UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA TEHNOLOGIA INFORMATIEI

JURNAL de reflecții

CULTURA COMUNICĂRII

anul 2, grupa TIR 26(TI)

Spinei Mihai

CHIȘINĂU 2023

1
 JURNALUL de reflecții reprezintă un instrument interactiv de comunicare eficientă
pentru cursul Cultura comunicării. Vă oferim posibilitatea de a vă manifesta
individualitatea prin reflecțiile personale. Puteți personaliza jurnalul și extinde activitățile
prin diverse forma de prezentare. Vă dorim succes.
Poezia „Eu sunt” este formată din versuri ce conțin câteva începuturi, iar persoana
trebuie să le completeze în conformitate cu viziunile proprii despre sine și lume.

Poezia „Eu sunt”

Eu sunt amabil și bun la inima.

Aş dori să ştiu de ce lumea este așa rea.

Aud muzica care pătrunde în suflet.

Văd egoismul și prostia mea.

Vreau ca familia mea să fie sanătoasă și fericită.

Eu sunt trist și dezamăgit.

Mă prefac împlinit și fericit

Simt singurătate profundă.

Ating căldura ce mă scufundă.

Mă îngrijorează viitorul necunoscut.

Plâng căci simt singurătatea distrugătoare.

Eu sunt erudit și amuzant.

Ştiu să gasest limbă comună cu majoritatea.

Spun că merit ceva mai mult.

Visez să am alături o persoană cu care va fi o stimă reciprocă.

Încerc să nu ma leg de oamne deoarece desparțire distruge.

Sper că am un viitor fericit.

Eu sunt prea bun, cunoscând asta fac aceleași greșeli.

2
 ACTIVITĂȚI PRACTICE

TEMA 1. DOMENIUL DE CUNOAȘTERE ȘI CADRUL APLICAT AL PSIHOLOGIEI

COMUNICĂRII Comunicarea umană – o necesitate esențială. Conceptul de comunicare

Exercițiul 1. Definirea Comunicării

Sarcina: Alegeți varianta care considerați că caracterizează domeniul Dvs de activitate.
Expuneți o viziune proprie.
Informație utilă: Americanii Frank Dance și Carl Larson (specialiști în științele comunicării) au
adunat 126 definiții ale diferitor autori. După 20 de ani de muncă în domeniu, nici nu s-a dovedit
satisfăcătoare. Prezentăm câteva definiții ale comunicării din perspectiva unor autori diferiți:
Edward Wilson (biolog): Comunicarea - acțiunea unui organism care modifică
comportamentul altui organism, într-o manieră adaptivă pentru unul sau ambii participanți.
Warren Weaver (specialist în afaceri): Comunicarea – totalitatea proceselor prin care o
minte poate să o influențeze pe alta.
Charles Morris (filosof): Comunicarea – punere în comun, împărtășire și transmitere a
unor proprietăți.
Luminița Iacob (pedagog): Comunicare – relația bazată pe coîmpărțirea unei
semnificații, dacă informația este premisă absolut necesară unui act de comunicare, ea nu este
însă și suficientă. Absența înțelegerii acelei informații și a controlului relațional care să-i confere
semnificația anulează starea de comunicare.
O altă abordare, oferită de George Gerbner, definește comunicarea ca interacțiune socială
realizată prin sistemul de simboluri și mesaje. Brent D. Ruben reprezintă comunicarea ca un
proces de viață esențial prin care oamenii generează sisteme, obțin, transformă și folosesc
informația pentru a-și duce la bun sfârșit activitățile sau viața.
Viziunea proprie/sau a altor savanți:

Comunicarea este un proces prin care oamenii transmit și primesc informații, idei, sentimente și
intenții prin intermediul mesajelor verbale și nonverbale. Este un aspect fundamental al
interacțiunii umane și joacă un rol esențial în stabilirea și menținerea relațiilor sociale.

Comunicarea are mai multe scopuri, inclusiv transmiterea și primirea de informații, exprimarea
și înțelegerea emoțiilor, împărtășirea gândurilor și ideilor, precum și influențarea și persuadarea
celorlalți. Prin comunicare, oamenii își pot împărtăși cunoștințele, experiențele și valorile, pot
coordona acțiuni și pot colabora în diverse contexte.

Un aspect important al comunicării este capacitatea de a asculta și de a înțelege mesajele

celorlalți. Comunicarea eficientă implică atât transmiterea clară și coerentă a mesajelor, cât și
receptarea atentă și corectă a acestora. În plus, comunicarea eficientă presupune adaptarea
mesajelor la nevoile, experiențele și caracteristicile celorlalți, pentru a asigura înțelegerea și a
evita confuziile sau interpretările greșite.

Comunicarea poate fi realizată prin intermediul diferitelor canale, cum ar fi limbajul verbal
(cuvinte vorbite sau scrise) și limbajul nonverbal (expresii faciale, gesturi, postură etc.).
Utilizarea adecvată a acestor canale, precum și a altor elemente cum ar fi tonul vocii, ritmul
vorbirii și contactul vizual, poate influența semnificativ calitatea și eficiența comunicării.

3
În concluzie, comunicarea este un proces complex și esențial pentru interacțiunea umană. Ea
facilitează schimbul de informații și de idei, promovează înțelegerea reciprocă și contribuie la
dezvoltarea relațiilor interpersonale și a societății în ansamblu.

Exercițiu 2. Comunicarea ca și competență socială”.

Tehnică SINELG.
Sarcina: Analizați atent textul „Comunicarea ca și competență socială”.
Citiți însemnând textul pe margine, după cum urmează:
”˅” - dacă ceva din ceea ce ați citit confirmă ceea ce știați sau credeați să știți;
”+” - dacă o informație pe care ați întâlnit-o este nouă pentru dvs;
”˗” - dacă o anumită informație pe care ați citit-o contrazice sau diferă de ceea ce știați;
”?” – dacă doriți să știți mai multe despre un anumit lucru sau dacă vi se pare că o informație
este confuză.
Comunicarea ca și competență socială
˅ Competența este o rezultantă a cunoștințelor, aptitudinilor, deprinderilor, priceperilor,
capacităților, abilităților și trăsăturilor temperamental-caracterologice care conduc la performanțe
în diferite domenii.
+ Competența socială este caracteristica persoanelor capabile să producă o influență socială
dezirabilă asupra altor persoane (M.Caluschi 2001). După Chelcea (1998), competența socială
este un tip de comportament ce conduce la performanța socială.
˅ Cei mai mulți autori plasează competența de comunicare în topul abilităților ce
conturează performanța socială.
˅ Atunci când facem referire la definiția comunicării din perspectiva competenței sociale,
pornim de la etiologia conceptului. Astfel, termenul de comunicare își are rădăcini în latinescul
„communis”, ceea ce semnifică „contact”, „legătură”, „comunitate”, iar verbul „comunico”
înseamnă a face ceva în comun, a pune ceva împreună.
˅ În prezent comunicarea este obiect de studiu din perspectivă interdisciplinară,
interculturală, transculturală. Mecanismele și semnificațiile comunicării sânt studiate din
perspectiva sociologiei, antropologiei, psihologiei, pedagogiei etc.
+ De aici apare dificultatea definirii comunicării, existând o diversitate mare a unghiurilor
de vedere sub care aceasta poate fi privită. Făcând o analiză a mai multor definiții ale
comunicării, I.O.Pînișoară (2003) susține: „Chiar dacă la o primă vedere definirea comunicării
ar putea părea un act simplu, în realitate tocmai vasta întindere a conceptului și cotidianul
practicii comunicaționale ridică probleme, delimitările terminologice relevându-se în fapt drept
un proces destul de complex și de laborios”.

Exercițiul 3. INFLUENȚA.
Sarcina: Improvizaţi o conversaţie folosind pașii propuşi mai jos:
Informația utilă: Nevoia de a influenţa reprezintă nevoia de a provoca o reacţie, o schimbare de
opinii, credinţe, comportamente, atitudini. Mijloace pentru îmbunătăţirea capacităţii de a
influenta:
1. Clarifica-ti obiectivele. Dacă ştii clar care este rezultatul la care vrei sa ajungi transmiţând un
mesaj, susţinând o conversaţie, etc, iţi va fi mult mai uşor să obţii ceea ce vrei.
2.Structurează-ţi gândirea. Desenează sau vizualizează harta mentală a modului cum vei
ajunge sa obţii rezultatul. În acest fel iţi va fi mult mai uşor să urmezi paşii necesari pentru a
ajunge la obiectivul stabilit.
4
3. Pregăteşte-te să influenţezi. Atrage cât mai multe informaţii cu privire la tema conversaţiei.
Strânge cât mai multe informaţii cu privire la interlocutorul tău: află cum gândeşte, combinată;
găseşte puncte comune pentru a putea iniţia conversaţia.
4. Asigură-ţi timpul necesar pentru conversaţie. Asigură-te încă de la începutul conversaţiei
că ai timp să parcurgi etapele stabilite anterior pentru atingerea obiectivelor propuse.
5. Argumentează. Prezintă-ţi cu claritate obiectivele conversaţiei, argumentează-ţi ideile.
6. Recapitulează. Din când în când în timpul conversaţiei recapitulează concluziile intermediare
la care ai ajuns. Asta te va ajuta să ştii permanent unde te afli (comparând cu harta mentala
realizata) si cat mai ai de parcurs pana la atingerea obiectivului final.
7. Foloseşte mijloace vizuale. Folosirea mijloacelor vizuale asigură reamintirea de către
interlocutor a unei cantităţi mai mari de informaţie din întregul care a fost trimis.
În timpul conversaţiei foloseşte scheme, desene, imagini care să îşi susţină argumentele. Lasă
aceste scheme interlocutorului. Trecând din nou prin ele, îşi va aminti mult mai mult decât în
urma unei simple conversaţii.
Persoana 1: Salut! Aș vrea să discutăm despre planurile noastre pentru proiectul nostru comun.
Clarificăm obiectivele pentru a putea avansa eficient.

Persoana 2: Salut! Sunt de acord, este important să avem un rezultat clar în minte. Care este
obiectivul tău principal pentru această discuție?

Persoana 1: Obiectivul meu este să stabilim un plan de acțiune pentru proiect, să împărtășim idei
și să ne asigurăm că suntem pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește obiectivele finale.

Persoana 2: Înțeleg. Ar trebui să ne structurăm gândirea înainte de a începe discuția, pentru a ne

asigura că parcurgem pașii necesari. Poate ar fi util să realizăm o hartă mentală a modului în care
dorim să ajungem la obiectivele noastre.

Persoana 1: Da, exact. Vizualizarea unei hărți mentale ne va ghida în direcția corectă și ne va
ajuta să ne concentrăm pe pașii necesari.

Persoana 2: Înainte să începem, ar trebui să adunăm cât mai multe informații relevante despre
proiect și să aflăm mai multe despre perspectivele și preferințele celuilalt. Astfel, putem iniția
discuția într-un mod mai eficient.

Persoana 1: Sunt de acord. Voi face o cercetare suplimentară și voi încerca să obțin informații
despre abordările și prioritățile tale în ceea ce privește proiectul nostru comun.

Persoana 2: Perfect. Înainte de a continua, ar trebui să ne asigurăm că avem timp suficient pentru
această conversație. Este important să ne concentrăm și să nu fim întrerupți.

Persoana 1: Da, așa este. Voi asigura un bloc de timp adecvat pentru a discuta și a parcurge toți
pașii pe care i-am planificat.

Persoana 2: În timpul conversației, este esențial să-ți prezint clar obiectivele și să argumentezi
ideile pe care le propui. Așa vom avea o bază solidă pentru a lua decizii și a progresa în proiect.

Persoana 1: Desigur. Voi fi concis și voi explica cu claritate punctele mele de vedere și motivele
din spatele lor.

5
Persoana 2: În timpul discuției, ar trebui să facem o pauză de câteva ori pentru a recapitula
concluziile intermediare la care am ajuns. Astfel, vom ști mereu unde ne aflăm în procesul nostru
și cât mai avem de parcurs pentru a atinge obiectivul final.

Persoana 1: Foarte bine. Vom face periodic o trecere în revistă a progresului pentru a ne asigura
că suntem pe drumul cel bun.

Persoana 2: De asemenea, ar trebui să considerăm utilizarea mijloacelor vizuale pentru a sprijini

argumentele noastre

Tema 2. COMUNICAREA UMANĂ: ETAPE ALE DEZVOLTĂRII, STRUCTURĂ ȘI

FUNCȚII
Etape ale dezvoltării comunicării umane. Structura și componentele actului comunicativ.
Unități și caracteristici ale comunicării. Principiile procesului de comunicare. Funcțiile
comunicării.
Exercițiul 4. Carte mea de comunicare / O povață în viață
Sarcina: Recomandați o carte pe care o considerați importantă pentru activitatea/studiile de
referință (expuneți în prezentare PPT- 5-7 slaiduri, scris – până la 2 foi A 4) după următoarea
structură: Autor, Denumirea, Editura, anul; Cuprinsul; Introducere; Descrierea unui /mai multe
Capitole semnificative; Încheiere.
Informația utilă. Funcțiile comunicării
Se cunosc câteva zeci de clasificări ale funcțiilor comunicării din aspecte diferite
Laurențiu Șoitu a propus o serie de ”taxonomii ale funcțiilor comunicării”. Prima clasificare a
fost făcută de Aristotel: Funcția politică – urmărește să evidențieze oportunitatea sau
inoportunitatea unei acțiuni cu caracter public; Funcția judiciară – se referă la moralitatea sau
imoralitatea faptelor luate în discuție; Funcția demonstrativă – vizează elogierea (glorie, laudă)
sau blamarea unei personalități.
O altă taxonomie a funcțiilor comunicării este de Roman Jacobson, lingvist francez:
Funcția expresivă – de exprimare a atitudinii emițătorului față de o situație ți față de
conținutul mesajului; Funcția conativă – este raportată la receptorul mesajului și vizează
influențarea receptorului în vederea obținerii unui răspuns sau a unei reacții;
Funcția referențială – este funcția de a da informații concrete, obiective raportate la fapte
concrete din realitatea înconjurătoare; Funcția fatică – constă în verificarea unei bune desfășurări
a comunicării, de stabilire și menținere a contactului; Funcția metalingvistică – vizează codul
comunicării; Funcția poetică – vizează felul în care se comunică, dar nu conținutul comunicării.
Această taxonomie a funcțiilor comunicării este una dintre cele mai plauzibile, apreciată
de mulți autori, deoarece poate fi extrapolată la toate modalitățile de comunicare.
Susținând ideea specialiștilor de la Școala Palo Alto, comunicarea este unul dintre actele
care stau la baza legăturii sociale. Deci este o competență socială care provoacă o interacțiune
socială între doi sau mai mulți actori sociali.
Comunicarea nu poate fi concepută ca un simplu proces de transmitere, bazată pe
interacțiune, ea constituie întotdeauna o tranzacție între locutori: emiterea și receptarea sânt
simultane, emițătorul fiind în același timp emițător și receptor și nu emițător, apoi receptor,
reciprocitatea este și ea valabilă (Abtic, 2002).
Prin urmare, comunicarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se efectuează schimburi de
informații și de semnificații între persoane aflate într-o situație socială dată.

6
Recomand cartea "Influencer: The Power to Change Anything" scrisă de Kerry Patterson, Joseph
Grenny, David Maxfield, Ron McMillan și Al Switzler.

Autori: Kerry Patterson, Joseph Grenny, David Maxfield, Ron McMillan, Al Switzler Denumirea
cărții: Influencer: The Power to Change Anything Editura: McGraw-Hill Education Anul
publicării: 2007

Cuprinsul:

1. Introduction: The Power to Change Anything

2. The Three Keys to Influence
3. Find Vital Behaviors
4. Change the Environment
5. Provide Personal Motivation
6. Harness Social Forces
7. Engage All Six Sources of Influence

Introducere: În introducerea cărții, autorii evidențiază importanța influenței și puterea pe care o

avem de a schimba lucrurile în viața noastră și în societate. Ei prezintă conceptul cheie al cărții,
"Influencer Model", care oferă un cadru structurat pentru a deveni un influencer eficient și a
aduce schimbări semnificative în diverse domenii.

Descrierea unui / mai multe Capitole semnificative: Capitolul 3 - Find Vital Behaviors: Acest
capitol se concentrează pe identificarea comportamentelor cheie care pot aduce schimbări
semnificative într-un anumit context. Autorii oferă metode și instrumente pentru a identifica
aceste comportamente vitale și pentru a le încuraja în mod eficient.

Capitolul 5 - Provide Personal Motivation: În acest capitol, autorii explorează importanța

motivației personale în influențarea și schimbarea comportamentelor. Ei dezvoltă strategii pentru
a crea o motivație puternică și durabilă în rândul indivizilor și prezintă exemple concrete despre
cum să aplici aceste strategii.

Capitolul 7 - Engage All Six Sources of Influence: Acest capitol prezintă cele șase surse de
influență care pot fi utilizate pentru a obține rezultate semnificative în schimbarea
comportamentelor. Autorii explorează fiecare sursă în detaliu și oferă exemple și studii de caz
relevante.

Încheiere: În încheiere, autorii reiterează importanța influenței și puterea pe care o deținem de a

schimba lucrurile în jurul nostru. Ei oferă un rezumat al principalelor concepte și strategii
prezentate în carte și încurajează cititorii să aplice învățăturile în viața lor personală și
profesională.

Cartea "Influencer: The Power to Change Anything" oferă o abordare practică și bine
fundamentată pentru a deveni un influencer eficient și pentru a aduce schimbări semnificative în
diferite domenii ale vieții noastre. Prin explorarea aspectelor cheie ale influenței și oferirea de
exemple și instrumente practice, autorii ne îndrumă să obținem rezultate durabile în eforturile
noastre de a influența

7
Tema 3. TIPURILE ȘI MIJLOACELE DE COMUNICARE UMANĂ
Limbajul și comunicarea verbală: Comunicarea orală; Comunicarea scrisă; Limbajul intern sau
comunicarea cu sine. Limbajul și comunicarea nonverbală și paraverbală. Nivelurile comunicării
umane.
Exercițiul 5. Poveștile – metafore terapeutice în comunicarea transculturală
Sarcina: Expuneți o Poveste prin mai multe aspecte: verbal, nonverbal…, folosind diferite
mijloace de comunicare (reprezentați în Prezentare PPT, Video, citire expresivă, fon muzical
etc.)
Informație utilă. Modurile comunicării
Comunicarea, în general, parcurge mai multe ipostaze. După criteriul partenerilor,
comunicarea poate fi intrapersonală (comunicarea cu sine, ex. elaborarea planului intern al
acțiunii, autojustificarea, autoîncurajarea, autocritica, autocompătimirea, automulțumirea),
interpersonală (între două persoane, ex. comunicarea elev-elev, elev-profesor), intragrup (între
membrii aceluiași grup) sau publică (cu un auditoriu mai mare).
După statutul interlocutorilor distingem comunicarea verticală (între parteneri cu statut
inegal, de ex. comunicarea profesor-elev) și comunicarea orizontală (între parteneri, cu statut
egal, de ex. comunicarea elev-elev). În raport cu modalitatea de codificare a mesajului, se pot
diferenția trei tipuri de comunicări: comunicarea verbală, când informația este transmisă prin
intermediul cuvântului; poate fi orală sau scrisă; comunicarea paraverbală, când informația este
transmisă prin elementele vocale și prozodice care însoțește cuvântul sau vorbirea ân general
(caracteristicile vocii, accentul în pronunție, intensitatea vorbirii, ritmul și intonația, pauza etc.);
comunicarea nonverbală, care se realizează printr-o diversitate de semne legate de postura,
mișcările, gesturile, mimica și înfățișarea partenerilor de comunicare.
Aceste combinări, atunci când sunt comunicate clasei, sânt extrem de variate. După
finalizarea actului comunicării, facem distincție între: comunicarea incidentală, caracterizată
prin transmiterea întâmplătoare a informației, fără intenția de a o face și fără să fie destinată
procesului de învățare (ex. profesorul constată lipsa cretei și a buretelui în momentul în care vrea
să scrie ceva pe tablă și cere folosirea retroproiectorului);

● comunicarea subiectivă, caracterizată prin exprimarea directă de către emițător a unei

stări emoționale (de ex. exclamările profesorului de tipul ”Excelent”, reproșul din
sintagma ”M-ați dezamăgit”, starea elevului care se agită în bancă etc.);

● comunicarea instrumentală, caracterizată prin faptul că vizează un obiectiv concret,

urmărește unui anumit efect produs asupra receptorului și se modifică în funcție de

reacția acestuia. Acest tip de comunicare este dominant în actul didactic, fără ca celelalte
două forme să fie excluse.

8
Era odată un băiat pe nume Alex, pasionat de aventură și explorare. Într-o zi, Alex a descoperit o
hartă veche și misterioasă în podul bunicului său. Harta părea să indice locația unei comori
ascunse într-o insulă îndepărtată.

Aspect verbal: Cu emoție în glas, Alex și-a strigat prietenii, Mark și Sarah, și le-a povestit despre
descoperirea sa. El le-a împărtășit entuziasmul său și i-a convins să-l însoțească în căutarea
comorii. Au alcătuit un plan, stabilind puncte de întâlnire și discutând pașii necesari pentru a
ajunge la insulă.

Aspect nonverbal: Privirile pline de nerăbdare și zâmbetele lor entuziaste au comunicat nivelul
lor de emoție și determinare. Gesturile energice ale mâinilor și postura încrezătoare arătau
dorința lor de a porni în această aventură captivantă. În timpul pregătirilor, au fost activi,
împachetând echipamentul necesar și arătând astfel angajamentul lor față de această călătorie.

Folosirea diferitelor mijloace de comunicare: Pentru a face planul cât mai clar posibil, Alex a
desenat o hartă rudimentară pe hârtie, indicând ruta pe care urmau să o urmeze. El a folosit
simboluri și săgeți pentru a marca direcțiile și a adăugat scurte descrieri în jurul hărții pentru a
ajuta la navigare. Acest mijloc vizual a ajutat la transmiterea informațiilor cu mai multă claritate
și a asigurat că toți înțeleg planul în același mod.

Pe măsură ce se îndreptau spre insulă, fiecare protagonist a început să comunice prin expresia
feței și gesturi fizice. Atunci când întâmpinau obstacole, se arătau hotărâți și perseverenți,
ridicându-și pumnii în aer și făcând semnul de încurajare. Când găseau indicii importante, își
arătau entuziasmul prin sărituri de bucurie și îmbrățișări.

În final, eforturile lor au fost răsplătite când au descoperit comoara ascunsă într-un cufăr vechi,
plin cu pietre prețioase și aur strălucitor. Expresiile de bucurie de pe fețele lor și dansurile de
fericire au comunicat triumful lor și împlinirea obiectivului stabilit.

Prin intermediul limbajului verbal, gesturilor nonverbale și mijloacelor vizuale, această poveste a
fost comunicată într-un mod complex și captivant. Fiecare aspect al comunicării a contribuit la
transmiterea emoțiilor, intențiilor și experiențelor personajelor, aducând povestea la viață și
implicându-i pe ascultători sau cititori în aventura lor captivantă.

Tema 4. COMUNICAREA EFICIENTĂ

Politețea în comunicare. Conceptul de politeţe. Tipuri de politețe. Ascultarea activă – o
modalitate de eficientizare a comunicării. Modalități de organizare a discursului public.
Metacomunicare și metalimbaj.
Exercițiu 6. Dialog
Sarcina: Analizați acest dialog și observați cum se realizează o ascultare activă.
Improvizați un dialog asemănător.
Azi mi-a mers tare prost!
- Ți s-a întâmplat ceva neplăcut?

9
 - Da, și încă ce! Imaginează-ți, de șase luni organizația noastră din București colaborează
cu o fundație de aici, din Iași. Eu am venit în Iași acum șase luni pentru a începe un
proiect pentru care am făcut un raport destul de mare și un vârf de ”hârțogărie”,
necesare desfășurării proiectului.
Aseară am venit în Iași foarte încrezător, gândindu-mă că azi voi vedea, în sfârșit,
începutul derulării proiectului muncii mele.
- Și...?
- Și, când am ajuns dimineața la Fundație, cel cu care colaborăm mi-a spus că nu mai e
sigur de proiect. Am crezut că nu am înțeles bine, așa că l-am rugat să repete ce a zis, a
repetat că nu mai este sigur de desfășurarea proiectului.
- Cred că ai fost șocat să auzi așa ceva...

Informație utilă. Calitățile unui bun ascultător:

⮚ Deschiderea, disponibilitatea de a comunica, de a stabili relații și de a asculta.

⮚ Receptivitatea, în sens de manifestare a interesului față de ceilalți, de dorința de a primi

mesajele sale.

⮚ Empatia, capacitatea de înțelegere și rezonanța emoțională cu partenerul.

⮚ Acceptarea partenerului, o poziție pozitivă lipsită de ironie sau agresivitate.

⮚ Răbdarea, capacitatea de a aștepta ca persoana să se deschidă, să vorbească, care este

asociată cu o bună toleranță la frustrare.

⮚ Implicarea și prezența în relație, nu doar fizică, ci mai ales mentală și emoțională.

⮚ Capacitatea de a oferi feedback interlocutorului, astfel încât acesta să poată ști că este
ascultat cu interes și că celălalt înțelege ceea ce spune, acest feedback include elemente
verbale, precum și elemente de mimică și pantomimă și se referă mai ales la adecvarea
acestora la situație și persoană.

Ascultarea activă cu rol de reducere a agresivității verbale a interlocutorului

Pentru a reduce agresivitatea verbală a vorbitorului, interlocutorul trebuie să respecte
unele reguli:

● Nu intrați în defensivă, nu intrați în ofensivă, nu transferați responsabilitatea – îl iritați și

mai mult pe vorbitor.

10
 ● Conștientizați care este punctul lui de vedere, percepția conflictului.

● Explorați împreună cu el, blând și delicat, pentru a vedea ce se află în spatele emoțiilor.

● Reformulați punctul lui de vedere, cât mai clar cu putință, până se calmează.

● Explicați poziția dvs. fără a o nega pe a lui.

● Întrebați-l ce s-ar mai putea face acum pentru a remedia lucrurile.

Dialog:
 Da, într-adevăr, am fost extrem de șocat și dezamăgit. M-am dedicat cu adevărat acestui
proiect și am investit mult timp și energie în pregătirea lui. Acum, să aud că există
îndoieli cu privire la desfășurarea sa, m-a lovit foarte tare.
 Îmi pot închipui cât de frustrant și descurajant trebuie să fie să primești o astfel de veste
după atâta muncă depusă. Ai avut vreo idee de ce partenerul de la fundație nu mai este
sigur de proiect?
 Ei bine, mi-a explicat că au apărut unele schimbări în planurile și resursele lor și că au
nevoie să reevalueze situația. Însă, mi se pare ciudat că această neclaritate s-a ivit la un
moment atât de aproape de începerea proiectului.
 Înțeleg perfect de ce te simți așa. Pare să fie o situație foarte nefericită și confuză. Ai avut
ocazia să discuți mai în detaliu cu partenerul de la fundație pentru a înțelege mai bine
motivele incertitudinii lor?
 Da, am încercat să clarific situația în timpul discuției noastre inițiale. Cu toate acestea,
partenerul de la fundație părea evaziv și nu a oferit detalii concrete. M-a asigurat că vor
lua o decizie finală în următoarele zile, dar acestă nesiguranță mă frustrează și mai mult.
 Înțeleg perfect frustrarea ta. Pare să fie o situație dificilă și te simți neputincios în fața
acestei incertitudini. Înainte de a lua următorii pași, poate ar fi bine să analizezi și alte
opțiuni și alternative, pentru a fi pregătit în orice direcție se îndreaptă acest proiect.
 Da, ai dreptate. Ar trebui să mă gândesc la alternative și să iau în considerare posibilitatea
de a căuta alte oportunități sau parteneriate. În același timp, mă simt dezamăgit că tot
efortul și pregătirea mea ar putea fi în zadar.
 Este înțeles să te simți așa după ce ai depus atât de multă muncă și dedicație. Dar, am
încredere că vei găsi o soluție și o direcție care să-ți aducă satisfacția și succesul pe care
le meriți. Nu renunța și ține capul sus!
 Îți mulțumesc pentru încurajări și înțelegere. Este bine să am pe cineva cu care pot vorbi
despre această situație și să-mi exprim frustrările. Voi încerca să găsesc soluții și să-mi
revin din această nefericită întâmplare.

În acest dialog, se poate observa cum ascultarea activă este realizată prin răspunsuri empatețe,
punerea de întrebări și exprimarea înțelegerii și empatiei față de starea și sentimentele persoanei.
Ascultarea activă implică atât atenția acordată mesajului verbal, cât și interpretarea limbajului
nonverbal și a tonului vocii pentru a înțelege mai bine experiența și emoțiile celuilalt.

11
Exercițiul 7. Discursul
Sarcina: Selectați un subiect. Elaborați un discurs public de orice tip, de exemplu un articol la
conferință. Susțineți timp de 3-5 minute discursul în fața colegilor (Forma de prezentare PPT,
scris 2 pag.A4, la alegere).

Informație utilă: Tipologia discursurilor publice. Discurs informativ. Discurs persuasiv.

Discurs politic. Discurs didactic (Studiu de caz), etc. Discursul public este o specie a genului
oratoric, care constă dintr-o expunere făcută în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.;
cuvântare. ♦ Tratare în scris a unui subiect de natură științifică, politică, socială, literară etc..
Structura generală:
Introducerea (trasarea liniei de desfăţurare a discursului) include: salutul, prezentarea personală
(numele și prenumele), enunțarea temei, prezentarea ideii centrale a discursului (și a
argumentelor), conexiunea cu o nevoie, o problemă sau un scop al audienţei, explicarea
termenilor care urmează a fi folosiți (definiții) – dacă este necesar. Scopul părții introductive:
“captatio benevolentia”, adică atragerea simpatiei. Spuneți-le ce o să le spuneți.
Cuprinsul include: prezintarea argumentelor și a dovezilor în sprijinul acestora; dezvoltarea
ideii centrale; Dezvoltarea argumentelor: premisa, raționament, concluzie; Exemple (dovezi)
care să susțină argumentele etc. Spuneți-le ce trebuie să le spuneți.
Concluzia include: o privire de ansamblu asupra discursului: Explicarea eventualelor neclarități;
Accentuarea punctelor puternice ale discursului; Tonus maxim, evitându-se agresivitatea.
Spuneți-le ce le-ați spus.
Tehnici de captare a atenției
Prin limbajul verbal:
✔ Glumele pot induce o stare de relaxare, pot atrage bunavoinţa şi câştiga atenţia audienţei,
dar trebuie să aibă legătură cu subiectul şi să nu fie deplasate sau agresive;
✔ Prezentarea atipică, neobișnuită;

✔ Devierea de la subiect (se recomandă vorbitorilor cu experienţă).

Prin folosirea limbajului nonverbal

Mimica:
Zâmbetul atrage bunăvoința publicului: transmite prietenie, apropiere si siguranţă de sine →
recomandabil în introducerea discursului
Încruntarea
transmite concentrare, atenie maxima dar si încordare si rigiditate, stare de tensiune
NU e recomandată!
Rictusul (schimonosirea feței) induce ideea de nesiguranţă, minţire sau nestăpânire a temei →
NU e recomandat, deși o încruntare uşoară sau un rictus lejer trezesc interesul, de ex.: în loc de
a te împotrivi prin cuvinte unei idei, poţi zâmbi ironic;
Privirea: păstrează legătura dintre vorbitor și public. Ne-privirea publicului induce sentimentul
de nesiguranță și de ascundere a adevărului. Contactul vizual permanent: decisiv pentru
câştigarea bunăvoinţei și a încrederii. De ex.: privirea publicului in forma literei Z.
Gestica:
Evitați gesturile:
- agresive (mâinile ținute în șolduri, îndreptarea degetului arătător către auditoriu),
- nervoase (pocnitul din degete);
12
- cele care denotă indecizie sau nesiguranţă (jocul cu diferite obiecte, trecerea mâinii prin păr,
aranjarea părului).
Postură
- postura fermă, dar nu rigidă transmite un plus de siguranţă;
- orientarea spre public ajută la captarea şi păstrarea atenției.
Elemente de paralimbaj
Tonul, ritmul si volumul vocii pot da anumite înțelesuri cuvintelor din discurs, de aceea se
recomandă:
- un ton calm şi sigur, dar neuniform;
- trecerea de la un ton calm la un ton entuziast
- ruperi de ritm (accentuarea ideilor importante (alert-redus-alert);
- creşterea sau scăderea volumului (suficient de tare, însă nu foarte ridicat);
- momente de tăcere (pentru a stârni curiozitate) etc.
Bibliografie:
1) Ioan Mihalcea, Comunicarea non-verbală, Tehnici de captare a atentiei:
http://www.ethos.ro/Resurse_comunicare/
2) Dale Carnegie, Cum sa vorbim in public, Editura Curtea Veche, 2000
3) William Driscol, Manual de dezbateri academice: comunicare, retorica, oratorie, Polirom,
2002
4) Corin Chiriac, Inainte de discurs, Sustinerea discursului, Discursul public:
http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=267
5) Ruxandra Râşcanu, Psihologie şi comunicare:
http://www.unibuc.ro/eBooks/psihologie/rascanu/index.htm
6) Mariana Nicolae, Stiti sa puneti intrebari?, http://www.markmedia.ro/article_show.php?
g_id=355
7) Dana Tudor, 7 pasi pentru o prezentare de success:
http://www.eva.ro/cariera/articol158.html
8) file:///C:/Users/User/Desktop/ghid-de-comunicare-si-discurs-public.pdf

Discursul

Subiect: Rolul inteligenței artificiale în viitorul muncii

Stimați participanți,

Este o onoare să vă adresez astăzi cuvântul în cadrul acestei importante conferințe, în care
explorăm subiectul deosebit de captivant al rolului inteligenței artificiale în viitorul muncii.
Suntem martorii unei revoluții tehnologice fără precedent, iar impactul pe care inteligența
artificială îl are asupra mediului de lucru nu poate fi neglijat. Astfel, este crucial să înțelegem în
profunzime implicațiile și oportunitățile pe care această tehnologie le aduce.

De-a lungul decadelor, inteligența artificială a evoluat spectaculos și a devenit tot mai prezentă în
viețile noastre. Astăzi, asistăm la dezvoltarea accelerată a algoritmilor și tehnologiilor care pot
învăța, rezolva probleme complexe și lua decizii inteligente, mult mai rapid și precis decât o
poate face un om. Acest progres deschide oportunități incredibile în toate domeniile activității
umane, inclusiv în lumea muncii.

13
Unul dintre aspectele majore ale inteligenței artificiale în viitorul muncii este automatizarea. Cu
ajutorul acestei tehnologii, sarcinile repetitive și rutiniere pot fi preluate de mașini și roboți,
eliberând astfel timp și resurse pentru activități mai valoroase și complexe. Aceasta poate duce la
creșterea productivității și eficienței în multe industrii, și la eliberarea resurselor umane pentru
sarcini care necesită creativitate, gândire critică și interacțiune umană.

Cu toate acestea, este important să subliniem că impactul inteligenței artificiale asupra forței de
muncă este complex și aduce provocări semnificative. Anumite locuri de muncă pot fi înlocuite
complet de roboți și mașini inteligente, ceea ce ridică întrebări cu privire la recalificare și
reorientare profesională pentru lucrătorii afectați. Este esențial să fim pregătiți să navigăm în
această transformare și să ne adaptăm la noile cerințe ale pieței muncii.

Pe lângă provocările pe care le aduce, inteligența artificială ne deschide și o lume de oportunități.

Într-o economie digitală în plină expansiune, competențele tehnologice și cunoștințele despre
inteligența artificială devin tot mai valoroase. Aceasta creează un mediu propice pentru
dezvoltarea de noi locuri de muncă, iar capacitățile noastre de a inova și de a aduce valoare
adăugată prin interacțiunea cu această tehnologie vor fi esențiale.

Pentru a beneficia la maxim de avantajele inteligenței artificiale în viitorul muncii, este esențial
să ne concentrăm eforturile pe dezvoltarea și cultivarea abilităților umane unice. Acestea includ
gândirea critică, creativitatea, empatia, abilitățile sociale și capacitatea de a colabora eficient.
Într-o lume în care inteligența artificială devine tot mai omniprezentă, aceste calități umane
distincte vor fi indispensabile pentru a face față provocărilor complexe și a aduce inovație și
valoare în cadrul organizațiilor noastre.

În încheiere, inteligența artificială va juca un rol din ce în ce mai important în viitorul muncii.
Este esențial să înțelegem și să gestionăm cu înțelepciune această tranziție, asigurându-ne că ne
dezvoltăm și că ne adaptăm abilitățile și cunoștințele în concordanță cu cerințele acestei ere
digitale. Cu o abordare adecvată și pregătire, putem transforma schimbările aduse de inteligența
artificială în oportunități reale de progres și prosperitate.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc o conferință productivă și inspirațională!

Tema 5. Rolul comunicării în obţinerea succesului organizaţiei. Bariere si obstacole in

calea comunicării. Comunicare interculturală. Comunicarea interpesonală: fizice și
semantice; barierele de comunicare determinate de factori interni: implicarea pozitiva,
implicarea negativa, frica, presupuneri subiective, agenda ascunsa, diferențe perceptuale.
Diferențele de putere. Incapacitatea de a asculta a angajaților. Barierele culturale. Perceperea
selectiva si subiectivitatea. Absenta feedback-ului.

Exercițiul 8. Feedback constructiv

Sarcina: Reformulați următoarele propoziții conform feedbackului constructiv.
- Nu ai strălucit pe scenă, putea fi și mai bine.
- Ți-ar sta mai bine o cravată cu nuanțe verzi.
- Am observat câteva greșeli în eseul pe care mi l-ai dat să-l citesc și am însemnat cu roșu
ideile cu care nu sânt de acord.

14
 - Astăzi te-ai prezentat oribil.
- Nu este nimic original în lucrarea ta.

Informație utilă. Feedbackul constructiv reprezintă o șansă în plus pentru un dialog de

calitate, în special dacă respectăm următoarele reguli:

● să ascultăm activ și suportiv;

● să începem cu ceva pozitiv, cu o apreciere;

● să implicăm interlocutorul, cerându-i părerea, să nu ne impunem punctul de vedere;

● să fim descriptivi, nu evaluativi;

● să tindem să fim foarte preciși și concreți, să nu vorbim la modul general;

● să „atacăm” problema, nu persoana;

● să ne asumăm răspunderea pentru afirmațiile pe care le facem.

Rezolvare:

 Prestația ta pe scenă a avut potențial, dar există loc pentru îmbunătățiri.

 Ar fi o idee interesantă să încerci o cravată cu nuanțe verzi, cred că ar completa stilul tău.
 Am remarcat câteva greșeli în eseul pe care mi l-ai dat să-l citesc și am subliniat cu roșu
ideile cu care nu sunt de acord.
 Prezentarea ta de astăzi nu a fost într-adevăr la nivelul așteptat.
 Lucrarea ta nu aduce nimic nou sau original în domeniul respectiv.

Exercițiul 9. Descriem comportamentul

Sarcina: Transpuneți în scenă următoarele situații posibile, respectând cerința de a descrie
comportamentul și nu de a judeca.
- un student absentează nemotivat;
- un coleg întârzie frecvent la toate activitățile de grup;
- șeful grupei vorbește arogant și îi ignoră pe mulți dintre colegii săi.

Scenă 1: Un student absentează nemotivat

15
Locație: Sala de clasă

Personaje:

 Profesorul (P)
 Studentul (S)

[Profesorul se află în fața clasei, așteptând începerea lecției. Toți studenții sunt prezenți, cu
excepția unui student care a absentat nemotivat.]

P: Bună dimineața, dragi studenți. Să începem lecția de azi. (observă absența studentului) Pare să
fie un student care nu este prezent astăzi.

[Susține o pauză scurtă și își continuă discursul.]

P: Îmi doresc să avem o prezență constantă în clasă și să fim implicați activ în procesul de
învățare. Dacă există vreo problemă care să justifice absența, vă încurajez să comunicați cu mine
înainte sau după curs pentru a găsi o soluție potrivită. Înțeleg că pot apărea imprevizibilități, dar
este important să fim responsabili și să ne asumăm participarea la cursuri.

[Profesorul continuă lecția, adaptându-se la prezența celorlalți studenți.]

Scenă 2: Un coleg întârzie frecvent la toate activitățile de grup

Locație: Sala de ședințe

Personaje:

 Colegul (C)
 Restul membrilor echipei (R)

[Echipa se află în sala de ședințe, așteptând sosirea colegului care întârzie frecvent.]

R1: Am observat că X întârzie din nou. Este un comportament repetat.

R2: Da, chiar devine frustrant să pierdem timpul așteptându-l în fiecare dată.

[Rămân în așteptare pentru câteva minute, în timp ce discută alte subiecte.]

C (intrând grăbit): Scuze pentru întârziere!

R1: Salut, X. Apreciem că ai ajuns, dar întârzierile frecvente au un impact asupra activităților
noastre de grup.

C: Îmi pare rău, am avut unele probleme personale care m-au ținut în urmă.

R2: Înțelegem că pot apărea situații neprevăzute, dar este important să ne ținem de programul
stabilit pentru a putea realiza cu succes proiectul nostru.

16
[Discuția continuă, colegul explică motivele întârzierilor și se angajează să fie mai punctual în
viitor.]

Scenă 3: Șeful grupei vorbește arogant și îi ignoră pe mulți dintre colegii săi

Locație: Biroul șefului de grupă

Personaje:

 Șeful grupei (ȘG)

 Colegii (C1, C2, C3)

[Colegii se află în biroul șefului de grupă pentru o ședință.]

ȘG (vorbind arogant): Sunt ocupat, așa că să facem asta rapid. De ce sunteți aici?

C1: Avem câteva sugestii și propuneri pentru proiectul nostru și am vrut să discutăm despre ele.

ȘG: (ignorându-l pe C1) Mă interesează doar sugestiile care vin de la cei care au experiență și
expertiză. Restul nu contează.

C2: (încercând să-și exprime ideile) Am făcut unele cercetări și am găsit câteva metode noi pe
care le putem implementa.

ȘG: (întrerupându-l pe C2) Nu-mi pierde timpul cu idei neinovatoare. Doar dacă ai ceva cu
adevărat valoros, atunci poți să vorbești.

C3: (încercând să-și facă auzită vocea) Avem nevoie de ajutorul tău pentru a ne ghida în proiect.

ȘG: (disprețuitor) Nu am timp să mă ocup de proiectul vostru micuț. Dacă nu vă descurcați, e

problema voastră.

[Colegii se simt neglijați și descurajați, dar încearcă să-și continue discuția în ciuda atitudinii
șefului de grupă.]

Aceste scene ilustrează comportamente observate în diverse situații, fără a emite judecăți de
valoare. Ele evidențiază reacțiile și comportamentul personajelor în fața unor situații specifice,
oferind o perspectivă asupra modului în care acestea pot fi abordate și gestionate într-un mod
constructiv.

Exercițiul 10. Individualitate prin diversitate.

Sarcina: Descrieți unele obiceiuri, maniere de comunicare a persoanelor din alte țări (alegere
personală).

Descrierea obiceiurilor și manierelor de comunicare poate varia în funcție de cultura și țara

despre care discutăm. Iată câteva exemple de maniere de comunicare caracteristice pentru
diverse țări:

17
1. Japonia:
 În Japonia, politețea și respectul sunt extrem de valorizate în comunicare.
 Oamenii se salută cu o înclinare ușoară în loc de strângerea mâinii.
 Este important să folosești formulele de politețe adecvate și să eviți critica directă.
2. Franța:
 Franțezii acordă o mare importanță exprimării emoțiilor și comunicării nonverbale.
 Contactul vizual este esențial în timpul conversațiilor, iar întreaga conversație poate fi
însoțită de gesturi și mimici expresive.
 Franțezii preferă să evite abordarea subiectelor personale sau sensibile în conversații
formale.
3. Germania:
 Comunicarea în Germania este caracterizată de precizie, punctualitate și eficiență.
 Germanii preferă abordarea directă și clară a subiectelor, evitând exprimările excesiv de
emoționale.
 Este important să fii bine pregătit și să prezinți argumente solide în discuții și negocieri.
4. China:
 În China, comunicarea este adesea indirectă și implicită.
 Respectul față de vârstă și statut este foarte important și trebuie evidențiat în discurs și
comportament.
 Este preferat să eviți criticile directe sau refuzurile explicite și să folosești expresii polite
pentru a menține armonia în conversații.

18