Cuvânt despre POST - Sf.

Ioan Gură de Aur - Postul simțurilor

Tu postești. Bine, dar arată-mi aceasta prin fapte!

„Prin ce fapte?”, ai să mă întrebi... Iată :

Când vezi un sărac, fie-ți milă de el. Când vezi un vrăjmaș,

împacă-te cu dânsul. De vezi pe fratele tău fericit, nu-l pizmui.
Ține ochii tăi în frâu, ca să nu arunce priviri poftitoare și
necurate.

Nu numai gura ta trebuie să postească, ci încă şi ochii şi

urechile, picioarele şi mâinile şi toate părțile trupului tău:

Mâinile tale să postească rămânând curate de averea cea

nedreaptă şi de lăcomia câştigului. Picioarele tale trebuie să
postească nemergând la desfătările cele necuviincioase.

„Oricine voiește să vină după Mine

Să se lepede de sine,

Să-și ia crucea

Și să-Mi urmeze Mie!”

(Marcu 8, 34)
 Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă şi cu
aprindere. Privirea este mâncarea ochilor. Dacă privirea este
neiertată, păcătoasă, vătăma postul, ducând tot sufletul la
pierdere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar
mâncarea cea învoită, iară ochiului, dimpotrivă, a-i îngădui
privirea cea păcătoasă. Tu te înfrâ nezi de carne. Bine. Dar nu-ţi
lăsa nici ochii a căuta la pofta cărnii, a trupului.
Iată , ochiul ți s-a dat ca să privești făptura lui Dumnezeu și
să lauzi pe Făcătorul Tău și Domnul. Dacă tu întrebuințezi ră u
ochiul, atunci el se face pentru tine îndemn spre necură ție și
desfrâ nare.
Limba ți s-a dat ca să lauzi și să preamărești pe Dumnezeu,
dar dacă o vei întrebuința rău - spre clevetirea aproapelui -
atunci ea se face părtașă la hulirea lui Dumnezeu. Să alungă m
toată defă imarea din gura noastră , fiind convinşi, că și chiar dacă
am mâ nca numai cenuşă , această viaţă aspră nu va putea folosi,
dacă nu ne vom înfrâ na totodată de clevetire şi de defă imare.
Încă şi urechile tale trebuie să postească . Postul urechii
stă în a nu asculta clevetirile şi vorbele cele rele asupra
cuiva. Că ci și în Sfâ nta Scriptură se zice: „Să nu asculţi
vorbele cele mincinoase”. Încă şi gura trebuie să postească ,
înfrâ nâ ndu-se de la vorbele cele de ruşine şi de înjură turi sau
sudalme; că ci ce ar folosi, dacă noi nu mâ ncă m carnea
dobitoacelor, dar ca nişte fiare să lbatice sfâ şiem numele cel bun
al fraţilor noştri?
Trebuie să te fereşti chiar și a asculta pe cel ce vorbeşte
rău de aproapele tău. Ș i chiar dacă ai auzit ceva asemenea,
îngroap-o, omoar-o în tine, dă-o uitării, ca să fie ca şi cum nu ai fi
auzit-o. Atunci vei putea să petreci o viaţă liniştită , paşnică . Dacă
defă imă torii vor vedea că dispreţul nostru îi ajunge mai degrabă
pe dâ nşii decâ t pe cei defă imaţi, atunci ei curâ nd se vor lă sa de
obiceiul lor cel ră u, vor pă ră si pă catul lor, iar pe viitor vor gră i
bine despre aproapele; iar despre noi vor spune cu laudă că
suntem mâ ntuitorii şi binefă că torii lor.
Cine critică cu amărăciune păcatele altora, acela nu are
a aştepta nici o iertare pentru păcatele sale. Pă catul nostru în
lumea cealaltă se va ară ta nu numai aşa cum este el în sine, ci,
prin judecata noastră cea aspră despre aproapele, el se va face
mai grozav şi mai vrednic de osâ ndă . Dimpotrivă , cel calm, cel
iubitor de oameni, cel blând micşorează mărimea păcatelor sale.
Mâinile ți s-au dat ca să le întinzi către Dumnezeu în
rugăciune, iar spre aproapele, în milostenie. Dar dacă tu nu vei
fi cu priveghere asupra ta, le vei întinde la lă comia averii și
ră pire.

Picioarele ți s-au dat ca să alergi cu ele la lucrurile cele

bune. Însă , dacă tu ești leneș și ușuratic la minte, vei alerga cu ele
la ră ută ți și în că ile pă catului...

Cel ce postește înfrânându-se numai de la bucate, acela

nesocotește și mai mult cinstea postului.

Să postim deci, iubiţilor, în aşa chip, ca să ne înfrânăm nu

numai de la mâncare, ci mai ales de la păcate.
Acesta este postul cel adevă rat și bineplă cut lui Dumnezeu.
Amin!