul strigat. Acesta trebuie să prindă
mingea şi în momentul în care a reuşit să o prindă strigă,,Stop!’’ Toţi copiii trebuie să se
oprească din alergare şi să rămână pe loc exact acolo unde erau când s-a strigat ,,stop’’. Copilul
care a prins mingea întreabă pe un alt copil: ,, Câţi paşi îmi dai?’’ Poate primi un nr. de paşi de
uriaş, de furnică, de ,,butoi’’ (adică rotiri) etc. Copilul cu mingea înaintează aceşti paşi spre
copilul care consideră el că e cel mai apropiat şi îl ţinteşte cu mingea. Dacă mingea îl atinge,
copilul atins cheamă echipa din nou la joc, el fiind cel ce va ,,chema’’ la minge. Dacă copilul nu
e atins, cel ce a rămas cu mingea va face ,,chemarea’’.

Prenumele și mingea
Animatorul stabilește un contact vizual cu o persoană din grup și pronunță prenumele
său, plasându-i mingea. Cel care primește mingea va proceda la fel. Dacă cineva nu este sigur
de prenumele cuiva are posibilitatea să întrebe. Odată cu avansarea jocului poți mări ritmul cu
care se aruncă mingea, după care poți introduce încă una sau două, până când viteza de
aruncare crește considerabil.

Schimbă locul
Copiii stau într-un cerc pe scaune cu un scaun în minus. Copilul care nu
are scaun e în mijloc şi strigă: Schimbă locul...X si Y ( spune numele a doi
copii). Aceştia trebuie să schimbe locul dar cel din mijloc trebuie să încerce
să ocupe repede unul din locurile eliberate. Dacă reuşeşte, copilul rămas
fără loc trebuie să spună repede ceva amuzant despre el ( ex. Sunt Andrei şi iubesc budinca) şi
apoi strigă alte două nume care tr sa schimbe locul.

“Casă, casă albastră!”

Copiii stau în picioare. Invăţătoarea are în mână o minge şi strigă: Casă, casă
albastră! Fiecare trebuie să caute sa pună mâna pe un obiect de culoare
albastră sau orice alta culoare strigă învăţătoarea. (un stilou, un caiet, un
pantof, un tricou etc.). Învăţătoarea numără până la 3. Şi ţinteşte cu mingea pe un copil pe care
îl găseşte fără ,,casă,, .Odată ce toți copiii au atins un obiect albastru şi învătătoarea a ţintit pe
cineva, se poate schimba culoarea sau se pot alege alte adjective. Dacă Nu a găsit pe cine să
ţintească, va chema un copil în locul ei să fie cel ce strigă şi ţinteşte.

Sticla / Numele sau te ţintesc

Scop: Copiii să inveţe bine numele fiecăruia din grup, într-un mod amuzant.
Materiale: O sticlă de plastic goală ( sau un ziar făcut sul), scaune.
Desfăşurare: Copiii vor sta pe scaune într-un cerc închis şi îşi vor spune pe rând
numele de
 2 ori pentru a fi reţinut mai bine. Fiecare încearcă să reţină cât mai multe nume reuşeşte. Un
copil va fi ,,Mâţa’’ în mijloc, el fiind singurul care nu are scaun. El va ţine sticla în mână şi din
momentul în care se dă startul, va încerca să se îndrepte rapid spre un copil şi să îl ţintească în
cap cu aceasta..
Copilul vizat trebuie să spună repede numele altui copil pentru a nu fi lovit, dar dacă nu
reuşeşte şi este lovit cu sulul de ziar, va ceda locul său ,,mâţei’’ şi va deveni el ,,mâţă’’ . Dacă
reuşeşte să spună numele unui copil înainte să fie lovit, ,,mâţa’’ va trebui să se îndrepte spre
copilul al cărui nume a fost spus.

Pătura
Copiii se împart în două părţi egale. Doi învăâători vor ţine o pătură intinsa pe vertical intre
cele 2 echipe. Ei vor chema ( şoptit) cate un reprezentant al echipelor lângă pătură . Când ei vor
lăsa brusc pătura în jos, cei doi se vor găsi faţă în faţă si vor trebui să spună repede numele
celuilalt.Cel care spune primul numele celuilalt îl va lua la el in echipă. Câ ştigă echipa care are
cei mai multi copii in momentul in care se face oprirea jocului.

Câte ai nevoie?
Materiale necesare: o rolă de hârtie igienică care se poate rupe în bucăţi
delimítate.
Desfăşurare: Învăţătorul dă copiilor o rolă de hârtie din mână in mână. Copiilor
li se spune să iă din această rolă câte bucăti crede ca ara vea nevoie. Nu li se spune
însă de la început pt ce ar trebui să aibă nevoie de ele  , oricăt vor insista copiii sa afle.
Doar după ce rola a trecut pe la toţi copiii, învăţătorul le spune ce au de făcut mai depaete: Pt
fiecare bucăţică de hârtie luată, copiii vor trebui să spună pe rând câteceva pozitiv despre sine.
O descriere a sa.
Ex: Ma numesc Daniel si eu sunt: deştept, bun la şah şi cânt la trompetă.

Eu niciodată,,!
Copiii stau intr-un cerc pe scaune, iar un copil sta în mijloc. Scaunele sunt exacte pentru toti
ca număr, doar cel din mijloc rămâne fără. El spune cu voce tare ceva ce el un a făcut niciodată
şi ăn momentul in care termină de spus, copiii care AU FĂCUT acel lucru vor face schimb de
locuri. Copilul din mijloc încearcă să prindă repede şi el un scaun. Dacaă un reuşeşte, va
continua tot el să spună. Daca reuşeşte, copilul care va ramânea fără scaun ( sau care se aşează
ultimul) va continua sa spună.

Ex. ,,Eu niciodată nu am fost cu avionul!”

,,Eu niciodată nu am băut energizant!”

 MINGEA FRIGE
Materiale: 1 minge

Ambele echipe formează un singur cerc cu jucătorii unul lângă altul (unul de la o echipă
unul de la cealaltă), cu faţa spre exteriorul cercului. Unul din jucători are în mână o minge.
Arbitrul se află în interiorul cercului, la centru.

La un semnal, mingea se trece din mână în mână, într-un singur sens, cât mai repede –
minge frige. La un moment dat, arbitrul fluieră. Cel care se află în acel moment cu minge în
mână este scos din joc DACĂ nu reuşeşte să o paseze imediat următorului. Acesta, DACĂ este
atent, NU trebuie să primească mingea; dacă o primeşte, este el scos din joc. Jocul se reia apoi
în sens opus şi continuă în acelaşi fel. Câştigă echipa care are cei mai mulţi jucători în cerc după
trecerea timpului.

L-AI VĂZUT PE… PETRUŢ?

Materiale: nici unul

Arbitrul aşează copii în rând, apropiaţi unul de altul. Îl întreabă pe primul: L-ai văzut pe Petruţ?
Jucătorul răspunde: Care Petruţ? Conducătorul spune: ăla care se strâmbă aşa (şi se strâmbă,
sau ăla care bate palma aşa). Primul jucător va spune celui de-al doilea ce i-a spus arbitrul şi
aşa mai departe până când tot rândul va imita gestul arbitrului. Apoi arbitrul va relua jocul cu
aceleaşi cuvinte, dar adăugând primului gest un altul

( întinde un picior în faţă sau un braţ în spate, a face o piruetă, să stea într-un picior…).
Gesturile vor fi făcute unul după altul, fără întrerupere. Este important ca la sfârşitul jocului
arbitrul să facă să se aplece sau să stea pup cu toţii, copiii fiind cât mai apropiaţi unul de altul,
într-o poziţie instabilă, în aşa fel încât, după două sau trei ture când spune Ăla aşa , în loc să
adauge un gest, să dea un ghiont puternic primului care să dărâme tot şirul la pământ .